bdi: Zeul - Cavalerul trac - Sf Gheorghe (praznuit pe 23 aprilie) – Artele Martiale ca Do

Zeul - Cavalerul trac - Sf Gheorghe (praznuit pe 23 aprilie) – Artele Martiale ca Do - Luptatorul spiritual s.a. conexiuni

Mitul [nonfictional !!!] Zeului Suprem care luptă contra răului,

[http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/starea-de-1unitate-adevaratul]

sau răscumpără răul-păcatul, sacrificandu-Se. De ex. Vishnu care înghite otrava întregului cosmos, sau Shiva care dansează pe ignoranţa lumii personificată sub forma unui om, sau miturile persane ale zoroastrismului, au devenit lupta lui Iahve cu diavolul, a arhanghelului Mihail contra ingerilor cazuti etc

„Doamne al Puterilor” [al Ostilor Ceresti]:

http://www.trilulilu.ro/helene1986/aaecb03f1769bf

http://www.trilulilu.ro/maria21dayana/58211f93e15433

Toate acestea s-au transformat în mitul Eroului Luptător (Cavalerul pelasg/trac ori Războinicul contra ignoranţei din tradiţia toltecă, prezentat de Castaneda), care s-a transformat în povestirea vieţilor Sfinţilor militari luptători: Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sf. Teodor Tiron şi Stratilat, Sf. Mercurie, Sf. Mina, Sf. Eustaţie Plachida (care a fost generalul roman care a câştigat al 2-lea război al romanilor contra dacilor, cucerind Dacia pentru Traian) etc

Tot de aici au izvorat si toate artele martiale [ca Do sau nu] din toate timpurile: kalaripayat, kung fu-wu shu, karate do, judo, aikido, capoiera, dim mak-ul tibetan („mana mortii”) s.a.m.d.

Povestiri nonfiction, ca si viata noastra. Toate in Marea Poveste fara Sfarsit = Neverending Story.

Arhetipul (zeul) s-a încarnat / manifestat / materializat în/sub/ca diverse forme.

Forma s-a tot schimbat, dar fondul nu.

Cavalerul trac [= arhetip al luptatorului/razboinicului spiritual] - Sf Gheorghe / conexiune. Putem spune ca Sf Gheorghe (ca si orice sfant militar) este o "incarnare" a arhetipului divin=zeul (izvorit din Divinitate-Dumnezeire) al luptatorului/razboinicului spiritual.

Forma sa de manifestare [a arhetipului / zeului] se schimba in timp facindu-se corespunzatoare lumii respective (a noastra, a oamenilor) si momentului istoric al lumii respective.

Sf Mc Gheorghe:

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Viata Sfantului pe larg:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-sf_gheorghe.html

Minuni ale sale:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calea-spre-rai

Acatistul sau:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_gheorghe.htm

Troparul:

Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorilor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul1:
Mult nevoitorului al lui Hristos, Marelui Mucenic Gheorghe, acum toti din suflet sa-i cantam, laudandu-l pe el in sfintitele locasuri, ca pe un preastralucit mare soare al mucenicilor; si ca unui aparator al credinciosilor si ajutator, cu credinta sa-i strigam: Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Mormantul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe – Lodd/Lida Israel:

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/mormantul-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-lodd-88677.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_din_Cappadocia

http://www.newadvent.org/cathen/06453a.htm

http://saints.sqpn.com/saint-george/

Moaste ale sale:

In Bucuresti:

-Biserica Paraclisului Patriarhiei (Dealul Patriarhiei);

-Biserica Mănăstirii “Plumbuita”, Str. Plumbuita, Nr. 58, aflată la 3 staţii de la Bucur Obor, pe Şos. Colentina – Lacul Plumbuita);

-Biserica “Sf. Vasile”, din Calea Victoriei, Nr. 198 (vizavi de Muzeul Enescu);

-Mănăstirea „Duminica Sfinţilor români” (Şos. Olteniţei, Nr. 255, lângă comuna Popeşti-Leordeni);

-Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – Bariera Vergului” sau “Parcul Calaraşi” (Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi – Piaţa Muncii, la intersectia Şoselei Mihai Bravu cu Bulevardul Basarabia, lângă staţia de metrou “Piaţa Muncii”);

-Biserica “Sf Trifon – Caramidarii de Jos”, Str. Piscului, Nr. 3; de la Metrou “Timpuri Noi” mergând pe Cal. Văcăreşti, vizavi de Piaţa “Timpuri Noi”

-Biserica Boteanu (Str. Boteanu, Nr. 8, vizavi de Scala) [ceară şi mir de la Biserica din Lida / Israel, de la mormântul Sf. Gheorghe];

-Biserica “Sf Vineri – Cartier Pajura” (Str. Băiculeşti, Nr. 27; staţia “Hotel Parc” pe traseul autobuzelor 331, 148, 149 şi capătul liniilor de troleu 65, 86).

