„Aparţin – prin guru-l meu – aşa numitei Free-Way a lui Ramana Maharishi. Am primit iniţierea în yoga la 25 noiembrie 1962. Nu eu m-am îndreptat spre yoga, ci yoga a venit spre mine şi m-a primit, să spunem aşa, prin persoana celui care m-a iniţiat şi care a stat lângă mine un an şi şapte luni până a se întoarce în India.” (M.S.V.)
......................
Cum mor maestrii:
http://en.calameo.com/read/000039257c10edf7ed5b5
Graceful Exits: How Great Beings Die
http://www.calameo.com/books/000039257c10edf7ed5b5
http://thedayaftertomorrow.net/46k/Graceful-Exits-How-Great-Beings-Die.pdf
Cartea "Cum trec in nefiinta marile personalitati = Graceful Exits: How Great Beings Die " de Sushila Blackman
http://www.emag.ro/cum-trec-in-nefiinta-marile-personalitati-sushila-blackman-par973-47-0737-9/pd/EQR950BBM/
....................
Moartea unui Master (Sf. Cuvios Lazăr din Muntele Galision, 7 noiembrie )
...După acestea, Cuviosul a căzut într-o boală grea, aşa că îşi aştepta moartea cu bucurie, căci de mult era gata, dorind ca dumnezeiescul Pavel, să moară şi să fie cu Hristos. Atunci stătea împrejurul lui mulţimea ucenicilor plângând cu jale pentru moartea părintelui lor celui duhovnicesc, încât tânguirile lor ar fi pornit spre lacrimi şi pe cei mai tari de inimă.
Pentru aceasta părintele lor, cu toate că ajunsese la cele mai de pe urmă suflări, făcîndu- i-se milă de fiii săi şi întristându-se că rămâneau orfani, s-a pornit spre plângere şi a rugat pentru dânşii pe Maica lui Dumnezeu, sprijinitoarea lui cea obişnuită, acoperământul şi scăparea lui. S-a rugat, zicând să-i dăruiască încă puţină vreme de viaţă. Dar nu pentru că el ar fi fost iubitor de viaţă, căci cum ar fi putut Cuviosul să fie astfel, el care era mort pentru lume şi dorea totdeauna să moară şi să fie cu Hristos? Ci, pentru că i s-a făcut milă de fiii săi cei duhovniceşti, de aceea se ruga Cuviosul.
Iar Preacurata Fecioară, care a născut pe însăşi Viaţa, mântuirea cea de obşte a neamului omenesc, precum a păzit pe Cuviosul de toate celelalte rele, aşa şi până la sfârşitul vieţii lui i s-a făcut ajutătoare şi împiedicătoare a morţii lui. Deci, a cerut de la Fiul ei, care are stăpânirea vieţii şi a morţii în mâna Lui, să adauge la viaţa Cuviosului încă cincisprezece ani. Drept aceea, Cuviosul, când era bolnav, a văzut pe Născătoarea de Dumnezeu rugind pentru aceasta pe Fiul său; care lucru s-a şi împlinit, că îndată s-a făcut sănătos şi a mai trăit încă cincisprezece ani.
De atunci până ce a împlinit acei cincisprezece ani, Cuviosul a suferit multe pătimiri şi nevoinţe, petrecând o viaţă mai strâmtorată decât atunci când era tânăr şi puternic cu trupul. Căci în cele şapte zile ale săptămânii nu mânca nimic, iar când trebuia să mănânce, hrana lui erau verdeţurile crude.
Deci, astfel de viaţă ducând şi nemaiputând să mai stea pe picioarele sale, a tras un lemn gros deasupra stâlpului, ca să şadă pe dânsul şi să-şi întindă picioarele şi într-o parte şi în alta, căci nu putea să le mai întoarcă precum voia, fiindcă erau obosite şi rănite. Şi cu toate că şedea pe lemnul acela, picioarele însă nu se apropiau, aşa că nu avea nici o mângâiere, ci încă şi mai multe dureri suferea Sfântul. Căci picioarele lui erau atât de umflate şi de rănite, încât văzându-le, ar fi cuprins jalea pe oricine.
Pentru aceea, fiind Cuviosul istovit de puteri şi plin de dureri şi răni un an întreg şi, aflându-se plin de zile după Dumnezeu, după ce a plinit şi cei cincisprezece ani pe care i-a dăruit Dumnezeu prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu şi după ce, mai înainte, şi-a cunoscut de la Dumnezeu sfârşitul vieţii sale, nespunând nici unuia din ucenici, căci iarăşi ar fi plâns şi s-ar fi tânguit, a scris testamentul cu mâna sa, rânduind toate lucrurile mănăstirii şi l-a ascuns în sânul său. Şi astfel, trăind şaptezeci şi doi de ani, s-a despărţit de cele materiale şi de trup, de această vale a plângerii şi de necazuri, mutându-se la Dumnezeu.
La sfârşitul lui s-au petrecut lucruri minunate. Căci îndată ce s-a despărţit de trup dumnezeiescul lui suflet şi s-a suit la cele cereşti, s-a pogorât de sus un nor luminos, asemenea celui ce s-a arătat la naşterea lui, vestind săvârşirea prea fericitului şi chemând pe toţi ucenicii la stâlp, cu prea slăvita lumină ce strălucea într-însul. A chemat încă şi pe Grigorie, ucenicul Sfântului, care se liniştea atunci în Biserica Născătoarei de Dumnezeu pe care o zidise Cuviosul pentru cei doisprezece monahi, după cum mai înainte am spus.
Deci, citi vedeau norul, alergau la stâlp şi, văzând moaştele Cuviosului, plângeau şi se tânguiau cu nemângâiere. Apoi văzându-se orfani, chemau pe părintele lor, nesuferind despărţirea de dânsul şi doreau să moară cu Cuviosul. Se mâhneau încă şi pentru că socoteau că s-a sfârşit nefăcând nici un testament. Dar mai mult decât toţi se mâhnea Grigorie cel pomenit. Drept aceea, pentru multă dragoste ce o avea către Cuviosul, a zis către dânsul ca şi cum ar fi fost viu: "Pentru ce, părinte, ne-ai mâhnit pe noi cu aşa mare întristare? Pentru ce ne-ai pricinuit două întristări pe care nu le putem suferi? Pentru ce nu ai voit să faci aşezământ şi să ne porunceşti cele cuviincioase, ci ai lăsat moartea ta necunoscută? Nu ţi-a fost oare milă de noi, fiii tăi? Nu vezi cum ne-a slăbit pe noi plânsul pentru tine?"
Acestea zicând Grigorie către moaştele Cuviosului, o, minune! cel ce zăcea mort şi fără suflare, ca un om viu şi însufleţit şi-a ridicat mâna cea dreaptă şi a pus-o în sânul său, de unde, luând testamentul, l-a dat în mâinile lui Grigorie şi iarăşi s-a aşezat mort. Iar Grigorie luând testamentul şi citindu-l cu luare aminte, a văzut cum că nu era iscălit într-însul numele Sfântului, după obicei; şi iarăşi a zis către cel ce zăcea mort: "Părinte, dacă iscălitura numelui tău nu va întări şi nu va adeveri acestea câte le-ai scris în testament, noi, fiii tăi, nu te vom îngropa". Atunci Cuviosul, cu înfricoşată minune s-a sculat iarăşi şi a şezut înaintea tuturor, iscălind numele său şi cu iscălitura sa a întărit toate câte erau scrise în testament.
După aceea, iarăşi a adormit somnul cel dulce, iar sfintele lui moaşte au fost îngropate lângă stâlpul unde a suferit nevoinţele cele mai presus de fire, ca să fie locul acela mormânt şi mărturie a nevoinţei Cuviosului care s-a nevoit acolo. Şi astfel sfintele lui moaşte au fost izvor nesecat de minuni, doctorie pentru multe feluri de boli, izgonire diavolilor, izbăvire de tot felul de neputinţe şi dăruire îmbelşugată a tuturor bunătăţilor celor mântuitoare. Iar dumnezeiescul suflet s-a ridicat în ceruri de îngeri înconjurat, unde este Biserica celor întâi născuţi, unde sunt începătoriile îngerilor, horele apostolilor şi ale proorocilor, rânduielile mucenicilor, adunările dascălilor, soboarele pustnicilor şi lauda cea necontenită a Preasfintei Treimi, Căreia I se cuvine toată slava cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
...........................
Moartea altor Masteri (Bodhidharma si Fuke)
Nenumarate povesti si legende impanzesc spatiul asiatic despre viata miraculoasa a lui Bodhidharma. Pe langa faptul ca era recunoscut drept un mare intelept si initiat, se spune despre el si care era un maestru suprem al artelor martiale, el fiind cel care le-a introdus in Sumatra, Malaezia, Thailanda si in China, in celebrul Templu al calugarilor shaolini. Insa, prima intalnire dintre Bodhidharma si shaolini nu a fost una tocmai armonioasa. Inteleptii templului, infuriati de indrazneala lui Bodhidharma care propunea o Cale diferita de cea traditionala, l-au dat afara din templu. Ascetul a intrat intr-o pestera situata la cativa pasi de poarta templului, s-a asezat si a privit peretele pesterii. Vreme de noua ani, Bodhidharma a meditat in acea pestera, fara sa se miste, fara sa inchida ochii. Una dintre multele legende Zen spune ca, la un momentdat, ascetul a cazut epuizat si a dormit vreme de patru ani. Dupa ce s-a trezit, enervat fiind de propria-i slabiciune, si-a taiat ploapele pentru a nu mai adormi niciodata si a continuat sa mediteze. Dupa cei noua ani scursi in pestera, calugarii shaolini l-au recunoscut ca fiind un mare invatator si l-au poftit in templu. Nemultumit de forma fizica precara in care se aflau cei mai multi calugari, Bodhidharma a inceput sa-i invete cum sa se mentina puternici si sanatosi, prin tehnici de kung fu si meditatie. Doua copii, realizate in secolul XVI, dupa textele sale martiale au supravietuit pana in zilele noastre.
La trei ani de la moartea invatatului, nestiind de sfarsitul acestuia, dregatorul Songyun din provincia Wei, s-a dus la Templul Shaolin, sa-si prezinte omagiile. Pe drum, s-a intalnit cu Bodhidharma, care mergea descult, cu un papuc in mana. Cand l-a intrebat incotro se duce si de ce tine papucul in mana, invatatul i-a raspuns ca pleaca acasa si ca va gasi raspunsul la manastirea Shaolin. Ajuns la templu, calugarii shaolini l-au informat pe Songyun ca Bodhidharma a murit in urma cu trei ani si ca este ingropat pe dealul din spatele templului. Impreuna cu calugarii, dregatorul a exhumat mormantul, iar in interiorul acestuia a gasit nici urma de cadavru, ci un singur papuc.
...............
