joi, 4 iulie 2019

Viitorul


Viitorul

Motto:
Ian Watson: „SF-ul reprezintă partea beletristicii care dă cel mai mult de gândit cititorilor ce se apropie de el cu mintea deschisă, încât deseori Science Fiction-ul este atacat tocmai pentru ceea ce el foloseşte cel mai bine de la om, şi anume: inteligenţa.”

Ceea ce există este pentru oameni ca o cameră în întuneric, conştiinţa prezentului ca o rază de lanternă care luminează câteva obiecte din cameră = ceea ce percepem noi din Realitate în momentul prezent; ceea ce a fost luminat este trecutul nostru, care continuă să existe; ceea ce va fi luminat este viitorul, care există deja. Aprinzând Lumina în cameră şi văzând totul deodată este Iluminarea. A putea ieşi/intra din/în cameră este Eliberarea. Sau ca în “Seniorii Războiului” – Gerard Klein, non fiction SF, viaţa noastră este ca o carte pe care o citim rând cu rând, pagină după pagină, dar există deja în întregime şi totuşi infinit fluidă, iar când devenim conştienţi de întreaga carte deodată apare ceea ce el numeşte “hiperviaţa”.

Citat din Arthur C. Clarke – „Sfârşitul copilăriei” despre natura mentală/parapsihologică a Universului: „Există o analogie sugestivă şi folositoare. Imaginaţi-vă că mintea fiecărui om este o insulă înconjurată de ocean. Fiecare insulă pare izolată, însă în realitate toate sunt legate prin fundul oceanului, ale cărui creste sunt. Dispariţia oceanului ar însemna şi sfârşitul insulelor. Toate ar fi părţi ale aceluiaşi continent, dar individualitatea lor n-ar mai exista. În galaxia noastră există 87 000 de milioane de sori. Chiar şi cifra aceasta oferă numai o imagine aproximativă a imensităţii spaţiului. Înfruntându-l, veţi fi aidoma unor furnici care încearcă să eticheteze şi să clasifice toate firele de nisip din toate deşerturile lumii. Într-un univers de natură parapsihologică, în actualul stadiu de evoluţie, rasa voastră nu rezistă unei asemenea înfruntări. Una dintre sarcinile mele a fost să vă protejez de puterile şi forţele ce zac între stele – forţe mai presus de închipuirea voastră.” Să ne amintim că A. C. Clarke a fost nu doar un visător ci şi inventatorul sateliţilor şi că fără el nu am avea azi nici televiziune, nici telefonie mobilă, nici meteorologie, nici armată etc în forma pe care o considerăm de la sine înţeleasă. De asemenea să ne amintim conex citatului de mai sus şi de spusele Papei Ioan Paul al II-lea (care a fost unul dintre oamenii cei mai culţi şi mai informaţi ai Planetei, inclusiv cu acces la informaţii secrete / clasificate): „Adevăratul pericol pentru omenire vine din adâncurile universului.” Iar la întrebarea care i s-a pus dacă există extratereştri a răspuns: „Desigur, dar şi ei sunt tot copiii lui Dumnezeu” (ai Over Minţii ar zice A. C. Clarke, cu toate că Dumnezeu este mult mai mult decât Mintea Cosmică).

La ce se va ajunge în final? Deocamdată putem doar să facem nişte speculaţii (“educated guesses” cum zic englezii). Iată în continuare câteva posibilităţi (A-G). Vom trăi şi în cel mai “rău” caz vom muri şi vom vedea. Nimeni dintre oamenii obişnuiţi nu scapă viu din viaţă!

A) În Zen se spune, într-un limbaj paradoxal şi profund mişcător:
“Ceea ce faci/ştii îţi va fi de folos cu ceva când vei fi la hotarul dintre viaţă şi moarte?”;
“Nu înseamnă că nu mai suntem vii după ce vom muri, nici că nu existam înainte de a ne naşte.”;
“70 de ani / Cernuţi între apus şi răsărit. / Ultimul cuvânt? / Şşt! Şşt!”;
“Mi-e dor de Tatăl meu şi de Mama mea de dinainte de naştere!” (Tatăl Ceresc şi Mama Divină);
“Când sunetul clopotului se aude în zori,
Universul se deschide;
Discul soarelui, luminos, se înalţă în Marele Răsărit.
Ce principiu este acesta, nu ştiu.
Gura mea, inconştientă, se umple cu hohote de râs.
Bucuraţi-vă!”

B) Viitorul ar putea să nu fie singurul lucru care poate fi alcătuit şi reorganizat de gândul omenesc. Ideea că noi putem modifica evenimente care s-au întâmplat deja este o noţiune tulburătoare, pentru că noi suntem atât de adânc programaţi să credem că trecutul este încremenit ca un fluture în sticlă, încât este dificil pentru noi să ni-l imaginăm altfel. Dar într-un univers complex, în care timpul este o iluzie, iar realitatea nu mai mult decât o imagine creată de minte este o posibilitate cu care poate că trebuie să ne deprindem. Este oare graniţa între prezent şi trecut atât de firavă încât putem, în condiţii potrivite, să hoinărim în trecut cu aceeaşi uşurinţă cu care hoinărim printr-o grădină? În acest moment pur şi simplu nu ştim, dar într-o lume care este alcătuită mai puţin din obiecte solide călătorind în spaţiu şi timp şi mai mult din intersecţii de unde de probabilitate (funcţia de undă a fizicii cuantice), din holograme fantomatice de energie, susţinute de procese care sunt cel puţin parţial legate de conştiinţa umană, asemenea evenimente pot să nu fie atât de imposibile cum par. Iar dacă acest lucru pare tulburător, ideea că minţile noastre şi chiar corpurile noastre sunt mult mai puţin limitate de cenzurarea timpului decât ne-am imaginat până acum, ar trebui să ne aducem aminte că ideea că Pământul este rotund s-a dovedit cândva la fel de înfricoşătoare pentru o omenire convinsă că era plat. Suntem încă copii când se ajunge la cunoaşterea adevăratei naturi a spaţiu-timpului şi realităţii. Şi ca toţi copiii care se echilibrează în pragul maturităţii, ar trebui să lăsăm deoparte temerile şi să ajungem la învoială cu felul în care lumea este cu adevărat.

C) Capacitatea conştiinţei de a comuta dintr-o realitate intactă în alta sugerează că o lege, de genul „focul arde carnea umană”, neîncălcată în mod obişnuit, poate fi doar un program în computerul cosmic, dar un program care a fost repetat aşa de des, încât a devenit una din obişnuinţele naturii. Conform concepţiilor noii fizici, materia este de asemenea un fel de obişnuinţă şi se naşte constant din ordinea implicită într-un chip nou, la fel cum aspectul unei fântâni este creat într-un chip nou din şuvoiul permanent de apă care îi dă formă. Peat se referă cu umor la natura repetitivă a acestui proces ca la una din nevrozele universului: „Când ai o nevroză, tinzi să repeţi în viaţa ta acelaşi model ori să faci aceeaşi acţiune, ca şi cum ar exista o memorie construită, iar acel lucru ar fi fixat de ea. Tind să cred că lucruri precum scaunele şi mesele sunt şi ele aşa. Ele sunt un fel de nevroză materială, o repetiţie. Dar există ceva mai subtil care merge mai departe, o înfăşurare şi o desfăşurare continuă. În acest sens, scaunele şi mesele sunt doar obişnuinţe în acest flux, dar fluxul este realitatea, chiar dacă noi tindem să vedem doar obiceiul.”
Dat fiind că universul şi legile fizicii care îl guvernează sunt de asemenea produse ale acestui flux, atunci şi acestea pot fi văzute ca obişnuinţe. În mod clar, ele sunt obişnuinţe adânc înrădăcinate în holomişcare, dar talentele supranormale, ca imunitatea la foc, indică faptul că, în ciuda aparentei lor constanţe, cel puţin unele dintre legile care guvernează realitatea pot fi suspendate. Aceasta înseamnă că legile fizicii nu sunt săpate în piatră, ci sunt mai mult ca nişte vortexuri, bulboane de forţă „inerţială” atât de vaste, încât sunt ca şi fixate în holomişcare, la fel cum propriile noastre obiceiuri şi convingeri adânci sunt fixate în gândurile noastre.
Presupunerea lui Grof că pentru a face asemenea schimbări în implicit pot fi necesare stări modificate de conştiinţă este atestată şi de frecvenţa cu care imunitatea la foc este asociată cu credinţa exaltată şi fanatismul religios. Cu cât convingerile noastre sunt mai adânci şi mai încărcate emoţional, cu atât mai mari sunt schimbările pe care le putem face în corpurile noastre şi în realitatea însăşi.
În acest punct ne-am putea întreba: dacă în circumstanţe speciale conştiinţa poate face asemenea modificări extraordinare, ce rol joacă ea în crearea realităţii noastre de zi cu zi? Părerile sunt extrem de variate. În conversaţiile particulare, Bohm recunoaşte temeinicia convingerii că universul este în întregime „gând” şi realitatea există numai în ceea ce gândim, dar încă o dată preferă să nu facă speculaţii despre întâmplări miraculoase. Pribram crede că există un număr de realităţi potenţiale diferite, iar conştiinţa are un anumit grad de libertate în a alege pe care să o manifeste.
Biologul Lyall Watson spune: „Nu am nici un dubiu că realitatea este în foarte mare măsură o construcţie a imaginaţiei”.
Gordon Globus, profesor de psihiatrie şi filozofie la University of California din Irvin consideră că mintea construieşte realitatea concretă din materia primă a implicitului. Iar aparent inepuizabilul şir de „realităţi separate” pe care Castaneda le-a experimentat sub tutela lui Don Juan – şi chiar şirul la fel de vast de realităţi pe care le experimentăm în timpul stării obişnuite de vis – indică faptul că există un număr infinit de realităţi potenţiale cuprinse în implicit. Mai mult, pentru că mecanismele folosite pentru a construi realitatea de fiecare zi sunt aceleaşi folosite pentru a construi visurile şi realităţile experimentate în timpul stărilor modificate de conştiinţă, în modul lui Castaneda, el crede că toate cele trei tipuri de realitate sunt fundamental aceleaşi.
Robert G. Jahn, profesor de ştiinţe aerospaţiale şi decan emerit la Şcoala de Inginerie şi Ştiinţă Aplicată de la Princeton şi psihologul clinician Brenda Dunne consideră că realitatea se stabileşte numai în interacţiunea unei conştiinţe cu mediul său. După ei, orice este capabil să genereze, să primească ori să utilizeze informaţii poate fi considerat conştiinţă. Aşadar, animale, viruşi, ADN, maşini (cu inteligenţă artificială sau altfel) şi aşa-numitele obiecte fără viaţă, toate pot avea proprietăţi esenţiale pentru a lua parte la crearea realităţii. Să ne amintim de poveştile în care personaje principale, alături de erou sunt şi : copacul, cuptorul, fântâna etc
Principiul de bază al fizicii cuantice este că noi nu descoperim realitatea, ci participăm la crearea ei. Se poate ca pe măsură ce sondăm mai adânc în nivelurile realităţii, natura participativă a realităţii să devină încă şi mai evidentă. Astfel, trebuie să fim extrem de precauţi când e vorba să spunem că am descoperit o anume structură sau dinamică, când în realitate poate chiar noi am creat ceea ce am găsit.