In tara:

-Schitul rupestru Corbii de Piatră, sat Corbi, jud. Argeş (lângă Domneşti, locuri tămăduitoare şi de putere din vremuri predacice);

-Biserica Mitropoliei de Iaşi;

-Mănăstirea Miclăuşeni, sat Miclăuşeni, comuna Butea, jud. Iaşi;

-Biserica din Feredeni/Hârlău, jud. Iaşi;

-Mănăstirea Putna, comuna Putna, jud. Suceava;

-Biserica comunei Rădăşeni, jud. Suceava;

-Schitul Rarău, Com. Crucea, jud. Suceava;

-Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava;

-Mănăstirea (Schitul) „Sf. Mc. Mina – Forăşti” (stil vechi), sat Roşiori, com. Forăşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni); -Mănăstirea Sihăstria, Com. Pipirig, jud. Neamţ;

-Mănăstirea Secu, comuna Vânători, jud. Neamţ;

-Mănăstirea Sihăstria, com. Pipirig, jud. Neamţ;

-Biserica Mănăstirii Văratec, comuna Agapia, sat Văratec, jud. Neamţ;

-Mănăstirea Ciolanu, comuna Tisău, jud. Buzău;

-Catedrala Episcopiei din Galaţi;
-Biserica Hârşu din Craiova, jud. Dolj (intersecţia str. Feldioara cu str. Călimăneşti);

-Mănăstirea Cârcea, sat Cârcea, com. Coşoveni, jud. Dolj (9 km de la Craiova);

-Biserica Veche din Avrig, jud. Sibiu);

-Biserica Memorială Mihai Viteazul „Sf. Siluan Atonitul” din Alba Iulia, jud. Alba;

-Mănăstirea “Sf. Gheorghe” (ortodoxă sârbă), sat Birda, comuna Gătaia, jud. Timiş (lângă Deta);

-Mănăstirea Pissiota (Crivina), com. Poienarii Burchii, jud. Prahova;

-Mănăstirea Turnu – Prahova, sat Târgşoru Vechi, nr. 1, jud. Prahova;

-Catedrala Episcopală din Giurgiu, jud. Giurgiu.

Icoane minunate ale sale:
-Mănăstirea Viforâta, Com. Aninoasa, jud. Dâmboviţa;

-Mănăstirea Neamţ, Com. Vânători, jud. Neamţ (icoana a sa pe versoul icoanei minunate a Maicii Domnului „Lidianca”);

-Mănăstirea Cămârzani, Sat Cămârzani, Com. Vadu Moldovei/Ciumuleşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni).

Sa citim si capitolul despre sfintirea luptatorilor spirituali (de pe lumea cealalta) din cartea "Mortii ne vorbesc" de pr. Francois Brune.

Morihei Ueshiba [fondatorul AikiDo-ului]:

Adevaratul practicant de Aikido este cel ce atinge aceste trei componente simultan, nu doar in Dojo, ci in oricare alt moment al vietii sale. Rezonanta corpului provine din unitatea mintii si corpului si aceasta rezonanta se armonizeaza cu rezonanta universului. Esenta consta in armonizarea rezonantei corpului cu rezonanta universului. Din aceasta se naste caldura, lumina si puterea, toate parti ale unui spirit realizat deplin.

AIKI nu poate fi cunoscut prin vorbe scrise sau rostite. Fara a te pierde in vorbe inutile invata prin practica.

Să nu încetezi a învăţa din vocea pură a unui torent de munte care curge mereu, spumegând printre pietre.

Inima unei fiinţe umane nu este cu nimic mai diferită de sufletul cerului şi al pământului. În practica ta să ai întodeauna în minte interacţiunea dintre cer şi pământ, apă şi foc, yin şi yang.

Nu poţi să vezi sau să atingi divinitatea cu simţurile tale grosiere. Divinitatea este în tine, nu în altă parte. Uneşte-te cu Divinitatea, şi vei fi capabil să percepi zeii, oriunde te-ai afla, dar nu încerca să-i înţelegi sau să te agăţi de ei.

Inima ta este plină de seminţe fertile, aşteptând să încolţească. Aşa cum floarea de lotus răsare din mlaştină pentru a înflori în toată splendoarea ei, interacţiunea cu respiraţia cosmică face ca florile spiritului să înflorească şi să dea fructe în această lume.

Spiritul este adevăratul tău scut.

Viaţa înseamnă evoluţie. Dacă încetăm să mai creştem, fizic şi spiritual, suntem ca şi morţi.

Atunci când viaţa este victorioasă apare naşterea, când ea este înfrântă, apare moartea. Un luptător este întotdeauna angajat într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru Pace.

Atunci când te preocupi de "binele" şi răul tovarăşilor tăi, deschizi răutăţii o poartă spre inima ta. Testarea, competiţia şi criticarea altora te vor face slab şi te vor înfrânge.

Omul nu are nevoie de case, bani, putere sau un anumit statut pentru a practica Arta Pacii. Paradisul este acolo unde te afli si acela este locul unde te poti antrena.

Atunci cand te ocupi de "binele" si "raul" tovarasilor tai deschizi rautatii o poarta spre inima ta. Testarea, competitia si criticarea altora te vor face slab si te vor infrange.

Loialitatea si devotamentul conduc la curaj. Curajul ne poarta catre sacrificiul de sine. Sacrificiul de sine creeaza incredere in puterea iubirii.

Practica Arta Pacii cu sinceritate si gandurile rele si haine vor disparea in mod natural. Singura dorinta care ar trebui sa mai ramana este setea de a te antrena din ce in ce mai mult in aceasta cale.

Telul antrenamentului este de a-l intari pe cel slab, de a fortifica trupul si de a slefui spiritul.

Instructorii pot impartasi doar o parte a invataturii. Depinde de practica ta devotata ca misterele Artei Pacii sa devina realitate.

Esecul este cheia succesului. Fiecare greseala ne invata ceva.

Arta Pacii este aplicabila oriunde pe pamant, incepand cu vastitatea spatiului si terminand cu cele mai mici plante si animale. Forta vietii patrunde peste tot si puterea ei este nelimitata.

Arta Pacii ne permite sa fim constienti si sa patrundem in aceasta rezerva uriasa a energiei universale.

Viata inseamna evolutie. Daca incetam sa mai crestem, fizic si spiritual, suntem ca si morti.