Fuke, foarte batran fiind, si-a prevestit propria moarte, apoi a iesit in piata satului in care se afla si a inceput sa ceara o mantie tuturor satenilor pe care-i intalnea. Acestia i-au oferit cu generozitate mantii maestrului, insa Fuke le refuza, spunand ca nici una nu-i este pe masura. Marele Maestru Zen Rinzai Gigen, intemeietor al budismului zen Linji, fost invatator si apropiat al lui Puhua (alias Fuke), a venit la Fuke si l-a sfatuit sa-si cumpere un cosciug, din moment ce tot va muri. Apoi, cand Fuke s-a intors, i-a spus: "Uite, ia aceasta mantie" si i-a dat propriul vesmant. Fuke s-a imbracat in mantie, a luat pe umeri sicriul si s-a dus din nou in piata, unde a grait la multime: "Rinzai mi-a oferit aceasta mantie. Acum voi pleca spre Poarta de Est, sa ma transform". Poporul, curios, s-a strans in jurul lui, dar, dupa un moment de cumpana, Fuke a raspuns ca inca nu-i sosise clipa si ca mai are de asteptat o zi. Vreme de trei zile, maestrul venea in piata si-si prorocea moartea, apoi dadea acelasi raspuns, astfel incat nimeni nu-l mai credea. In cea de-a patra zi, Fuke a plecat singur spre Poarta, a pus cosciugul jos, s-a asezat in el si a rugat un calator care tocmai intra in oras sa fixeze si sa incuie capacul. Intre timp, vestea s-a raspandit, iar poporul s-a strans in jurul cosciugului. Oamenii l-au pus pe calator, care inca nu plecase, sa ridice capacul cosciugului: sicriul era gol. Satenii au auzut din ceruri rasul lui Fuke si sunetul clopotelului pe care acesta il purtase o viata intreaga prins la bratara de la mana dreapta.
......................................
Moarte de Sfinti (Sf Ap Ev Ioan, 26 septembrie s.a.)
Să nu uităm că în decursul istoriei cvasilegendare (versiunea de legendă pentru unii, mai adevărată decât cărţile de istorie pentru alţii) a umanităţii au fost mai mulţi oameni care nu au gustat moartea în mod obişnuit sau chiar deloc: Enoh; proorocul Ilie; Sf. Varsanufie (prăznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în „Vieţile Sfinţilor”: „Ajungând să dobândească curăţia inimii şi desăvârşita nepătimire, s-a aşezat într-o chilie retrasă, fără să primească pe cineva timp de peste cincizeci de ani. Grăia despre el însuşi ca şi cum ar fi vorbit despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, ştiu de un om aici în mănăstire, care poate rămâne fără nici un fel de hrană sau băutură, şi fără hrană până la venirea Domnului. Nu-i lipseşte nimic din toate acestea, pentru că hrana lui, băutura lui, haina lui, veşmântul lui, sunt Duhul Sfânt". Uneori totuşi îşi îngăduia mărturia răpirilor şi extazurilor lui, spunând, de pildă, că el cunoştea un om care suise până la al şaptelea cer, sau scriind: "Grăiesc înaintea Lui şi nu mint, căci ştiu pe un rob al lui Dumnezeu între oamenii de acum, în această vreme şi în acest loc binecuvântat, care poate scula morţi întru numele Stăpânului nostru Iisus Hristos, şi poate alunga demoni şi vindeca boli de nevindecat, care poate opri şi războaie, poate închide şi deschide cerul ca Ilie. Căci totdeauna are Domnul slugi adevărate, pe care nu le mai numeşte slugi, ci fii (Gal. 4,7). Şi, precum a lucrat prin primii Săi ucenici, aşa poate lucra şi prin cei de acum". El descoperi atunci, tainic, că era unul din acei "trei bărbaţi desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu care au întrecut măsura omenească şi au primit puterea să lege şi să dezlege. Ei stau drepţi, neclintiţi mijlocitori, ca să nu nimicească dintr-o dată lumea, ci, prin rugăciunile lor, să o certe cu milostivire.” Nu se cunoaşte cum şi când Sfântul Varsanufie şi-a sfârşit petrecerea sa pământească. Cum 50 de ani mai târziu se socotea că este încă în viaţă, Patriarhul Ierusalimului a dispus să se deschidă chilia sa; dar a izbucnit atunci un foc care a învăluit adunarea.”; în „Patericul egiptean”: „Spuneau părinţii despre avva Iosif cel din Panefo că voind să se săvârşească, şi zăcând în pat, şedeau şi bătrânii şi luând el seama la fereastră a văzut pe diavolul care îl batjocorea: „Avvo, avvo, ai îmbătrânit şi nu mai ai putere, şi iată moartea te-a ajuns!”. Iar el chemând pe ucenicul său, i-a zis : „Adu-mi toiagul. Că acesta socoteşte că am îmbătrânit şi nu mai pot asupra lui.” Şi după ce a apucat toiagul, au văzut bătrânii că a sărit dintr-un salt pe fereastră şi s-a făcut nevăzut. Şi de atunci nu l-a mai văzut nimeni.”; iar despre Sf. Ap. Ev. Ioan, ucenicul cel iubit al lui Iisus, ieşise vorba între apostoli / ucenici că nu va gusta moartea până la Parusie (foarte asemănător situaţiei vărului lui Buddha, Ananda, ucenicul iubit al acestuia). „…Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie. / De aceea a ieşit cuvântul acesta intre fraţi, că ucenicul acela nu va muri….” (Ioan 21:21-23) Tot despre Evanghelistul Ioan în „Vieţile Sfinţilor” se spune: „Împlinindu-se toţi anii lui o sută şi câţiva, a ieşit din casa lui Domnos cu cei şapte ucenici ai săi şi, mergând la un loc oarecare, le-a poruncit să şadă acolo. Şi era spre ziuă. Iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a rugat. După aceea, săpând ucenicii un mormânt în chipul Crucii de lungimea staturei sale, precum le-a poruncit, a zis lui Prohor să meargă la Ierusalim şi acolo să pe-treacă până la sfârşitul său. Învăţându-şi ucenicii şi sărutându-i le-a zis: "Trăgând pământul, mama mea [mama Gaia!], acoperiţi-mă". Şi l-au sărutat ucenicii, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei l-au acoperit până la grumaji, [ca în poveştile româneşti] şi a pus pe faţa lui o basma, şi aşa l-au sărutat, plângând foarte tare, apoi l-au acoperit cu totul. Auzind de aceasta fraţii din cetate au venit şi, dezgropând mormântul, n-au aflat nimic. Plâns-au foarte mult şi rugându-se s-au întors în cetate. Apoi, în tot anul, din mormântul lui se arăta praf subţire, în opt zile ale lunii mai, şi tămăduiri bolnavilor se dau cu rugăciunea Sfântului Apostol Ioan spre cinstea lui Dumnezeu, celui în Treime lăudat în vecii vecilor. Amin.”; o serie de sfinţi şi maeştri indieni şi sufiţi care s-au transformat în lumină, topindu-se definitiv în aceasta; don Juan Matus şi don Genaro, maeştrii lui Carlos Castaneda (care s-au topit în cea de-a treia atenţie, devenind Lumină) ş.a.http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-26-sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html
...............................
Moartea lui Kabir
...Din punctul de vedere al sfinteniei ortodoxe, fie ea musulmana sau hindusa, Kabir era pur si simplu un eretic; iar neincrederea lui fata de orice religie institutionalizata si formalism exterior - care era la fel de riguros si de intens precum cel al Quakerilor, de pilda – i-a desavarsit reputatia de om periculos in cercurile ecleziastice. "Simpla unire" cu Realitatea Divina pe care el o slavea mereu ca fiind datoria si totodata fericirea fiecarui suflet era independenta de ritual si de asprimile corporale; Dumnezeul proslavit de el nu era "nici in Kaaba, nici in Kailas." Cei care Il cautau nu aveau de mers departe, caci El astepta sa fie descoperit pretutindeni, fiind mai accesibil "spalatoresei si tamplarului" decat sfantului prea convins de sfintenia sa. De aceea toate elementele ce tineau de pietatea hindusa ori musulmana - templul si moscheea, idolul si apa sfintita, scripturile si preotii - au fost denuntate de acest poet cu privirea incomod de limpede ca fiind doar substitute ale realitatii, lucruri moarte ce se interpun intre suflet si iubirea lui:
„Imaginile sfinte sunt toate lipsite de viata;
eu stiu pentru ca le am strigat
si am plans cu glas mare la ele.
Puranele si Koranul sunt simple cuvinte;
ridicand perdeaua, eu am vazut.”
Nici o biserica organizata nu poate tolera astfel de lucruri si nu e de mirare ca Kabir, avandu-si sediul la Benares, in chiar centrul de influenta a castei preotilor, a fost supus unei persecutii considerabile. Legenda binecunoscuta a frumoasei curtezane trimise de brahmanii din Benares pentru a-l ispiti si a-l face sa cada, pe care insa intalnirea cu acest initiat al unei iubiri mai inalte a convertit o pe loc ca pe Maria Magdalena, pastreaza amintirea fricii si a urii cu care l-a privit puterea ecleziastica. Cel putin o data, dupa savarsirea miracolului unei vindecari, a fost adus inaintea imparatului Sikandar Lodi si acuzat ca ar poseda puteri vrajitoresti. Dar imparatul, un carmuitor cu o mare cultura, era tolerant cu excentricitatile persoanelor sfinte de aceeasi credinta cu el. Kabir, fiind de origine musulmana, se gasea in afara autoritatii brahmanilor si era clasat din punct de vedere tehnic cu sufitii, carora li se ingaduia o mare latitudine teologica. De aceea Kabir a fost exilat din oras, insa viata i-a fost crutata. Exilul pare sa se fi produs in 1495, cand avea aproape saizeci de ani, fiind ultimul eveniment din viata sa despre care avem informatii sigure.
In 1518, imbatranit, cu sanatatea ruinata, cu mainile atat de vlaguite incat nu mai putea face muzica pe care o iubise, Kabir a murit la Maghar langa Gorakhapur.
Dupa moartea lui, ucenicii sai musulmani si cei hindusi isi disputau corpul lui neinsufletit, pe care musulmanii doreau sa-l ingroape, iar hindusii sa-l arda. Pe cand se sfadeau intre ei, Kabir le-a aparut inainte si le-a spus sa ridice giulgiul care acoperea mortul si sa se uite dedesubt. Zis si facut: numai ca in locul cadavrului, dadura de un morman de flori. Musulmanii au ingropat jumatatea lor in Maghar, iar hindusii au dus cealalta jumatate in orasul sfant al Benaresului pentru a fi arsa - o concluzie potrivita pentru o viata care a dat parfum celor mai frumoase doctrine ale celor doua mari traditii.
............................................................................
Cativa ani mai tarziu, in 448, Kou Qian-zhi (indrumatorul taoistilor intre muritori, confirmat prin viziune de catre Lao Zi) a murit, insa moartea conducatorului nu a clatinat credinta discipolilor. Intr-adevar , acest moment a prilejuit noi onoruri. Dupa ce a murit corpul lui s-a lungit, iar cand l-au masurat avea opt picioare si trei inci lungime, insa dupa trei zile a inceput sa se scurteze si cand a fost pus in sicriu nu masura mai mult de sase inci lungime. Atunci dicipolii si-au dat seama ca el a dobindit nemurirea la moarte, si ca se transformase si disparuse ca nemuritor.
....................................................................................
....................................................................................
………………………………………………..
...............................................................
V. infos utile si pe aici:
....................................