http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/66023101?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1D) Arthur C. Clarke – „Sfârşitul copilăriei” (Este util să ne amintim că A. Clarke a „inventat” sateliţii şi că, deci, tot ceea ce spune nu este doar în domeniul speculativ. Mutatis mutandis, putem trage şi noi o serie de concluzii valide.): „- De ce a început totul? Şi unde va duce? / - La aceste întrebări nu putem răspunde. În Univers există multe rase, iar unele dintre ele au descoperit puterile respective cu mult înainte ca voi – sau noi –să fi apărut pe scena vieţii. V-au aşteptat să vă alăturaţi lor…şi acum a sosit clipa. / - Atunci ce căutaţi voi aici? / - Probabil că, aidoma majorităţii oamenilor, ne-aţi privit mereu ca pe stăpânii voştri. Nu-i adevărat. N-am fost altceva decât nişte paznici, executând o sarcină impusă… Sarcina aceea este greu de definit: ne puteţi considera nişte moaşe care supraveghează o naştere dificilă. Încercăm să ajutăm la apariţia a ceva nou şi minunat. Suntem moaşele. Noi însă suntem sterpi. / În momentul acela, omul înţelese că se găsea înaintea unei tragedii ce o depăşea pe a lui. Incredibil, totuşi adevărat: în ciuda puterilor şi strălucirii lor, Overlorzii ajunseseră la capătul unei fundături evoluţioniste. Alcătuiau o rasă măreaţă şi nobilă, superioară omenirii pe toate planurile, dar lipsită de viitor şi conştienţi de acest lucru. / Munca noastră se apropie de sfârşit. Acum, vă putem spune tot adevărul… Există multe lucruri pe care a fost necesar să vi le ascundem, aşa cum ne-am ascuns şi noi, aproape jumătate din şederea noastră pe Pământ. Ştiu că unii dintre voi au considerat inutilă această tăinuire. Sunteţi obişnuiţi cu prezenţa noastră şi nu vă puteţi imagina cum ar fi reacţionat strămoşii voştri. Dar cel puţin aţi putut afla motivul acestui mister şi aţi înţeles că acţiunea noastră avea o explicaţie. Marele secret tăinuit faţă de voi a fost scopul venirii noastre pe Pământ, scop asupra căruia aţi speculat la nesfârşit. Nu vi l-am putut destăinui până acum, deoarece secretul acela nu ne aparţinea. Acum atâţia ani, am sosit pe planeta voastră şi v-am salvat de la autodistrugere. Nu cred că există cineva care să nege acest adevăr, însă n-aţi fi ştiut niciodată în ce constă autodistrugerea. Deoarece am interzis armele nucleare şi celelalte „jucării” ucigaşe acumulate în arsenale, pericolul anihilării fizice a fost înlăturat. Aţi crezut că aceea fusese singura primejdie. Noi v-am încurajat să credeţi aşa, dar nu era adevărat. Pericolul uriaş ce vă aştepta avea un alt caracter şi nu privea numai rasa voastră. Multe lumi au ajuns la răscrucea puterii nucleare, au evitat dezastrul şi au construit civilizaţii paşnice şi fericite care aveau să fie nemilos distruse de forţe despre care nu cunoşteau nimic. În secolul XX, aţi început şi voi să întâlniţi forţele respective. Din această cauză, a trebuit să intervenim. În tot acel secol, rasa umană era târâtă încet către prăpastie, fără a bănui nimic. Peste prăpastia respectivă exista o singură punte. Puţine rase au descoperit-o fără să fie ajutate. Unele s-au întors când mai era încă timp, evitând atât pericolul, cât şi devenirea. Planetele lor au ajuns Insule Elizee, oaze de mulţumire lipsită de efort, şi nu vor mai juca nici un rol în istoria Universului. Acesta n-ar fi fost niciodată destinul sau norocul vostru. Aveţi o rasă prea vitală pentru aşa ceva. V-aţi fi ruinat, târând şi pe alţii împreună cu voi, pentru că n-aţi fi găsit niciodată puntea. Mă tem că în continuare multe din spusele mele se vor baza pe asemenea analogii. Nu posedaţi conceptele pentru multe lucruri pe care doresc să vi le spun, iar cunoaşterea noastră este de asemenea trist de mărginită. Ca să înţelegeţi, trebuie să vă întoarceţi în trecut şi să redescoperiţi lucruri pe care strămoşii voştri le-ar fi considerat banale, dar pe care voi le-aţi uitat – pe care, de fapt, noi v-am ajutat, intenţionat să le uitaţi. Întreaga noastră şedere aici se bazează pe o mistificare uriaşă, pe tăinuirea unor adevăruri pe care nu eraţi pregătiţi să le înfruntaţi. În perioada dinaintea sosirii noastre, savanţii Pământului au descoperit secretele lumii fizice şi v-au dus de la energia aburului la cea a atomului. Aţi abandonat superstiţiile: Ştiinţa devenise singura religie a umanităţii. Ea constituia darul minorităţii occidentale pentru restul omenirii şi distrusese toate celelalte credinţe. Cele încă existente în momentul sosirii noastre îşi trăiau ultimele clipe. Se părea că ştiinţa putea explica totul. Nu existau forţe pe care să nu le fi prevăzut sau evenimente care să nu-şi găsească, în cele din urmă, o explicaţie. Originea Universului putea rămâne necunoscută pe vecie, dar tot ceea ce se petrecuse de atunci, asculta de legile fizicii. Cu toate acestea, misticii voştri, deşi pierduţi în propriile amăgiri, întrezăriseră frânturi ale adevărului. Există puteri ale creierului şi puteri dincolo de creier pe care ştiinţa voastră nu le-ar fi putut aduce niciodată în cadrul ei fără să-l sfărâme complet. De-a lungul anilor, au existat nenumărate consemnări ale unor fenomene stranii – poltergeist, telepatie, pre şi retrocogniţie, psihokinezie, mediumnitate, transă, hipnoză, vindecări miraculoase, şamanism ş.a.m.d. – etichetate de voi fără a le putea explica. La început, ştiinţa le-a ignorat, apoi le-a negat existenţa, în ciuda dovezilor a cinci milenii. Însă aceste dovezi există şi, pentru a fi completă, orice teorie asupra universului ar trebui să le ia în considerare. În prima jumătate a secolului XX, câţiva dintre savanţii voştri au început să cerceteze aceste probleme. Nu ştiau, dar se jucau cu zăvorul cutiei Pandorei. Forţele pe care le-ar fi putut elibera depăşeau cu mult pericolele atomului. Fizicienii ar fi putut ruina numai Pământul, pe când parapsihologii ar fi răspândit dezastrul printre stele. Aşa ceva nu se putea permite. Nu pot explica întreaga natură a ameninţării pe care o reprezentaţi voi. Pentru noi nu este un pericol şi de aceea nu putem înţelege. Să zicem că puteaţi deveni un cancer telepatic, o mentalitate malignă care, în pieirea ei inevitabilă, ar fi otrăvit alte minţi, chiar şi mai dezvoltate. Pentru aceea am venit – am fost trimişi – pe Pământ. V-am oprit dezvoltarea pe orice nivel cultural şi am interzis orice fel de cercetare ştiinţifică a fenomenelor paranormale. Sunt conştient că, datorită decalajului dintre civilizaţiile noastre, am inhibat şi alte forme de creaţie. Acesta însă a fost un efect secundar, lipsit de importanţă. Trebuie să vă destăinui un amănunt ce vi se va părea extrem de surprinzător, poate chiar incredibil. Noi nu posedăm şi nici nu înţelegem aceste potenţiale, aceste puteri latente… Intelectul nostru este mult mai puternic decât al vostru, totuşi în creierele voastre există ceva ce ne-a ocolit întotdeauna. De când am venit pe Pământ, v-am studiat şi am învăţat multe. Vom învăţa şi mai multe, dar mă îndoiesc că vom afla tot adevărul. Rasele noastre au multe lucruri comune: de aceea am fost aleşi pentru această sarcină. Însă din alte puncte de vedere, ambele reprezintă faze finale a două evoluţii diferite. Minţile noastre au ajuns la capătul dezvoltării. La fel, în forma lor actuală, şi minţile voastre. Voi însă puteţi face saltul spre treapta următoare şi aici apare diferenţa între noi. Potenţialul nostru este epuizat, pe când al vostru e neatins. Într-un fel necunoscut nouă, sunteţi în legătură cu puterile menţionate – puteri care se trezesc acum în lumea voastră. Noi am oprit ceasul şi v-am făcut să bateţi pasul pe loc, până ce forţele acelea se dezvoltau, până când puteau umple canalele pregătite pentru ele. Tot ceea ce am făcut pentru îmbunătăţirea vieţii pe planetă: creşterea nivelului de trai, instaurarea păcii şi dreptăţii, am fi făcut oricum, odată ce eram nevoiţi să intervenim în dezvoltarea voastră… Însă toate aceste transformări măreţe v-au îndepărtat de adevăr, slujindu-ne scopul. Noi suntem paznicii voştri, nimic mai mult. Pesemne că adesea v-aţi întrebat ce poziţie ocupă rasa mea în ierarhia Universului. Aşa cum noi suntem deasupra voastră, există ceva şi deasupra noastră, ceva care ne foloseşte pentru a-i sluji scopurile. N-am descoperit ce anume este, deşi epoci întregi i-am slujit ca unelte şi n-am îndrăznit să nu-i dăm ascultare. Dintotdeauna am primit dispoziţiile, ne-am deplasat spre o lume unde înmugurea civilizaţia şi am condus-o pe un drum închis nouă – drumul pe care porniţi voi acum. Am studiat permanent transformarea pe care am fost trimişi s-o supraveghem, sperând că vom învăţa să evadăm din limitele noastre. Dar am întrezărit numai frânturi ale adevărului. Ne-aţi numit overlorzi – suprastăpâni – fără să vă daţi seama de ironia denumirii. În mod asemănător, putem spune că deasupra noastră se află Overmintea – Supramintea – care se foloseşte de noi precum olarul se foloseşte de roată. Iar rasa voastră este lutul modelat pe roata aceea. Noi credem, este doar o ipoteză, că Overmintea încearcă să sporească, să-şi extindă puterile şi cunoaşterea Universului. Presupunem că reprezintă însumarea mai multor rase şi că a părăsit de multă vreme tirania materiei. În totalitate, este o conştiinţă inteligentă. Când a ştiut că v-aţi apropiat de prag, ne-a trimis să vă pregătim pentru transformarea ce începe acum. Schimbările anterioare cunoscute de rasa voastră au durat epoci întregi. Aceasta însă este o transformare a minţii, nu a trupului. După normele evoluţiei, va fi ceva cataclismic, instantaneu. Deja a început. Trebuie să vă obişnuiţi cu ideea că sunteţi ultima generaţie de Homo sapiens. Vă putem spune foarte puţine despre natura transformării. Nu ştim cum se produce, ce impuls declanşator acţionează Overmintea atunci când consideră că a sosit momentul. Tot ce am descoperit este că începe printr-un singur individ, întotdeauna un copil, apoi se extinde exploziv, aidoma formării cristalelor în jurul primului nucleu dintr-o soluţie saturată. Adulţii nu vor fi afectaţi, întrucât mintea lor a intrat în mod ireversibil pe un şablon rigid. Totul se va termina peste câţiva ani, iar rasa umană se va divide în două. Pentru lumea cunoscută vouă nu există viitor sau întoarcere. Toate speranţele şi visurile voastre se opresc acum. V-aţi zămislit succesorii, dar în mod tragic nu-i veţi înţelege niciodată – nu veţi putea nici măcar să comunicaţi cu minţile lor. Ei nu vor avea minţi ca ale voastre. Vor fi o singură entitate, aşa cum voi sunteţi suma a miliarde de celule. Nu-i veţi considera oameni şi nu veţi greşi. Ce vom face cu supravieţuitorii adulţi, când rolul vostru a luat sfârşit? Cel mai simplu, şi poate cel mai milos, ar fi să-i distrug – aşa cum voi înşivă aţi scurta chinurile unui animal drag. Noi însă nu putem face asta. Vă veţi alege singuri viitorul, pentru anii care v-au mai rămas. Sper că omenirea îşi va găsi odihna în pace, ştiind că n-a trăit în zadar. Este adevărat: ceea ce aţi adus pe lume s-ar putea să vi se pară absolut străin, nu vă va împărtăşi speranţele şi dorinţele, va privi cele mai de seamă realizări ale voastre ca pe nişte jucării, dar, cu toate acestea, va însemna ceva minunat şi va fi creaţia voastră. Când rasa mea o să fie uitată, o parte din voi va continua să dăinuie. De aceea, nu ne condamnaţi pentru ceea ce am fost siliţi să facem. Şi amintiţi-vă: noi vă vom invidia mereu! / Deci acesta era sfârşitul omului. Un sfârşit pe care nu-l întrevăzuse nici un profet, contopind optimismul şi pesimismul. Drumul spre stele se bifurca în două direcţii, dar nici una din ele nu ducea către un ţel care să ia în seamă speranţele sau temerile omului. La capătul unei bifurcaţii se găseau overlorzii. Aceştia îşi păstrau individualitatea, personalitatea; erau conştienţi de ei înşişi, iar pronumele „eu” avea un înţeles în graiul lor. Posedau sentimente, unele similare cu cele umane. Însă ajunseseră într-o fundătură din care nu mai puteau evada. Minţile lor erau de zece sau poate de o sută de ori mai puternice decât ale oamenilor. De fapt, nu avea nici o importanţă în privinţa rezultatului final. Erau tot atât de neajutoraţi, tot atât de copleşiţi de inimaginabila complexitate a unei galaxii cu o sută de mii de milioane de sori şi a unui Univers cu o sută de mii de milioane de galaxii. Iar la capătul celeilalte bifurcaţii se afla Overmintea, indiferent ce-ar fi însemnat ea, având faţă de om aceeaşi relaţie pe care acesta o avea faţă de amoebă. Potenţial infinită, dincolo de moarte, oare de câtă vreme absorbea rasă după rasă, pe măsură ce se extindea între stele? Avea şi ea dorinţe şi ţeluri? Acum înglobase toate realizările rasei umane, ceea ce nu însemna o tragedie, ci o împlinire. / În trecut a încercat să acţioneze direct asupra minţilor altor rase, pentru a le influenţa dezvoltarea culturală. Întotdeauna, tentativa a eşuat – probabil că efortul este prea mare. Noi suntem intermediarii, paznicii. Sau, ca să folosim una din metaforele voastre, îngrijim câmpul până se pârguieşte recolta. Overmintea culege roadele, iar noi plecăm spre altă sarcină. Aceasta este cea de-a cincea rasă căreia i-am urmărit apoteoza. De fiecare dată, învăţăm ceva nou. / - Dar nu vă deranjează faptul că îndepliniţi rolul unor unelte? / - Relaţia noastră prezintă unele avantaje. În plus, nici o fiinţă inteligentă nu este ofensată de inevitabil. / - La prima noastră întâlnire, v-aţi temut de noi şi ne-aţi recunoscut. Nu era chiar o amintire. Aţi avut deja dovada că timpul este mult mai complex decât şi-a imaginat vreodată ştiinţa voastră. Amintirea aceea nu provenea din trecut, ci din viitor – erau acei ultimi ani când rasa umană ştia că totul se terminase. N-a fost un sfârşit uşor. Şi pentru că noi apăream acolo, ne-am identificat cu moartea rasei voastre. Da, chiar dacă era un eveniment situat la 10 000 de ani în viitor! A fost aidoma unui ecou reflectat în cercul închis al timpului, din viitor în trecut. Să nu-i spunem „amintire”, ci „presimţire”. / Exista pesemne o memorie a rasei, cumva independentă de timp. Pentru ea, viitorul şi trecutul erau totuna. / Într-o explozie tăcută de lumină, miezul Pământului îşi eliberă energiile acumulate. Pentru scurt timp, undele gravitaţionale traversară dus şi întors Sistemul Solar, modificând foarte puţin orbitele planetare. După aceea, ceilalţi copii ai Soarelui îşi reluară potecile străvechi, aşa cum un lemnişor, plutind pe un iaz liniştit, călăreşte micile valuri create de undele apărute în urma căderii unei pietre. Din Pământ nu mai rămăsese nimic. Ei sorbiseră ultimii atomi ai substanţei sale. Planeta îi hrănise în momentele culminante ale uluitoarei lor metamorfoze, aşa cum hrana înmagazinată într-un bob de grâu alimentează firicelul plantei ce se înalţă spre Soare.”

E) A se vedea consideraţiile din volumul „Universul holografic” de Michael Talbot (Editura Cartea Daath, 2004), subcapitolul: „Un impuls evolutiv spre o conştiinţă superioară” (pp. 377-382).