Arta Pacii este o sarbatorire a unirii cerului, pamantului si umanitatii. Este tot ceea ce este adevarat, bun si frumos.

Arta Pacii nu este usoara. Este o lupta dusa pana la nimicirea dorintelor pacatoase si a intregii falsitati interioare. Uneori Vocea Pacii rasuna ca tunetul, zdruncinand fiintele umane si scotandu-le din amorteala.

Arta Pacii se bazeaza pe patru mari virtuti: Curaj, Intelepciune, Iubire si Prietenie, simbolizate prin Foc, Cer, Pamant si Apa.

Esenta Artei Pacii consta in curatirea de rautate, in armonizarea cu mediul inconjurator si in indepartarea din Calea ta a tuturor obstacolelor si barierelor.

Arta Pacii nu se bazeaza pe arme sau pe forta bruta; dimpotriva, trebuie sa ne armonizam cu Universul, sa mentinem pacea in teritoriile noastre, sa hranim viata si sa prevenim moartea si distrugerea. Adevaratul sens al cuvantului samurai este acela de a-i servi pe ceilalti folosindu-te de puterea iubirii.

Mintea ta ar trebui sa fie in armonie cu functionarea universului; trupul tau ar trebui sa fie acordat cu miscarile universului; trupul si mintea ar trebui sa devina un intreg, armonizat cu activitatea universului.

Desi calea noastra este complet diferita de cea a luptatorilor din trecut, nu este necesar sa abandonam in totalitate vechile practici. Inglobeaza vechile traditii in aceasta Arta imbracandu-le cu haine noi si construieste pe stilul clasic pentru a crea forme mai bune.

Antrenamentul zilnic in Arta Pacii permite divinitatii dinlauntrul tau sa straluceasca din ce in ce mai tare. Nu te preocupa de ceea ce considera altii ca este bun sau rau. Nu calcula si nu te comporta nefiresc. Pastreaza-ti mintea concentrata asupra Artei Pacii si nu critica alti maestri sau alte arte traditionale. Arta Pacii nu va restrictiona niciodata nimic. Ea imbratiseaza si purifica totul.

Fierul este plin de impuritati care il slabesc; prin prelucrare el devine otel si este transformat intr-o lama ascutita de sabie. Fiintele umane se dezvolta dupa acelasi model.

Un adevarat luptator este intotdeauna inarmat cu trei lucruri: stralucitoarea sabie a impacarii, oglinda curajului, a intelepciunii si a prieteniei, pretiosul giuvaer al iluminarii.

Nu exista intreceri in Arta Pacii. Un adevarat luptator este invincibil deoarece el nu se intrece cu nimeni si nimic. A invinge inseamna sa biruiesti spiritul certaret pe care il gazduiesti in tine.

Sa ranesti un adversar inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Arta Pacii inseamna sa controlezi agresiunea fara a provoca ranirea.

Tehnicile presupun patru calitati care reflecta natura lumii noastre. in functie de circumstante ar trebui sa fii: tare ca diamantul, flexibil ca o salcie, usor curgator ca apa sau la fel de imaterial ca spatiul.

Daca adversarul tau ataca cu foc, impotriveste-te cu apa, devenind complet fluid si liber curgator. Prin natura sa, apa nu se loveste de nimic si nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitura fara vatamare.

Tehnicile Artei Pacii nu sunt nici rapide, nici lente, nu sunt nici pe interior, nici pe exterior. Ele transcend timpul si spatiul.

Cand un adversar inainteaza, mergi spre el si saluta-l; daca vrea sa se retraga, lasa-l sa plece.

Intotdeauna incearca sa fii in comuniune cu cerul si pamantul; atunci lumea va aparea in adevarata sa lumina. Orgoliul dispare si te poti contopi cu orice atac.

Fii recunoscator chiar si oamenilor dificili, negativisti si rai. Sa faci fata unor asemenea obstacole este o parte esentiala din antrenamentul in Arta Pacii.

Arta Pacii inseamna sa completezi ceea ce iti lipseste.

Chiar si cea mai puternica fiinta umana are o sfera limitata a puterii. Adu-o in afara sferei sale si introdu-o in propria-ti sfera, iar puterea i se va risipi.

In antrenamente nu te grabi, pentru ca ai nevoie de minim zece ani pentru a stapani chestiunile da baza si pentru a avansa spre primul rang. Sa nu crezi niciodata ca esti atotstiutor, cel mai perfectionat maestru; trebuie sa continui sa te antrenezi in fiecare zi cu prietenii si elevii tai, si sa progresati impreuna in Arta Pacii.

Daca intelegi Arta Pacii, atunci aceasta cale dificila, asa cum este ea, te va conduce mai presus de armonia celesta.

Tehnicile Caii spre Pace sunt intr-o permanenta schimbare. Fiecare intalnire este unica si cel mai potrivit raspuns trebuie sa apara de la sine. Tehnicile de astazi vor fi diferite maine. Nu te lasa prins de forma si aparentele unei provocari. Arta Pacii nu are forma, ea este o cautare spirituala.

Progresul vine pentru cei care se antreneaza si iar se antreneaza. Daca te bazezi pe tehnici secrete n-o sa ajungi nicaieri.

Fiecare zi din viata unui om contine bucurie si furie, durere si placere, intuneric si lumina, urcusuri si caderi. Fiecare moment este o parte din natura – nu incerca sa te opui sau sa negi ordinea cosmica a lucrurilor.

Misca-te ca o raza de lumina; zboara ca fulgerul, loveste ca tunetul, misca-te in cercuri in jurul unui centru stabil.

O pozitie sau o postura buna reflecta o stare corespunzatoare a mintii.