Daca prof. (Yoga, Zen, BuDo Zen) Mario Sorin Alexandru Vasilescu a fost master sau nu - aceasta Dumnezeu o stie, iar noi ne vom da seama, probabil, in viitor, prin proba trecerii timpului.
Oricum ar fi, trebuie sa pastram ceea ce am primit / invatat bun prin el (lucrurile bune primite prin el si de la el; sunt 2 aspecte diferite) si sa mergem mai departe, practic, nu doar teoretic. Fiecare in parte si cu totii.
Doamne miluieste ! Doamne miluieste ! Doamne miluieste !
când încep iar să mă smiorcăi
vine îngerul
de data asta îmi întinde o batistă albă
impecabilă
așa ca la ei în cer
apoi îmi strigă în urechea dreaptă
fiindcă ține morțiș să-l aud
marile prietenii
își au rădăcinile în alte lumi
la fel ca marile iubiri
acolo nicio caniculă nu seacă fântânile
să știi
(Carmen-Maria Mecu)
Biografia_lui_Mario_Sorin_Vasilescu%20GNSPY.pdf
..........................................................................
vine îngerul
de data asta îmi întinde o batistă albă
impecabilă
așa ca la ei în cer
apoi îmi strigă în urechea dreaptă
fiindcă ține morțiș să-l aud
marile prietenii
își au rădăcinile în alte lumi
la fel ca marile iubiri
acolo nicio caniculă nu seacă fântânile
să știi
(Carmen-Maria Mecu)
Biografia_lui_Mario_Sorin_Vasilescu%20GNSPY.pdf
..........................................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2015 la 11:39am
- Ştergere comentariu
"Când pleacă (fie și) un (fost) bun prieten
timpul tău rămâne mai sărac cu niște eoni..
La bună revedere!" (M.V.)"Daimonul meu se trezi în mine
și-mi spuse:
- Timpul timpului este cu mult mai important
decât timpulDaimonul îmi spuse:
- Timpul este mai important
decât timpul speciei.Daimonul spuse:
- Timpul speciei este mai important
decât speciaSpuse:
- Timpul popoarelor
este mai important decât
popoarele.Și:
- Popoarele sunt cu mult mai importante
decât timpul individuluiȘi:
- Timpul individului e mai important
decât individul
Dar:
- Individul este însuși
timpul timpului.- Chiar așa? -
l-am întrebat pe Daimon.S-a lăsat tăcere
Timpul Daimonului din mine
cu Daimon cu tot, trecuse."(Nichita Stănescu - "Focul Sfântului Elm")
-
Comentariu publicat de Bdi pe August 14, 2015 la 11:39am
- Ştergere comentariu
"Prietenului meu Mario, plecat dintre noi, în numele acelui Dumnezeu al mărinimiei, iertării, milei, compasiunii şi înţelepciunii salvatoare. Oricâte defecte şi greşeli - ca noi toţi - ai avut prietene, Cel Bun şi Sfânt să trezească în propria Sa inimă, Omul din tine!" (T.V.)
-
- Ştergere comentariu
"Azi a murit Mario Sorin Vasilescu. Mi-a fost profesor de yoga, mentor, si prieten. Cei sase ani petrecuti cu el mi-au schimbat viata intr-un mod decisiv. Ii sunt recunoscator si va ramane in inima mea atat cat voi trai.
La revedere, draga Mario. Iti dedic un cantec frumos. Cred ca ti-ar fi placut, atat cantecul cat si cuvintele lui." (B.A.P.)
-
- Ştergere comentariu
"L-am cunoscut pe Mario la varsta de 18 ani, cand am venit de la Reghin la Bucuresti, la facultate, in anul 1994. De atunci si pana in ultima zi a vietii sale i-am fost elev. Am fost impreuna in ultimul sau stagiu de vara, al 25-lea, la Moieciu de Sus, dedicat iertarii. Ii sunt elev in continuare intrucat invatatura sa continua si dupa disparitia sa fizica.
Am invatat de la el yoga si mai mult decat atat: am invatat sa fiu om, aproape de oameni, recunoscand intai de toate ce este profund, real si autentic atat in mine cat si in fiecare dintre noi.
De la Mario am auzit prima data de Annick de Souzenelle, de Jaques Salome si de dialogul interior al sotilor Stone, oameni care, ulterior, au marcat ceea ce sunt azi in profesia mea.
M-a ajutat sa imi inteleg mai bine religia in care m-am nascut, sa descopar crestinismul si valorile sale intr-o lumina nebanuita de mine in copilarie. Prin vorbele si, mai ales, prin trairea lui m-a ajutat sa ii descopar pe Iisus Hristos si pe Maica Domnului mai profund decat ii aflasem in adolescenta: puncte de reper absolute in vietile noastre de oameni.
A fost primul consilier pentru mine si sotia mea, atunci cand ne-am casatorit la 24 de ani si am dat de greul vietii in doi. A fost sfatuitorul nostru, la orice ora din zi si din noapte, atunci cand copiii sau parintii nostri au fost bolnavi.
Draga Mario, iti multumim din suflet pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru A. si pentru familia mea si vei ramane vesnic in inimile noastre!
In aceste zile triste, de doliu, simt in mine Dragoste, Respect si Recunostinta.
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in Pacea si Lumina Sa Eterna!" (M.L.G.)
-
- Ştergere comentariu
A trecut Dincolo un om deosebit ... Profesorul de Yoga Mario Sorin Vasilescu.
L-am cautat la 18 ani neimpliniti si am cautat sa ma cunosc alaturi de el si sub indrumarea lui studiind si folosind instrumente ale Traditiei timp de peste doua decenii.
Cea mai aleasa recunostinta pentru amprenta profunda pe care a lasat-o in fiinta si in viata mea!
Desi cel mai potrivit lucru de spus intr-un asemenea moment pare "Odihneasca-se in pace!" eu rezonez mai mult cu altceva preluand si inspiratia unei colege (Multumesc Ligia!):
"Calatorie plina de constienta, energie, putere si sens Mario ... ca de odihna nici nu poate fi vorba! Ai fost un spirit neobosit ... si esti!"
Cu cele mai bune ganduri,
Bogdan Ion, Ph.D.
https://www.facebook.com/bogdancezar.ion.phd
Lecturer - Bucharest University
Member, Associate, Trainer - ICCE
International Center for Clinical Excellence
www.centerforclinicalexcellence.com
-
- Ştergere comentariu
Cartea:
"Cuvinte tămăduitoare : puterea rugăciunii şi practica medicinei = Healing words : the power of prayer and the practice of medicine" de Larry Dossey ; traducere din engleză de Marius Chitoşcă. - Bucureşti : Lifestyle, 2014.
V. de ex. pp. 62-64.
„Exista un gen de persoana in a carei minte Dumnezeu este mereu amestecat cu vitamine.”[medicamente, doctori, medicina] (Larry Dossey)
Cancerul letal al lui Ramana Maharshi i-a socat pe multi.
Durerea lui a fost imensa; el tipa noaptea, tulburand intreaga comunitate. Pe fata lui aparea trecator o expresie de mare suferinta.
A fost intrebat: „Se poate sa nu mai simti durerea?”
A raspuns: „Exista durere, dar nu si suferinta.”
Ideea ca beatitudinea si fericirea constituie „dreptul nostru din nastere”, ca atunci cand ne vom recunoaste propriul „element Divin interior” vom fi permanent fericiti, e foarte populara in prezent. Dumnezeu nu inseamna doar „lucrurile bune”, cum sunt beatitudinea, fericirea, placerea si sanatatea.
Meister Ekhart: „Unii oameni vor sa-L recunoasca pe Dumnezeu doar intr-o anumita stare de iluminare placuta – apoi, ei obtin placerea si iluminarea, dar nu si pe Dumnezeu.”
…Cazul Y.H. – cancer letal, a mai trait fara suferinte, bine, inca 13 ani fara nici o forma de tratament sau interventie chirurgicala…
„Adesea, o atitudine de rugaciune, devotiune si acceptare – nu rugaciunea robusta, agresiva pentru un rezultat specific, incluzand eradicarea cancerului – precede vindecarea.” (Ikemi)
Cercetarea lui Ikemi pare sa indice ca un cancer regreseaza uneori spontan, nu atunci cand este urmata o anumita formula specifica, ci atunci cand toate formulele sunt abandonate. „Formula” deriva din latinescul „forma”, care inseamna forma. Acesti pacienti nu urmau vreo formula conceputa sa indeparteze cancerul – nu adoptau formula altcuiva, nici comportamentele despre care auzisera sau le observasera ca functionand in experientele canceroase ale altora. Ei s-au comportat pur si simplu natural fata de ei insisi, onorand experientele care au rezultat din propriile lor profunzimi psihice.
Nu au urmat nici vreo „formula spirituala” cu scopul de a scapa de cancer. Cand se imbolnavesc, oamenii adopta o cale spirituala cu un obiectiv ascuns: sa se vindece de boala. Cazurile japoneze arata totusi ca spiritualitatea nu este o marfa pe durata bolii, asemenea unui medicament. A folosi spiritualitatea intr-un scop specific ar fi o contradictie in termeni, un exercitiu de ipocrizie. Formulele de insanatosire care promoveaza practicile spirituale sunt prin definitie lipsite de autenticitate, ptca ele cer cuiva sa abordeze spiritualitatea din exterior, in loc sa-i permita sa izvorasca din centrul fiintei sale.
Secretul regresiei cancerelor paote consta in simpla autenticiatte personala. Pt a face cu adevarat acest lucru, cineva trebuie sa mearga dincolo de toate formulele, toate caile, toate programele si sa renunte la toate dorintele ulterioare – inclusiv, poate, la speranta ca tumoarea sa dispara.
Fireste, aceasta e o sarcina dificila si nepopulara. Oamenii bolnavi nu vor sa auda astfel de sfaturi. Ei vor pasi specifici de urmat – formula care va alunga boala din corp. Poate ca dificultatea si lipsa de popularitate a acestor masuri sunt motive pt care regresia spontana a cancerului nu este mai des intalnita.
„Privesc aceasta boala ca pe unul dintre cei mai buni profesori pe care l-am avut vreodata. O tratez cu respect. Incerc sa o iubesc. Ii vorbesc. Ii spun: „Esti in siguranta cu mine. Nu iti face griji. Nu te urasc.” Nu sunt sigur daca imprietenirea cu acest virus are vreun efect de vindecare. Stiu ca ma ajuta sa-mi continui viata. Daca atitudinea mea este buna, iar eu sunt o persoana fericita si generoasa, simt ca pot trai cu acest virus in mine o perioada foarte lunga.”
(Persoana tanara bolnava de SIDA)
„Am inceput sa-mi dau seama ca doctorul meu nu crede ca voi trai… Am nevoie de 2 saptamani sa-mi revin dupa o vizita la el. Plec de acolo deprimata si cu o stare de rau. Dar dupa 2 saptamani incep sa ma simt iarasi minunat. Apoi, cand vine vremea sa ma intorc la o consultatie, ma simt coplesita de un sentiment de groaza. Trebuie sa-mi impun sa ajung la intalnire. Dupa vizita, ciclul se repeta… De ce simt ca propriul meu medic ma ucide?”