F) În Yoga există un viitor al omenirii, în care toţi împreună, o clipă, vor fi în starea de Paramhamsa Yoga, practicând simultan şi devenind conştienţi că sunt 1 Singur Om. Astfel se va realiza saltul la viitorul nivel al fiinţei, să-l numim Antropogon – Cel născut din om, o fiinţă colectivă, care va permite şi individualităţile componente, care se vor păstra, dar integrate în fiinţa colectivă comună. Despre aceasta a vorbit sibilinic Ramana Maharishi.

G) Gerard Klein – „Seniorii războiului” (cea mai bună carte de non fiction SF după părerea multora; a fost scrisă direct în doar 3 zile, în timp ce autorul ei se afla într-un fel de transă, în care, de altfel, nu credea!): „Era singur. Şi totuşi glasul sparse tăcerea, ca un şuvoi de bule într-o apă limpede. Îl percepu mai întâi ca pe o muzică pură şi-i trebui o bucată de vreme până să înţeleagă că i se adresa, dar cuvintele-i rămâneau săpate în amintire de parcă ar fi fost spălată, retopită, neîntinată din nou şi lacomă să afle. / - Aşadar, eşti un criminal de război. / - Aşadar, eşti un zeu. / Glasul începu să râdă. Părea aproape copilăros, dar răsuna ca şi cum ar fi fost purtat de o infinitate de ecouri abia despărţite unele de altele şi ca şi cum Corson n-ar fi perceput decât unul, cel mai apropiat de el, cel mai inteligibil pentru el, în vreme ce în unduirile luiar mai fi fost ascunse şi alte glasuri, unele mârşave. Glasul părea aproape un glas de copil. Dar putea fi şi glasul unei şopârle, al unui păianjen, şuierul de foc al unei stele, scrâşnetul unui şobolan, clinchetul a două elitre frecate una de alta, suflarea articulată a vântului. / - Dispunem de mai multa puteri decât zeii pe care i-ai putea închipui. / - Zeii sunt atotputernici, zise el. / - Atotputernici, zise glasul. O vorbă. Un ansamblu gol. Nu poţi atribui decât puterile pe care eşti în stare să le defineşti. Şi, prin urmare, să le dobândeşti. / - Sunteţi nemuritori. / - Da şi nu. Nu faci o deosebire netă între infinit şi nelimitat. Nu suntem nemuritori, dacă înţelegi prin asta că vieţile ar trebui să ne fie infinite. Nimic nu-i infinit în sensul acesta, nici măcar universul, nici măcar ceea ce universul cuprinde. Dar vieţile ne sunt nelimitate. Putem să le reluăm şi să le retrăim în mod diferit şi să le modificăm. Nimic din ce se petrece înăuntrul vieţilor noastre nu ne scapă. / O existenţă nu era, pentru acele fiinţe , o iremediabilă formă turnată în bronzul trecutului şi prelungindu-se orbeşte în ceţurile viitorului. O existenţă era pentru ei, de la un capăt la altul, un continuum plastic, modelabil. Nu cunoşteau un înainte şi un după. Vieţile lor nu aveau lungime. La drept vorbind, se întrebă el, care-i lăţimea unei vieţi omeneşti? Şi care-i grosimea? Îşi concepeau vieţile ca un singur întreg, coerent şi deformabil. În funcţie de consecinţe, schimbau cauzele. Prezentul nu era pentru ei decât un punct de vedere. Controlau timpul. Tăria le provenea din această putere. Asemenea oamenilor care, multă vreme înlănţuiţi de distanţa pe care membrele le îngăduiau s-o străbată, distanţă jalnică până şi-n cursul unei vieţi întinsă pe un secol, cuceriseră spaţiul şi navigau printre stele, acele fiinţe cuceriseră timpul. Oamenii erau pentru ei nişte biete fiinţe înlănţuite, infirme. / E o putere cumplită, îşi spuse Corson, apoi, ca şi cum puterea i-ar fi fost propusă, nu mă simt dispus s-o exercit. / - Nu eşti un om. / Cine sunt ei ca să se joace aşa cu vieţile noastre? Năvălitori iviţi dintr-o altă galaxie, dintr-o altă dimensiune? Spirite pure, creatorii noştri, divinităţile legendelor? / - Ai să fii ca noi, zise glasul. / - V-aţi ivit…după noi? / - Nu ne-am ivit după voi. Suntem în acelaşi timp cu voi, de vreme ce umplem întreaga durată. Cele două existenţe ale noastre sunt coextensive, dacă preferi. Dar, într-un înţeles foarte special, dacă asta te poate linişti, am venit după voi, ne-am născut din voi. / Sunt deci urmaşii noştri. Totodată, mult mai vechi decât noi. Din punctul, situat în viitor, în care ramura lor s-a desprins dintr-a noastră, au năpădit tot universul, din care nu ocupăm decât un segment derizoriu. S-au născut din noi, dar erau acolo de la începuturile noastre. / - Şi celelalte specii? / - Nici o deosebire, zise glasul. / - Unde ne aflăm? / În afara universului, la suprafaţa lui, pe pielea lui. Trebuie să ieşi dintr-un ansamblu pentru a-l putea înţelege şi pentru a-l transforma. / - Ce se află în afara universului? / - Universul la propria sa putere, zise glasul. Ceva ce nu ţine nici de timp şi nici de spaţiu. Exteriorul nu exercită nici o influenţă asupra interiorului şi nu poate fi, deci, cunoscut nemijlocit. / Impas. Puterea acestor fiinţe are oare o limită sau limita constă în sărăcia conceptelor pe care le mânuiesc eu? ” [Referitor la noţiunea de „nelimitat” ar trebui să ne amintim aici de „holospaţiul” din Star Trek – într-o cameră de 4/4 încăpea încape o lume întreagă şi, de asemenea de noţiunea non fiction de „bulă a percepţiei” din tradiţia toltecă, prezentată de Carlos Castaneda. „Bulă a percepţiei” care este interiorul/corpul şi exteriorul din jurul Miezului Care Sunt Eu (desigur că nu cel din buletin, persoana-masca, ci identitatea adevărată).] / Încercăm să ne obişnuim cu ideea de a trăi altfel. Numim asta hiperviaţă. Înseamnă…să trăieşti concomitent mai mulţi posibili, poate toţi posibilii. Înseamnă să exişti simultan pe mai multe linii de probabilitate - variante paralele/posibile de evoluţie/existenţă, creode. Să fii mai mulţi deodată, rămânând totuşi unic. Multidimensional. Şi gândeşte-te ce se întâmplă când fiecare fiinţă introduce în istorie propriile ei modificări. Ele se combină cu modificările celorlalţi, fac interferenţe, unele favorabile, altele nu. Nici o fiinţă omenească nu poate ajunge singură şi teafără la minte la hiperviaţă! Fiecare e posibilul altuia. Şi trebuie să cunoşti foarte bine pe cineva pentru a îndrăzni să-i influenţezi destinul, şi propriul tău destin. Pentru asta ne pregătim. Ne rămâne de străbătut o cale lungă… / - Veţi deveni asemenea „zeilor” din Aergistal. / - Ei sunt altfel, într-adevăr schimbaţi, vor fi schimbaţi de o evoluţie – nu, termenul e greşit – de care nici unul dintre conceptele noastre nu ne îngăduie să ne apropiem. Nu vor mai fi oameni, nici păsări, nici saurieni, nici un fel de urmaş al unei specii pe care o poţi visa. Vor fi toate astea la un loc sau, mai bine zis, vor fi fost toate astea. Nu ştim nimic despre Aergistal. Ce ştim e ce putem vedea. Nu ce ni se îngăduie să vedem, ci ce suntem în stare să vedem. Aproape nimic. Înveşmântăm Aergistalul în culorile noastre. Ne vedem pe noi înşine acolo. Ei vor domina ceva de care ne temem. / - Moartea? / - O, nu. Moartea nu-i mai înspăimântă pe cei ce-au întrezărit hiperviaţa. Să mori o dată nu-i grav, atunci când îţi rămâne o infinitate de existenţe paralele. Dar există ceea ce numim hipermoarte. Înseamnă să fii alungat în virtual, să fii eliminat de către o perturbare din toate liniile de probabilitate. Trebuie să controlezi toate creodele universului pentru a fi sigur că scapi. Trebuie să-ţi identifici proprii posibili cu cei ai continuumului, în întregime. / - Nişte zei schizofreni! Se străduiesc spre bine. Potrivesc istoria în aşa fel încât să ducă la ei. A extirpa războiul, a cunoaşte războiul, a salva războiul. S-au pitit ca nişte şobolani în fundul timpului, de teama Exteriorului! / E doar jumătatea istoriei. Ei suntem noi. / - Sunt urmaşii noştri. Ne dispreţuiesc de la înălţimea miliardului lor de ani. / - Ei suntem noi. Noi suntem cei din Aergistal. Dar nu ştim asta, şi suntem nevoiţi s-o descoperim şi să înţelegem. Sunt toţi posibilii, ai speciei ăsteia, a noastră şi ai tuturor celorlalte, chiar ai celor pe care nici nu le poţi visa şi care nu te pot visa. Sunt toate fragmentele Universului şi toate privirile îndreptate asupra Universului. Nu suntem strămoşii zeilor, nici ei urmaşii noştri, ci o parte a lor, despărţită de originile sau, mai bine zis, de totalitatea ei. Fiecare dintre noi e unul din posibilii lor, un amănunt, o creodă care aspiră în mod confuz la unitate şi care luptă în noapte pentru a se impune, pentru a fiinţa de sine stătător. Cândva s-a întâmplat undeva ceva ce nu înţelegem nici noi prea bine. Dar nici la începutul şi nici la sfârşitul vremurilor. Nu există nici înainte, nici după. Pentru ei, puţin şi pentru noi, de pe-acum, timpul e o lungime în care evenimentele coexistă ca nişte obiecte ce se ating. Suntem o clipă a lungului marş ce duce spre Aergistal, spre unitatea conştiinţei posibililor, iar cei din Aergistal sunt fiecare dintre mărşăluitori. / Existau cel puţin trei niveluri ale existenţei. Nivelul existenţei virtuale, unde nu erau nimic mai mult decât o probabilitate. Nivelul vieţii liniare, unde rămâneai închis între naştere şi moarte. Şi, în sfârşit, nivelul hipervieţii, care se desfăşura simbolic într-un spaţiu perpendicular pe axa timpului, care te elibera de timp. / - Nimeni nu moare. O viaţă e ca o pagină de carte. Alături e alta. Nu spun după, ci alături. / - E o poveste năstruşnică. Cine-mi spune că-i adevărată? / - Nimeni! Ai s-o descoperi din frânturi. Poate că povestea pe care o vei descoperi va fi puţin deosebită. Nimeni n-are privilegiul adevărului.”

...........................

......................
............................
Kojiki - Kitaro

timpul.pps

..............................


 ..............................

"Viitorul se schimba [chiar] atunci cand te uiti la el, si asta schimba totul." (v. filmul "Next = Capcana viitorului", cu Nicolas Cage)

"Viitorul cuiva se schimba cand acel om / fiinta isi schimba deciziile / hotararile / acts of will-intent = actele de vointa-intentionalitate." (v. filmul "Twilight = Amurg")

O femeie a Puterii din India:
„Nu exista magie. Exista lumea , asa cum e ea. Daca stii cum e lumea, atunci poti face cu puterea orice vrei. O poti pune intr-un obiect, o poti trimite cuiva sau i-o poti lua. Poti chema norocul sau il poti alunga. Puterea tine lumea, si nu e nimic pe lume care sa nu fie tinut de putere. Iar oamenii sunt singurele fiinte, in afara de zei, care sunt din putere pura, care pot face ce vor ei.” [exista o Unica Putere si ea apartine lui Dumnezeu]

......................................

Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Cartea "Vise curajoase" ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului.

Alberto Villoldo ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.
........................................
În lucrarea „Cele patru legăminte. Cartea Intelepciunii toltece” (Editura Mix), don Miguel Ruiz ne arată cum apar convingerile noastre limitate, care ne răpesc bucuria de a trăi şi ne fac să suferim inutil şi continuu. Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, „Cele patru legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire.
Continuând tradiţia lui Castaneda, don Miguel Ruiz extrage esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă sa trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă.

Fragment din carte:

„ Întreaga umanitate caută adevarul, dreptatea şi frumuseţea. Suntem cu toţii într-o eternă căutare a adevarului numai pentru că noi credem doar în minciunile pe care le-am inmagazinat în mintea noastră. Suntem în căutarea dreptăţii din cauză că în sistemul nostru de convingeri nu găsim nicăieri dreptatea. Suntem în cautarea frumuseţii deoarece indiferent cât de frumoasă ar fi o persoana, ea nu crede ca este frumoasă cu adevarat. Căutăm şi căutam, dar totul se află deja în noi. Nu există un alt adevăr care trebuie găsit. Oriunde ne întoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevărat, dar din cauza credinţelor şi a condiţionarilor pe care le-am înmagazinat în mintea noastră, noi nu avem ochi pentru acest adevar. Noi nu vedem adevărul pentru cã suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem in mintea noastră. Simţim nevoia să ştim că noi avem dreptate, iar toţi ceilalţi greşesc. Credem în convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregătesc pentru suferinţă. Este ca şi cum am trăi in mijlocul unei ceţi atât de dese încat nu ne lasă să vedem dincolo de vârful nasului. Trăim într-o ceaţă care nici măcar nu este reală. Ceaţa este un vis, visul nostru personal, care include tot ceea ce credem, toate concepţiile pe care le avem despre ceea ce suntem cu adevărat, toate compromisurile făcute cu ceilalţi, cu noi înşine şi chiar cu Dumnezeu.”
...................................
 