Arta Pacii este principiul non-rezistentei si tocmai din aceasta cauza ea este victorioasa inca de la inceput. Cei care au intentii rele sau ganduri certarete sunt instantaneu infranti. Arta Pacii este invinvibila deoarece nu se lupta cu nimic.

Pentru a putea practica in mod corect Arta Pacii trebuie: sa calmezi spiritul si sa te intorci la sursa; sa cureti trupul prin indepartarea a tot ce inseamna rautate, egoism si dorinta; sa fii pururi recunoscator pentru darurile primite de la univers, familie, Natura Mama si semenii tai.

Masura succesului unui luptator adevarat este de cate ori se ridica, nu de cate ori cade. Fii intotdeauna pregatit de lupta, pregatit sa castigi si pregatit sa ierti cand este necesar.

Sa ne amintim si de invataturile lui Don Juan catre Castaneda despre ce inseamna sa fii luptator/razboinic al cautarii de Sine (si despre stalking, karma yoga, not doing, controlled folly=nebunie controlata, wei wu wei=actiunea prin non-actiune s.c.l.):

Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.

Toate drumurile nu duc nicăieri, urmează drumul cu inima.

Diferenţa fundamentală dintre o persoană obişnuită şi un războinic este că războinicul priveşte totul ca pe o provocare, în timp ce omul obişnuit priveşte totul ca pe o binecuvântare sau ca pe un blestem.

Don Juan "spune ca forta care ne conduce destinele se gaseste in afara noastra si ca nu are nimic de a face cu actiunile si cu actul nostru volitiv". Mai mult, "el (omul) trebuie sa ajunga sa realizeze ca puterea pe care aparent o dobândeste, nu este, in realitate, a sa".

Cu toate acestea, puterea, la nivelul tonalului, ia forma omului si a temperamentului sau. "-How does one store power, Don Juan? / -It depends on what kind of person the warrior is. My benefactor was a man of violent nature. He stored power through that feeling". Puterea personala este un dar care se cultiva ajungând sa intermedieze intâlnirea fiintei cu forta originara, fara chip. "Daca avem destula, un singur cuvânt dezvaluit ar fi suficient pentru a ne schimba viata. Dar daca nu avem destula putere personala, ne pot fi dezvaluite cele mai minunate parti de intelepciune, dar revelatia nu va avea nici cea mai mica importanta".

Puterea, al treilea inamic al razboinicului

In lipsa controlului ratiunii, puterea capricioasa devine o arma impotriva luptatorului, reusind adesea sa-l invinga fara ca el sa constientizeze momentul si cauza infrângerii sau fara ca macar sa stie de o asemenea infrângere. Puterea nu il paraseste, dar devine otravitoare pentru spirit. De aceea, puterea personala trebuie sa fie cladita in primul rând pe claritatea mintii si pe starea de awarness, de constiinta si de luciditate ce a invatat sa se conduca prin hatisurile de forte ale universului si prin sine fara a abandona controlul si a inchide ochii."Daca intelege ca, fara controlul ratiunii, claritatea si puterea sunt mai teribile decât orice oroare, el va atinge un stadiu la care totul va fi sub control".

Puterea, avertizeaza don Juan, e cel mai teribil dusman. Cel mai usor este sa ii cedezi. Un om aflat in aceasta situatie aproape nici nu observa acest dusman care il inlantuie si, dintr-odata, fara ca macar sa-si dea seama, va fi pierdut batalia. Puterea il va fi transformat intr-un om crud si capricios. "Un om infrânt de putere moare fara a sti cum sa o foloseasca. Puterea e doar o povara asupra sortii sale. Un astfel de om nu are nici o stapânire de sine si nu stie când sau cum sa-si foloseasca puterea".

Controlul asupra puterii se cucereste prin constientizarea faptului ca puterea personala este o putere data, niciodata o posesiune, mai degraba un imprumut in vederea câstigarii unei batalii cu sine si cu ratiunea, sau un trofeu nepretuit al unei asemenea lupte a spiritului. Cu toate acestea, fiinta nu poate câstiga razboiul decât prin puterea personalizata care-i apartine doar lui si careia trebuie sa ajunga sa-i cunoasca resorturile. "Puterea e un lucru delicat. Este imposibil de fixat intr-o definitie. Este intuitia asupra anumitor lucruri. Puterea e personala, apartine numai fiintei care o poseda".

Paradoxal, puterea te stapâneste si ti se supune, este deopotriva interioara, apartinând unui fond intim, ancestral si exterioara, impersonala. "Power is like that: it commands you and yet it obeys you". Ea da libertatea vrajitorilor de a nu fi tintuiti in nici una din lumi si apare numai dupa ce ne acceptam soarta. "Când nu mai ai nimic de pierdut, devii curajos. Suntem tematori numai cât timp mai avem o speranta".

Intreg universul, dar mai ales perceptia noastra asupra acestuia, insusi felul in care se asambleaza realitatea, toate sunt efecte ale intentionalitatii, deopotriva vârf al sagetii si coarda elastica a arcului vointei. Intentia cladeste edificii in fata noastra si ne da semne ca sa nu ne ratacim inauntru. "Intent is the pervasive force that causes us to perceive. We do not become aware because we perceive, rather, we perceive as a result of the pressure and intrusion of intent".

Insasi moartea se naste dintr-o intentie a omului inca din momentul nasterii sale. Ceea ce inseamna ca moartea poate fi abolita, tot printr-o intentie care sa schimbe punctul de asamblare al fiintei. Intentia este puterea care dirijeaza, sustine si da forma puterii si vointei in strânsa legatura cu tot ce este viu. "Singura cale de a intelege intentia este aceea de a o cunoaste direct prin acea legatura vie care exista intre intentie si toate fiintele. Shamanii-Vrajitorii numesc intentie indescriptibilul, spiritualul, abstractul".