(Pacienta cu cancer terminal)
-
- Ştergere comentariu
Despre boala:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-boala
-
- Ştergere comentariu
Anuntam cu durere in inimi trecerea la Domnul a fondatorului GNSPY, Yogacharya Mario Sorin Vasilescu (1947-2015), personalitate marcanta ce a schimbat destine, a modelat personalitati, a educat si a ghidat, oferind din cunoasterea si lumina lui cu o darnicie rara. Realizator de emisiuni de radio si televiziune, publicist si pedagog eminent, Mario a fost unul dintre acele modele de profesor de care este atata nevoie, dar care - din pacate - sunt din ce in ce mai rare.
Dupa o viata dedicata ajutorarii oamenilor prin mijloacele specifice Yogai, Mario s-a stins din viata duminica, 9 august, la Spitalul Judetean din Brasov, dupa ce - in cursul diminetii de miercuri 5 august, inaintea inceperii cursului, a suferit un accident vascular cerebral.
Yogacharya Mario Sorin Vasilescu se afla la Moieciu de Sus de pe data de 30 iulie si sustinea cel de-al 25-lea stagiu de vara de yoga, cu durata de 10 de zile, destinat dizolvarii blocajelor emotionale si iertarii.
Desi echipajul SMURD sosit de urgenta la fata locului l-a transportat la Spitalul Judetean din Brasov unde i s-a acordat cu profesionalism intreaga ingrijire medicala necesara, in ciuda eforturilor depuse de echipa medicala, starea sa de sanatate s-a degradat progresiv iar decesul a survenit in jurul orei 11:30 in ziua de duminica, 9 august. Preotul sau duhovnic il impartasise crestineste cu doua seri inainte.
Neobosit, entuziast, inimos, permanent preocupat de a transmite oamenilor timpurilor noastre instrumentele unei traditii milenare de autocunoastere pentru a-si trai viata constient si cu sens - Mario va ramane pentru totdeauna in inimile celor care l-au cunoscut si au avut privilegiul de a lucra cu el.
Rudele, prietenii si apropiatii, precum si toti cei care l-au cunoscut pot sa ii aduca un ultim omagiu astazi, 10 august, intre orele 16:00 si 20:00 si maine intre orele 10:00 si 19:00 la Capela Cimitirului Bellu (vizavi de statia de metrou Eroii Revolutiei).
Slujba de inmormantare va avea loc miercuri, 12 august, incepand cu ora 12:00 in aceeasi capela urmand ca apoi inmormantarea sa aiba loc in Cimitirul Domnesti, Strada Prelungirea Ghencea nr 370.
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in Lumina Sa vesnica, Mario, OM minunat si suflet generos!
http://www.gnspy.org/
-
- Ştergere comentariu
Mesajul din partea GNSPY la inmormantarea lui Mario care a avut loc azi, 12.08.2015:
“Marele pericol pentru mulți dintre noi, nu este acela de a ținti prea sus și a rata, ci de a ținti prea jos și a reuși.”
Aceste vorbe spuse de Michelangelo au constituit unul din motto-urile dragi lui Mario. Ni l-a transmis la începutul anului universitar 2014-2015 și l-a reluat în multe conferințe la sala Dalles din acest an. Mario a fost un exemplu viu pentru ceea ce înseamnă să țintești sus și să reușești. Mai mult decât atât: ne-a învățat că suntem una cu arcul, cu săgeata, cu punctul spre care țintim, ne-a arătat că suntem însuși zborul săgeții și însăși atingerea țintei.
Am fost impreuna in ultimul sau stagiu de vara, al 25-lea, la Moieciu de Sus, dedicat iertarii – o tema funadamentala pentru fiinta umana. Am vazut, cu ochii nostri, ce inseamna sa dai totul pentru oameni, totul, fara rest, pana la ultima suflare. A predat cu drag, cu inima si din inima, neobosit, neobosit, neobosit, cu un entuziam greu de egalat, a cautat mereu, din anul 1971 de cand a inceput sa predea si pana marti seara, 4 august 2015, cand ne-a tinut ultima sa lectie, a cautat mereu cuivintele cele mai potrivite pentru a ajunge la sufletele noastre, exercitiile cele mai eficiente pentru a ne alina suferintele si a ne indrepta caracterele. Toate cu cea mai atenta grija dar si cu fermitatea lipsei de compromis, pentru ca noi sa ne gasim punctul de reper in cele dumnezeiesti si in noi insine si. A fost sfatuitorul nostru, la orice ora din zi si din noapte, atunci cand noi, copiii, parintii sau apropiatii nostri au fost bolnavi sau in suferinta sufleteasca.
Ii suntem elevi in continuare intrucat invatatura sa continua si dupa disparitia sa fizica.
In acesti 44 de ani de cand Mario a inceput sa predea, din anul 1971 si pana azi, peste 18.000 de oameni au cules fructele intalnirii directe cu el. Cu unii oameni s-a intalnit pret de cateva minute, intr-un moment de restriste pentru ei, si le-a oferit cuvantul bun care le-a fost de ajutor atunci si mai apoi, Pentru multi altii exercitiile propuse de el au condus la vindecarea bolilor de care sufereau: de la boli simple pana la cele mai grave, precum scleroza in placi sau cancerul. Din iubire fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, el nu a luat niciodată plată pentru ajutorul acordat, respectând porunca Mântuitorului Hristos Care a spus: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Mt. 10, 8). Ca urmare a acestor minunate fapte, lumea l-a comparat adesea cu „doctorii fără de arginți”.
Cu totii am invatat de la el ca yoga este mai mult decat aflam din carti: este viata traita constient, este sa fim oameni intre oameni, in realitatea de zi cu zi, recunoscand intai de toate ce este profund, real si autentic in fiecare dintre noi. La o conferinta de la sala Dalles, parintele Galeriu spunea: “fratele Mario curate vasul; aveti grija ce puneti in el.”
Din aceasta grija fata de ce punem in vas, Mario ne-a ajutat sa ne intelegem mai bine religia in care ne-am nascut, sa descoperim crestinismul si valorile sale intr-o lumina nebanuita de unii dintre noi. Prin vorbele si, mai ales, prin trairea lui ne-a ajutat sa ii descoperim pe Iisus Hristos si pe Maica Domnului mai profund decat ii aflasem, poate, pana la intalnirea cu el: Iisus Hristos si Maica Domnului - puncte de reper absolute in vietile noastre de oameni.
Ce se poate spune despre faptele si vorbele lui Mario, acum dupa ce el s-a retras in spatele cuvintelor sale?
Se poate spune ca Mario Sorin Alexandru Vasilescu a fost manat in toata lucrarea lui de Prezenta mistuitoare a Iubirii lui Dumnezeu, intrupata in Iisus Hristos.
Ultimele cuvinte rostite de Mario in ultimul sau curs, tinut in seara zilei de marti, 4 august 2015, pe tapsanul de la Moieciu:
“Sa dea Dumnezeu sa existe macar o zi cand oamenii n-o sa se mai omoare. Stiu ca pare o chestiune ipotetica, o utopie, dar unii dintre noi parca de-asta ne-am nascut: sa facem utopia ceva real. Si va invit si pe voi. Va multumesc mult de tot!”
Draga Mario, iti multumim si noi din suflet pentru tot ce ai facut, pentru noi si pentru familiile noastre, pentru oameni in general. In aceste zile triste, de doliu, simtim Dragoste, Respect si Recunostinta. Vei ramane vesnic in inimile noastre, draga Mario!
Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos si Maica Domnului sa ii primeasca lucrarea iar pe omul Mario, profesorul si fratele nostru, purtand numele Maicii Domnului, Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in Pacea si Lumina Sa Eterna!
Echipa si colegii din GNSPY
12.08.2015
-
- Ştergere comentariu
"Draga familie, dragi prieteni,
Vestea decesului lui Mario ne intristeaza mult ; nimic nu a lasat sa se intrevada acest sfarsit brusc.
Mario era prietenul meu bun si prietenul Federatiei Belgiene de Yoga. Era cunoscut pentru angajamentul sau total in apararea valorilor Yogai. Intotdeauna el a vrut sa tina aceasta disciplina departe de orice deriva sectara sau recuperare necinstita.
Charisma si enormul sau potential de empatie i-au adus recunoasterea de lider firesc al miscarii « yoga » din Romania.
In numele Federatiei Belgiene de Yoga, va prezint condoleantele noastre in acest moment dureros si doresc ca memoria puternicei sale personalitati si a generozitatii sale sa fie un exemplu pentru acelea sau aceia dintre voi care vor fi chemati sa ii urmeze."
Henri Andre Pilloud
..........................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe August 31, 2015 la 2:29pm
- Ştergere comentariu
Imi face nespusa tristete sa aud de inceterea din viata a d-lui Vasilescu. Am avut onoarea de a-l cunoaste in anii '80 si mi-a ramas mereu in amintire ca un mare om si educator. Ma rog din inima pentru sufletul domniei sale si transmit cele mai sincere condoleante familiei, elevilor si prietenilor sai.
Cu mult respect, Florin Deleanu
http://www.art-emis.ro/personalitati/1399-indianistul-florin-delean...
-
- Ştergere comentariu
"Faptul ca avea planuri serioase de vacanta dupa Stagiul de la Moeciu 2015, si ca a fost impartasit in urgenta extrema / in articulo mortis - dovedeste ca nu stia ce i se va intampla si a fost luat pe nepregatite.
Faptul ca (la inmormantare si inainte, la priveghi) arata si mirosea a mort (chiar daca sotia sa il dadea zilnic cu parfum), ar fi un semn ca nu era sfant / master.
Faptul ca emana concentrare profunda si liniste / pace, ar fi un semn ca e posibil sa fi trecut cu bine Dincolo, dar, doar ca om obisnuit." (BDI)
V. alte detalii si pe aici:
http://api.ning.com/files/m9wY6nHswW4B1AIM9UA*yTkEsB2Cfx7Wzd-l9XyMCBsryd89FTtCRDt2Jb7xYrZUdXf4uAXjxzesSi3iXqyFXkYsgrkpFBZl/BiografieMarioVasilescu.doc
_
_“Scriitorii, cand isi prezinta propriul trecut, il dreg adesea literar in asa chip incat nu mai corespunde realitatii. Se inalta uneori peste ce au fost, alteori insa, cu sau fara intentie de a o face, se falsifica. Imaginatia lor distruge brazdele sigure ale memoriei. Deprinsi a crea figuri fara o baza unica de adevar, ei se construiesc astfel si pe ei insisi, dupa linii de estetica, atragatoare, dar periculoase pentru cercetatori.
Asa s-a facut in toate timpurile, dar mai ales in epoca romantica. Acesteia i-a placut sa schimbe proportiile, sa intareasca trasaturile, sa forteze contururile. Caricatura i-a zambit indeosebi si a simtit o deosebita placere sa-si rada putintel de cititor. Aceasta era si suprema dovada de “virtute” creatoare. O atmosfera de ironie era, oricum, o datorie pentru fiecare dintre aderentii Scolii celei Noi.
Cercetatorii… ar trebui sa se gandeasca totdeauna, cand aduna rabdator asrfel de marturisiri “literarisate”, la relativitatea ce se cuprinde in ele. “ (Nicolae Iorga)
-
- Ştergere comentariu
Cativa ani mai tarziu, in 448, Kou Qian-zhi (indrumatorul taoistilor intre muritori, confirmat prin viziune de catre Lao Zi) a murit, insa moartea conducatorului nu a clatinat credinta discipolilor. Intr-adevar , acest moment a prilejuit noi onoruri. Dupa ce a murit corpul lui s-a lungit, iar cand l-au masurat avea opt picioare si trei inci lungime, insa dupa trei zile a inceput sa se scurteze si cand a fost pus in sicriu nu masura mai mult de sase inci lungime. Atunci dicipolii si-au dat seama ca el a dobindit nemurirea la moarte, si ca se transformase si disparuse ca nemuritor.
-
- Ştergere comentariu
"Eu cred ca toata lumea, de la mic la mare, crede in minuni, chiar daca ascund foarte iscusit acest lucru. Unii oameni sunt convinsi ca nu exista minuni, totusi in momentele de criza spera sa se produca o minune. In interiorul fiecarui om matur sta bine ascuns un copil, asa cum era el insusi in copilarie, care in mod sincer asteapta o minune, ceva magic si spera la ceva mai bun.
Eu personal cred in minuni, in magie. De fapt e ceva mai mult decat o simpla credinta,..."
(Anatol Basarab)
-
- Ştergere comentariu
V. conex si:
https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2013/06/21/marturie-trupul-...
Nu cu multe ore în urmă a fost înmormântat trupul Preacuviosului Părinte Justin Pârvu (duhul său nu are cum să fie înmormântat, chiar de ar și voi dușmanii lui Hristos, însă ne va fi și mai aproape de dincolo). Întrucât tocmai m-am întors de la Mănăstirea Petru Vodă, simt ca pe o datorie a face următoarea scurtă mărturisire:– trupul Părintelui, pielea, mîinile erau moi (nu avea rigor mortis) nici la aproape patru zile de la moarte – așa cum se spune că se întâmplă cu monahii din Sf. Mune Athos (deși Părintele nu era athonit);– când i-am sărutat mâna, nu numai că nu mirosea a mort – nu a fost deloc astfel de miros de-a lungul acestor zile, deși a fost foarte cald – , ci mirosea frumos, ca o miresmă de mir pe care nu am mai întâlnit-o.– și alte persoane au dat și pot da această mărturie. De fapt, oricine a fost acolo a constatat că nu miroasea deloc urât. Desigur, unii au simțit mirosul frumos, iar alții, care fuseseră chiar sceptici inițial, au văzut și broboane de mir izvorând din mâna și din zona capului Părintelui. Broboanele au fost șterse cu vată și păstrate de unii.– întreaga atmosferă din aceste zile a fost pascală, fără umbră de întristare, ci numai bucurie, lumină, har. Iar lacrimile – acolo unde și atunci când au fost – au fost de bucurie harică. Niciun pic din atmosfera grea care este adesea la înmormântări, mai ales în preajma trupului celui mort. Niciun pic de teamă nu inspira trupul Părintelui (nici măcar copiilor), ci biruință asupra morții, bucurie, har, cuvioșie care te atrag ca un magnet și te molipsesc de Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru te făcea pur și simplu să te rogi la și nu pentru Părintele Justin.În concluzie, Părintele Justin Pârvu chiar a adormit întru Domnul și a fost prohodit ca un Cuvios al lui Hristos. Fără să cădem în patetisme, spun ceva ce nu am mai simțit niciodată la alte înmormântări (și, din nou, ca și pentru cele mărturisite mai sus, sunt atâția care o spun – nu este, deci, mărturia mea subiectivă): atmosfera chiar era cea de la racla (și nu sicriul) unui sfânt rămas așa acolo de veacuri, așteptând a fi pentru puțin timp închisă din oarece nevoi, pentru a fi redeschisă mai apoi pentru totdeauna ca o vistierie duhovnicească de preț.Să nu vă mirați de aceste cuvinte ca fiind potrivnice Sfintei Tradiții Ortodoxe, de vreme ce avem cazuri în creștinismul veacului de aur când credincioșii se certau pe trupul unui sfânt cuvios nu numai imediat după moarte, dar chiar și dinainte. La nevoie, se pot da exemplele exacte.Cântăm, deci, „Veșnică pomenirea!”, dar în același timp, simțim în inimă izvorând și „Prea-cuvioase Părinte Justin de la Petru Vodă, roagă-te și pentru noi, păcătoșii!”.Aceasta este ceea cea am simțit și simt și eu între foarte mulți alții. Nimic care să țină de vrednicia mea, ci doar de evidența covârșitoare și de datoria către Dumnezeu și aproapele: „Precum am auzit, așa am și văzut”. Scriu acestea și eu deoarece știu că unii s-au îndoit de mărturiile date zilele trecute de alții.
-
- Ştergere comentariu
De ce e bine sa mergem in locuri sfinte si la Sfinti / Masters (prin moastele, mormintele lor, icoanele lor facatoare de minuni)…Apropo de femeia care a intrat in transa mistica (extaz religios) ptca s-a dus la mormantul unui Sfant sufi.
Iata intamplarea cu ce a patit fizicianul Carl Friedrich von Weizsäcker[frate cu fostul presedinte al RFG (1984-1994), Richard von Weizsäcker]cand a mers la mormantul lui Ramana Maharshi din India, la Tiruvanamalai, langa Madras.Im Jahr 1969 reiste Weizsäcker durch Indien und hatte im Ashram von Sri Ramana Maharshi in Tiruvannamalai ein spirituelles Erlebnis, in dem „alle Fragen beantwortet waren“ und dessen Substanz nach eigenen Worten immer bei ihm war.=[traducere automata]In 1969, Weizsäcker by India traveled and had a spiritual experience in the Ashram of Sri Ramana Maharshi at Tiruvannamalai in which "all questions were answered" and whose Substance was (in his own words) always with him.Einer der vielen Besucher des Ashrams darf allein durch seine Bedeutung als Gelehrter und die ihm allgemein entgegengebrachte Wertschätzung nicht unerwähnt bleiben.Es ist Carl Friedrich von Weizsäcker, der diese Worte bewahrheitet finden sollte, denn am Grabe Maharshis wird ihm eine Erfahrung zuteil, die sein ganzes Leben verändern sollte.Am Ende seines Buches "Der Garten des Menschlichen” berichtet Weizsäcker, wie ihn vor zwanzig Jahren ein Besucher bat, er möge, um der hochnotwendigen Verbindung zwischen östlicher Weisheit und westlicher Wissenschaft willen den Kontakt mit bestimmten indischen Weisen suchen. Zu dieser Zeit antwortete Carl Friedrich von Weizsäcker, dass er noch nicht die Reife in sich spüre, dieser Forderung nachzukommen, doch sei er von der Wahrheit der indischen Lehre überzeugt, und gehe davon aus, dass er, wenn die Zeit reif wäre, diesen Weisen begegnen würde.Im Jahre 1969 kam Friedrich von Weizsäcker dann nach Indien und besuchte den Ashram des Maharshi. "Als ich die Schuhe ausgezogen hatte", schildert Weizsäcker", und im Ashram vor das Grab des Maharshi trat, wusste ich im Blitz: Ja, das ist es. Eigentlich waren schon alle Fragen beantwortet. Das Wissen war da, und in einer halben Stunde war alles geschehen. Ich nahm die Umwelt noch wahr, den harten Sitz, die surrenden Moskitos, das Licht auf den Steinen. Aber im Flug waren die Schichten, die Zwiebelschalen durchstoßen, die durch Worte nur anzudeuten sind: ›Du‹ - ›Ich‹ - ›Ja‹. Tränen der Seligkeit. Seligkeit ohne Tränen.Ganz behutsam ließ die Erfahrung mich zur Erde zurück. Ich wusste, welche Liebe der Sinn der irdischen Liebe ist. Ich wusste alle Gefahren, alle Schrecken, aber in dieser Erfahrung waren sie keine Schrecken. Sollte ich nun immer hier bleiben? Ich sah mich wie eine Metallkugel, die auf eine blanke Metallfläche fällt und nach der Berührung eines Augenblicks zurückspringt, woher sie kam. Ich war jetzt ein völlig anderer geworden: der, der ich immer gewesen war ... Mit unendlicher Sanftheit verließ mich langsam die Erfahrung in den kommenden Tagen und Wochen. Ihre Substanz ist immer bei mir."=[traducere automata]One of the many visitors of the Ashram should be mentioned solely by its standing as a scholar and placed him General appreciation.It is Carl Friedrich von Weizsäcker, who should find these words true, because the grave of Maharshi's an experience is given him, which was to change his life.At the end of his book the garden of human «reported, as twenty years ago, a visitor asked him he may, the highly necessary connection between Eastern wisdom and Western science will contact with certain Indian ways seek Weizsäcker. At this time Carl Friedrich von Weizsäcker answered that he still feels not the maturity in to meet this requirement, but he was convinced of the truth of the Indian doctrine, and assume that he, if the time was ripe, would meet these ways.In 1969, Friedrich von Weizsäcker came to India and visited the Ashram of the Maharishi. "When I pulled out the shoes", depicts Weizsäcker", and at the Ashram before the grave of Maharshi came, I knew in the Flash: Yes, that's it. Actually, all questions were answered. The knowledge was there, and everything was done in half an hour. I perceived the environment yet, the hard seat, the buzzing mosquitoes, the light on the stones. But in the flight were the layers that pierced onion skin, to indicate only are through words: You - I - Yes. Tears of happiness. Happiness without tears.Very gently, the experience left me to the Earth. I knew what love is the meaning of earthly love. I knew all the dangers, all horror, but in this experience, they were not terror. Should I stay here now? I felt like a metal ball, which falls on a bare metal surface and returns to the touch of the moment, where she came from. I had now become a completely different: the one who always... was I With infinite gentleness, the experience left me slowly in the coming days and weeks. Its substance is always with me."
-
- Ştergere comentariu
Mormantul lui Ramana Maharshi - Tiruvanamalai (langa Madras, India)
-
- Ştergere comentariu
Pt noi este relativ usor de ajuns la mormantul lui Rumi-Mevlana din Konya, Turcia.
-
- Ştergere comentariu
"…la noi se făcea yoga la cooperativa Deservirea, unde Mario Vasilescu dădea la sfârșit și o diplomă: "Cooperativa Deservirea vă conferă titlul de yoghin", sau așa ceva. Țin minte că domnul Vasilescu mă invitase odată acolo și că spectacolul mi se păruse grotesc: era undeva într-o casă veche, sordidă, unde venea foarte multă lume, iar când apărea Mario, se auzeau pe scări mici interjecții inițiatice ("guru! guru!" etc.). Erau multe femei la o vârstă de hotar și se așezau toate pe un preșuleț, așa încât vedeam un aliniament de călcâie gălbui, orientate spre guru, în timp ce el le instruia... Cred că i-am spus că nu mi se pare în regulă să faci exerciții de respirație cu cincizeci de inși odată. Fiecare trebuie să-și aibă dozajul lui, ritmul lui. D'aia mi s-a părut că omul de la Institutul de Psihologie proceda mai corect..." [Andrei Plesu]
http://www.neodacii.com/content/alexandru-tudorica-va-mai-spune-cev...
..............
„Pt. mersul cercetării [Gregorian Bivolaru] ar trebui confruntat cu [MarioSorinVasilescu], fostul său „maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei ar ieşi la iveală multe lucruri.
[MSV] este un individ şi mai periculos. Este un amestec de bolnav glandular şi impostor. Ţigan, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui [GB]. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal [MSV] reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, [MSV] este un veritabil escroc, în raport cu [GB] care chiar crede în ce face.
[MSV] este în stare să vorbească [neciteţ] într-un ritm rapid, năucind auditoriul.
Din punct de vedere al competenţei este tot atît de nul. Spre deosebire […] este un cinic, care înşeală cu bună ştiinţă urmărind obţinerea unor importante venituri băneşti.
[MSV] bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă.
Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa.
Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, [MSV] fiind singurul concurent a lui [GB].
[GB] este cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet şi un adevărat yoghin, pe cînd [MSV] este un simulant, un impostor care urmăreşte să înşele credulii şi naivii.”
26 august 84 [semnătură Gelu Voican Voiculescu]
https://mariusmioc.wordpress.com/2011/10/11/a-doua-informare-facuta...
-
- Ştergere comentariu
V. si in “Reprimarea miscarii yoga in anii 80” de Gabriel Andreescu (Editura Polirom, 2008) – capitolul dedicat lui Mario Vasilescu:
http://solis-romania.blogspot.ro/2009/06/carte-reprimarea-miscarii-...
http://misa-yoga.blogspot.com/2008/11/recomandare-de-carte-reprimar...
V. si comentariile lui Dan Mirahorian despre Mario Vasilescu:
.................................................................- Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 7, 2015 la 6:36pm
- Ştergere comentariu
Din capitolul dedicat lui Mario Vasilescu in cartea “Reprimarea miscarii yoga in anii 80” de Gabriel Andreescu (Editura Polirom, 2008) – extrase din dosarul sau de Securitate:
" S-a observat că se opreşte de foarte multe ori in faţa bisericilor şi se inchină,
lăsând impresia unui om credincios, cucernic. Dar s-a remarcat de asemenea că
există o discrepanţă intre ceea ce s-ar putea exterioriza dintr-o convingere puternică
şi modul de manifestare al obiectivului. Considerăm că aceste gesturi făcute
in locuri centrale şi intens frecventate au un caracter demonstrativ, teatral, care nu
sunt izvorul unor trăiri intense şi perpetue, ci rezultanta dorinţei de a se face
remarcat prin asemenea mijloace.
De altfel, preferinţa vădită pentru unele biserici şi ignorarea totală a altora
constituie un argument semnificativ pentru ideea prezentată. “
“Tot ca element de continuitate se relevă şi relaţia dintre preceptele credinţei şi
consumul de băuturi alcoolice, cunoscut fiind faptul că in acest domeniu nu se
admit copromisuri, chiar dacă se menţine o oarecare doză de cumpătare. “
“Apreciem că obiectivul este un ins speculativ, cu pretenţii de ideolog, pretenţii
in reală contradicţie cu propria atitudine şi comportare.
in spatele ochelarilor se disimulează o privire atentă, fixă şi acaparatoare care
ar putea fi dominantă pentru indivizii cu slăbiciuni de caracter sau cu carenţe in
pregătire.
Astfel arăta Mario Vasilescu in anii '80 in ochii urmăritorului său. “
“Ea face referire la cererea lui Victor de a-i
fi adusă proaspăta soţie - absolventă a Facultăţii de Stomatologie - de la
Vaslui, unde fusese repartizată, la Bucureşti. „I-am promis lui «Victor»",
scria ofiţerul ce semna nota, „că, in limita posibilităţilor noastre, il vom
sprijini fără a duce la deconspirarea legăturii sale cu organele noastre".
Ar rezulta că „Victor", alias „Daniel", alias Mario Vasilescu folosea relaţia
cu Securitatea pentru interese personale. O astfel de dovadă s-ar putea găsi şi
in raportul cu propunerea de recrutare. Intrebările au devenit superflue după
ce am ajuns la evidenţa recompenselor acordate informatorului Victor intre
1975 şi 1979. Iat-o :
Dată suma Motiv
18.09.1975 200 lei Aport muncă informativă
28.10.1975 200 lei Aport muncă informativă
26.12.1975 300 lei Aport muncă informativă
3.06.1976 200 lei Aport muncă informativă
27.12.1976 300 lei Aport muncă informativă
1.04.1977 200 lei Aport muncă informativă
7.05.1977 300 lei Aport muncă informativă
29.12.1977 300 lei Aport muncă informativă
22.08.1978 300 lei Aport muncă informativă
18.12.1978 300 lei Aport muncă informativă
in dosar apar şi chitanţele semnate de către instructorul de yoga folosit de
Securitate care utiliza la rândul lui relaţia cu Securitatea pentru serviciile
oferite.”
“…un paragraf indică contactele lui Mario : „relaţii in lumea diplomatică -
Varma Pavan, ambasadorul Indiei, in faţa căruia a afirmat de mai multe ori că
este consultant la CC. al U.T.C. şi că are relaţii personale cu fii ai demnitarilor
actuali".”
“Atitudinea lui Marcu faţă de cel pe care-1 denunţa era in
esenţă acid-ostilă ; vezi formulări de tipul : „limbajul folosit in articolele
domniei sale este in aparenţă direct şi la obiect, de cele mai multe ori insă,
nespunând nimic cu adevărat folositor" ; „este un vorbitor de «calibru greu» -
fiind in stare să căpieze asistenţa timp de câteva ceasuri cu tot ce este nevoie
ca să se inţeleagă «unitatea metodei sale»" ; „este şi posesorul - prin auto-atri-
buire - al unei centuri negre in karate (4 dani ! )" "
-
- Ştergere comentariu
Dan Mirahorian despre MSV:
http://www.scribd.com/doc/109182409/La-Ce-Este-Util-Acum-Un-Interviu-Despre-Puterile-Paranormale#scribd
“Articolul incepe cu prezentarea celor care isi expun parerile [Aliodor Manolea si Mario-Sorin Vasilescu] si unde se strecoara omisiuni si erori din dorinta de a li se atribui o mai mare autoritate si competenta.”
…
“Eram de fata ca translator, alaturi de unchiul meu (Paul Teodorescu, care a sustinut seriade conferinte despre Karma Yoga, Bhakti Yoga, etc, la sala sindicatelor sanitare din Bucuresti, in 1971), atunci cand Mario Sorin Vasilescu i-a cerut un titlu lui Suren Goyal, un ofiter de aviatie, care s-a apucat de hatha-yoga la pensie, si acesta i-a conferit in gluma titlul de "shri".Un eveniment care i-a starnit tot rasul lui Suren Goyal la reintoarcerea la hotel, cand se gandea la fericirea prilejuita de acest gest. Ulterior Mario-Sorin Vasilescu s-a laudat cu acel titlu de "shri", ca sa aflu ca in revista demai sus a fost transformat in cel de ghid, instructor sau fondator (acharya ; acarya;Sanskrit:
आचाय र
; Pali: acariya). Suren Goyal, un fost ofiter de aviatie, care s-a ocupat deyoga la pensie, este ridicat la un nivel mai inalt de competenta in domeniu, pt a se conferi autoriate opiniilor emise de cel "confirmat" si prezentat in acest articol [ manipulare prin transfer de autoritate]. In opinia mea, la valoarea sa, Mario-Sorin Vasilescu nici nu are nevoie sa se mai ataseze de aceste titluri si ar trebui sa recunoasca ca nu are nici in clin si nici in maneca cu yoga, ci ca este doar un simplu purtator de cuvant al dogmelor.”
-
- Ştergere comentariu
Audi alteram partem (audiatur et altera pars)."Nimeni nu detine monopolul adevarului.""Cand o sa ajungi rege, vei putea spune adevarul asa cum vrei tu [cum iti convine]." – “Urzeala Tronurilor” / George R. R. Martin
-
- Ştergere comentariu
A doua zi, fiind pregătit divanul pentru privelişte şi adunându-se mulţime de popor, a şezut judecătorul Ermoghen [viitorul Sf Mc Ermoghen, 10 decembrie], stând împrejurul lui purtătorii de arme, şi a poruncit să aducă înaintea sa la judecată pe Sfântul Mina [10 decembrie]. Deci, a stat înaintea lui ostaşul lui Hristos cu faţa luminoasă şi cu suflet netemător, arzând cu râvnă după Dumnezeu. Apoi i-a zis judecătorul: "Se cuvine, o! Mina, fiecare om a cinsti pe împăraţi şi pe zeii cei împărăteşti şi a fi mulţumitor pentru facerile lor de bine; iar tu nici pe împăraţi, nici pe zei nu-i cinsteşti, uitând facerile de bine ale acelora". Sfântul a răspuns: "Până atunci, o, judecătorule, se cuvine a arăta mulţumire către făcătorii săi de bine, până când este de folos şi celui ce face bine şi celui ce i se face binele. Iar când amândurora li se aduce vătămare, atunci facerea de bine este vătămătoare, iar pe făcătorul de bine se cuvine a-l lepăda."
-
- Ştergere comentariu
Vietile Sfintilor / Maestrilor, Rugaciunea Inimii, Meditatia, Yoga, Zen-ul, Tai Chi-ul, Qigong-ul, Artele Martiale s.c.l. discipline / practici Traditionale (Sapientiale) - nu sunt povesti.
Insa cei care le practica / predau pot fi doar simpli auditori / povestitori despre Putere(a Divina), iar nu traitori ai acesteia.
Iar daca intervin interese materiale / sociale / spirituale, orgolii, minciuna, ori rea-credinta / rea-vointa, atunci, iluzia e gata.
Fie sa fim feriti prin Mila Divina !
-
- Ştergere comentariu
"Opusul adevarului este certitudinea."
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Devotee: Jiddhu Krishnamurti says: “No Guru is necessary !”
Bhagavan Ramana: „How did he know it? One can say so after realising but not before.”
Krishnamurti s-a intalnit cu Sri Ramana, dar nu a a fost capabil sa primeasca Invatatura, ptca era prea plin de ganduri si pareri (cunostinte inutile):
http://realization.org/page/doc0/doc0031.htm
...............
Ramana Maharshi si scriitorul Somerset Maugham care l-a vizitat in India, a fost profund marcat si a scris apoi romanul "Razor's edge"
http://davidgodman.org/rteach/smaugham.shtml
....................
Ramana Maharshi and Carl Friedrich von Weizsäcker fizicianul, frate al fostului presedinte al RFG
https://books.google.ro/books?id=CJcpBAAAQBAJ&pg=PA21&lpg=P...
Carl Friedrich von Weizsäcker descrie revelatia avuta langa mormantul lui Ramana in „Major Texts on Religion”, pp. 22-23
.......................
Ramana Maharshi and C G Jung
Jung [care de fapt s-a temut de intalnirea cu Ramana, nu cumva sa-i fi spus ca teoriile lui nu sunt nimic altceva decat toilet paper fata de intelepciune, asa cum i-a spus-o Don Juan lui Castaneda]: „I had a chance, when I was in Madras, to see the Maharishi, but by that time I was so imbued with the overwhelming Indian atmosphere of irrelevant wisdom and with the obvious Maya of this world that I didn't care anymore if there had been twelve Maharishis on top of each other.”
http://carljungdepthpsychology.blogspot.ro/2014/12/carl-jung-and-ra...
-
- Ştergere comentariu
Dar a calcat si pe de laturi [deci nu era incarnare divina a unui mare invatat sau era si a cazut]:"Sogyal Rinpoché a fait l'objet d'une plainte pour « mauvais traitements physiques, psychiques et sexuels » déposée par une personne sous le pseudonyme de Janice Doe, en novembre 1994 aux États-Unis. La procédure judiciaire s'est terminée par un règlement financier à l'amiable43,44. En 1995, Sandra Pawula, porte-parole de Rigpa à Santa Cruz en Californie, tout en ne souhaitant pas commenter les allégations, a cependant déclaré que Sogyal Rinpoché n'était pas marié et ne prétendait pas être un moine célibataire45.L’auteur et journaliste irlandais, Eoghan Harris (en), a publié un article soutenant sans réserve Sogyal Rinpoché, dans le Sunday Times en 200049. À la suite d’interrogations sur son soutien malgré les allégations, il a finalement répondu : « (...) Je ne doute pas que Rinpoché, comme d’autres prêtres, pasteurs ou gourous, drague les femmes. Mais il drague des adultes. Ce n’est pas bien, mais ce n’est pas inhabituel et ça n’a aucun impact sur le message du bouddhisme »49,50.
Le dalaï-lama, l'année de la première plainte, informé de cette situation et d'autres problèmes entre maîtres et disciples au cours d'une conférence organisée par Lama Surya Das (en) (à laquelle participèrent 22 enseignants bouddhistes occidentaux, dont Jack Kornfield), ne prit aucun parti et déclara simplement que si des maîtres, occidentaux ou orientaux, avaient un comportement répréhensible, leurs disciples devaient les dénoncer, si nécessaire en citant leur nom dans les journaux51,44,52."Au mai fost si altii, prin alte tari.
-
- Ştergere comentariu
http://lyricstranslate.com/ro/sarmalele-reci-ea-studiaz%C4%83-tantr...
+
Taxi - Karma , Zen si Feng Shui
https://www.youtube.com/watch?v=srAABW6qg8M
...............................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 22, 2018 la 9:03pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
"A fi naiv nu inseamna ca esti si nevinovat."
-
- Ştergere comentariu
Samadhi Tours
+ (mai ales !):Mahasamādhi (the great and final samādhi) is the act of consciously and intentionally leaving one's body. A realized yogi (male) or yogini (female) who has attained the state of nirvikalpa samadhi, will, at an appropriate time, consciously exit from their body. This is known as mahasamadhi. This is not the same as the physical death that occurs for an unenlightened person.
Enlightened yogis take their mahasamadhi during their final practice of samadhi: and they expire during this final sadhana practice. Therefore, mahasamadhi occurs only once in a lifetime, when the yogi finally casts off their mortal frame and their karma is extinguished upon death.
An enlightened or realized yogi is one who has attained the nondual state of nirvikalpa samadhi where duality of subject and object are resolved and the yogi becomes permanently established in the unity of full enlightenment (Videha mukti).
Each realized yogi enters and prepares for mahasamadhi in a unique fashion.
What is Maha samadhi?
A jivan mukti who's body dies. A jivan mukti is a fully Self-realized person who is fully liberated while still embodied. Jivan-mukti is also known as sahaja samadhi.
Sahaja samadhi: The effortless ecstasy. This is the state of the Jnani who has finally and irrevocably eliminated his ego. A Jnani in this state is able to function naturally in the world, just as any ordinary person does. Knowing that he is the Self, the Jnani sees no difference between himself and others or the world. For a Jnani, everything is a manifestation of the indivisible Self....Jeeva or Sajeeva / Jiva / Samadhi also known in Tibetten as the state of Tukdam means "becoming one" with the universal consciousness or merging with the Divine.
It has different terms and is used as different words in different religions. Buddhists call it Nirvana and Christians call it ecstasy or 'merging with the spirit'.
It is a very advanced samadhi state closely related to the nirvikalpa samadhi state but then permanent. In Maha samadhi the body will decay over time and the energy will leave the body upon death. In Jeeva samadhi you cannot say the body dies nor can you say it is still alive, however the energy will remain in and around the body as if it were still alive and the body will not decay over time either (or extremely slowly as in some cases). This is a state where Siddhas enters into the samadhi state at their own will after completion of their mission on earth and their mind completely dissolved into the Divine, They stop the functioning of the body and mind.
...Jeeva Samadhi
What is a Jeeva Samadhi?
Jeeva or Sajeeva / Jiva / Samadhi also known in Tibetten as the state of Tukdam means "becoming one" with the universal consciousness or merging with the Divine. It has different terms and is used as different words in different religions. Buddhists call it Nirvana and Christians call it ecstasy or 'merging with the spirit'. In samadhi one remains immersed in infinite bliss and the time one can remain in samadhi ranges from few minutes to time infinite. After a divine person takes samadhi there are various ways of preserving or disposing the physical body. It may be:
Earth burial, which is called Bhoo Samadhi / Water burial - Jal Samadhi / Fire cremation - Agni Samadhi or Agni Dah. In the ancient times there were 3 more methods used - The body being consumed by birds or wild beasts (followed by Parsis) / Being preserved in the caves / Mummifying (As in the Egyptian pyramids)
Jeeva Samadhi however is entirely different from the other types mentioned above, including Maha samadhi mentioned on another page on this site and can only be achieved by great yogis. It is a very advanced samadhi state closely related to the nirvikalpa samadhi state but then permanent. In Maha samadhi the body will decay over time and the energy will leave the body upon death. In Jeeva samadhi you cannot say the body dies nor can you say it is still alive, however the energy will remain in and around the body as if it were still alive and the body will not decay over time either (or extremely slowly as in some cases). This is a state where Siddhas enters into the samadhi state at their own will after completion of their mission on earth and their mind completely dissolved into the Divine, They stop the functioning of the body and mind.
This state can be done by them either after being enclosed or before enclosure, as they choose and as per the instructions they give totTheir disciples/followers. Stopping the body functions, the Siddha ensures by his spiritual achievement that the life does not go out of the body. This body will never or extremely slowly decay for thousands of years because the magnetic force in the body now acts as the life force (prana) in this body. In this state of suspended animation the breathing and blood circulation completely stops but the pranic forces keep the body cells nourished and alive. Then as invisible forces, They continue guiding mankind towards spiritual upliftment. There is a possibility that the Siddha can dematerialize his body from the tomb and materialize it elsewhere in some different location and carry out the mission for another span of years! For example Sadasiva Brahmendra has 3 Jeeva samadhi's at different locations all quite powerful and some say he is still around. In Jeeva Samadhi, the physical body of the Siddha remains intact and alive for thousands of years. When a spiritual aspirant goes in the vicinity of the Jeeva Samadhi, he receives blessings and guidance from the Siddha emitting his divine energies. This is one of the ways of communicating with Siddhas. Now, the Jeeva Samadhi is nothing but one big kundalini energy field and in the vicinity of the high energy fields, the seeker's kundalini also rises. Actually it is a very old custom in India that when one starts his spiritual journey within, he/she visits all saints and samadhis of saints and also the holy temples. To get the kundalini flowing correctly without problems and without meditating for decates trying to ignite it, this is the best way. There is a saying that if one even gets a glance of saints his sins would get burnt by the kundalini and thus he would be purified.
Every Siddha before taking Jeeva Samadhi gives specific instructions on how the tomb should be made and how their bodies must be placed and other instructions so that they can benefit the maximum to the world. Hambo Lama Itigilov for example left a testament asking to be buried as he was at the time of his death, sitting in lotus posture. According to his wishes, his body was put into a pine box and interred at a bumkhan (a graveyard for the lama burials) in the locality of Khukhe-Zurkhen. In south India you find much more complex Jeeva samadhi structures for channeling the energies and some are complete temples that basically represent the jeeva samadhi himself in the structure. This way the temple is used as a reminder that our inner spiritual journey is through internal yoga to realize the indweller God.Some Siddhas have different instructions specific for the kind of rituals to be done on the samadhi like using certain mantras there, poojas, offering dhoop (thick smoke), feeding the poor in those locations, worship during certain days and time, etc.Who gets benefited?
The point is that just going and visiting the Jeeva Samadhi will not be of any help. It is only when one is open and receptive that things happen. One has to approach with pure intentions and love for the Siddhas and to what they have to offer, then only the connection and grace would flow within. This is a beautiful way for Siddhas to lock the energies or avoid misuse.
Everywhere the principle is the same. Like many saints say, if one is not open and accept the grace, there is no way anyone can force it through one. Thus it is best to just trust, have faith and surrender. This works everywhere - even if one had to walk into a temple or any other holy place. Meditating at Jeeva Samadhis in the 'right' way with the 'right' approach brings in the desired results and much beyond. It is better to spend at least a minimum of 20-30 minutes at a Jeeva Samadhi in meditation. Knowing by now how the Siddhas work it would be foolish to say that one has to go to the physical vicinity of Jeeva Samadhis to receive their energies but one can even connect from wherever they are. That is one of the reasons why this webpage came into existance so as to make it much easier to connect to the jeeva samadhis and receive their blessings as just reading about it. However, the main intent of sharing on Jeeva Samadhi is so that even if you ever come across one, you would not want to miss spending some time there and connecting to the Siddha and their loving and powerful energies.
Jeeva Samadhis are energy spots or energy banks supplying infinite amount of kundalini energy at all times. Such is their compassion for all that they are alive only for others who silently work for the well being of the creation. Mahavatar Babaji says that had it not been for these Holy Siddhas who are spread all around the world in the form of Shree Chakra, the world would have moved by now rapidly towards doom. It is only due to their constant and silent efforts in the background that things are kept in balance. They have also averted many such dooms in the past created by human ignorance. Jeeva Samadhi is one such way by them to create energy pockets at different locations. In all my travels i was amazed to see Siddhas and Jeeva Samadhis in the most least expected locations, from remote villages to places of filth, crime and mishaps to the most modern cities. The reason why they choose such locations, only they know.
It is clear that Tamilnadu has one very intelligent way of making use of Jeeva Samadhis. Almost all holy and ancient temples in Tamilnadu HAS to have a Jeeva Samadhi! Interesting? We got so accustomed to this that whenever we saw a very ancient temple we were sure there is a Siddha in there in a Jeeva Samadhi! Now the intelligent way people of Tamilnadu have worked it out is that they built temples around the Jeeva Samadhis. People going to these temples are benefited when they go to pray to the deity there and many report feeling relief, peace, spiritual upliftment and their prayers being answered. The main powerhouse of energy here are the Jeeva Samadhis. Normally, it is thought that Siddhas took Jeeva Samadhi in temples, but in fact it is the other way round - temples were built where Siddhas took Jeeva Samadhi :) Ancient temples you can find in every nook and corner of Tamilnadu including Chennai City. There are close to about 300 Jeeva Samadhis in Tamilnadu itself.
What to expect while visiting a Jeeva Samadhi.