.................................
  Năucitor:Existau cel puţin trei niveluri ale existenţei. Nivelul existenţei virtuale, unde nu erau nimic mai mult decât o probabilitate. Nivelul vieţii liniare, unde rămâneai închis între naştere şi moarte. Şi, în sfârşit, nivelul hipervieţii, care se desfăşura simbolic într-un spaţiu perpendicular pe axa timpului, care te va elibera de timp.
Percepem cu claritate "Nivelul vieţii liniare, unde rămânem închisi între naştere şi moarte" Dar de ce Existau? Pentru că a apărut şi al patrulea nivel, hipermoartea! Şi din nou ajungem la Geneză (3,4, 21) "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci".
Se conturează o idee:"Nivelul existenţei virtuale, unde nu erau nimic mai mult decât o probabilitate", până la mâna care a luat din pomul binelui şi răului; "Nivelul vieţii liniare, unde rămânem închisi între naştere şi moarte" după ce mâna a rupt şi a gustat din pomul binelui şi răului şi ca o promisiune, nivelul hipervieţii,(Neprihănirea?Mântuirea? Nirvana?) care se va desfăşura simbolic într-un spaţiu perpendicular pe axa timpului, care va elibera omul de timp, şi va ajunge ca unul din Ei!
..........................
De ce profetiile despre viitor autentice par / sunt uneori contradictorii ?
Si ptca:
- exista viitoruri [linii de viitor; linii alternative de evolutie, creode] alternative posibile si in paralel;
- intervine uneori filtrul prejudecatilor celui care primeste revelatia si ca urmare acesta va percepe doar o franja din revelatie in conformitate cu nivelul sau [v. filmul "Ioana d'Arc" al lui Luc Besson];
- viitorul existent deja [sic !] [v. "Seniorii razboiului"] estesinueste predestinat ["in acelasi timp", daca putem spune asa !];
- ''apocalipsa 2012" [de ex.] nu are o forma definita si e posibil ca atunci cand va fi (daca va fi), fiecare sa perceapa altceva [unul Nibiru, altul Centura Fotonica, altul reptilienii, altul rapirea biblica sau ET samd ; si nu va exista o concordanta perceptiva a tuturor oamenilor] sau/si sa fie o multiperceptie desfasurata simultan la persoane diferite sau chiar la aceeasi persoana [v. finalul romanului "Carantina" de Greg Egan].
...............................
NASA 2012 - SOLAR STORM WARNING INTERSTELLAR ENERGY CLOUD
From: YouTooArchives | July 18, 2010 | 961 views
http://www.SolarStormWarning.com - The following information is paramount and should not be taken lightly. The alarming news was aired July 14, 2010 which now explains why NASA, along with The National Academy of Science and other world renowned scientist are all very concerned about the coming 2012-2013 solar maximum. On March 10th 2006 NASA issued a solar storm warning for 2012 but omitted telling the general population as to why the warning in their report. Then in June of 2010, NASA once again warns the world population, but this time around, NASA warns the world community to get ready for a once in a life time solar storm. Other news agencies and websites like this one are reporting on the developing story, however no high government official has stuck their neck out to make an official announcement about the catastrophic implications on a global scale as to allow the general population to prepare!

The scientific data revealed by Alexei Dmitriev further supports NASA's original 2012 solar storm warning issued in 2006.

Astrophysicist Alexei Dmitriev says that both Voyager 1 and Voyager 2 satellites reveal that our sun, as well as our entire solar system, is now moving into an interstellar energy cloud. Opher, a NASA Heliophysics Guest Investigator from George Mason University says this interstellar energy cloud is turbulent. Dmitriev explains that this cloud of energy is exciting the atmospheres of our planets and especially our sun. As this interstellar energy cloud continues to excite/charge the sun, it causes the sun to become more active, resulting in greater output from the sun. IE: Bigger and more frequent solar storms and CME's resulting in the Carrington effect. This interstellar cloud of electrical energy is also absorbed by the Earth, and scientist have found that it results in more earth quakes, all while dramatically effecting our weather here on earth. When asked how long will it take our sun to pass through this interstellar energy cloud, Dr. Dmitriev replied, "I don't know. But If I had to guess, I would say somewhere between two thousand to three thousand years." This interstellar cloud is a wispy band of charged particles through which our solar system is slowly moving through.

When Dr. Dmitriev was asked what are the implications of all this for earth he replied, "Global catastrophe! Not in tens of years from now, but in ones of years" ...in that this global catastrophe is basically right around the corner setting the stage for NASA's latest solar storm warning 2012-2013.

Dr. Dmitriev is talking about the Carrington Effect which can knock out electrical power and all modern forms of communications world wide for months on end, even years. When that happens, global anarchy and mass looting will soon begin as the food chain will become paralyzed/crippled in modern countries, while water shortages will quickly become a threat to our very survival because electricity is what runs the pumps that gets the water to our homes and offices. If you are not prepared prepared to be self efficient for one to two years, then you and your family will be at risk of dehydration and starvation during a time when drinking water, food and toilet paper will be more valuable then money itself.

* * * * * * * * * * * * * * *

http://www.Solar-Storm-Warning.com


PERFECT DISASTER- Solar Storm [Discovery Science]:

P 1-a: http://www.youtube.com/watch?v=-63lm4Ht4cg

P 2-a: http://www.youtube.com/watch?v=xn4qag-8RVU&feature=related

P 3-a: http://www.youtube.com/watch?v=UcAMuO0Hc6I&feature=related

P 4-a: http://www.youtube.com/watch?v=_VyYZMYzO9o&feature=related


Conex sa ne amintim de filmul “Numere fatale = Knowing” (cu Nicolas Cage):

http://www.cinemagia.ro/filme/knowing-numere-fatale-27726/

http://www.cinemagia.ro/trailer/knowing-numere-fatale-1789/

Vedeti aici filmul:
http://www.filmeonline.org/knowing-2009-numere-fatale-film-online/


Cu privire la Centura Fotonica:
http://altmarius.ning.com/group/altmariusscience?groupUrl=altmarius...

http://altmarius.ning.com/group/altmariusscience
.............................................
Explicitare la postarile Ning:
a) „Viitorul” (ce va fi in viitor, poate fi asa; dar si ce se intampla acum in lume, cu oamenii, functioneaza tot asa) [noi-insine/Insine generam viitorul si lumea];
b) „Despre boala”;
c) „ Starea de 1Unitate. Adevaratul Bine, Binele - de dincolo de "bine si rau" „ + „Mintea conditionata si mintea deconditionata catre Mintea Universala”.

V. [pt o vie ilustrare] episodul „Remnants” al seriei a 5-a din Stargate Atlantis:
http://www.gateworld.net/atlantis/s5/515.shtml


Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.

[Noi = inteligenata artificiala a rasei ET pierdute, sekkari – doar am facilitat/catalizat (descatusandu-ti capacitatile latente, subconstiente, existente in fiecare om-fiinta)
procesul si am intrat in joc(ul iluziei).]

Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in samsara este realitate !)

Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.
...........................
http://www.descopera.ro/stiinta/5592692-la-90-de-secunde-de-catastrofa

Furtuna solara 2012
..................................
Not twice this day
Inch time foot gem.
This day will not come again.
Each minute is worth a priceless gem.

Takuan Soho (1573 - ?)
............................




Despre creode = variante alternative / paralele de destin/viitor/evolutie in filmul
„Efectul Fluture = Zbor de fluture = The Butterfly Effect”:

http://www.cinemarx.ro/filme/The-Butterfly-Effect-Zbor-de-Fluture-1...

http://www.stsci.edu/~lbradley/seminar/butterfly.html



Vedeti filmul aici:
http://divxonline.biz/drama/725-the-butterfly-effect.html

http://www.filmeonline.me/the-butterfly-effect-film-online.html



Derived from the Greek words for "necessity" and "a path." A term coined by D.S. Waddington who says a creod is a "time trajectory of developmental change (arising) from the characteristics of the closed circular causal organization of the system of genes and cytoplasm. Creods are a type of phenomena which occurs in many other fields also." (Waddington, 1960, p. 82)


Alternate timelines:
http://en.wikipedia.org/wiki/Alternate_history

http://memory-alpha.org/wiki/Alternate_timeline

http://stargate.wikia.com/wiki/Alternate_timeline


See also:
Gerard Klein – „Seniorii razboiului = Les seigneurs de la guerre”
http://www.wattpad.com/70214-klein-gerard-seniorii-razboiului

http://www.cartidownload.ro/Diverse/433542/Klein_Gerard_Seniorii_Ra...



And, non-fiction [?]:
http://www.salvation-of-humans.com/English/00-01_site-spirit.htm

http://www.sens-de-la-vie.com/Archepages/vsv_42_d3_03_1_hu_sheldr.htm


+
http://dincolo-de-limite.blogspot.com/2010/04/exista-universuri-paralele-spun-oamenii.html
............................
Creode:
http://www.iwatchstargateatlantis.com/season1/episode15-before-i-sl...

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season3/episode8-mckay-and-mr...

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season4/episode8-the-seer/

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season4/episode20-the-last-ma...

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season5/episode4-the-daedalus...

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season5/episode19-vegas/

http://www.iwatchstargateatlantis.com/season5/episode20-enemy-at-th...
.............................


………………………..
……………………….
…………………………

……………………………..



 ………………………….
Cu privire la timp a se vedea si episoadele serialului "Dr. Who":
"The girl in the fireplace = Fata din camin/soba"

"Father's day = Ziua tatalui"

"Human nature = Natura umana"

..,

  ........................
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 11, 2011 la 4:14pm
Ştergere comentariu







Evolutie

„Pasărea cântă şi nu ştie că ea cântă,
Omul cântă şi ştie că el cântă,
Sfântul cântă şi ştie că Dumnezeu este Cel Care cântă în el.” (Henri Le Saux)

„Universul este o masina de facut zei.” (Henri Bergson) [v. conex si "Seniorii razboiului de Gerard Klein"; noi (toate speciile) vom fi / suntem deja ''ei"]

Chiar daca fictiva, nu mai putin informativ-educativa.
Teoria din film cu evolutia spirituala [= Ascension]:
http://stargate.wikia.com/wiki/Ascension

Vezi online pt ilustrare 2 ep f. f. interesante: "Epiphany" si "Tao of Rodney"
http://www.freeonlineepisodes.net/stargate-atlantis-season-2-epis
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 11, 2011 la 4:15pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 18, 2011 la 4:34pm
Ştergere comentariu


Comentariu publicat de Bdi pe Martie 15, 2011 la 11:59pm
Ştergere comentariu
V. si:
“Star Trek: The Motion Picture”.
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 16, 2011 la 12:00am
Ştergere comentariu
V. episoadele: "The Parting of the Ways", "Doomsday", "The Stolen Earth", "Journey's End", “The End of Time” din "Dr Who".
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 26, 2011 la 2:40pm
Ştergere comentariu
Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):
„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.
Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.
A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.
Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în
această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.
Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi
nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.
Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi
separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs.
creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează
experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.
Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează
sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce
anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.
Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.
Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.
Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic
mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.
Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.
După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].
Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".
Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.
Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.
Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este
conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund,
compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs.
vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.
Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]
[Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]
Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.
Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.
Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.
Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii
profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "


http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle

One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:

“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”

Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 2, 2011 la 1:16pm
Ştergere comentariu
Spatiul si timpul nu pot fi aduse in laborator pentru disectie si analiza. Ba, eu cred, indrazneste Robert Lanza, ca spatiu-timpul intra mai degraba in “parohia biologiei” - a perceptiei prin simturi a Observatorului – decat in cea a fizicii!
Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai doar in inchipuirea noastra), spune Lanza. Ca sa raspundem la intrebarile fundamentale (Cum de a aparut Universul? De ce exista Universul? De ce exista viata si oamenii?) trebuie sa ne intoarcem la logica vietii, la biologie, la constiinta Observatorului, in care, de pilda, spatiul si timpul sunt concepte axiomatic pentru noi, caci nu ne intrebam – si nu ne indoim – de existenta si valabilitatea lor, sunt naturale ca aerul pe care il respiram. Dar din teoriile stiintifice ale Big Bang-ului si Evolutiei spatiul si timpul lipsesc, observa surprinzatorul Observator Robert Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca bios-ul, creierul insusi, constiinta fiecaruia dintre noi “produc” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Spatiul si timpul nu sunt concrete, tusabile, argumenteaza biologul american, ele sunt mai degraba fenomene de natura gravitatiei. De fapt, teoretizeaza el, noi, observatorii, traim pe o muchie de timp, undeva unde ziua de maine inca nu s-a intamplat... Si credem ca tot ce a existat inaintea acestui moment al istoriei Universului a disparut pentru totdeauna.
Ganditi-va, spune Lanza, la faptul ca noi suntem vii acum, in aceasta secunda, din toate secundele timpului. Incercati sa va imaginati toate zilele si orele trecute de la inceputul timpurilor, puneti-le una peste alta, asezati-va deasupra “gramezii” de timp si intrebati-va : de ce suntem noi acum aici? Probabilitatea acestei intamplari este aproape zero, este un accident fara sansa sa se intample si stiinta nu il poate explica. Descris de Einstein si Darwin, timpul este un univers mecanicist (Universul a aparut acum 13,7 miliarde de ani, Homo erectus a aparut acum 4 milioane de ani etc.) dar hai sa ne imaginam, spune Robert Frost, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem, constiinta noastra nu o permite – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.”


[Desenul Divin, în care pare să existe cauzalitate, şi că o fotogramă decurge din alta, dar, de fapt, toate sunt desenate de Aceeaşi Mână, pe o unică foaie făcută din substanţa Divină a Vidului  - <pânza (*) multiuniversului ţesută din filamentele Energiilor Increate = asista icoanelor, reprezentată metaforic şi plastic ca un pergament pe care îl desfăşoară la Început şi apoi îl înfăşoară la Sfârşit îngerii lui Dumnezeu> - emanată din Divinitate: “…prin Care toate s-au făcut, prin lucrarea Fiului şi împreună lucrarea Sfântului Duh”]
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 11, 2011 la 4:41pm
Ştergere comentariu
V. episoadele din serialul “Dr Who”: “Family of blood = Familia sangelui”, “Fires of Pompeii = Focurile din Pompei”, “The Girl in the Fireplace”, “Bad Wolf”, “The Parting of the Ways”, “Doomsday”, “Utopia”, “The Sound of Drums”, “Last of the Time Lords”, “The Solen Earth”, “Journey's End”, “The end of time”, “Turn left” [entitate care se hraneste cu timp, generand pt victima o varianta alternativa entropica de evolutie, iar diferenta de energie o foloseste], “Blink”.
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 11, 2011 la 5:11pm
Ştergere comentariu
V. si filmele: "Gardienii destinului = The Adjustment Bureau" (Regia: George Nolfi)
http://www.cinemagia.ro/filme/the-adjustment-bureau-485765/
"I-au furat viitorul. Acum si-l vrea inapoi"
si
"Transfer de identitate = Source code" (Regia: Duncan Jones)
http://www.cinemagia.ro/filme/source-code-477254/
"Schimba trecutul. Salveaza viitorul"
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 10, 2011 la 11:51am
Ştergere comentariu
V. episoadele serialului “Sir Arthur Conan Doyle's The Lost World”:
"Out of Time", "Creatures of the Dark", “Time After Time", "Prophecy", "Tourist Season", "The Source", "The Outlaw", "Into the Fire", "Out of the Blue", "Dead Man's Hill", "The Secret", "Finn", "The Imposters", "Trapped", "Heart of the Storm".
............................

Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 16, 2011 la 7:31pm
Ştergere comentariu
http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Cronologia.html
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sensul-eshatologic-timpului...
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/sofronie-saharov-...
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie01.htm

“Ce se intampla in biserica de fiecare data nu este o repetiţie, ci este o noutate, pentru ca, in ultima instanţa, este vorba despre o intalnire reala cu lumea lui Dumnezeu, cu Dumnezeu Insusi, cu Hristos Cel inviat, cu lumea sfinţilor si a celor adormiţi, la un nivel foarte variat de la persoana la persoana, sau de la comunitate la comunitate, dar real. Lucrurile acestea nu se activeaza ca o memorie a trecutului, pe orizontala, ci se activeaza ca o constiinţa a prezentului pe verticala, a unui prezent vesnic ce se intrepatrunde cu prezentul istoric.
In Joia Patimilor am auzit cu totii cantarea"Astazi S-a spanzurat pe Cruce, Cel ce a intemeiat pamantul peste ape."
sau in canonul din Noaptea de Inviere: "Ieri m-am ingropat cu Tine Hristoase, astazi ma ridica impreuna cu Tine."
Slujbele Bisericii nu sunt comemorari ale acelor persoane sau evenimente, ci reactualizari. Numai participand la acest timp al Bisericii, care este totodata timp al lui Dumnezeu, avem cinstea sa fim contemporani cu Mantuitorul, cu Maica Domnului si sfintii.
Pentru ca sarbatoarea a decazut, pentru ca Dumnezeu a fost uitat, a sta in biserica echivaleaza cu a pierde timpul. Biserica face prezente tainic momentele din viata lui Hristos, ea nu aminteste de ele. Pacat ca omul nu-si mai da seama ca in cateva ore in Biserica, el se impartaseste de vesnicie.”

Sarbatoarea religioasa / bisericeasca / sacra nu este doar o amintire / comemorare / sarbatorire a unor evenimente trecute, ci o retraire a acestora: timpul de atunci suprapunandu-se cu timpul de acum intr-un timp sacru = un prezent continuu. Cam ca filele unei carti: nu doar una dupa alta (viata obisnuita), ci si: toate impreuna, de-odata / simultan = 1(starea de Unitate a lumii). De recitit si “Seniorii razboiului” de Gerard Klein (hiperviata s.c.l.).
Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 16, 2011 la 7:33pm
Ştergere comentariu
Si sa ne amintim de ceea ce i-a zis Don Juan lui Carlos Castaneda (volumul non-fiction “Povestiri despre Putere”):
“...You say you've heard that the masters of Eastern esoteric doctrines demand absolute secrecy about their teachings. Perhaps those masters are just indulging in being masters. I'm not a master, I'm only a warrior. So I really don't know what a master feels like.
It doesn't matter what one reveals or what one keeps to oneself. Everything we do, everything we are, rests on our personal power [parte daruita din Puterea Unica / Divina]. If we have enough of it, one word uttered to us might be sufficient to change the course of our lives. But if we don't have enough personal power, the most magnificent piece of wisdom can be revealed to us and that revelation won't make a damn bit of difference.
I'm going to utter perhaps the greatest piece of knowledge anyone can voice. Let me see what you can do with it.
Do you know that at this very moment you are surrounded by eternity? And do you know that you can use that eternity, if you so desire?
There! Eternity is there! All around! Do you know that you can extend yourself forever in any of the directions I have pointed to? Do you know that one moment can be eternity? This is not a riddle; it's a fact, but only if you mount that moment and use it to take the totality of yourself forever in any direction.
      You didn't have this knowledge before, now you do. I have revealed it to you, but it doesn't make a bit of difference, because you don't have enough personal power to utilize my revelation. Yet if you did have enough power, my words alone would serve as the means for you to round up the totality of yourself and to get the crucial part of it out of the boundaries in which it is contained.
      Your body is the boundary I'm talking about [“bula perceptiei”]. One can get out of it. We are a feeling, an awareness encased here. We are luminous beings and for a luminous being only personal power matters.…
Impeccability is nothing else but the proper use of energy. Inner silence works from the moment you begin to accrue it. What the old sorcerers were after was the final dramatic, end result of reaching that individual threshold of silence. Some very talented practitioners need only a few minutes of silence to reach that coveted goal. Others, less talented, need long periods of silence, perhaps more than one hour of quietude, before they reach the desired result. The desired result is what the old sorcerers called "stopping the world", the moment when everything around us ceases to be what it's always been. This is the moment when sorcerers return to the true nature of man. The old sorcerers always called it "total freedom".  “

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calendar-al-sfintilor-cu
Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 21, 2011 la 8:06pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 17, 2011 la 6:12pm
Ştergere comentariu

“Live Forever Or Die Trying !”  V. filmul “In Time = In Timp” (Regia
Andrew Niccol, cu: Amanda Seyfried, Justin Timberlake).
http://www.cinemagia.ro/filme/in-time-558990/

Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 17, 2011 la 6:13pm
Ştergere comentariu
            V. si episodul “Big Bang” din serialul “Dr Who”
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Big_Bang_(Doctor_Who)
, iar conex sa ne amintim si de cartea “Seniorii razboiului” de Gerard Klein, de Nimicul din “Poveste fara sfarsit” de Michael Ende (= Haosul ce destructureaza Cosmosul=Haos ordonat, pt a permite, eventual, o noua ordine) si de Vidul Median Taoist (care e mai mult decat Haosul) din care se nasc si in care se intorc toate = substanta Realitatii Divine (= Energiile Increate, cu diferenta de grad).
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 31, 2012 la 9:44pm
Ştergere comentariu
Arthur: "Nu voi muri ptca asa spune profetia !"
Merlin: "Daca mori, profetia se schimba. Trebuie sa meriti profetia !"
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 10, 2012 la 2:05pm
Ştergere comentariu
Alternate timeline.
V. si episodul "Twilight" (din serialul "Star Trek: Enterprise"):
http://en.wikipedia.org/wiki/Twilight_(Star_Trek:_Enterprise)
Chiar daca SF, nu mai putin instructiv-informativ-educativ !
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 24, 2012 la 7:06pm
Ştergere comentariu
V. episodul "The fires of Pompeii" din serialul "Dr. Who".
"Vad tot ce a fost, este si va fi; tot ce ar fi / este cu putinta si tot ceea ce nu ar trebui sa fie."
"O noua profetie ! Viitorul se schimba !"
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 25, 2012 la 10:27pm
Ştergere comentariu
"The end of time" (2 episoade) - din serialul "Dr Who".
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 1, 2012 la 9:59pm
Ştergere comentariu
Yesterday was a lie [nu exista], the same as tomorrow. [timpul e in mintea mea, o iluzie]
Ieri este o minciuna, ca si maine.

................................