[O femeie a Puterii din India: „Nu exista magie. Exista lumea , asa cum e ea. Daca stii cum e lumea, atunci poti face cu puterea orice vrei. O poti pune intr-un obiect, o poti trimite cuiva sau i-o poti lua. Poti chema norocul sau il poti alunga. Puterea tine lumea, si nu e nimic pe lume care sa nu fie tinut de putere. Iar oamenii sunt singurele fiinte, in afara de zei, care sunt din putere pura, care pot face ce vor ei.”]

- CC: …În multe sensuri în mod metaforic, dar şi propriu-zis. Vânează în felul său. E un războinic, adică este tot timpul în alertă. Nu lasă niciodată nimic să treacă pe lângă el. Există o mare contradicţie pe care o am cu nepotul său. Nepotul spune că bunicul său are o minte firavă. I-am spus că poate ştie că se înşeală. Crezi că ai putea să treci pe lângă el fără să te vadă? Tocmai asta e ideea, vezi, el ţine pe toată lumea sub un fel de control. Nu mă scapă niciodată din vedere. Sunt întotdeauna sub privirea lui. Şi este un proces automat, inconştient. El nu e conştient de lucrul acesta, dar eu sunt mereu acolo, tot timpul. E întotdeauna alert, nu e un om izolat. Este un vânător, un războinic. Viaţa lui este un joc de strategie. E capabil sa-şi strângă armatele şi să le folosească într-un mod foarte eficient. Cel mai eficient mod. Nu este un tip care ia scurtături. Iar marele său motto este eficacitatea. Şi asta este complet opus motto-ului meu. Motto-ul meu este, la fel ca al majorităţii dintre noi, din păcate, irosirea. Vezi, mă pierd în schimbări incredibile de sens. Şi lucrurile mă sfâşie, şi încep să mă văicăresc. De ce şi cum mi s-a întâmplat tocmai mie? Dar dacă aş fi în stare să trăiesc aşa ca don Juan, aş putea să-mi organizez viaţa după o strategie, aş putea să-mi adun armatele în mod strategic. După cum spune el, când pierzi, tot ceea ce pierzi este o bătălie. Atâta tot. Eşti foarte fericit cu asta. Dar nu şi în cazul meu, pentru că dacă pierdeam mă copleşeau din cauza mâniei mele, mă răpeau. Era fără limită furia mea. Pentru că nu eram pregătit pentru asta. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost pregătit? Atunci aş fi fost pur şi simplu învins. Să fii înfrânt nu e aşa de rău, dar să te pierzi în ceva, asta este teribil, groaznic, şi asta este ceea ce facem cu toţii. De exemplu, cu toţii suntem „răpiţi” de ţigări. Nu ne putem opri din fumat, alţi oameni nu se pot opri din mâncat. Şi eu sunt furat de anumite lucruri, nu le pot menţiona. Slab şi neajutorat. Don Juan crede asta şi crede că asta este indulgenţă, iar asta nu-şi poate permite. Şi nu este indulgent deloc. Nu se lasă pierdut în nimic, şi cu toate acestea, viaţa sa este plină de armonie. Incredibil de amuzantă, şi de măreaţă. Şi am chibzuit, cum dracu’ poate face asta? Şi cred că reuşeşte prin reducerea indulgenţei sale la zero. Şi totuşi, trăieşte foarte bine. Nu-şi refuză sieşi nimic, acesta este secretul. Aceasta este partea amuzantă. Este o manipulare semantică normală. După cum spune, de când avea 6 ani, îi plăceau fetele. Spune că motivul pentru care îi plac fetele este că, atunci când era tânăr, din cauza daturei s-a dus la şopârle şi acestea l-au muşcat foarte tare. A fost bolnav pentru 3 luni şi a stat în comă săptămâni, dar profesorul său i-a spus să nu-şi facă griji pentru că de atunci încolo, va fi viril toată viaţa sa. A spus că şopârlele fac asta. Dacă te muşcă prea tare, devii foarte viril. Aşa că l-am întrebat „cum fac să mă muşte şi pe mine de câteva ori?”. Mi-a spus: ”Cred că tu ai nevoie de mai mult de câteva muşcături”. Nu este chibzuit în sensul de negare, dar nu se pierde niciodată. Poate asta nu are sens.

- JH: Îndrumarea unui profesor. Şi ce se întâmplă cu cei care nu au un om ca don Juan?

- CC: Tocmai asta este marea problemă. Cred că este o poziţie nerezonabilă. Am fost şi eu pus în această poziţie. N-am de unde să ştiu. E ca şi cum, uh… când m-am dus să-l văd, de exemplu când a apărut cartea, i-am dus-o, şi am luat o carte şi am pretins că era prima carte care fusese tipărită, ştii, şi am vrut să i-o duc lui don Juan. Poate era prima carte, nu ştiu, poate era. Voiam să cred că este, oricum şi i-am dus-o, şi am dat-o că a fost foarte dificil din start să ajungă la el, pentru că el era undeva foarte sus în centrul Mexicului şi a trebuit să aştept câteva zile. Şi în cele din urmă a coborât în oraş şi i-am dat cartea. I-am spus, ”don Juan, uite, am terminat o carte”, şi s-a uitat şi a spus ”foarte drăguţ” ,a spus, ”o carte drăguţă”, iar eu, exaltat am spus ”Vreau să ai tu cartea şi să o păstrezi, vreau să ţi-o dau ţie”. A spus, ”ce pot să fac eu cu o carte, ştii ce facem noi cu hârtia în Mexic.”