Unfortunately many samadhis have poor maintenance or no maintenance at all.
Some are maintained by followers, some by the Trust or some foundation, some by the ones who own that piece of land and some by none or you may say are 'abandoned'.
Most of the time many do not know what it is. Sometimes they are just worshiped as temples. I have seen Jeeva Samadhis in very bad physical condition. At one place the whole temple was destroyed and the owner of the land died, only the jeeva samadhi survived as it was placed underground. However, even though there was no temple or structure, the energy was very powerful!
In some places the caretakers were not even aware that it is a Jeeva Samadhi such as St Lourdes Xavier near Thirukattupalli.
At some places, the samadhis are kept in very good condition and maintained very well and thus given it's due attention and respect.
In some samadhis, we found were strictly maintained under the supervision of the priest or trustees.Some samadhis have 'rules' where one is not allowed in at certain timings or unless men take off their shirts. Most of the samadhis/temples do not allow short pants, T-shirts, Caps or anything that does not on Indian tradition. These have to be adhered to so that the sanctity and respects to their sentiments are maintained.
Some samadhis have restricted entry only to the point that you can see them, sometimes beyond locked netted gates and sometimes entry allowed to the point where you can even touch them.At some samadhis photography and video is strictly prohibited but at some samadhis we were encouraged to take photographs and spread the message.
Some samadhis are very prominent and can be known from a distance but some will deceive the eyes. They can be huge tomb built on it or it might be just one small Shivalinga on the ground and nothing else around. Some may even be just a small stone.Some jeeva samadhi's are build near to or on top of the saints meditation spot such as a cave or meditation room and these places still have their personal items there such as their bed and clothe as they too emit some of the energy from the saint.It is a boon for a seeker if he is energy-sensitive and can detect and connect to it easily.
Most of the samadhis/temples remain closed from 12 p.m. to 4 p.m. and some till 6 p.m.. They open at 6 a.m. and close by 8 p.m. No entry is allowed in closed timings. However, if the jeeva samadhi saint wants you to be there even at closure time, miracles will happen and the temples will remain open, I have seen this many times.
One can be easily misguided at samadhi locations by people around due to lack of awareness on their part, incomplete or wrong information they have known or for some vested interests. It is important to only connect with the samadhi. However, at some places we have got the best of information from very genuine people that led to more of further connections with that Siddha and his work around. But it is better not to judge anyone because one will never know who comes in what form :)....What is a rainbow body?A fully enlightened person (a jivan mukti) who also liberates the body into light.
Now there are 3 levels of the Rainbow body:
A) The most common level is the normal Rainbow body that occurs only after body death. Every 5 years or so a Buddhist from Tibet enters into this state. There are no physical signs indicating the start of the process before death and once physical death occurs it takes on average 7 days for the body to shrink and dissolve into light and most of the time a small child size body remains behind and in more advanced yogi's only hair and nails. The process of dissolving into light is actually visible around the Buddhist in this process as can be seen in the image below from Chak Zach Khenpo taken on the 23rd of june 2017:A) Rainbow body B) Rainbow body of light C) Rainbow body of great transference
B) The more advanced level is also called the Rainbow body, but for due purposes lets call it the Rainbow body of light as in this level all the signs are showing up while the yogi is still alive. The process of dissolving into light might go really fast but in most cases it takes month to years to complete, all while remaining fully functional. It is also possible that the yogi who is in the middle of this process slows it down or is unable to continue the process and dies before the completion of the Rainbow body. This has been the case with most of the famous siddhars. If the process is continued the body will start to shrink and shine real light over time until it reaches the size of a baby and then as a flash of bright rainbow light will disappear into emptiness forever.C) The most advanced and extremely rare level is the attainment of the Rainbow body of great transference. In this level the yogi not only dissolves the body completely into light but remains functional and visible as light.For clarification, these 3 states have nothing to do with Spontaneous Human Combustion SHC and some have made the mistake of believing some saints to have attained the Rainbow body state while in fact it was a SHC case, such as Sambandar, Appar and Sundarar.
-- -- --
So lets go a little deeper into the history and background of the phenomena called the Rainbow body.
21 grams:
Dr. Duncan "Om" MacDougall (c. 1866 – October 15, 1920) was an early 20th-century physician in Haverhill, Massachusetts who sought to measure the mass lost by a human when the soul departed the body at death. MacDougall attempted to measure the mass change of six patients at the moment of death. His first subject, the results from which MacDougall felt were most accurate, lost "three-fourths of an ounce", which has since been popularized as "21 grams". The rainbow body goes way beyond this value.
Is the body really dead?
Peter Noble from the University of Washington has done some very interesting research in 2016 in the field of post mortum life where he found that certain genes, specifically 500 of them are even more active and alive after body death then before, peaking 4 days after body death. So it seems that the brain and body are still alive even though we consider it the end. Another very interesting find was that certain embryonic genes that develop the brain and eyes were once again activated after body death. It is found that the last cells to die are stem cells, they take up to 17 days after body death to die. This all is very interesting research when you continue reading about the phenomena called the rainbow body.
-- -- --
The ultimate Great accomplishment in meditation is the attainment of the Rainbow body. This is widely recognized as a sign of extreme sanctity in Tibetan Buddhism and among the Bönpo. Reports of this level of transmutation are rare, but still they occur and have been chronicled far into antiquity. The rainbow body however is not limited to Buddhism only as you will see in the pictures below but to understand the process we will turn to the well documented and delineated practice of Dzogchen in Tibet and reflect this practice to the stories of Vallalar from south India who went through the same process.
In the Himalayan regions, the early indigenous religion was that of the Bön. Bön pre-existed the creation of both the sovereign territories, later to become the country of Tibet as well as of Buddhism. When the great Indian tantric sage Padmasambhava (look at drawing above) brought Buddhism from India to Tibet in the 8th Century AD he found the richly tilled ground of the Bönpo. This land and its peoples took easily to the Buddha’s teachings and the Buddhist beliefs melded well with the rituals of the Bön.
When Padmasambhava left at the end of his time in physical form he dissolved his body completely back to their natural elements leaving nothing behind. At that moment a new lineage of Buddhist teachings was created. This was the start of what has become the Nyingma tradition and is the foundation of Tibetan Buddhism as we have come to know it. At the heart of the Nyingma tradition is the practice of Dzogchen otherwise called Ati Yoga or the Great Perfection.
According to Tibetan Buddhism and Bön, Dzogchen is the natural, primordial state or natural condition of a human being and the practice of Dzogchen is a body of teachings and meditations aimed at realizing that condition. According to Dzogchen literature, Dzogchen is the highest and most definitive path to enlightenment.
From the perspective of Dzogchen, the ultimate nature of all sentient beings is said to be pure, all-encompassing, primordial clarity or naturally occurring timeless clarity. This intrinsic clarity has no form of its own and yet is capable of perceiving, experiencing, reflecting, or expressing all form. It does so without being affected by those forms in any ultimate, permanent way. The analogy given by Dzogchen masters is that one's nature is like a mirror which reflects with complete openness but is not affected by the reflections, or like a crystal ball that takes on the color of the material on which it is placed without itself being changed. The knowledge that ensues from recognizing this mirror-like clarity (which cannot be found by searching nor identified) is what Dzogchenpas refer to as rigpa. The most direct way to realizing this state are the practices of Trekchö - an advanced practice in Dzogchen.
Trekchö practice is a releasing or a cutting through of all one’s tensions and rigidities, all obscurations must be purified. This accomplished through mastering the art of contemplation and visualization. It is mastering meditation in the state of Union. It is a prerequisite for practicing the Tögal practice. For a novice understanding it is a practice of witnessing ones karma and forgiving and dissolving it to the point it holds no power of cause. The physical body can be calmed to a death like state of samadhi. One then is able to consciously contemplate while in a deep state of union.
When the state of full Self-realization has been accomplished, the yogi or yogini is ready for the next and last Dzogchen practice, the practice of Tögal. This final practice enables the master yogi or yogini to dissolve his or her physical body into the essence of the elements at the time of death. The master disappears into a body of light becoming the wisdom body, the term is called ‘Ja’-lus or Rainbow body in Tibetan. This level of attainment is also the central aim of Indian Buddhist tantricism known as Vajrayana that the Taoists call the golden body. Another term frequently used is Soruba Samadhi or Gnana Deham as Vallalar used to called it. It is a golden body, a state of God-realization in which Divinity descends and transforms the spiritual, intellectual, mental, vital and physical bodies. It is considered physical immortality or the highest perfection.
The practice Tögal occurs in a deep state of contemplation union and is a practice of becoming the essence of all that is. In essence this practice shifts identity to the Cosmic-Awareness. In duality there is always an observer versus the rest. Even in deep meditation there always seems to be an observer left who can realize or recognise things. However if the Trekchö practice has done its job in cleaning and clearing all the blockages, karma and thoughts, the meditation might enter into a state called nirvikalpa samadhi - but in that state all is emptiness and the body is non functional. In Tögal there is a way around this by going into the non-breathing state but remaining fully functional and by doing this you automatically dive into the source of the observer and root it out completely. What remains is the essence of all that is without an observer. Vallalar called this practice Gathi and that was the starting point of the formation of the Rainbow body.
Basically to reach the highest state possible in meditation, the so called jalus powa chenpo or rainbow body of great transference, all 3 granthi's otherwise known as the 3 dantien or used as the 3 bandhas in yoga have to be cleared of stress completely. How do you know when this is done completely:
1. Brahma Granthi completely stress free - No more sexual orgasms possible.
2. Vishnu Granthi completely stress free - no more breathing needed and as an immediate effect also no food consumption needed anymore.
3. Rudra Granthi completely stress free - no more thoughts or dreams. Absolute ego death.
Often masters that attain the Rainbow body will return one last time out of compassion for their beloved disciples and give what are known as posthumous teachings, delivered in the form of a last testament. Often the master is in the transfigured state on occasion suspended in the sky.++++...................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe August 7, 2019 la 4:08pm
-
Locuitorii din zonă mărturiseau că la mormântul Sfintei [Arghira] se arătau anumite semne care au atras atenția, iar patriarhul, și pentru a lămuri acele semne, și-a dat acordul pentru deshumare, chiar dacă trecuseră doar trei ani de la înmormântare. La mormântul Sfintei lumânările ardeau mult timp, chiar zile întregi, în condițiile în care oriunde în altă parte s-ar fi topit normal. Florile de primăvară, care în mod obișnuit s-ar fi uscat în cel mult o lună, în ciuda căldurii toride a verii [Istanbul / Constantinopol], rămâneau înflorite până toamna târziu, iar păsările cerului, fără să murdărească mormântul Sfintei, zilnic veneau, ciripeau sau cântau și stăteau pe mormântul Sfintei, peste care deseori noaptea se așeza o pală de lumină ce o străjuia.Deshumarea s-a făcut la 30 aprilie 1728, iar trupul sfintei a fost găsit neputrezit și bine mirositor. Patriarhul de Constantinopol, Paisie al II-lea (1726-1732), venind de la Fanar la Haskoy pentru a se încredința de aceste fapte și de manifestările de evlavie ale credincioșilor, a stabilit cinstirea Sfintei Arghira printr-un act de canonizare pentru data de 30 aprilie.
..................................................