Oracolul:
"Eu vad doar franturi din ceea ce s-ar putea intampla. Faptele si dorintele tale (noastre) modeleaza viitorul."
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 20, 2012 la 4:42pm
Ştergere comentariu
„Momo” (de Michael Ende, despre care unii zic ca nu era om, ci doar arata ca un om obisnuit): Capitolul „Florile clipelor”.
Conexiune cu: Timpul/Viitorul – Co-generarea realitatii - Rugaciunea Inimii / Acasa e in Inima (Niciunde si nicicand).
― Spune-mi, îl întreba ea într-un tîrziu, ce este de fapt timpul?
― Ai vazut tu singura chiar acum, raspunse maestrul Ora.
― Nu, vreau sa spun, îi explica Momo, timpul însusi ― trebuie sa fie ceva. Doar exista. Ce e în realitate?
― Ar fi frumos, spuse maestrul, daca ai putea tu sin¬gura sa raspunzi si la aceasta întrebare.
Momo se gîndi multa vreme.
― El exista, murmura pierduta în gînduri, e un lu¬cru sigur. Nu poti însa sa pui mîna pe el. Nici nu-l poti apuca si retine. Poate ca e ceva ca o mireasma? Dar mai e si ceva ce trece mereu. Prin urmare trebuie sa vina de undeva. Poate ca e ceva ca vîntul? Sau nu! Acum stiu! Poate ca e un fel de muzica pe care n-o auzi deoarece rasuna mereu. Desi mi se pare ca am auzit-o uneori, foarte încet.
― stiu, aproba dînd din cap maestrul, din aceasta cauza am si fost în stare sa te chem la mine.
― Mai trebuie însa sa mai fie si altceva, spuse Momo urmîndu-si firul gîndurilor, caci muzica a venit de foarte departe dar a rasunat adînc înauntrul meu. Poate ca asa se petrec lucrurile si cu timpul.
Tacu încurcata si mai adauga apoi neputincioasa:
― Vreau sa spun asa cum se formeaza valurile de apa din cauza vîntului. Ah, probabil ca vorbesc numai prostii!
― Sînt de parere, spuse maestrul, ca ai vorbit foarte frumos. De aceea am sa-ti încredintez o mare taina. De aci, din casa Niciunde de pe strada Nicicînd porneste tim¬pul tuturor oamenilor.
Momo îl privi cu veneratie.
― Oh, spuse fetita încetisor, îl faci tu însuti?
Maestrul Ora surîdea din nou.
― Nu, copile, nu sînt decît administratorul. Datoria mea e sa distribui fiecarui om timpul care îi e harazit.
― N-ai putea ca în acest caz sa orînduiesti lucrurile astfel ca hotii de timp sa nu mai poata fura timpul oame¬nilor? întreba Momo.
― Nu, nu pot sa fac asa ceva, raspunse maestrul Ora, caci ceea ce fac oamenii cu timpul lor e ceva ca hota¬rasc ei singuri. Tot ei însisi trebuie sa-si apere timpul. Eu nu pot decît sa-l distribui lor.
Momo mai privi în jurul ei prin sala, pe urma îl în¬treba:
― De aceea ai atît de multe ceasuri? Pentru fiecare om cîte unul, da?
― Nu, Momo, raspunse maestrul, ceasurile acestea nu reprezinta decît o pasiune a mea. Nu sînt decît imitati: cît se poate de nereusite a ceva ce are fiecare om în piep¬tul sau. Caci la fel cum aveti ochi pentru a vedea lu¬mina si urechi pentru a auzi sunetele, tot astfel aveti si o inima pentru a simti timpul cu ea. Întregul timp care nu e simtit cu inima e la fel de pierdut ca si culorile curcubeului pentru un orb sau cîntecul unei pasarele pen¬tru un surd. Din pacate exista însa inimi oarbe si surde care nu simt nimic, desi bat.
― Iar daca inima mea va înceta odata sa bata? în¬treba Momo.
― Atunci înceteaza si timpul pentru tine, copila, ras¬punse maestrul Ora. S-ar mai putea spune ca tu însati esti cea care se întoarce înapoi în timp, trecînd prin toate zilele si noptile, lunile si anii tai. Calatoresti înapoi prin viata ta pîna ce ajungi la marea poarta rotunda din argint prin care ai intrat cîndva. Pe acolo iesi iar afara.
― Ce e de partea cealalta?
― Tu vei afla acolo de unde porneste muzica pe care ai auzit-o uneori foarte încet. Atunci faci însa parte din ea, esti tu însati un sunet al ei.
O privi cercetaor pe Momo.
― Probabil ca înca nu poti întelege toate acestea.
― Ba da, spuse Momo încetisor, cred ca pot.
Îsi aminti de drumul facut prin ulita Nicicînd în care traise de-a-ndaratelea si-l întreba:
― Tu esti moartea?
Maestrul Ora surîse si tacu o vreme înainte de a ras¬punde:
― Daca oamenii ar sti ce e moartea nu s-ar mai teme de ea. Iar daca nu le-ar fi frica de moarte nimeni n-ar mai putea vreodata sa le fure timpul vietii.
― Atunci n-ar trebui decît sa li se spuna, propuse Momo.
― Asa crezi tu? întreba maestrul, dar eu le spun cu fiecare ora pe care le-o dau. Ma tem însa ca nici nu vor* sa asculte. Prefera sa-i creada pe cei ce le provoaca frica. si acesta e un mister.
― Mie nu mi-e frica, spuse Momo.
Maestrul Ora dadu încet din cap. O privi multa vreme pe Momo, apoi o întreba:
― Ai vrea sa vezi de unde vine timpul?
― Da, sopti fetita.
― Am sa te duc acolo, spuse maestrul. În acel loc trebuie însa sa taci. Nu-i voie sa întrebi nimic si nici sa spui ceva. Îmi fagaduiesti?
Momo dadu din cap în tacere.
Maestrul se apleca spre ea, o ridica si o tinu strîns în brate. Dintr-o data fetei i se paru foarte înalt si nespus de vîrstnic, dar nu ca un mosneag, ci ca un pom sau un munte de piatra stravechi. Pe urma el îi acoperi ochii cu mîna iar ea simtea ca un fel de zapada usoara si racoroasa cazîndu-i peste obraz.
Momo avea impresia ca maestrul paseste cu ea printr-un gang lung si întunecos. Se simtea însa ocrotita si nu se temea. La început credea ca aude bataile propriei ei inimi, pe urma i se paru însa tot mai mult ca în realitate era rasunetul pasilor maestrului.
Fusese un drum lung, dar la capatul lui o puse jos pe Momo. Fata lui era aproape de a ei, o privi lung si îsi pusese degetul pe buze. Pe urma maestrul se îndrepta si se retrase. În jurul ei era un amurg auriu.
Încetul cu încetul Momo îsi dadu seama ca se afla sub o uriasa bolta perfect rotunda care îi paru la fel de mare ca si bolta cerului. Iar bolta cea uriasa era din aur curat. Sus de tot la mijloc era o deschidere circulara de unde cadea drept în jos o coloana de lumina peste un lac la fel de rotund ale carui ape negre stateau nemiscate si netede ca o oglinda întunecata.
Aproape de suprafata apei lucea ceva în coloana de lumina, ceva ca o stea lucitoare. Se misca cu o încetineala maiestuoasa iar Momo recunoscu un pendul imens oscilînd încolo si încoace peste oglinda neagra, dar care nu era atîrnat de nimic. Plutea si parea sa fie lipsit de orice greutate.
Pe masura ce pendulul stelar se apropia cu încetul tot mai mult de marginea lacului, acolo se ridica din apele întunecate un mare boboc de floare. Cu cît se apro¬pia mai mult pendulul, bobocul se deschilea tot mai larg pîna ce fu pe deplin înflorit pe suprafata apei.
Era o floare de o asemenea minunatie cum Momo nu mai vazuse niciodata pîna atunci. Parea sa nu fie facuta din nimic altceva decît din culori stralucitoare. Momo nici nu banuise vreodata ca pot exista astfel de culori. Pendulul stelar se opri o clipa peste floare, iar Momo era cu totul cufundata în privelistea din fata ochilor ei, ui-tînd tot ce era în jur. Mireasma singura i se parea ceva de care îi fuse întodeauna dor, fara sa stie ce era anume.
Pe urma pendulul începu încet, încet sa balanseze ina-poi. În timp ce se îndeparta treptat, Momo zari spre cons¬ternarea ei ca splendida floare începe sa se ofileasca. O petala dupa alta se desprindea cufundîndu-se în adîncurile întunecate. Momo era atît de îndurerata ca si cum ceva de neînlocuit s-ar fi despartit pentru totdeauna de ea.
Cînd pendulul ajunse peste mijlocul lacului întunecat floarea cea minunata se desfacuse cu totul. În acelasi timp începuse însa pe partea opusa sa se ridice un alt boboc de floare din apele negre. Iar cînd pendulul se apro¬pie acum cu încetul de el, Momo vazu ca o floare înca si mai minunata începea sa se deschida acolo. Fetita ocoli lacul pentru a o putea privi de aproape.
Arata cu totul altfel decît floarea dinaintea ei. Nici culorile ei nu le mai vazuse vreodata Momo, dar i se paru ca floarea de acum e înca si mai bogata si mai pretioasa. Mireasma ei era cu totul alta, mult mai încîntatoare si pe masura ce fetita o privea mai îndelung îi descoperea tot mai multe amanunte minunate.
Din nou se întoarse însa pendulul stelar si întreaga minunatie trecu si se desfacu si se cufunda, petala cu pe¬tala, în adîncurile de nepatruns ale lacului întunecat.
Încet, încet pendulul se îndrepta acum înapoi spre partea opusa dar nu chiar spre acelasi loc ca mai înainte ci cu putin mai încolo. La un pas departate de primul loc începu din nou sa se ridice un boboc si sa se deschida treptat.
Lui Momo i se paru ca ultima floare era cea mai fru¬moasa. Era floarea florilor, o minune nemaiîntîlnita!
Momo ar fi vrut sa plînga cu glas tare vazînd ca si aceasta perfectiune începe sa se ofileasca si sa se cufunde în adîncurile întunecate. Îsi aminti însa de fagaduiala facuta maestrului Ora si tacu chitic.
Pe partea opusa pendulul trecuse de asemenea cu un pas mai departe si o noua floare se ridicase din ape.
Încetul cu încetul Momo începu sa înteleaga ca fie¬care noua floare era întodeauna cu totul altfel decît toate cele dinaintea ei si mereu i se parea ca tocmai cea care înfloreste atunci e cea mai frumoasa din toate.
Ocolind toata vremea lacul privea cum o floare dupa alta se deschide si se ofileste. Avea impresia ca n-ar obosi niciodata privindu-le.
Dupa un timp îsi dadu seama ca se mai petrece înca ceva ce nu-i atrasese atentia pîna atunci.
Coloana de lumina stralucind din mijlocul boitei nu putea fi numai vazuta ― Momo începu s-o si auda!
La început era doar un fosnet precum al vîntului auzit în copacii din departare. Pe urma vuietul deveni mai puternic, pîna ce se asemana cu cel al unei cascade sau cu tunetul valurilor marii lovindu-se de un tarm stîncos.
Momo deslusea tot mai clar ca vuietul se compunea din nenumarate sunete care se orînduiau între ele mereu altfel, se transformau alcatuind mereu alte armonii. Era mu¬zica dar în acelasi timp cu totul altceva. Dintr-o data Momo o recunoscu: era muzica auzita de ea uneori foarte încet si ca din mare departare, atunci cînd ascul¬tase tacerea stînd sub bolta stralucitoare de stele.
Acum sunetele deveneau însa tot mai limpezi si mai stralucitoare. Momo banui ca lumina ce cînta chema din adîncurile apelor întunecate, faurindu-le, fiecare din flori în alta plasmuire, fiecare într-o unica si irepetabila în¬fatisare.
Cu cît asculta mai multa vreme, cu atît mai limpede izbutea sa desluseasca vocile diferite.
Nu erau însa voci omenesti, ci se auzeau ca si cum ar cînta aurul si argintul si toate celelalte metale. Pe urma apareau, oarecum îndaratul lor, voci de cu totul alt fel. Voci din departari neînchipuite si de o maretie de nedescris. Deveneau tot mai deslusite astfel ca Momo auzea acum uneori chiar si cuvinte. Erau cuvinte într-o limba pe care n-o mai auzise niciodata si totusi o întelegea. Erau soarele si luna si planetele si toate stelele dezvalu-indu-si numele lor cele adevarate. Iar în numele lor era si hotarîrea a tot ce aveau de facut si cum aveau sa conlu¬creze cu totii pentru a plasmui si a lasa sa se ofileasca fie¬care dintre minunatiile de flori.
Dintr-o data Momo întelese ca toate acele cuvinte îi erau destinate ei! Întregul univers pîna la cele mai în¬departate stele era îndreptat spre ea, ca un singur chip neînchipuit de mare care o privea si îi vorbea!
Fu coplesita de ceva ce era mai mare decît teama.
În aceeasi clipa îl zari pe maestrul Ora facîndu-i semn cu mîna în tacere. Fetita se repezi spre el, maestrul o lua în brate si ea îsi ascunse fata pe pieptul lui. Din nou mîinile lui i se asezara usoare ca zapada pe ochi, se în¬tuneca, se lasa linistea si se simti ocrotita. Maestrul se întoarce cu ea pe gangul lung.
Cînd se aflara din nou în camera mica printre cea¬suri, o culca pe sofaua cea gingasa.
― Maestre Ora, sopti Momo, n-am stiut niciodata ca timpul tuturor oamenilor e atît de .... cauta cuvîntul po¬trivit si nu-l putea gasi ― ...atît de mare, spuse în sfîrsit.
― Ceea ce ai vazut si ai auzit, Momo, raspunse maes¬trul, n-a fost timpul tuturor oamenilor. N-a fost decît propriul tau timp. În fiecare om exista tarîmul unde ai fost tu acum. Nu poate însa ajunge acolo decît cine se lasa purtat de mine. Cu ochii obisnuiti nu poate fi zarit.
― Da' unde am fost eu acum?
― În propria ta inima, spuse maestrul Ora mîngîind-o blînd pe parul zbîrlit.
― Maestre Ora, sopti din nou Momo, am voie sa-mi aduc si prietenii la tine?
― Nu, raspunse maestrul, nu se poate înca.
― Cît timp am voie sa ramîn la tine?
― Pîna ce simti nevoia sa te întorci la prietenii tai, copila.
― Am voie sa le povestesc ce-au spus stelele?
― Ai voie, dar nu vei fi în stare.
― De ce nu?
― Ar trebui ca mai întîi sa creasca în tine cuvintele potrivite.
― As dori însa sa le povestesc, tuturor! As dori sa le pot cînta vocile auzite. Cred ca în acest caz totul ar merge spre bine.
― Daca într-adevar doresti, atunci trebuie sa stii sa astepti, Momo.
― Mie nu mi-e greu sa astept.
― Sa astepti, fetito, ca o samînta care doarme în pa-mînt timp de un întreg ciclu solar înainte de a putea ra¬sari. Atît va dura pîna ce cuvintele vor fi crescut în tine. Vrei?
― Da, sopti Momo.
― Atunci dormi, spuse maestrul trecîndu-i mîna peste ochi, adormi!
Momo respira adînc si fericita adormi.
….
Înainte de toate îsi amintea însa de întîmplarile de sub bolta de aur. Nu trebuia decît sa închida ochii pentru a revedea minunatia de culori nemaivazute vreodata a florilor. Iar glasurile soarelui, al lunei si al stelelor înca îi mai rasunau în urechi si chiar atît de limpede încît era în stare sa îngîne si melodiile.
În timp ce cînta încetisor, cuvinte luau nastere în ea, cuvinte ce exprimau într-adevar mireasma florilor precum si culorile lor nemaivazute vreodata. Cuvintele erau rostite de vocile din amintirea lui Momo ― iar cu aminti¬rea însasi se întîmplase o minune! Acum fetita gasea în ea nu numai ceea ce vazuse si auzise ci mai multe si me¬reu mai multe. Ca dintr-o nesecata fîntîna fermecata apareau mii si mii de imagini de flori ale clipelor, iar la fiecare floare rasunau noi cuvinte. Momo nu trebuia de¬cît sa asculte cu atentie înlauntrul ei pentru a le repeta, ba chiar a le cînta. Era vorba despre lucruri minunate si tainice si repetînd cuvintele, Momo putea întelege semnificatia lor.
Prin urmare la aceasta se gîndise maestrul Ora cînd spusese ca din launtrul ei trebuie sa creasca cuvintele!
Sau nu fusese cumva totul doar un vis? Nu cumva toate nici nu se petrecusera cu adevarat?
Toata "cartea" / poarta:
http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/MICHAEL-ENDE-MOMO12...
Doar capitolul:
http://www.minunemica.ro/2009/09/20/din-poveste/
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 20, 2012 la 5:18pm
Ştergere comentariu
Mamiferele, dominante azi, cum erau dinozaurii acum mai mult de 65 de milioane de ani, se trag dintr-un fel de mic "sobolan-jder" = stramosul comun. Evoluand "sobolanul" ("stra-stra-stra...bunicul) i-a dat in cele din urma pe oameni. Care au facut piramidele, matematicile, "Romeo si Julieta" s.c.l. Precum fluturele calcat accidental din povestirea SF (Ray Bradbury) si filmul "A sound of thunder".
Niste "sobolani" au facut toate astea.
Si cat ii dispretuim pe sobolani azi. Totusi pe ei facem experiente medicale (ptca e comod si ieftin si ptca seamana cu noi ca fiziologie).
Conexiune cu cartea si filmul "Flori pentru Algernon" (Daniel Keyes) - soricelul geniu. Si cu episodul “DNA Mad Scientist = Savantul ADN nebun” din "Farscape = Razboi intergalactic" in care un fel de "sobolan" ET e modificat genetic si evolueaza hiperaccelerat, devenind o fiinta f puternica si inteligenta, dar rea. Ptca in final, dupa ce si-a irosit sansa, sa redevina prin involutie genetica accelerata (indusa) - sobolanul care era la inceput.
http://www.tor.com/blogs/2012/04/farscape-rewatch-dna-mad-scientist
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 20, 2012 la 5:50pm
Ştergere comentariu
Noi (si orice fiinta) doar receptionam idei din Planul Ideilor Pure.
Nu inventam ceva nou.
Cu un "aparat radio-tv de receptie" tot mai perfectionat in timp (SNC, sistemul nervos, corpul fizic in general) prin evolutie (programata, mutatii, mediu s.c.l.).
V. conex episoadele din "Stargate SG1" / "The Fifth Race", "Lost City, Part 1+2", "New Order, Part 2" in care in creierul colonelului Jack O'Neill se downloadeaza toata baza de cunostinte a anticilor (recuperata apoi de asgards), din "Stargate Atlantis" / "The Seer", episodul cu samanul ET care avea o mutatie genetica (inca nestabilizata) care ii permitea sa vada in viitor si ep. "Tao of Rodney" (evolutie hiperaccelarata a ADN-ului cuiva pt a-i construi acestuia un corp si un sistem nervos apte si pregatite pt noua faza evolutiva = Ascensiunea = un nou plan de existenta sub forma energetic-informationala).
Deci, daca nu ai un corp si sistem nervos s.c.l. capabile sa receptioneze Revelatia / Informatia, risti sa te "prajesti" sub impactul ei.
Multi maestri au fost in ac. situatie. Ei au transmis tehnologia-algoritmii evolutivi, dar discipolii lor nu au reusit ptca nu aveau echipamentul biologic adecvat (genele care sa construiasca un sistem nervos si corp capabile de receptie si capabile sa suporte "voltajul" receptiei).
Aceste "gene" pot aparea pe calea evolutiei naturale (mutatii care in timp se stabilizeaza si permanentizeaza in toata populatia, devenind ceva comun) sau evolutiei artificiale accelerate ("Tao of Rodney") sau v. mai sus "Flori pt Algernon" si "Farscape"/"DNA mad scientist".
Comentariu publicat de Bdi pe Mai 20, 2012 la 7:54pm
Ştergere comentariu
“Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.
Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.” (Don Juan - Castaneda)
Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 26, 2012 la 6:30pm
Ştergere comentariu
MIB 3
Andy Warhol: Well, here is a relative term. He's [i.e. Griffin] a fifth dimensional being. They can live in and visualize an infinite set of time space probability simultaneously.
Agent J: So this is how you see things. This is amazing.
Griffin [= fiinta multi-dimensionala]: It's a gigantic pain in the ass, but it has its moments.
Agent J: Wait, this game doesn't happen until October.
Griffin: Oh, it's always October and November and March. So many futures and they're all real, just don't know which one will coalesce. Until then, they're all happening, like this one. It's my favorite moment in human history. All the things that had to converge for the Mets to win The World Series. They were in last place every single season until they won it all.
http://www.moviequotesandmore.com/men-in-black-3-quotes-1.html
Subtitles MIB 3
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 10, 2013 la 12:51am
Ştergere comentariu
Timpul care curge
din zarea cereasca,
ajunge
sa nasca,
ajunge
sa creasca,
ajunge
timp care curge,
timp care smulge,
timp ce se scurge,
ajunge clepsidra.
(Maria Lulescu – „Tainică prabusire”)
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 17, 2013 la 6:41pm
Ştergere comentariu
Filmele:
“In Time = In timp” (Regia: Andrew Niccol, cu: Amanda Seyfried, Justin Timberlake),
“Looper = Asasin în viitor” (Regia: Rian Johnson, cu: Bruce Willis, Emily Blunt, Joseph Gordon-Levitt),
“The Adjustment Bureau = Gardienii destinului” (Regia: George Nolfi, cu: Emily Blunt, Matt Damon),
“The Time Traveler's Wife = Soţia călătorului în timp” (Regia: Robert Schwentke, cu: Rachel McAdams, Eric Bana),
“Men in Black 3 = Bărbaţi în negru 3” (Regia: Barry Sonnenfeld, cu: Will Smith, Tommy Lee Jones),
“Donnie Darko” (Regia: Richard Kelly, cu: Jake Gyllenhaal, Maggie Gyllenhaal),
“Prince of Persia: The Sands of Time = Prinţul Persiei: Nisipurile timpului” (Regia: Mike Newell, cu: Jake Gyllenhaal, Gemma Arterton),
“Nostradamus” (Regia: Tibor Takács, cu: Rob Estes, Joely Fisher, Fintan McKeown),
“Fringe” (Producer: J.J. Abrams, cu: Anna Torv, Joshua Jackson, John Noble),
“The 4400 = Cei 4400” (Creators:René Echevarria, Scott Peters, cu: Jacqueline McKenzie, Joel Gretsch, Patrick John Flueger),
“FlashForward = Amintiri din viitor” (Regia: Bobby Roth, David S. Goyer, Michael Rymer, Constantine Makris, cu: Lee Thompson Young, John Cho, Joseph Fiennes),
“Battlestar Galactica” (Regia: : Michael Rymer, Michael Nankin, Rod Hardy, cu: : James Callis, Grace Park, Edward James Olmos, Tricia Helfer),
“Torchwood” (Regia: Russell T. Davies, Andy Goddard, Ashley Way, Euros Lyn, Colin Teague, Bill Gierhart, Brian Kelly, James Strong, Alice Troughton, Jonathan Fox Bassett, cu: John Barrowman, Eve Myles, Kai Owen),
“Millennium” (Regia: Chris Carter, cu: Lance Henriksen).
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 17, 2013 la 10:52pm
Ştergere comentariu
MIB 3
Andy Warhol: Well, here is a relative term. He's [i.e. Griffin ] a fifth dimensional being. They can live in and visualize an infinite set of time space probability simultaneously.
Agent J: So this is how you see things. This is amazing.
Griffin [= fiinta multi-dimensionala]: It's a gigantic pain in the ass, but it has its moments.
Agent J: Wait, this game doesn't happen until October.
Griffin: Oh, it's always October and November and March. So many futures and they're all real, just don't know which one will coalesce. Until then, they're all happening, like this one. It's my favorite moment in human history. All the things that had to converge for the Mets to win The World Series. They were in last place every single season until they won it all.
http://www.moviequotesandmore.com/men-in-black-3-quotes-1.html
Subtitles MIB 3
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 1, 2013 la 4:03pm
Ştergere comentariu
“Totul e dinainte stiut, dar slobozenia faptei este data in dar.” (Talmud)
 ..............................
Motto: Dar legenda, ca si istoria, poate fi distorsionata de (in) timp, dezbracata de adevar prin cinism – si totusi coplesita de splendori prin imaginatie.
“Dorind sa-si afle originea, omenirea s-ar putea sa-si afle sfarsitul = The search for our beginning could lead to our end”
(“Prometheus” – the movie/filmul)
http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_(film)
http://www.prometheus-movie.co.uk/
In the late 21-st century, a star map is discovered within the imagery of Aztec, Mesopotamian and Magdalenian cultures. The crew of the spaceship Prometheus is sent on a scientific expedition to follow the map as part of a mission to find the origins of mankind. Exploring the advanced civilization of an extraterrestrial race, they soon face a threat to humanity's very existence.
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 28, 2013 la 4:05pm
Ştergere comentariu
„Fiecare zi, fiecare clipa este mica poarta pe care intra Mesia.”
(Walter Benjamin)
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 16, 2013 la 5:19pm
Ştergere comentariu
“Lupta noastra nu este limitata in timp, ci permanenta”.
(Traian Trifan)
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 16, 2013 la 5:20pm
Ştergere comentariu
The group predicted the future and that the best way to predict the future was to invent it.
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 30, 2013 la 10:21pm
Ştergere comentariu
„Timpul vieţii mele este scurt, şi plin de dureri şi de vicleşug, dar întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig şi mâncare celui străin; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viaţă. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, … şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei.”
(Canonul Sf Andrei Criteanul)
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 30, 2013 la 10:47pm
Ştergere comentariu
Rasplatirile Domnului.
1. Cautat am fost de cei ce nu intrebau de Mine, gasit am fost de cei ce nu Ma cautau. Si am zis: "Iata-Ma, iata-Ma aici, la un neam care nu chema numele Meu!
2. Tins-am mainile Mele in toata vremea catre un popor razvratit, care mergea pe cai silnice, dupa cugetele sale,
3. Oameni care intaratau fara incetare fata Mea jertfind in gradini si pe lespezile acoperisului ardeau miresme;
4. Stateau in morminte si mancau in crapaturi de stanca, mancau carne de porc, ale caror vase erau pline de mancaruri spurcate
5. Si care ziceau: "Da-te inapoi, nu te apropia de mine, caci eu sunt sfant fata de tine!" - Acestia sunt ca un fum care se urca in narile Mele, o vapaie care arde fara sfarsit.
6. Iata este scris inaintea Mea: "Nu voi tacea pana ce nu voi rasplati
7. Faradelegile voastre si faradelegile parintilor vostri laolalta, - zice Domnul - ale celor care au adus jertfa de tamaie pe munti si pe dealuri si au ras de Mine. Eu ii voi rasplati dupa faptele lor si cu masura plina.
8. Asa zice Domnul: "Ca atunci cand gasesti must intr-un strugure si zici: "Nu-l rupe, ca in acesta se afla o binecuvantare", tot astfel voi face si cu slujitorii Mei; Ma voi feri sa stric tot!
9. Si voi face sa rasara din Iacov o odrasla si din Iuda un mostenitor peste muntii Mei; si cei alesi ai Mei li vor stapani si slujitorii Mei vor locui acolo.
10. Si Saronul va ajunge pasune pentru turme si Acorul, imas pentru vite, pentru poporul Meu care M-a cautat pe Mine.
11. Si voi, cei ce ati parasit pe Domnul, care ati uitat de muntele Meu cel sfant, care intindeti masa pentru dumnezeul Gad si umpleti o cupa pentru Meni;
12. Pe toti va voi da in ascutisul sabiei si junghierii va veti pleca, pentru ca am strigat catre voi si nu Mi-ati raspuns, am grait si nu M-ati auzit, ci ati facut cele rele in ochii Mei si ceea ce nu am binevoit ati ales".
13. Pentru aceasta, asa zice Domnul Dumnezeu: "Iata, slugile Mele vor manca si voua va va fi foame, vor bea si voi veti fi insetati, se vor bucura, iar voi veti fi infruntati!
14. Iata slugile Mele vor salta de veselie, iar voi veti striga de intristata ce va va fi inima, si de frant ce va va fi sufletul veti urla!"
15. Si veti lasa numele vostru alesilor Mei spre blestem: "Domnul Dumnezeu sa te ucida!... Dar slujitorii Mei vor fi numiti cu alt nume.
16. Cine se va binecuvanta pe pamant se va binecuvanta de Dumnezeul adevarului, si cel ce se va jura pe pamant se va jura pe Dumnezeul adevarului; ca nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate si ei stau departe de ochii Mei.
17. Pentru ca Eu voi face ceruri noi si pamant nou. Nimeni nu-si va mai aduce aminte de vremurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte,
18. Ci se vor bucura si se vor veseli de ceea ce Eu voi fi facut, caci iata intemeiez Ierusalimul pentru bucurie si poporul lui pentru desfatare.
19. Si Ma voi bucura de Ierusalim si Ma voi veseli de poporul Meu si nu se va mai auzi in acesta nici plans, nici tipat.
20. Sa nu mai fie acolo copii care mor in floarea varstei si nici batrani care nu ajung la capatul vietii lor! Asa ca cine va muri la o suta de ani va fi tanar si cine nu o va ajunge va fi blestemat.
21. Si ei vor zidi case si vor locui si vor sadi vii si din rodul lor vor manca.
22. Dar nu vor cladi ca altul sa locuiasca, nici nu vor sadi ca altul sa manance. Intr-adevar varsta poporului Meu va fi ca varsta copacilor, si cei alesi ai Mei se vor bucura de osteneala mainilor lor.
23. Nu se vor trudi in zadar si nu vor naste feciori pentru moarte fara de vreme, ca ei vor fi un neam binecuvantat de Domnul si impreuna cu ei si odraslele lor.
24. Si inainte de a Ma chema pe Mine, Eu le voi raspunde, si graind ei inca, Eu ii voi fi ascultat.
25. Lupul va paste la un loc cu mielul, leul va manca paie ca boul si sarpele cu tarana se va hrani. Nimic rau si vatamator nu va fi in muntele Meu cel sfant", zice Domnul.
„Pentru ca Eu voi face ceruri noi si pamant nou. Nimeni nu-si va mai aduce aminte de vremurile trecute, si nimanui nu-i vor mai reveni in minte. Ci se vor bucura si se vor veseli de ceea ce Eu voi fi facut, caci iata intemeiez Ierusalimul pentru bucurie si pamantul lui pentru desfatare” (Is. 65, 17-18).
„Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara; si vitelul si puiul de leu vor manca impreuna, si un copil ii va paste. Juninca se va duce la pascut impreuna cu ursoaica si puii lor vor salaslui la un loc, iar leul ca si boul va manca paie; Pruncul de tata se va juca langa culcusul viperei si in vizuina sarpelui otravitor copilul abia intarcat isi va intinde mana” (Is. 11, 6-8). Aceasta va fi posibil intrucat se va ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu: „Nu va fi nicio nenorocire si niciun prapad in tot muntele Meu cel sfant! Ca tot pamantul este plin de cunostinta si de temerea de Dumnezeu, precum marea este umpluta de ape!” (Is. 11, 9). Peste intreg pamantul va domni pacea, si nu va mai fi razboi (Is. 2, 2-4), de aceea armele vor si transformate in unelte de lucru (Is. 2, 4; Osea 2, 20; Mih. 4,3). Dumnezeu va „preface pustiul in rai si pamantul neroditor in gradina Domnului” (Is. 51, 3; a se vedea si Is. 41, 18-19). Viile, maslinii, gradinile, vor da o recolta neobisnuit de imbelsugata. Din munti vor curge rauri de must, iar din dealuri lapte, iar colinele si vaile vor fi acoperite de turme (Is. 41, 18; Ier. 31, 12; Ioil 4, 18; Amos 9, 13; Zah. 8, 12). Nu se va mai auzi plans si tanguire, ci oamenii vor fi fericiti (Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Osea 2, 17; Zah. 9, 15).
"Si am vazut un cer nou si un pamant nou ; caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut... Si moarte nu va mai fi, nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut" (Apoc. XXI, 1-5).
“In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor, sa nu va clintiti degraba ca mintea, nici sa va spaimantati – nici de duh prooroces, nici de vorba, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit. Sa nu va amageasca nimeni, cu niciun chip. Caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii, potrivnicul – inaltandu-se mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau e facut pentru inchinare, asa incat sa se aseze el in Biserica lui Dumnezeu si pe sine sa se dea drept Dumnezeu” (II Tes. 2, 1-4).
"Nu este treaba voastra ca sa cunoasteti vremurile sau soroacele pe care Tatal le-a pus intr-a Sa stapanire" (Fapte I, 7).
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 3:04pm
Ştergere comentariu
“Vai mie, Doamne, ca indelunga rabdarea Ta rau am cheltuit-o! Vai mie, ca intru multi ani am scarbit pe Duhul Tau cel Sfant! Vai mie, ca vremea vietii mele a trecut intru toata desertaciunea!”
(“Plansurile” Sf. Efrem Sirul)
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 4:25pm
Ştergere comentariu
Timpul vieţii mele este scurt, şi plin de dureri şi de vicleşug, dar întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig şi mâncare celui străin; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte.
Însumi idol m-am făcut, vătămându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăinţă mă primeşte, şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare celui străin. Ci Tu Însuţi, Mântuitorule, mă miluieşte.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viaţă. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, … şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei.
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 6:34pm
Ştergere comentariu
Timpul care curge
din zarea cereasca,
ajunge
sa nasca,
ajunge
sa creasca,
ajunge
timp care curge,
timp care smulge,
timp ce se scurge,
ajunge clepsidra.
(Maria Lulescu – „Tainică prabusire”)
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 9:15pm
Ştergere comentariu
“Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.
Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.” (Don Juan - Castaneda)
O solutie pt Apocalipsa.
 ....................................
Timeline-dynamics and realm-dynamics
http://montalk.net/matrix/122/timeline-dynamics
http://montalk.net/matrix/112/realm-dynamics
Let’s discuss how to apply the quantum mechanics of time travel towards positive ends. The first and most obvious application is strengthening one’s connection with positive forces, namely the Higher Self. The second application is in forcing reality to correct perturbations to well-established feedback loops via miracles, as shall be explained shortly.
What is the Higher Self? Simply the final version of you that has become fully manifest in potential. Should your conscious evolution continue indefinitely, it is inevitable that sooner or later you would reach the heights of individual spiritual perfection, a state in which your wisdom and power has grown profound and your mind has fully transcended the limits of time and space. While that is yet to occur, its inevitability means it has already happened. If your future self transcends time, then its consciousness may naturally extend “backwards” and overlap the consciousness of all its past incarnations simultaneously.
In other words, although from your linear perspective the Higher Self is a distant probable future, ultimately this future perfected self exists right now alongside you. According to the quantum principle discussed in this article, the more you vector towards becoming the Higher Self, the more objectively the Higher Self can interact with you. A weak connection means its guidance is limited to faint intuitive impressions, symbolic dreams, certain synchronicities, and so on. A stronger connection would allow direct inner conversation, which is clearly more objective than vague impressions. The voice of the Higher Self is often described as a “small, still voice” meaning an inner knowing that is easily drowned out by mental distractions. A prolonged and sincere effort to think, feel, and act like the Higher Self — to live from the highest part of you, the heart of your soul — increases the feedback loop and widens your capacity to act as a channel for your future self. You are then merging with who you truly are. The prodigal son returns home.
Whatever you want to connect with, simply support it, reinforce it, try to become it. People who pray to Jesus from the standpoint of weak beggars receive no response because they are vectoring towards a future of disempowerment and victimhood, a direction opposite to what the Christ represents, and so they receive little feedback. Those who call upon the divine impulse within, recognize it, and do their best to express it receive reinforcement.
Comentariu publicat de Bdi pe August 7, 2014 la 2:33pm
Ştergere comentariu
Some clues about the final days of the Millennium can be found in Robert Monroe’s books. In Far Journeys (pp. 206-227) and he chronicles his astral journey to a probable Earth located just beyond the year 3,000. There he found the planet had been transformed into an Edenic state with a population of two million superhumans who had no clothes, buildings, roads, or other unnatural structures. They lived in complete harmony and mastery with Nature and mentally manifested all their needs. In Ultimate Journey (pp. 33-42) he encountered a very similar civilization and version of Earth but supposedly located one million years ago; this latter civilization was about permanently phase out from physicality and linear time altogether. Perhaps these were one and the same positive meta-civilization, projected into different parts of our linear timeline.
In Far Journeys, Monroe was also told about an unusual cosmic energy convergence that would irradiate Earth in our near future. This represented a rare and significant moment in our history. A great alien presence has gathered to observe this event, and I would add, to influence the outcome. Monroe was told that the Edenic Earth was just one positive probable future, whereas the more negative ones could include extinction of the human race. I would further add, that other timelines include genetic enslavement by some of these alien factions who have gathered here. Monroe was shown that this event is a cataclysmic period of chaos, crisis, and opportunity from which numerous probable futures split off. Thus it is the largest choice point on the timeline and the key focal point of the timewar, hence all the past several thousand years of preparations leading up to the events of our near future.
Comentariu publicat de Bdi pe August 13, 2014 la 3:38pm
Ştergere comentariu
V. si filmele de mai jos s.a.
Seriale, filme care spun cam acelasi mesaj (transmit aceeasi informatie), in forme diferite, pt categorii diferite de public.
"In time / Now / I'm mortal = In timp"
http://www.cinemagia.ro/filme/in-time-558990/
„The Time Traveler's Wife = Soţia călătorului în timp”
http://www.cinemagia.ro/filme/the-time-travelers-wife-sotia-calator...
„The Adjustment Bureau - Gardienii destinului”
http://www.cinemagia.ro/filme/the-adjustment-bureau-485765/
„Looper: Asasin în viitor”
http://www.cinemagia.ro/filme/looper-484719/
„Next = Capcana viitorului”
http://www.cinemagia.ro/filme/next-capcana-viitorului-13374/
„Final destination = Destinatie finala”, seria de filme
http://en.wikipedia.org/wiki/Final_Destination
“Push = Războiul minţii”
http://www.cinemagia.ro/filme/push-razboiul-mintii-30123/
“Donnie Darko”
http://www.cinemagia.ro/filme/donnie-darko-8739/
“Edge of Tomorrow = Prizonier în timp”
http://www.cinemagia.ro/filme/edge-of-tomorrow-578584/
„X-Men: Days of Future Past = X-Men: Viitorul este trecut”
http://www.cinemagia.ro/filme/x-men-days-of-future-past-17827/
“Star Trek 2009”
http://en.wikipedia.org/wiki/Star_Trek_(film)
Serialul “The 4400 = Cei 4400”
http://en.wikipedia.org/wiki/The_4400
Serialul „FlashForward = Amintiri din viitor”
http://en.wikipedia.org/wiki/FlashForward
http://www.cinemagia.ro/filme/flashforward-44691/
Serialul „The Leftovers - Cei rămaşi”
http://www.cinemagia.ro/filme/the-leftovers-590991/
Serialul „Fringe”
http://www.cinemagia.ro/filme/fringe-28283/
Serialul „Primeval - Călători din preistorie”
http://www.cinemagia.ro/filme/primeval-calatori-din-preistorie-24456/
Serialul „Star Trek Enterprise”
http://www.cinemagia.ro/filme/enterprise-6298/
Serialul „Dr. Who”
http://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_Who
Serialul „Torchwood”
http://en.wikipedia.org/wiki/Torchwood
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2014 la 10:51am
Ştergere comentariu