A warrior acts as if he knows what he is doing, when in effect he knows nothing.

A warrior chooses a path with heart, any path with heart, and follows it; and then he rejoices and laughs. He knows because he sees that his life will be over altogether too soon. He sees that nothing is more important than anything else.

A warrior considers himself already dead, so there is nothing to lose. The worst has already happened to him, therefore he’s clear and calm; judging him by his acts or by his words, one would never suspect that he has witnessed everything.

A warrior doesn’t know remorse for anything he has done, because to isolate one’s acts as being mean, or ugly, or evil is to place an unwarranted importance on the self.

A warrior is a hunter. He calculates everything. That’s control. Once his calculations are over, he acts. He lets go. That’s abandon. A warrior is not a leaf at the mercy of the wind. No one can push him; no one can make him do things against himself or against his better judgment. A warrior is tuned to survive, and he survives in the best of all possible fashions.

A warrior lives by acting, not by thinking about acting, nor by thinking about what he will think when he has finished acting.

A warrior must cultivate the feeling that he has everything needed for the extravagant journey that is his life. What counts for a warrior is being alive. Life in itself is sufficient, self-explanatory and complete. Therefore, one may say without being presumptuous that the experience of experiences is being alive.

A warrior must learn to make every act count, since he is going to be here in this world for only a short while, in fact, too short for witnessing all the marvels of it.

A warrior is never concerned about his fear.

A warrior seeks to act rather than talk.

A warrior takes responsibility for his acts, for the most trivial of acts. An average man acts out his thoughts, and never takes responsibility for what he does.

A warrior takes responsibility for his acts; for the most trivial of his acts. He waits patiently, knowing that he is waiting, and knowing what he is waiting for. That is the warrior's way.

A warrior thinks of death when things become unclear. The idea of death is the only thing that tempers our spirit.

A warrior-hunter knows that his death is waiting, and the very act he is performing now may well be his last battle on earth. He calls it a battle because it is a struggle. Most people move from act to act without any struggle or thought. A warrior-hunter, on the contrary, assesses every act; and since he has intimate knowledge of his death, he proceeds judiciously, as if every act were his last battle. Only a fool would fail to notice the advantage a warrior-hunter has over his fellow men. A warrior-hunter gives his last battle its due respect. It’s only natural that his last act on earth should be the best of himself. It’s pleasurable that way. It dulls the edge of his fright.

An average man is too concerned with liking people or with being liked himself. A warrior likes, that’s all. He likes whatever or whomever he wants, for the hell of it.

Anything is one of a million paths. Therefore, a warrior must always keep in mind that a path is only a path; if he feels that he should not follow it, he must not stay with it under any conditions. His decision to keep on that path or to leave it must be free of fear or ambition. He must look at every path closely and deliberately. There is a question that a warrior has to ask: 'Does this path have a heart?'

Death is our eternal companion. It is always to our left, an arm’s length behind us. Death is the only wise adviser that a warrior has. Whenever he feels that everything is going wrong and he’s about to be annihilated, he can turn to his death and ask if that is so. His death will tell him that he is wrong, that nothing really matters outside its touch. His death will tell him, ‘I haven’t touched you yet.’

Do you know at this very moment you are surrounded by eternity? And do you know that you can use that eternity if you so desire? "

Paulo Coelho în „Manualul războinicului luminii” [= compilatie dupa surse ale Traditiei]:

Un războinic al luminii nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alţii. Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de împlinit. Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele, dar işi cunoaşte şi calităţile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri şi aşteaptă acelaşi lucru de la ceilalţi. Ştie că şi cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindeşte în lucrurile din jurul lui.

Războinicul ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.

Toate drumurile lumii duc la inima războinicului, el se aruncă fără ezitare în fluviul pasiunilor ce curge întotdeauna prin viaţa sa.

Dacă vă aşteptă momentul ideal, niciodată nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca să faci pasul următor.

Războinicii îşi păstrează întotdeuna strălucirea privirii. Nu sunt întotdeauna siguri de ceea ce fac, de multe ori au parte de nopţi albe, crezând că vieţile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt războinici, pentru că greşesc, pentru că se întreabă, pentru că neîncetat caută o raţiune.

Niciodată nu suntem atât de învinşi sau atât de învingători pe cât ne considerăm singuri.

Războinicul ştie că este liber să aleagă ceea ce doreşte, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi – uneori - cu o anumită doză de nebunie.

Războinicului nu-i este teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate.

Un războinic, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: "Cât de mult mi-am dezvoltat abilităţile?"

Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.

Războinicul luptă uneori cu cei pe care-i iubeşte.

E periculos a cere un sfat. Încă şi mai riscant este a da un sfat.

Un războinic nu trişează niciodată, dar ştie să-şi distragă adversarul.

Dacă zece paşi te despart de o victorie, dacă faci doar nouă ai pierdut.

Un războinic ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv.

Un războinic nu se bizuie doar pe forţele sale; se foloseşte şi de energia adversarului.

http://www.scribd.com/doc/35183/Coelho-Paulo-Manualul-Razboinicului-Luminii

Mario Sorin Vasilescu:

Cel mai mare judoka al tuturor timpurilor Este Iisus Hristos !

Budo Zen-ul este Zen-ul Artelor Martiale, suportul dar si motivatia spirituala a acestora. Fostele (si actualele) Scoli si metode de supravietuire in confruntarile sangeroase ale istoriei, si-au redescoperit prin Zen, mai ales cel din scoala Rinzai, dimensiunea de Cale, valentele de terapie morala si spirituala, de permanenta evolutie interioara, de solutionare nonviolenta a problemelor, de respect de sine, a respectului pentru celalalt, pentru viata. Zen provine din Dhyana (contemplatie) de tip buddhist, care a trecut in China sub numele Tchan, ajungand in Japonia cub numele de Zen. Particula DO, care finalizeaza numele diferitelor curente si tehnologii (Ju Do, Aiki Do, Kyu Do, Ken Do, Karate Do, Iai Do etc) este expresia nipona a termenului Tao, afirmand explicit calitatea de Cale. Scolile interne de Arte Martiale sunt mediul propice pentru Budo Zen. Tanden Shu, Shingon, Fuji San, Sakura Ryu sunt insasi personalizarea unui principiu sacru pentru Budo Zen: "Cea mai buna sabie din lume, este aceea care nu iese NICIODATA din teaca!"
Altfel spus in Scolile de Budo Zen, nu inveti sa te bati, inveti cum sa nu te bati! Si nu doar in situatii conflictuale, ci in orice problema de viata. Deprinzand cum sa abolesti violenta mediului prin abolirea propriei violente. De aceea in Budo Zen, meditatia VIE se face prin practica tehnicilor de lupta de extrema eficienta, dar INTR-O CU TOTUL ALTA ATITUDINE INTERIOARA. Cine vrea sa traiasca experienta metamorfozarii energiei animalice, primare, instinctuale din fiecare dintre noi si a transformarii in energia seninatatii in viata, nu are ce face cu cuvintele ci doar sa practice, cu acceptul unui Sensei din Budo Zen.

Viata Sf Mc Mina: In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant? Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie“.

Sa ne amintim conex si de filmele: "Judo Saga" (Kurosawa), "Conan barbarul" (cu Arnold Schwarzeneger) s.c.l. depre Artele Martiale ca Do, dar si de „Seniorii razboiului” de Gerard Klein, „Bushido”, „Arta razboiului” lui Sun Tzu etc

"Chestii" frumoase si adevarate. Sf Gheorghe ne poate invata direct

(fara cuvinte, de la inima-suflet-fiinta la inima-suflet-fiinta)

toate acestea (mergind la icoana sa, la moastele sale, rugindu-ne lui, doar "stind" in prezenta sa etc)

http://images.google.ro/images?hl=ro&q=cavalerul+trac&btnG=C%C4%83utare+Imagini&gbv=2&aq=f&oq=

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/cetatuia-negru-voda-(15).jpg

http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67995-manastirea-cetatuia-negru-voda/3

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cavalerul_trac

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/templu/cavalerii.htm

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/templu/cavalerul.htm

http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=14

http://www.cimec.ro/scripts/PCN/Clasate/detaliu.asp?k=CB8D148CF8624735926D6C2D0F809E78

http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/cultul_danub.htm

http://www.razboiulnevazut.com/cultul-cavalerilor-danubieni.html

http://www.alar.ro/n44/istorie-c280/cavalerul_trac-s519.html

http://www.migl.ro/colectii/arh/cavalerii%20danubieni.html

http://www.muzeuluniriialba.ro/docs/apulum/articole/21_vasinca.pdf

http://www.muzeulbanatului.ro/istorie/publicatii/analele_banatului_2007/M.%20H.%20Vasinca.pdf

http://banatulsarbesc.wordpress.com/2010/03/11/traditii-azi-9-martie-sarbatorim-cei-44-cavaleri-danubieni/

http://www.realitateaoltului.ro/saptamanal/traditii7.html

http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/cavalerii.htm

http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=562#

http://www.observatorcultural.ro/index.html/MONUMENTE.-Monumentul-sincretist-de-la-Gilau-(II)*articleID_1864-articles_details.html?&articleID=1864&printPage=1&setWindowName=shEAPopUpWnd

http://basarabialiterara.com.md/?cat=48

http://sfinx777.wordpress.com/2008/03/29/intre-mitologie-si-real-mistere-si-sincretism-religios-marturii-ale-istoriei-neamului-romanesc-cultul-cavalerului-trac-cultul-cavalerilor-danubieni-sfantul-militar-gheorghe/

http://www.google.ro/#hl=ro&q=cavalerul+trac&meta=lr%3Dlang_ro&aq=f&aqi=&aql=&oq=cavalerul+trac&gs_rfai=&fp=83a65f6dde4f95f1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cavalerul_trac

http://www.migl.ro/colectii/arh/cavalerul%20trac.html

http://oceanospotamos.wordpress.com/zei-si-preoti/

............................

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 20, 2010 la 1:54am: Ştergere comentariu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 20, 2010 la 2:00am: Ştergere comentariu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 20, 2010 la 2:06am: Ştergere comentariu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 20, 2010 la 2:12am: Ştergere comentariu

V. si:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-bucuresti-cu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 21, 2010 la 12:12am: Ştergere comentariu

The Art of Peace.doc

ZEN ŞI ARTELE MARŢIALE

La Connaissance et la Voie Chevaleresque

Il n`y a pas de difference entre la connaissance et la voie chevaleresque. Elles s`interpenetrent et se completent, tels l`arc et la fleche. La cible etant le devenir interieur.
Les vers suivantes ecrits par un maitre japonais, resument et eclairent tout ce qui a etè dit jusqu`ici.
“Je n`ai pas de parents;
je fais du ciel et de la terre mes parents.
Je n`ai pas de foyer;
du plus profond de moi-meme (saika tanden) je fais mon foyer.
Je n`ai pas de puissance divine;
je fais de l`honnetetè ma puissance.
Je n`ai pas de moyens;
la soumission est mon moyen. (smerenia)
Je n`ai aucun pouvoir magique;
la force interieure est ma magie.
Je n`ai ni vie, ni mort;
je fais de l`Eternel ma vie et ma mort.
Je n`ai pas de corps;
je fais du courage mon corps.
Je n`ai pas d`yeux;
l`eclat de l`éclair, voila mes yeux. (fulgerul intuiţiei, care prinde instantaneu tot)
Je n`ai pas d`oreilles;
la sensibilite me sert d`oreilles.
Je n`ai pas de membres;
le mouvement instantanè, voila mes membres.
Je n`ai pas de loi;
je fais de ma propre protection ma loi. (eu sunt de fapt Tot/tot, Sinele, deci protejez totul)
Je n`ai pas de strategie;
libre de tuer et libre de redonner la vie (sakkatsu jizai), voila ma strategie.
Je n`ai pas de dessein;
l`opportunitè est mon dessein (kisan = je saisis l`occasion aux cheveux) (nu fac planuri, n-am scop, mă supun Voii lui D-zeu., a fi la locul şi momentul potrivit în totalul aleator, je passe mon temps comme il vient).
Je n`ai pas de miracle;
de la juste loi je fais mon miracle.
Je n`ai pas de principe;
l`adaptabilitè a toutes les circonstances (rinkioken) ( infinit variant-variabil, nu stiffnes), voila mon principe.
Je n`ai pas de tactique;
je fais du vide et du plein (kyojitsu) ma tactique.
Je n`ai pas de talent;
je fais de l`esprit prompt (toi sokumyo) mon talent.
Je n`ai pas d`ennemi;
je fais de l`irresponsabilitè mon ennemi.
Je n`ai pas d`armure;
je fais de la bienveillance et de la droiture mon armure.
Je n`ai pas de chateux;
L`immuable esprit (fudoschin), est mon chateux.

Je n`ai pas d`epèe;
de l`etat qui est au-dessus et au-dela de la pensèe (muschin) je fais mon epèe.”

Telle est l`efficacitè comme expression de la sagesse. La force du desir est le seul obstacle a la relisation du desir. En realitè, c`est l`alliance du vouloir et du non-vouloir (de la voie dure et de la voie souple) qui suscite et la vie (ou la mort) et la double victoire: sur soi-meme et sur autrui.

Drumul pe care trebuie să mergi singur

Nu contraveni, în timp, Căii Imuabile.
Evită căutarea plăcerilor corpului.
Să fii imparţial în tot ceea ce faci.
Să nu fii niciodată lacom.
Să nu ai nici un regret în afaceri (în ceea ce faci; asta nu înseamnă însă cinism, iresponasabilitate, lipsă de căinţă etc – ci să facă în aşa fel încât să nu ai ce să regreţi mai târziu, fără a leza pe cineva, iar o dată ce ai decis ceva, să fii ferm în intenţie şi să nu te gândeşti “Dar cum ar fi fost dacă…” A regreta ce ai greşit (regretul constructiv), a te căi, dar, o dată ce ţi-ai cerut iertare cu sinceritate de la Dumnezeu, să nu te mai gândeşti deloc la ce ai făcut (ptcă. deocamdată nu poţi schimba trecutul), ci să te gândeşti la ce trebuie să faci ca să îndrepţi şi să nu mai repeţi greşelile.)
Să nu invidiezi niciodată pe nimeni, nici la bine, nici la rău.
Să nu te întristezi niciodată la despărţiri.
Să nu manifeşti nici un fel de ranchiună sau animozitate faţă de tine sau de alţii.
Să nu ai nici o dorinţă de dragoste (afecţiune limitată, dar să cauţi Dragostea).
Să nu îţi manifeşti nici o preferinţă.
Să nu cauţi niciodată confortul.
Să nu cauţi mâncărurile cele mai alese pentru a-ţi mulţumi corpul.
În nici un moment din viaţa ta să nu te înconjori de obiecte preţioase.
Să nu dai înapoi în faţa credinţelor false.
Să te consacri în întregime Drumului, fără să îţi fie frică de moarte.
Chiar în vârstă fiind, să nu ai dorinţa de a poseda sau utiliza bunuri materiale.
Veneraţi cele sfinte, dar nu vă lăsaţi numai în seama lor.
Să nu abandonaţi niciodată Calea!
(Testamentul lui Miyamoto Musashi, maestru de arte marţiale din sec. XVII)

In fiecare dimineata ma trezesc, deschid ochii si ma intreb cu uimire: Ce e asta?
[Ceea ce este in fata mea]

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 21, 2010 la 12:47am: Ştergere comentariu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 23, 2010 la 12:21pm: Ştergere comentariu

Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 27, 2010 la 12:43am: Ştergere comentariu

Icoana Maicii Domnului Facatoare de Minuni de la Manastirea Neamt este una dintre cele mai vechi si mai valoroase din Romania. Imparatul bizantin Manuel Paleologu i-a donat-o in anul 1401 voievodului Alexandru cel Bun. Icoana este o copie, imbracata in argint aurit, a icoanei / Chipului Maicii Domnului pictat(a) prin minune pe un stalp in orasul Lida, in anul 35 dupa Hristos, de catre Ea Insasi.
Icoana de la Neamt este numita "Mangaietoarea calugarilor", fiind ocrotitoarea monahilor. Mai este numita si “Lidianca”. [de la Lida, v. mai sus]
Pe spatele / versoul icoanei este pictat Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. [Sa nu uitam ca mormantul Sf Gheorghe se afla tot in orasul Lida !]
Nici aceasta icoana n-a scapat de pagani. In secolul trecut, un turc a lovit cu iataganul sfanta icoana pe spate, unde este pictat Sfantul Gheorghe. Mana turcului a paralizat pe loc, iar varful iataganului a ramas infipt in icoana.