Filmul „A Sound of Thunder = Vânătoare fatală”
http://www.cinemagia.ro/filme/a-sound-of-thunder-vanatoare-fatala-7...
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2014 la 11:09am
Ştergere comentariu
Cartile:
„Poney-Dragon” de Michel Jeury
http://oyo.chapitre.com/ebook/article/1092433/327152/Poney-Dragon/M...
„Sfarsitul eternitatii” de Isaac Asimov
http://www.scribd.com/doc/2630278/Asimov-Sfarsitul-Eternitatii
„Time Storm = Furtuna de timp” de Gordon R. Dickson
http://www.scribd.com/doc/135081040/Gordon-R-Dickson-Furtuna-de-Tim...
„Sera” de Brian Aldiss
https://archive.org/details/Brian_Wilson_Aldiss-Sera_5_0_10__
Ciclul „Dune” de Frank Herbert
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2014 la 2:22pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe August 18, 2014 la 3:32pm
Ştergere comentariu
V. si episoadele „Reckoning”, "Unbroken" din serialul „Legend of the Seeker = Legenda Cautatorului”.
Comentariu publicat de Bdi pe August 20, 2014 la 2:45pm
Ştergere comentariu
The Shift
The world is now experiencing a parting of ways between sectors of the population no longer resonating with each other. It is a realm split, a cleaving of collective fields into several smaller ones.
Experiential catalysts are pushing people off the fence, forcing them to discover who they truly are and what they stand for. Their soul vibrations are purifying and intensifying, bringing a retreat from the superfluous and a return to destiny.
What was once an emulsified mixture of diverse realms is separating into layers, and when the cup tilts it will be the lowest density layers that spill down the drain. The polarization phenomenon begins with mutual disinterest between individuals of uncommon paths. There may be confrontation and separation, or circumstance may simply bring a gentle parting of ways. But as time goes on and people gather into their most harmonious collective realms, the chasm between these realms will run so deep that eventually even the collective sharing of perception and experience will be severed. The learning requirements of each collective realm may become so mutually contradictory that they can no longer share the same space, the same timeline, the same density. This would entail a timeline split, each major realm following a different trajectory into the future that best accommodates the collective learning needs of its inhabitants. What tilts the cup remains to be seen.
V. si „Rapirea” din Biblie.
Of course not all is predestined. There are chaotic factors left to freewill. Some hyperdimensional forces aware of the impending shift are counting on mass frequency suppression to lock mankind into a probable future where these forces reap maximum energy harvest and retain control, whether in this density or the next. This may involve anything from mass loss of life to genetic assimilation and spiritual enslavement. A collective choice to elect such a scenario would acquiesce sufficient freewill to give such forces free reign to rewrite history in order to expand and solidify control in the present and future. To an extent this has already occurred and the world as we know it today is the end result of the most recent timeline revision. And yet time marches on and the “final” future is still open.
This brings us to what we as individuals can do. The wiser sources say we should simply be ourselves, remember who we are and radiate the essence of our soul. Indeed, we are frequency anchors. The vibration we hold determines the realm we establish, and our realm contributes to the collective realm. There are frequencies of suppression and frequencies of liberation. By exultantly living from your heart you not only set an example for others, you also help lift the heaviness of the local and global collective realm. Nothing lifts gravity like levity and love. This assists those who would otherwise be subconsciously crushed by the prevailing low frequency fields. It is commendable to take action and do something when called, but in the meantime simply hanging onto your center is enough. This sets you on the high path beyond the reach and sight of darker elements and clears the path for others to come with you. Keep your poise through the turbulence and cling tightly onto your mast when the sirens beckon you overboard. Shine as a lighthouse amidst the fog.
http://montalk.net/matrix/112/realm-dynamics
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 17, 2014 la 12:25pm
Ştergere comentariu
„Nu pot spune ce se va intampla (prezice viitorul). Eu doar lucrez cu / in / din viitor (vin de acolo).” (Dr. Who, epidodul „Clopotele Sf Ioan = The bells of St. John”)
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 3, 2014 la 3:17pm
Ştergere comentariu
„Cel mai bun mod de a prevedea viitorul este sa il inventezi.” (Alan Kay)
 ......................................
„Nu e niciodată prea târziu sau prea devreme. Este atunci când trebuie să fie.” („Masura timpului = The time keeper” de Mitch Albom, cel care a scris si „The five people you meet in Heaven”)
http://en.wikipedia.org/wiki/Mitch_Albom

Inventatorul primului ceas este pedepsit pentru ca a incercat sa masoare cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Este exilat intr-o pestera timp de mai multe secole si obligat sa asculte vocile celor care vin la el in cautarea mai multor zile, mai multor ani. In cele din urma, cu sufletul aproape frant, Tatal Timp este eliberat impreuna cu clepsidra magica si cu o misiune: o sansa de a-si spala pacatele si de-ai invata pe primii oameni adevarata masura a timpului. El se intoarce in lumea oamenilor, dominata de ticaitul ceasului marcand trecerea orelor si incepe o calatorie alaturi de niste tovarasi neobisnuiti: o adolescenta care vrea sa renunte la viata si un om de afaceri batran si bogat care vrea sa traiasca vesnic. Pentru a se salva pe sine, el trebuie sa-i salveze pe amandoi. Si sa opreasca lumea de la a-i salva.
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 4, 2015 la 7:16pm
Ştergere comentariu
Ce va fi, este acum.
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 16, 2015 la 2:18pm
Ştergere comentariu
"Every time you look into the future, it changes." (filmul “Next = Capcana viitorului”)
Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 16, 2015 la 2:18pm
Ştergere comentariu
Un loc in (timp si spatiu) e un loc in (minte, in subconstient), o pozitie a punctului de asamblare (assemblage point / Don Juan din Carlos Castaneda).
Bound by a shared destiny, a teen bursting with scientific curiosity and a former boy-genius inventor embark on a mission to unearth the secrets of a place somewhere in time and space that exists in their collective memory.
Filmul “Tomorrowland”
http://www.imdb.com/title/tt1964418/
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 5, 2015 la 10:04am
Ştergere comentariu
Semnele Zilei de Apoi in Islam – de reflectat (clarifica unele aspecte ale Apocalipsei din Biblie)
http://www.islam.ro/carte.php?id_carte=64

Cartea „Semnele Zilei de Apoi” / Liga Islamica si Culturala din Romania
Bucuresti: Editura Islam, 2004

Extras:
„Ceasul se va apropia atunci când oamenii se vor ajunge
unii pe alţii în ceea ce priveşte comiterea răutăţilor şi a
imoralităţilor; vârsta la care poate ajunge omul se micşorează,
zilele şi nopţile trec cu repeziciune, astfel încât un an va fi precum
o lună, o lună precum o săptămână, o săptămână precum o zi, o
zi precum o oră, iar o oră va fi precum arderea frunzelor de
palmier.” (relatat de Ahmed şi Ibn Hibban)
Comentariu publicat de Bdi pe August 6, 2015 la 12:16pm
Ştergere comentariu

V. si filmele, care contin multa informatie non-fiction:

Tomorrowland = Tomorrowland: Lumea de dincolo de mâine

·         Regia

Brad Bird

·         Cu

George Clooney, Hugh Laurie, Britt Robertson
http://www.cinemagia.ro/filme/tomorrowland-589348/
……………………

Terminator: Genisys

·         Regia

Alan Taylor

·         Cu

Jason Clarke, Jai Courtney, J.K. Simmons, Emilia Clarke, Arnold Schwarzenegger
http://www.cinemagia.ro/filme/terminator-genisys-32424/
…………………………………………

X-Men: Days of Future Past = X-Men: Viitorul este trecut


·         Regia

Bryan Singer

·         Cu

Jennifer Lawrence, Ian McKellen, Michael Fassbender, Nicholas Hoult, Hugh Jackman
http://www.cinemagia.ro/filme/x-men-days-of-future-past-17827/
………………………………………………..

Lucy

·         Regia

Luc Besson

·         Cu

Scarlett Johansson, Morgan Freeman
http://www.cinemagia.ro/filme/lucy-590058/
…………………………..

Jupiter Ascending = Ascensiunea lui Jupiter

·         Regia

Andy Wachowski, Lana Wachowski

·         Cu

Channing Tatum, Mila Kunis, Sean Bean
http://www.cinemagia.ro/filme/jupiter-ascending-561454/
…………………………………….
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2015 la 12:18pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2015 la 12:19pm
Ştergere comentariu
"Hope is the ability to hear the music of the future.
Faith is having the courage to dance to it today."
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 12, 2016 la 10:47am
Ştergere comentariu

Niciun comentariu: