"În El [Dumnezeu] suntem, vieţuim şi ne mişcăm."
"Căci nu M-ai fi căutat de nu M-ai fi găsit."
"Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat."
"Ochii Tăi m-au văzut înainte de a mă naşte şi în cartea Ta îmi erau scrise zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una."
Cel care caută: eu, tu, ea/el, noi toţi – Una în/întru El.
"Suntem făcuţi din lumină şi radiem lumină."
"Eu nu sunt fiul mamei mele şi al tatălui meu. În definitiv, eu nu sunt cineva."
Suntem copiii lui Dumnezeu (ai Tatălui Ceresc şi ai Mamei Divine).
"Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi… "
În comuniune cu frumuseţea tainică a lumii (care este) Vis al lui Dumnezeu (manifestare a Spiritului, Dumnezeu sub forma ei), gata pentru orice s-ar întâmpla în mine, cu mine, ori în jurul meu în univers.
„Un milion de sori strălucesc plini de lumină,
O mare de albastru se revarsă în cer,
Febra vieţii se linişteşte şi toate petele sunt curăţate când stau în mijlocul acelei lumi.
Ia aminte la clopotele nelovite de nimeni,
Umple-te de bucuria iubirii!
Ploile cad fără apă şi râurile sunt şuvoaie de lumină.
Iubirea-Una e cea care pătrunde întreaga lume, puţini sunt cei care-o cunosc deplin.
Sunt orbi cei care nădăjduiesc s-o zărească la lumina raţiunii, acea raţiune care e cauza despărţirii.
E muzica întâlnirii între suflet şi suflet;
E muzica uitării tuturor mâhnirilor,
E muzica care transcende naşterea şi moartea. …
Călătorind fără cărare, am ajuns în Ţara fără durere; oh, ce lesne mi-a venit mila Domnului preamărit.
Ei L-au cântat ca infinit şi de neatins: însă în meditaţiile mele eu L-am văzut fără vedere.
Aceea e într-adevăr ţara fără durere şi nimeni nu ştie cărarea ce duce acolo.
Numai cel care-i pe cărare cu siguranţă-i dincolo de orice durere.
Minunată e ţara aceea de pace, pe care n-o dobândeşte vreun merit.
Înţeleptul e cel care a văzut-o, înţeleptul o cântă.
Acesta e Ultimul Cuvânt: dar cum i-ar putea rosti cineva minunata savoare?
Cine l-a savurat o dată ştie ce fericire poate dărui.
Cunoscându-l, ignorantul devine înţelept, iar înţeleptul devine fără grai şi tace,
Închinătorul e îmbătat cu totul,
Înţelepciunea şi detaşarea lui sunt aduse la desăvârşire…
Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, îţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii…
Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.
Acolo cerul e plin de muzică.
Acolo plouă cu nectar.
Acolo răsună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului!
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui.
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii.
Nu-i loc de greşeală acolo.
Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una!
Am cunoscut în trupul meu jocul universului; am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
Infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot!
Această Lumină a Ta împlineşte universul; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.” (Kabir)
Enigma: "Return to Innocence"
Desireless: "Voyage Voyage"
"Neverending story"
Alphaville: "Forever young"
...................
Trebuie sa cautam: fiecare si toti impreuna.
Problemele / situatiile / intimplarile si insatisfactia vietii sunt ca multele petale ale unei flori, la virfurile lor: departate si ireconciliabile, diferite si disjuncte. Dar. din fericire, orice floare are un centru unde petalele se unesc (de acolo pleaca, acolo se intorc).
Problemele / situatiile / intimplarile si insatisfactia vietii sunt ca multele petale ale unei flori, la virfurile lor: departate si ireconciliabile, diferite si disjuncte. Dar. din fericire, orice floare are un centru unde petalele se unesc (de acolo pleaca, acolo se intorc).
-
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 13, 2009 la 5:40pm
- Ştergere comentariu
V. si:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/o-foarte-tare-cartepoarta-de
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ramana-cineva-care-a-reusit
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/realitatea-de-care-nu-ne-dam
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/3496555:BlogPost:28987
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zen-din-nou
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cine-este-dumnezeu
-
- Ştergere comentariu
"Cel care caută să caute mereu, până va găsi, si când va găsi, va fi uimit, se va minuna si va stăpâni în toate."
„Cel care cauta sa nu înceteze cautarea pîna ce gaseste si cînd va gasi, el va fi uluit, el se va minuna si el va domni peste totul.”
(Evanghelia lui Toma)
http://www.odaiadesus.ro/toma.html
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
"Life is not about waiting for the storms to pass...it's about learning how to dance in the rain."
[Pasarea furtunii]
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Iisus Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata [Lumina si Legea-Dharma].
Do = Madhya Marga / Calea de Mijloc = Calea [spirituala] care reuneste si transcende contrariile [polii] complementare.
Paradisul este acolo unde te afli si acela este locul unde te poti antrena. [trebuie sa te antrenezi]
(Morihei Ueshiba)
Calea este pretutindeni si nicaieri.
Drumul este acolo unde te afli si aceea ce faci, asa cum esti - acum.
DA, AICI-ACUM-ASA !
-
- Ştergere comentariu
Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.
Toate drumurile nu duc nicăieri, urmează drumul cu inima.
(Don Juan / Castaneda)
-
- Ştergere comentariu
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin. - .................
- Comentariu publicat de Bdi pe Mai 19, 2010 la 1:36pm
- Ştergere comentariu
Pulbere de Lumina
Pulbere de Lumina
presara Cineva din cer
asemeni ninsorii ce ne cuprinde
Lumina devine Cuvantul din noi
ce rosteste in soapta Taina
in care tu si cu mine Suntem.
Lumina in pulbere ne danseaza usor
ninsoarea se aseaza pe mainile noastre
privirile noastre sunt curcubeu
si Cel Care presara Lumina tace.
[Vitorita Dutu]
http://www.metacafe.com/watch/2977069/victorita_dutu_pictura_36/
http://victoritadutu.wordpress.com/
www.vdutu.wordpress.com
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Juan Ramon Jimenez:
„I am not I.
I am this one
walking beside me whom I do not see,
whom at times I manage to visit,
and whom at other times I forget;
the one who remains silent while I talk,
the one who forgives, sweet, when I hate,
the one who takes a walk when I am indoors,
the one who will remain standing when I die.”
"I unpetalled you, like a rose,
to see your soul,
and I didn't see it.
But everything around
-horizons of land and of seas-,
everything, out to the infinite,
was filled with a fragrance,
enormous and alive."
"To live is nothing more than to come here to die, to be what we were before being born, but with apprenticeship, experience, knowledge of cause, and perhaps with will. "
"…Perhaps this momentary life of ours is only the light that divides our infinite origin from our infinite end. "
http://en.wikipedia.org/wiki/Juan_Ram%C3%B3n_Jim%C3%A9nez
http://ro.wikipedia.org/wiki/Juan_Ram%C3%B3n_Jim%C3%A9nez
-
- Ştergere comentariu
"The Legend of the Seeker = Legenda Cautatorului":
http://www.seriale.filmesubtitrate.info/2010/04/legend-of-seeker-se...
http://www.serialepe.net/2010/04/legend-of-seeker-serial-online-gra...
http://www.watch-legend-of-the-seeker.com/
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Ma Ananda Mayi:
“Cum ţi-ai trăit viaţa, Pitaji? Fiecare răsuflare când nu ne gândim la DUMNEZEU, este irosită. Avem o şansă incredibilă că ne-am născut ca fiinţe umane. Ne putem apropia de DUMNEZEU pentru că suntem fiinţe umane“. Şi celor care stăteau în jurul ei: “Întrebaţi-vă ce faceţi cu timpul vostru. Uităm atât de uşor că nici o zi nu poate fi chemată înapoi. Se sting fără ca noi să observăm. Brusc, suntem bătrâni şi prea obosiţi să mai depunem eforturi. DUMNEZEU nu este munca noastră la bătrâneţe, când nu avem nimic altceva de făcut; El este munca vieţii noastre şi trebuie să ne folosim toată energia pentru aceasta. Cine nu a început, să înceapă astăzi. Acum, imediat“. Se uită încet în jur.
Pr Arsenie Papacioc:
"Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m‑ai făcut, Tu mă iei”. Ne‑a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m‑am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le‑au făcut, nu cum le‑au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să‑i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într‑un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într‑o zi?” Nu într‑o zi, într‑o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I‑o dăm într‑o clipă."
-
- Ştergere comentariu
Propriul meu nume este o temnita
de Rabindranath Tagore
Propriul meu nume este o temnita
in care plange cel pe care l-am inchis.
Fara incetare ma straduiesc sa inalt zid roata in juru-mi;
si, in timp ce zi de zi acest zid creste spre cer,
in adancurile beznei mele eu intrezaresc
adevarata mea fiinta.
Ma mandresc cu acest zid inalt;
si de teama celei mai mici sparturi,
eu o astup grabnic cu tarana si nisip:
dar avand mereu grija de numele meu,
eu ma departez neincetat de adevarata mea fiinta.
-
- Ştergere comentariu
"I’m just sick of ego, ego, ego. My own and everybody else’s. I’m sick of everybody that wants to get somewhere, do something distinguished and all, be somebody interesting. It’s disgusting. (J.D. Salinger)
“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)
"The ego is a monkey catapulting through the jungle:
Totally fascinated by the realm of the senses,
it swings from one desire to the next,
one conflict to the next,
one self-centered idea to the next.
…If you threaten it, it actually fears for its life.
Let this monkey go.
Let the senses go. Let desires go.
Let conflicts go.
Let ideas go.
Let the fiction of life and death go.
Just remain in the center, watching.
And then forget that you are there." (Lao Tzu)
"Be grateful for whoever comes, because each has been sent as a guide from beyond. Ignore those that make you fearful and sad, that degrade you back towards disease and death; what you seek is seeking you." (Rumi)
“Why do you wander, ‘O’ mind, rest somewhere. The natural course of thing to happen cannot be altered. It is bound to happen. Therefore enjoy the pleasures, whose arrival and departure cannot be ascertained, without remembering the past and without expecting the future. “ [Traditia]
"Treat everyone you meet like God in drag." (Ram Dass)
...................
- Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 21, 2011 la 3:00pm
- Ştergere comentariu
“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)
"The ego is a monkey catapulting through the jungle:
Totally fascinated by the realm of the senses,
it swings from one desire to the next,
one conflict to the next,
one self-centered idea to the next.
…If you threaten it, it actually fears for its life.
Let this monkey go.
Let the senses go. Let desires go.
Let conflicts go.
Let ideas go.
Let the fiction of life and death go.
Just remain in the center, watching.
And then forget that you are there." (Lao Tzu)
"There is no greater mystery than this, that we keep
seeking reality though in fact we are reality. We
think that there is something hiding reality and that
this must be destroyed before reality is gained.
How ridiculous! A day will dawn when you will laugh
at all your past efforts. That which will be the day
you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)
-
- Ştergere comentariu
În timp ce se ruga într-o zi pe munte Alverno cu cuvintele: "Doamne, ce sunt eu în faţa Ta?" Sf. Francisc a primit la întrebarea sa acel răspuns pe care îl aştepta, şi anume: el a văzut două lumini, una care, după părerea sa era Dumnezeu şi a doua - el însuşi.
-
- Ştergere comentariu
“If we don’t learn how to travel along the avenues of awareness, we will come to such a state of frustration and despair that humanity will end up destroying itself. Our options are the way of the warrior, or extinction.” [Carlos Castaneda]
-
- Ştergere comentariu
“Am zis:
Bineinteles ca noi,
adica oamenii,
noi
suntem cei mai vechi
de pe lume.
…
Pom, animal,
si moartea pomului,
animalului, -
pamantul, adica Pamantul,
toate,
totul,
din tine cade, din tine cad,
Am zis.
Noi, eu adica,
suntem si sunt
cel mai vechi.
Tot ceea ce ne insoteste,
totul
e decazut din noi,
din mine adica,
Am zis.”
(Nichita Stanescu - “Scriptura intaia”)
…………………………………………………….
Ceea ce este mai departe de mine,
Fiind mai aproape de mine,
“tu” se numeste.
Iată, m-am trezit zbătîndu-mă.
Se zbătea în mine “tu”
“tu”, pleoapă, te zbăteai,
tu, mînă,
tu, piciorule, te zbăteai
şi deşi stam întins, alergam
de jur-împrejurul numelui meu.
Numai numelui meu nu-i spun “tu”;
în rest însuşi sufletul meu
este “tu”,
tu, suflete.
II
“Ai rîs.”
Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am rîs”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai rîs”.
Într-adevăr, numele,
Sprijinindu-se
ca într-un toiag
de trupul meu,
s-a azvîrlit împotriva lui,
cel fără nume
cel care este numai trup,
împotriva lui “tu”,
trupul tuturor numelor,
împotriva lui “tu”,
tatăl tuturor numelor.
Dar el
cînd se revărsau zorii
nu s-a mai gîndit la mine.
M-a uitat.
III
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am spus: “Eu sunt numele meu”.
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am răspuns:
“Tu vrei să fiu altul,
tu vrei să nu mai fiu,
tu vrei să mor
şi să nu mai fiu.
Cum o să-mi schimb numele?”
IV
El mi-a spus:
“Tu te-ai născut pe genunchii mei.
Eu te ştiu de cînd te-ai născut.
Nu-ţi fie frică de moarte,
înainte de a te naşte.
Aşa vei fi şi după ce vei muri.
Schimbă-ţi numele.”
V
“Ai plîns”. Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am plîns”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai plîns”
şi nu se mai gîndi la mine.
M-a uitat.
VI
Eu sunt numai numele meu.
Restul e “tu”, i-am zis.
El nu m-a auzit, căci el
se gîndea în altă parte.
De ce o fi spus atunci:
“te-ai luptat cu însuşi cuvîntul
şi l-ai învins!”
Să fi fost el însuşi cuvîntul?
Numele să fie însuşi cuvîntul?
… El care este numai “tu”,
tu şi tu şi tu şi tu,
cel care-mi înconjoară numele? „
(Nichita Stanescu – “Lupta lui Iacob cu Ingerul sau despre ideea de “tu” ”)
http://agonia.ro/index.php/poetry/103887/Lupta_lui_Iacob_cu_%C3%AEn...
-
- Ştergere comentariu
I wonder at You and me.You annhilated me out of myself into You.You made me near to Yourselfso that I thought that I was Youand You were me.
-
- Ştergere comentariu
"Ce qu’il y a de terrible quand on cherche la verite, c’est qu’on la trouve."
"Daca nu-ti plac raspunsurile, nu ar trebui sa pui intrebari."
"Raspunsul se afla in insasi intrebarea."
-
- Ştergere comentariu
And finally, this question:
The mystery of whose story it will be...
...of who draws the curtain.
Who is it that chooses
our steps in the dance?
Who drives us mad...
...lashes us with whips...
...and crowns us with victory
when we survive the impossible?
Who is it...
...that does all these things?
Who honors those we love
with the very life we live?
Who sends monsters to kill us...
...and at the same time
sings that we'll never die?
Who teaches us what's real
and how to laugh at lies?
Who decides why we live and
what we'll die to defend?
Who chains us?
And who holds the key
that can set us free?
It's you.
You have all the weapons you need.
Now fight.
(Sucker Punch)
-
- Ştergere comentariu
Sf Calinic de la Cernica: “…toti cei ce urmam invataturilor divine intreolalta sintem una si cu Dumnezeu asemenea.”
-
- Ştergere comentariu
„Nu credeţi în buna credinţă a obiceiurilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite.
Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el.
Nu credeţi în bunele intenţii ale altora din vremurile trecute [ori din prezent, mai ales !].
Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie.
Nu credeţi în autoritatea altora. [chiar si familia, educatia, scoala, societatea - in ziua de azi, in Kali Yuga, dau, de regula o invatatura eronata si nefolositoare]
După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”
(Buddha)
Insa, putem pleca de la invatatura [spusele lor directe, neprelucrate] maestrilor si sfintilor confirmati. Si chiar si pe aceasta trebuie sa o asimilam singuri [ptca e posibil sa fi fost falsificata].
-
- Ştergere comentariu
Acasa (Home) nu e acolo, undeva (departe), ori atunci (in timp; in trecut sau viitor).
Nu e undeva sau candva.
Ci e niciunde si nicaieri = Aici, acum, asa in tine insuti, in Inima.
Acasa e tot timpul cu mine, port Acasa cu mine in Inima mea (de unde izvoraste totul: si lumea si timpul; v. de ex. "Florile clipelor" din "Momo" de Michael Ende). Oriunde/oricand/oricum as fi.
...........................
- Comentariu publicat de Bdi pe August 6, 2012 la 1:01pm
- Ştergere comentariu
My own song (Ernst Jandl)
Nu vreau sa fiu
Asa cum ma vreti voi.
Nu vreau sa fiu voi
Asa cum ma vreti voi.
Nu vreau sa fiu ca voi
Asa cum ma vreti voi.
Nu vreau sa fiu cum sunteti voi
Asa cum ma vreti voi.
Nu vreau sa fiu cum vreti sa fiti voi
Asa cum ma vreti voi.
Nu cum ma vreti voi
Ci cum vreau eu sa fiu vreau sa fiu.
Nu cum ma vreti voi
Ci cum sunt vreau sa fiu.
Nu cum ma vreti voi
Ci ca eu vreau sa fiu.
Nu cum ma vreti voi
eu vreau sa fiu eu/Eu.
Nu cum ma vreti voi vreau sa fiu
eu vreau sa fiu.
-
- Ştergere comentariu
“Frica este opusul a tot ceea ce eşti şi, astfel, ea are un efect de opoziţie la sănătatea ta mintală şi fizică.
Atunci când viaţa este trăită din punctul de vedere al controlului prejudiciilor sau al avantajului optim, se pierde adevăratul beneficiu în viaţă. Se risipeşte ocazia. Se pierde şansa. Pentru că, o viaţă trăită astfel este o viaţă trăită din frică – iar o asemenea viaţă este o minciună.
Prin natura ei, viaţa nu poate să dea garanţii, pentru că aceasta ar contracara întregul ei scop.
Dacă doreşti garanţii în viaţă, atunci nu doreşti viaţa. Doreşti repetiţii pentru un scenariu care a fost deja scris.
Pentru că aveţi dubii în privinţa rezultatului, atunci trebuie că aveţi dubii asupra Creatorului – trebuie să vă îndoiţi de Dumnezeu. Şi dacă vă îndoiţi de Dumnezeu, atunci, obligatoriu, trăiţi în frică şi vinovăţie toată viaţa.
Alegând să fii asemănător lui Dumnezeu nu înseamnă să alegi să fii un martir. Şi, desigur, că nu înseamnă să fii o victimă, nici un om slab.
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.
Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna “da” la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară. Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a recunoştinţei pentru ceea ce este.
Dacă urmăm ordinea firească a lucrurilor, nimeni nu face nimic pentru ca să fie fericit – suntem fericiţi şi de aceea facem ceva.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna – în momentul creaţiei pure.”
-
- Ştergere comentariu
Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea.
Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările.
Richard Bach – „Învăţături pentru suflete avansate”
http://raduungureanu.blogspot.ro/2009/10/richard-bach-invataturi-pe...
-
- Ştergere comentariu
Stiu adevarul: nu esti ce pari a fi.
-
- Ştergere comentariu
Ce sa fac spre a nu fi inselat (si a nu ma insela singur):
Deci, ca sa ne validam (sau in-validam) experientele si ideile trebuie sa mergem-rugam la Sursa cea mai inalta si necontestata.
Adica la Sf Mormant si Mormantul Maicii Domnului - Ierusalim.
Locul Nasterii - Betleem.
Manastirea Kato Xenia Grecia unde e Braul Maicii Domnului.
Muntele Athos.
Lavrele Pecerska si Pociaev - Ucraina.
Manastirea Mihai Voda Bucuresti: unde e un fir din Braul Maicii Domnului (la masa acoperita cu cristal din centru) si Icoana Ei minunata original adus de la Mt Athos (cca 1660).
http://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucu...
Biserica Sf Vasile de pe Calea Victoriei (vizavi de Muzeul Enescu), unde e o particica din Sf Cruce.
http://www.bisfvasilevictbuc.home.ro/istoric-bisericav.html
Sau oriunde in lume unde sunt relicve sfinte (necontestate): Camasa MD (Chartres-Franta), Camasa lui Hristos (Argenteuil-Franta, Trier-Germania si Catedrala Svetithoveli - Georgia) etc
Iar acestea ne vor invata si corecta direct fara cuvinte, prin Puterea Divina cuprinsa in ele.
Numai noi sa vrem-dorim-aspiram si sa ne rugam si sa fim sinceri (fata de D si fata de noi insine).
-
- Ştergere comentariu
Stiu adevarul: nu esti ce pari a fi.
-
- Ştergere comentariu
Ma, idiotule! Inchide ochii si priveste in spatiu!
Eu am inchis ochii. M-a intrebat:
Ce vezi?
Si i-am raspuns:
Intuneric.
Ma, idiotule, iesi afara!
Si m-o dat afara de la ora! Pai, daca inchid ochii, ce sa vad!?
Eu, evreu fiind, si toata lumea o stia, am facut parte din corul bisericii ortodoxe si dadeam raspunsurile ca si ceilalti colegi romani la slujbe: " Amin ", " Da-ne, Doamne! ", " Doamne, miluieste-ne! " si asa mai departe. Nu m-a deranjat nici atunci si nici acum nu ma deranjeaza faptul ca am cantat in corul ortodox, pentru ca parerea mea a fost, si este, aceea ca nu acest fapt conteaza, ce religie ai, ci ce fel de om esti, ce reprezinti in societate.
http://www.auschwitz.ro/12.aspx
-
- Ştergere comentariu
„Dar… e adevarat ?
Pe cel care spune doar adevarul nici nu merita sa-l asculti !”
[= si: adevarul marunt, al mintii limitate]
[= si: minciuna e si ea o forma de adevar, fiind inclusa-cuprinsa in adevar]
-
- Ştergere comentariu
Sf Calinic de la Cernica: “…toti cei ce urmam invataturilor divine intreolalta sintem una si cu Dumnezeu asemenea.”
-
- Ştergere comentariu
Marin Preda [despre Spinoza]: “In vremea noastra s-a vazut ca biruitor nu iese un astfel de om liber, mandru si asteptat, ci bruta lasa, care eliberata de orice morala, se selectioneaza rapid si se uneste cu alte brute impotriva oricaror veleitati de libertate si mandrie, omorand orice scanteie a spiritului si aruncand omul in perversiunea delatiunii, a coruptiei, a fanatismului. Spinoza… renuntand la religia sa ca sa poata trai cu fata iubita, i s-a cerut sa treaca la religia ei. A raspuns: N-am renuntat la o religie, ca sa trec la alta, ci am renuntat la orice religie. A pierdut totul, ai sai l-au blestemat si l-au izgonit din comunitatea lor, ceilalti nu l-au primit…”
- Comentariu publicat de Bdi pe Martie 24, 2013 la 11:52pm
- Ştergere comentariu
„De-acum eu Dumnezeu devin,
Eu sunt Dumnezeu.
M-am sfârşit şi m-am întors
Iarăşi la începuturi.
Eu sunt Marele Zeu, care din nimic se făcu,
Şi care din numele său creiă totul.
Timpul în scrum se prefăcu.
Eu sunt pasărea mare
Care cântareşte, ce a fost şi ce este.
Eu sunt ziua de ieri şi ziua de mâine.
La cearta zeilor privesc
făcând rânduială.
Am părăsit cetatea,
eu sunt în patria mea,
La Tatăl meu eu sunt acum pentru totdeauna.
Obrazul răului s-a stins.
Păcatul nu este însuşirea mea – îl lăsai pe pământ.
Eu merg pe drumul nou
atât de cunoscut mie, în patria cerului.
Păşesc prin poartă.
Întindeti-mi mânile voi, tovarăşi fericiţi.
Eu sunt la voi.
Eu sunt in Tatăl meu.”
(“Cântecul de triumf al sufletului în poarta cerului” – Egipt)
-
- Ştergere comentariu
Cam asa (v. mai jos) suntem toti. Oamenii fata de ET, fata de sfinti etc Si ei, la randul lor, fata de D. (ca o carpa lepadata e dreptatea sfintilor si a ingerilor fata de D; chiar daca ai implinit toata dreptatea in fata Domnului, tot sluga netrebnica esti).
„Edward nu este doar un hamster, ci si o stare de spirit.” [sobolanul din noi]
Pe de alta parte sa nu uitam „Flori pentru Algernon” (Daniel Keyes) cartea si filmul. [exista si un Algernon in fiecare dintre noi]
http://www.cinemagia.ro/filme/flowers-for-algernon-flori-pentru-alg...
http://www.amph.ro/index.php?id=40
Online cartea aici:
http://www.scribd.com/doc/8403110/Daniel-Keyes-Flori-Pentru-Algernon
http://www.scribd.com/doc/82162130/Flori-Pentru-Algernon
„Edward : Jurnalul unui hamster : 1990-1990” (Miriam si Ezra Elia):
„Am tot ce-mi trebuie aici [in cusca]. Nu exista nici un motiv sa fiu nefericit
Roata, seminte, apa. Roata, seminte, apa. Nu mai exista nimic altceva ?!
Acum iau atitudine. Pentru propriile drepturi si pentru toti cei care sufera in jugul tiraniei; o greva impotriva mainilor crude ale suzeranilor mei brutali.
Aflati ca de-acum incolo n-o sa mai inghit nici mancare, nici apa pana la libertate... sau pana la moarte.
Doua minute de greva foamei. Sunt puternic si hotarat.
S-au facut 5 minute. Incep sa ma simt slabit.
Am slabit un gram. Poate chiar mai mult.
Am facut destule sacrificii pentru o zi. Cu ce ajuta un hamster mort Rezistenta? Asa c-am mancat 50 de seminte si mi-am facut plinul de apa.
...
Imi revin dupa o usoara indigestie. A fost o zi grea.
.................
Vezi tu, eu cred in libertate – pt toate animalele cu blana, mari sau mici. Stiu ca ne tragem din specii diferite [motanul si hamsterul], dar tu si cu mine facem parte dintr-un sistem. Iar sistemul ala trebuie distrus.
In minte mi-a inmugurit plamada unei idei.
Daca ne-am alia, am putea sa scapam de catusele asupririi. N-ar putea sa ne stea nimic in cale!
Ideea era atat de frumoasa, incat pret de cateva clipe am simtit un tremur sub greutatea simplei sale puteri.
Motanul a mai scos un mieunat si, cand m-am uitat in ochii lui rotunzi si cenusii, adevarul m-a izbit in fata.
E doar o bruta proasta si insensibila – i se da voie sa se plimbe liber, fiindca zabrelele ii tin ferecata mintea.
.......................
Azi am implinit 8 luni. Ah, ce de lucruri am vazut!
Roata,
Tava,
Mingea,
Roa – nu, am uitat.
Trebuie sa ma lupt cu letargia asta. Abia mai pot gandi-scrie de greu ce e.
Cutia cu seminte ma atrage… fanul…
Astazi au deschis usa custii. Si-au lasat-o deschisa 5… 10 minute. M-am zgait la spatiul liber, ascuns sub fan, vrand sa ma duc, dar ingrozit la gandul plecarii. De ce n-am evadat ?! Nu asta vreau ? Libertate ? Libertatea de-a merge pe drumul meu, de-a…
…..................
In sfarsit! Un tovaras !
Si el tot hamster, cred. Pare obosit. Acum doarme.
De emotie, ma ia cu fierbinteala.
E treaz. Am incercat sa-l atrag intr-o conversatie pentru o clipa, dar a parut ametit. E de-nteles, dupa atata somn.
…
Spune ca-l cheama Wolf, desi nu e lup.
E hamster.
Am incercat sa-l atrag intr-o dezbatere despre natura captivitatii noastre, despre lipsa de continut a vietii si despre dorinta noastra irationala de-a trai.
A ragait, a ras si a defecat in tava cu mancare.
Ori e nebun, ori e de-o prostie rara.
Sunt distrus.
Iar doarme. Poate c-o sa fac si eu la fel.
E singura mea optiune.
Entuziasmul lui idiot pentru viata ma scoate din minti. II da inainte – acum papa, acum caca. In ce scop ? Ce lasa in urma ? Ce-ar putea sa invete ceilalti de la el ? ”
(„Jurnalul unui hamster”)
-
- Ştergere comentariu
„Tu intrebi: cine oare ne va duce,
Calauzindu-ne spre tara regeasca,
In imperiul care este in cer?
Pasarile, care sunt in vazduhuri,
Animalele, ce misuna pe taramuri,
Pestii din fluvii si mari –
Toti si toate te vor duce,
Calauzindu-te spre Imperiul Ceresc,
Care este in inima ta.”
(“Imparatia cereasca” - Egipt)
-
- Ştergere comentariu
[In lume] Am tot ce-mi trebuie aici (acum, asa). Nu exista nici un motiv sa fiu nefericit.
-
- Ştergere comentariu
“Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… (râde…) Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…
Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: ”Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! ad absurdum!! Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!…” (Pr. Atanasie Ştefănescu, 21 de ani de temnita comunista)
-
- Ştergere comentariu
Fiti piosi (evlaviosi, credinciosi), dar nu fiti prosti !
Renuntati la atitudinile voastre de cersetorie si umilinta [fiti demni, dar cu smerenie], rugati-va cu o credinta inteligenta…
-
- Ştergere comentariu
„Fericirea nu scade daca o imparti cu ceilalti.”
(Buddha)
-
- Ştergere comentariu
„Oracolul de la Delfi le oferea pelerinilor ocazia sa vada doua sfaturi pe frontonul templului inchinat lui Apolo: „Cunoaste-te pe tine insuti” si „Nimic prea mult”.
Al doilea sfat era, oare, un avertisment in legatura cu primul ?”
(Octavian Paler)
Ca sa nu afli mai mult decat poti duce, mai mult si altfel decat esti pregatit sa accepti (la limita prejudecatilor tale, care oricum va trebui depasita, dar nu fortand, ci, cu intelepciune).
Ca sa nu fii prea socat.
Ca sa nu innebunesti.
-
- Ştergere comentariu
„Fericirea nu scade daca o imparti cu ceilalti.”
(Buddha)
Ce e bun, poti impartasi / imparti cu ceilalti.
Nu te poti mantui singur, ci doar impreuna cu toti.
De aceea "Tatal nostru" se spune la plural: noi toti sa ne mantuim.
"Mai bine in Iad cu fratele, decat in Rai, singur." - spune o zicere sapientiala crestina.
-
- Ştergere comentariu
„Caci nimeni nu este potrivit in vreun chip pt contemplarile divine, ceea ce duce la inaltari mentale, decat daca este un barbat al dorintelor. Iar dorintele sunt aprinse in noi in doua feluri, adica prin exclamarea rugaciunii, care face sa strige din suspinul inimii si prin stralucirea reflectarii, prin care mintea se intoarce cel mai direct si cel mai intens spre razele luminii.
…
Ca sa nu creada cineva cumva ca ii este suficienta lectura Scripturii fara ungere, reflectarea fara evlavie, cercetarea fara admiratie, circumspectia fara exaltare, sarguinta fara pietate, cunoasterea fara dragoste, intelegerea fara smerenie, studiul fara harul Divin, reflectarea fara intelepciunea inspirata de Dumnezeu. Prevenit asadar de harul Divin, celor smeriti si evlaviosi, celor cu „impunsatura inimii” si devotati, celor unsi cu untdelemnul bucuriei si iubitorilor de intelepciune divina, precum si celor care o doresc cu inflacarare, celor ce doresc sa isi petreaca timpul preamarindu-L pe Dumnezeu, admirandu-L si chiar gustandu-L, le propun urmatoarele reflectari, sugerand ca reflectarea noastra, orientata spre in afara, inseamna prea putin sau nimic daca oglinda mintii noastre nu va fi fost curatata si lustruita. Asadar, ingrijeste-te, omul lui Dumnezeu, mai intai de ghimpele muscator al constiintei, inainte sa iti ridici ochii spre razele intelepciunii ce stralucesc in oglindirile acesteia, ca sa nu cazi din intamplare, din cauza reflectarii insesi a razelor, in capcana mai periculoasa a intunericului.”
(”Itinerariul mintii spre Dumnezeu” - Sf. Bonaventura)
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 25, 2013 la 4:16pm
- Ştergere comentariu
Şi pentru ca „să nu ne spargem dinţii noştri de lapte în nuca tare a Scripturilor” (cum spun Sfinţii Părinţi) şi pentru că „Atunci când mirenii se apucă să citească Scripturile [şi nu le înţeleg cum trebuie] – atunci apare erezia şi rătăcirea.”
Să facem / trăim:
Rugăciunea
(pentru a înţelege Mitul / Scriptura Realităţii – a lui Dumnezeu)
Dar nu exista fara rugăciune, ridicare a mintii pe alt plan de cunoastere, pe planul intalnirii personale cu Dumnezeu, Care Se revarsa ca lumina : "In lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 36, 9). Acelasi principiu este valabil si pentru contemplarea in Sfanta Scriptura a stratului ascuns al cuvintelor lui Dumnezeu : "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum¬nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa pri¬mesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10).
"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu Dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei. Dar ina¬inte de a fi vazut si luat si patimit acestea, sa nu va amagiti pe voi insiva si sa socotiti pe nedrept ca sunteti ceva, nefiind nimic (Gal. VI, 3). Si sa nu va inchipuiti, fiind cazuti din constiinta, ca sunteti duhovnicesti, ina¬inte de a fi luat pe Duhul Sfant" (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).
"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)
“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)
Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)
„Atunci încep să se întâmple lucruri minunate, care nu pot fi descrise în cuvinte... Iar pentru noi [încuiaţii] acesta este sfârşitul tuturor poveştilor... Pentru ei [cei care se trezesc] însă n-a fost decât începutul poveştii adevărate. Toată existenţa lor în aceasta lume şi toate aventurile lor... n-au fost decât coperta şi prima pagină; acum, în sfârşit, începeau Capitolul Unu al Măreţei Poveşti, pe care nimeni pe pământ n-a citit-o, povestea care nu se sfârşeşte niciodată, povestea în care fiecare capitol e mai bun decât cel dinaintea lui.” (C. S. Lewis – Cronicile din Narnia. Ultima bătălie)
-
- Ştergere comentariu
Cunoasterea (cautarea) mentala - sterila si zadarnica.
„O viata-ntreaga ah! Filozofia,
Dreptul si Medicina - am studiat,
Si din pacate chiar Teologia,
Temeinic si cu zel inflacarat.
Si-acuma, biet nebun, stau fara rost
La fel de intelept precum am fost.
Magistru-mi zic, si Doctor chiar,
Si de vreo zece ani macar
In sus si-n jos fara popas,
Imi duc mereu discipolii de nas –
Dar nu putem sa stim nimic, vad bine !
Iar inima se face scrum in mine.”
(„Faust” - Goethe)
-
- Ştergere comentariu
“De aceea rătăciţi, fiindcă nu ştiţi Scripturile şi puterea lui Dumnezeu”, a spus Domnul fariseilor şi saducheilor, din toate timpurile şi mai ales celor de astăzi. Noi ne-am învăţat să dăm vina pe cei din vechime – contemporani Mântuitorului – dar nu vedem uriaşa răutate de acum, adică a noastră a celor care ne numim creştini.
Nu este de mirare, în starea aceasta de moarte a sufletului, că vedem bisericile pline de oameni care cască gura pe pereţi admirând, cât ţine slujba, picturile, predica preotului, cântatul stranei, etc.
Pentru a repara oarecum situaţia, unii teologi au inventat lălăiala împreună a tuturor – chipurile astfel creştinii s-ar ruga împreună, într-un glas – uitând de mustrarea Domnului prin proorocul Isaia: “Poporul acesta se apropie de mine cu buzele dar cu inima lui e departe de Mine. Zadarnic Mă cinstesc învăţând porunci care sunt omeneşti.”
Dar vai! Vai de noi!
Când un bătrân a fost întrebat de un ucenic: “Părinte spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc”, el i-a răspuns: “Fiule, toţi ştim cum să ne mântuim, dar nu vrem să ne mântuim!”
Vai de noi creştinii de astăzi! Sfinţii Părinţi spun că datorită vieţuirii timp îndelungat în păcat, omul a ajuns la orbirea minţii şi la nesimţirea (împietrirea) inimii. Deci chipul lui Dumnezeu din om s-a pierdut, omul rămânând un simplu animal (care chiar seamănă cu isteaţa maimuţă).
Altfel spus, omul a murit! Acel om făcut după chipul lui Dumnezeu, care avea poziţie verticală – şi morală nu numai fizică, pentru că Domnul zice tuturor necredincioşilor: “V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt veţi muri în păcatele voastre” (Ioan 8, 24).
-
- Ştergere comentariu
„Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.”
(Canonul Sf Andrei Criteanul)
-
- Ştergere comentariu
PSALMUL 87
1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.
6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.
10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?
14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?
16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.
17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.
18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.
19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.
-
- Ştergere comentariu
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-i nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
-
- Ştergere comentariu
Cautat am fost de cei ce nu intrebau de Mine, gasit am fost de cei ce nu Ma cautau. Si am zis: "Iata-Ma, iata-Ma aici”, la un neam care nu chema numele Meu!
Si inainte de a Ma chema pe Mine, Eu le voi raspunde, si graind ei inca, Eu ii voi fi ascultat.
(Biblia)
-
- Ştergere comentariu
"Invata-ne cum si pentru ce sa ne rugam !"
"Invata-ne Doamne indreptarile Tale !"
-
- Ştergere comentariu
Adica el [cineva care se da mare master] nu traieste adevarul cuprins in (unele dintre) spusele/invataturile sale.
Sau mai exact spus el nu traieste la inaltimea a ceea ce propovaduieste.
Ca de altfel cam toti oamenii (inclusiv noi, din pacate): stiu adevarul dar nu vor sa-l practice in viata lor. Nu vor sa se mantuiasca, desi din gura si minte zic ca vor.
Iar in viata continua ca si mai inainte ca si cum Dumnezeu nu l-ar fi tras de maneca prin boala pe care i-a trimis-o.
Si sustine ca boala a avut-o nu ca un om obisnuit (din cauza ignorantei sale ontologice, a pacatelor si ca incercare trimisa de la Dumnezeu), ci ptca a facut preluari karmice de la elevii sai (a ars, chipurile, din karma negativa a acestora).
Si nici nu "danseaza la brat cu boala ca prieten" cum ne invata pe noi, ci se cauta serios in stil alopat.
... iar acum se teme de moarte si de suferinta bolii ca ultimul ignorant si face tot ce poate ca se le evite, iar nu sa le primeasca initiatic cum ne invata pe noi sa facem.
Desi e "capra raioasa", tot cu coada in sus sta.
Dar el nu a schimbat nimic in felul sau de a fi, ba din contra, acum e si mai agresiv si nimeni nu poate sa-l contrazica in nici un domeniu nici cu o iota - ceea ce este un simptom al celor care au avut accidente cerebrale si nu s-au recuperat complet, grefat pe personalitatea lor hiper-orgolioasa de dinaintea bolii, precum si un fel de a fi al batranilor inraiti de viata incorecta pe care au dus-o, iar acum la final ies toate frustrarile si refularile nerezolvate cand trebuia. Batrani de care e cam plin pe peste tot (cu ce sunt de vina ceilalti ca ei au ajuns asa?) si care nu sunt mai intelepti si sereni, asa cum au fost bunicii nostri.
Si care au ajuns sa se intrebe (dar nu serios, ptca oricand te poti transforma, ci cu disperare si oarecum inconstient): "Unde e anii mei ?"
Cum am vazut de curand pe cineva in mijlocul unei strazi, care era beat si striga asta in gura mare, in timp ce urina in public ptca nu-si mai dadea seama ce face si ptca il ajunsese diperarea si betia nu il mai lasa sa se minta si sa se prefaca ca totul e ok, obligandu-l la o anumita forma de sinceritate pe care nu ar fi avut curajul sa o abordeze in starea obisnuita de minciuna, in care traia de obicei.
F. trist !
Sa luam aminte sa nu patim si noi la fel.
-
- Ştergere comentariu
“Dor Dur” [de Dumnezeu]
de Tudor Arghezi
Ai imbatranit baiete,
Cantand stihuri si stafete,
Potrivind, ascuns de luna,
Vorba-n fluier, care suna.
Lumea plange de necazuri,
Tu-ti pui gandul pe atlazuri
Si, de dor de vant si mierle,
Faci cu arcul fir de perle.
Iti ungi ranile cu-argint,
Te alinti cu zari de mint
Si-ti faci cugetul hotar
Intre inger si magar.
Ah! de cand m-a fost iubit,
Felul meu s-a izmenit.
Gura-i rece de naluca
Mi-a lasat viata nauca.
Finta mica de otrava
Mi-a facut carnea bolnava.
Fiescare os ma doare
De-amintire si lingoare.
Si pentru ca nu am stire
De-mi voi mai veni in fire
Si de o voi mai vedea
Stransa sub musteata mea,
Ca un sarpe ce se zbate
Suferind de cince pacate:
Stihuind m-am hotarat
Sa-mi trec noaptea de urat.
Ca daca mai este vie,
Scrie pana! Sange scrie!
Cine stie!..
O citi si o sa vie.
- Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 1:42pm
- Ştergere comentariu
"Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da." (Ev. Ioan)
"Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatrã? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, cari sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! " (Matei 7:7-11)
"A văzut (Mantuitorul) un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: ,,De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: ,,Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” Drept răspuns, Iisus le-a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi." (Matei 21:19-22)
,,Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. " (Marcu 11:22-24)
"Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereti. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre." (Iacob 4:2-3)
"Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul." (Ioan 14:12-13)
-
- Ştergere comentariu
"Tot ceea ce veti cere în rugaciune, credeti ca se va da voua, si vi se va da." (Marcu 11,24)
-
- Ştergere comentariu
"O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai calcat cu moartea pe moarte si celor din morminte le-ai daruit viata, primeste ca un miros de buna mireasma duhovniceasca aceasta putina rugaciune. Si daruieste-ne noua, celor ce suntem in mormantul nesimtirii, viata vesnica, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!"
(Acatistul Sfintei Invieri a Domnului)
-
- Ştergere comentariu
"Credeti ca vi se va da si vi s-a si dat !"
-
- Ştergere comentariu
Rugăciunea
(pentru a înţelege Mitul / Scriptura Realităţii – a lui Dumnezeu)
Dar nu exista fara rugăciune, ridicare a mintii pe alt plan de cunoastere, pe planul intalnirii personale cu Dumnezeu, Care Se revarsa ca lumina : "In lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 36, 9). Acelasi principiu este valabil si pentru contemplarea in Sfanta Scriptura a stratului ascuns al cuvintelor lui Dumnezeu : "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum¬nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa primesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10).
"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu Dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei. Dar ina¬inte de a fi vazut si luat si patimit acestea, sa nu va amagiti pe voi insiva si sa socotiti pe nedrept ca sunteti ceva, nefiind nimic (Gal. VI, 3). Si sa nu va inchipuiti, fiind cazuti din constiinta, ca sunteti duhovnicesti, ina¬inte de a fi luat pe Duhul Sfant" (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).
"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)
“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)
Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)
„Atunci încep să se întâmple lucruri minunate, care nu pot fi descrise în cuvinte... Iar pentru noi [încuiaţii] acesta este sfârşitul tuturor poveştilor... Pentru ei [cei care se trezesc] însă n-a fost decât începutul poveştii adevărate. Toată existenţa lor în aceasta lume şi toate aventurile lor... n-au fost decât coperta şi prima pagină; acum, în sfârşit, începeau Capitolul Unu al Măreţei Poveşti, pe care nimeni pe pământ n-a citit-o, povestea care nu se sfârşeşte niciodată, povestea în care fiecare capitol e mai bun decât cel dinaintea lui.” (C. S. Lewis – Cronicile din Narnia. Ultima bătălie)
-
- Ştergere comentariu
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.
-
- Ştergere comentariu
“Târziu de tot Te-am iubit, O, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit.
Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat.
M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele.
Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta.”
(Sfântul Augustin)
-
- Ştergere comentariu
"In viata lor cotidiana oamenii se lasa motivati in faptele lor de ceea ce ii satisface personal, de ceea ce le adice foloase. Prin aceasta, ei impun directia personalitatii lor dupa mersul evenimentelor lumii. Ei nu infaptuiesc ceeea ce este adevarat, prefigurat in legile lumii spirituale, ci infaptuiesc solicitarea vointei lor arbitrare. Actionam in sensul lumii spirituale numai cand dam curs doar legilor ei. Prin ceea ce facem numai de pe pozitia personalitatii, nu se nasc forte care sa poata constitui o baza pt cunoasterea spirituala.” (R Steiner)
-
- Ştergere comentariu
Ce sa fac spre a nu fi inselat (si a nu ma insela singur) ?
Deci, ca sa ne validam (sau in-validam) experientele si ideile trebuie sa mergem-rugam la Sursa cea mai inalta si necontestata.
Adica la Sf Mormant si Mormantul Maicii Domnului - Ierusalim.
Locul Nasterii - Betleem.
Manastirea Kato Xenia Grecia unde e Braul Maicii Domnului.
Muntele Athos.
Lavrele Pecerska si Pociaev - Ucraina.
Manastirea Mihai Voda Bucuresti: unde e un fir din Braul Maicii Domnului (la masa acoperita cu cristal din centru) si Icoana Ei minunata original adus de la Mt Athos (cca 1660).
http://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucu...
Biserica Sf Vasile de pe Calea Victoriei (vizavi de Muzeul Enescu), unde e o particica din Sf Cruce.
http://www.bisfvasilevictbuc.home.ro/istoric-bisericav.html
Sau oriunde in lume unde sunt relicve sfinte (necontestate): Camasa MD (Chartres-Franta), Camasa lui Hristos (Argenteuil-Franta, Trier-Germania si Catedrala Svetithoveli - Georgia) etc
Iar acestea ne vor invata si corecta direct fara cuvinte, prin Puterea Divina cuprinsa in ele.
Numai noi sa vrem-dorim-aspiram si sa ne rugam si sa fim sinceri (fata de D si fata de noi insine).
-
- Ştergere comentariu
Biserica (lacasul / cladirea / locul special) este: ”Am sfințit aici o Poartă a Cerului, o Casă a Domnului și o Icoană a Ierusalimului Ceresc spre care noi ne îndreptăm. Timpul sfințit petrecut în Biserică (dinlauntrul bisericii) este pregustarea timpului sfânt și nesfârșit al Împărăției Cerurilor. Spațiul sacru în care ne rugăm este prefigurarea Cerului, de aceea Biserica a fost numită Cerul pe pământ.
.......................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 9, 2013 la 7:38pm
- Ştergere comentariu
“Trebuie sa te dezveti de 2000 de ani de ignoranta si superstitie, de traiul si minciuna tainuite morbid, bolnavicios. Pentru a te apropia de Hristos, trebuie sa desprinzi de pe tine lipitorile acumulate dupa secole de zacut in ape statatoare. La Hristos intelegi, poate pt prima oara, ca nu te poti mantui doar fiindca te acomodezi cu o lume smintita [nici doar mergand pasiv la biserica si slujbe, spunand automat rugaciuni si facand inchinaciuni automate sau spovedanii fara cainta si transformare, din frica ori interes etc]. La Hristos te impaci cu cosmosul. Pe dinafara, crestinismul poate parea surpat, desprins de trecutul naruit; de fapt, noi suntem cei surpati, cei risipiti, cei prefacuti in tarana. Hristos insa traieste, traieste vesnic intr-o lume in agonie.” (parafaraza la Henry Miller)
“Convertirea a fost la teism, pur si simplu, nu la crestinism. Nu stiam inca nimic despre Intrupare. Dumnezeul in fata Caruia capitulasem era cu totul neomenesc. Cand colo descopeream ca inima realitatii era o Persoana.” (C. S. Lewis)
De cumparat si citit (am putea zice si: Neaparat !):
C.S.Lewis – „SURPRINS DE BUCURIE : Povestea unei convertiri” (Editura HUMANITAS, 2008, 2011)
http://www.humanitas.ro/humanitas/surprins-de-bucurie
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/clive-staples-lewis-126001....
http://bisericabrancoveanu.ro/component/content/article/34-home/135...
Extrase:
http://www.humanitas.ro/files/media/surprins-de-bucurie.pdf
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Lewis%20-%20Surprins%20de%20bucurie...
Tot textul (aproape):
http://www.scribd.com/doc/74713751/CS-Lewis-Surprins-de-Bucurie
http://www.scribd-downloader.com/download/CS-Lewis-Surprins-de-Bucu...
De citit introducerea de aici („Ferigi si elefanti”):
http://www.humanitas.ro/files/media/ferigi-si-elefanti.pdf
si
http://www.scribd.com/doc/70937005/CS-Lewis-SFATURILE-UNUI-DIAVOL-B...
In 1929 (C. S. Lewis) revine la crestinism au, mai exact, la teism:
„…m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu… eram, pesemne, în seara aceea cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia.”
Pana a ajunge insa la credinta ca „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”, aveau sa mai treaca doi ani.
-
- Ştergere comentariu
Ce qu’il y a de terrible quand on cherche la verite, c’est qu’on la trouve.
-
- Ştergere comentariu
“Răspunsul vine când încetăm cu întrebările, mi-am zis eu ca să mă liniştesc. Vine când întrebarea coboară din creierul limbut şi ne cuprinde inima şi trupul.” (Kazantzakis)
-
- Ştergere comentariu
„Ca să fii mare, fii întreg: nimic
De-al tău nu exagera sau exclude.
Fii totul în toate lucrurile. Pune tot ce eşti
Chiar şi în puţinul pe care-l faci.
Tot astfel în fiece lac pe de-a-ntregul luna
Luceşte, fiindcă trăieşte sus.” (Fernando Pessoa / Ricardo Reis)
-
- Ştergere comentariu
Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
-
- Ştergere comentariu
Filmul “Lucy” (la Cinema acum, aug. 2014 / R: Luc Besson) – Deosebit !
http://www.cinemagia.ro/filme/lucy-590058/
Lucy a fost prima maimuta-om, stadiu pe care noi inca nu l-am depasit. Suntem doar niste maimute care vorbesc, cu toate ca, in acelasi timp suntem niste fiinte superioare transdimensionale, prinse in capcana uitarii si a lumii, lucru de care profita alte entitati supraumane. "We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience.” (Teilhard de Chardin). Filmul arata evolutia post-umana posibila pt fiecare. “Pamantul este o fabrica de facut zei/ingeri.” “Acum stiti ce aveti de facut cu darul care vi s-a dat.”
De comparat Lucy cu dr. Manhattan / Jon Osterman din filmul “Watchmen = Cei ce veghează”
http://www.cinemagia.ro/filme/watchmen-cei-ce-vegheaza-18651/
Conex v. si filmele:
“Limitless = Dincolo de limite”
http://www.cinemagia.ro/filme/limitless-483698/
"Source Code = Transfer de identitate"
http://www.cinemagia.ro/filme/source-code-477254/
“Push = Războiul minţii” [substanta stimulatoare a capacitatilor paranormale]
http://www.cinemagia.ro/filme/push-razboiul-mintii-30123/
“X-Men: The Last Stand = X-Men: Ultima înfruntare” [“leacul” antimutant]
http://ro.wikipedia.org/wiki/X-Men:_Ultima_%C3%AEnfruntare_(film)
Serialul “The 4400 = Cei 4400” [promicin - substanta stimulatoare a capacitatilor paranormale]
http://en.wikipedia.org/wiki/The_4400
Max Payne
http://www.cinemagia.ro/filme/max-payne-26094/
Episodul "Tao of Rodney” din serialul “Stargate Atlantis”
http://stargate.wikia.com/wiki/Tao_of_Rodney
“The Lawnmower Man = Omul care tunde iarba” [“God made him simple, science made him a god.” / “Cum am încerca să folosim puterea aceea, fără să ne identificăm cu Divinitatea?”]
http://www.cinemagia.ro/filme/stephen-kings-the-lawnmower-man-omul-...
V. si nuvela + romanul + ecranizarea “Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes
http://www.editura-art.ro/carte/flori-pentru-algernon
http://www.cinemagia.ro/filme/flowers-for-algernon-flori-pentru-alg...
+
Practica Meditatiei Vipassana Anapanasati (= largirea granitelor constiintei prin observarea necontenita a respiratiei) / tehnica Yoga (v. descriere in revista “Yoga” a lui André van Lysebeth)
http://en.wikipedia.org/wiki/Anapanasati
http://www.vipassana.com/meditation/anapanasati_meditation_on_breat...
+
- Substantele psihedelice, gen LSD, psilocibina, mescalina, ayahusaca, marijuana, hasis etc (difera de drogurile care dau dependenta, folosite pe piata New World Order: heroina, cocaina, morfina, ecstasy, opiu s.c.l.) – pot fi utile (daca le folosesc cum trebuie !) celor prea inchisi-incuiati (v. Harry Potter), opaci, nesimtiti:
- folosirea substante psihotrope gen mestecat frunze de coca sau fumat hasis, marijuana, ciuperci stupefiante s.a. (in civilizatiile vechi si contemporane: America Sud si Centrala, Africa, Orientul Mijlociu , Orientul Indepartat, sadhus din India, Laponia, Siberia / shamanii etc) – pt a rezista fizic in conditii de mancare f. putina, efort fizic mare, operatiuni magice, accesarea de portaluri interdimensionale, pt deschiderea mintii etc
- Miscarea religioasa sincretica “Santo Daime”
http://en.wikipedia.org/wiki/Santo_Daime
- Studiile despre LSD ale lui Stanislav Grof, urmate de tehnica “respiratiei holotropice”, cand NWO a scos in afara legii LSD-ul
- vindecarea cancerului, psihozelor s.a. cu marijuana (Miscarea “Legalize Joy !”)
- Carlos Castaneda – Peyotl si Micul Fum
- Terence McKenna
http://en.wikipedia.org/wiki/Terence_McKenna
- “Portile perceptiei. Raiul si iadul” de Aldous Huxley
- Byron, Shelley, Keats, poetii-scriitorii-artistii francezi (Baudelaire, Cocteau, Toulouse-Lautrec, peintres Honoré Daumier et Eugène Delacroix ou les écrivains Gérard de Nerval, Gustave Flaubert, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac, Théophile Gautier, Rimbaud, Verlaine,…), Beatles, Miscarea “Flower Power”, Philip K. Dick,… cam toti marii artisti ori savanti din epoca moderna si-au stimulat creativitatea cu ceva de acest gen
- “Paradisurile artificiale. Despre vin şi haşiş” de Charles Baudelaire
- “Confesiunile unui opioman englez” de Thomas De Quincey
- “Narcotice în cultura română” de Andrei Oisteanu
http://books.google.ro/books?id=QW3nAQAAQBAJ&lpg=PT324&ots=...
- “Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu (se refera si la ciuperca halucinogena-stupefianta !)
- Mirodenia din “Dune” de Frank Herbert
- http://topu.ro/scurta-istorie-a-consumului-de-droguri-si-alcool-in-...
5000 i.Hr. – primele atestari ale utilizarii drogurilor sunt vechi de aproximativ 7.000 de ani – macul, din care se extrage opiul, este mentionat pe tablitele sumerienilor din Mesopotamia; acesta era folosit in scopuri medicinale si recreationale;
3500 i.Hr. – prima atestare istorica a producerii de alcool: este descrisa functonarea unei “berarii” pe un papirus egiptean;
3000 i.Hr. – pe langa mac, planta deja descoperita si folosita, chinezii incep sa foloseasca tot mai multe plantel pentru proprietatile lor vindecatoare sau de relaxare; de aici inainte vorbim de aparitia ceaiurilor;
2.700 i.Hr. – Cannabis Sativa, canepa indiana, este mentionata pentru primata data intr-un document chinezesc; se presupune ca aceasta era folosita de oameni cu foarte mult timp inainte;
2500 i.Hr. – cele mai vechi dovezi istorici ale consumului semintelor de mac pe actualul teritoriu al Elvetiei;
300 i.Hr. – Teofrast, naturalist si filozof grec, scrie despre ceea ce a ramas in istorie drept cea mai veche dovada incontestabila a utilizarii sucului de mac;
450 d.Hr. – fragment din Talmudul babilonian: “Vinul se afla in fruntea tuturor medicamentelor; acolo unde vinul lipseste, medicamentele/drogurile sunt necesare”;
cc. 1000 – opiul este consumat pe scara larga in China si in Orientul Indepartat;
1493 – Cristofor Columb revine in din America si aduce tutun; de aici incepe istoria fumatului;
1525 – alchimistul, medicul, fizicianul, teologul, filozoful si astrologul elvetian Paracelsus introduce in tinctura de opiu in practica medicala;
1650 – consumul de tutun este interzis in Bavaria, Saxonia si in Zurich, insa masurile sunt lipsite de efect;
1800 – armata lui Napoleon se intoarce din Egipt si introduce cannabisul in Franta; artistii si avantgardistii Parisului formeaza in 1844 organizatia “Le Club de Haschischins”;
http://fr.wikipedia.org/wiki/Opium
http://fr.wikipedia.org/wiki/Club_des_Hashischins
http://en.wikipedia.org/wiki/Opium_and_Romanticism
http://www.sculfort.fr/articles/etoes/19e/baudelaire/droguepoesie.html
http://artdecrire.com/News-Detail.php?id=0000000038
http://lemangeurdopium.canalblog.com/
http://droguesetartistes.unblog.fr/ii-la-drogue-un-element-de-plus-...
- “Dans la vie, j'ai eu le choix entre l'amour, la drogue et la mort. J'ai choisi les deux premières et c'est la troisième qui m'a choisi... “ de Jim Morisson. Il y a les drogues qui vous cultivent, celles qui vous détruisent et celles qui font horreur…
- Famous Drug Users
http://www.soveriegn.freeservers.com/drugs.htm
mous Drug Users
"Threat to Society !?": Drugs used:
Isaac Abrams, artist LSD
Tim Allen, actor, comedian "Home Improvement", "The Santa Clause" cocaine
Richard Alpert (also known as Baba Ram Das), psychologist, author, guru LSD
Lewis Daniel Armstrong, musician ("Satchmo") marijuana
Allen Atwell, artist LSD
Marcus Aurelius, philosopher, emperor of Rome opium
Ginger Baker, musician amphetamines
Tallulah Bankhead, actress cocaine
Marion Barry, mayor of Washington, D.C. cocaine, alcohol
Charles Baudelaire, poet absinthe
The Beatles, musicians marijuana, LSD
John Belushi, comedian, actor marijuana, heroin, cocaine
Sarah Bernhardt, actress cocaine
Elizabeth Barrett Browning, poet opium
Lenny Bruce, comedian, free speech activist marijuana, heroin
William S. Burroughs, historian, author: "Naked Lunch", "I, Claudius" cocaine, opium
Lewis Carrol, mathematician, photographer, author: "Alice in Wonderland" mushrooms
Winston Churchill, British prime minister alcohol
Grover Cleveland, U.S. president cocaine
William Clinton, U.S. president "Well, I did smoke pot, but I didn't inhale. And I was in England, so it really doesn't count. Plus, no-one saw me. So what's the big fuss? The half million people arrested for pot last year are just sore losers." (If you got locked up for a few decades, you would be too.) marijuana
Jean Cocteau, playwrite: "Orpheus" opium
Samuel Taylor Coleridge, poet: "The Rime of the Ancient Mariner" opium (laudanum)
Wilkie Collins, author: "The Moonstone" opium
David Crosby, Musician, founding member of "The Byrds" and "Crosby, Stills and Nash" marijuana, cocaine
Aleister Crowley, magician, author: "Magick Without Tears", "Moonchild", "The Book of Thoth", "Diary of a Drug Fiend", "Theory of Magick" EVERYTHING
Salivor Dali, painter "Everyone should eat hashish, but only once." hashish
Thomas DeQuincy, author: "Confessions of an English Opium-Eater" opium (laudanum)
Charles Dickens, author: "A Christmas Carol", "Oliver Twist" opium
Arthur Conan Doyle, logican, author: "Sherlock Holmes" (a cocaine user) opium
Isadora Duncan (revolutionized dance) cocaine
Thomas Alva Edison, inventor, industrialist cocaine, alcohol
Havelock Ellis, physician, author: "Psychology of Sex", essay: "Mezcal: A New Artificial Paradise" peyote
Carrie Fisher, Actress, screenwriter prescription drugs
Ben Franklin, inventor, publisher, scientist, American statesman opium, marijuana
Peter Fonda, actor marijuana, LSD
Sigmund Freud, physician, "Father of Psychoanalysis" cocaine
Jerry Garcia, musician (with The Grateful Dead), philospher, spiritual consultant to Jefferson Airplane, religious leader LSD, marijuana, heroin
Newt Ginrich, Speaker of the Senate "See, when I smoked pot it was illegal, but not immoral. Now, it is illegal AND immoral. The law didn't change, only the morality. That's why you get to go to jail and I don't. Any questions?" Yes, does he really believe himself? marijuana
Al Gore, U.S. vice-president "My work on the environment is so important that I can't take the time off to go to jail for something so trivial as marijuana. But its okay with me if you go." (Insensitive snot) marijuana
Ulysses S. Grant, U.S. president cocaine, alcohol
Grateful Dead, musicians marijuana
Jimi Hendrix, musician, singer, legendary guitar player LSD, heroin
Albert Hoffman, chemist, discovered LSD and became a proponant LSD
Billie Holliday, singer opium
Dennis Hopper, actor marijuana
Aldous Huxley, author: "Brave New World", "Island", "Doors of Perception" mescaline
William James, physician, philosopher nitrous oxide, ether, peyote
Jefferson Airplane/Starship, musicians maijuana
Thomas Jefferson, U.S. president, inventor, architect, marijuana farmer marijuana
Jesus the Nazerite, Carpenter, Rabbi, "Christ"
* Amanita muscaria, also known as fly agaric. Evidence available from R. Gordon Wasson, ("Soma, The Divine Mushroom of Immortality") mushroom expert and executive to J.P. Morgan. Another case was made by John M. Allegro, noted Bible scholar and linguist, who presented evidence in "The Sacred Mushroom and the Cross" that the story of Jesus was actually an allegory on the properties of the amanita. alcohol, mushrooms*
Steve Jobs, co-creator of the Apple computer, the NeXt computer, and former head of Apple Computers, Inc. marijuana, LSD
Janis Joplin, singer heroin, alcohol
Stacy Keach, actor (Mike Hammer) cocaine
John Keats, poet opium
Ken Kesey, author: "One Flew Over the Coo-Coo's Nest", "Once a Great Notion"
* Mr. Kesey's personal correction: I only had him down for LSD, to which he commented that someone not willing to try anything, is not a real truth-seeker, but only a dilatant. EVERYTHING*
Archibald Leach (actor Cary Grant) LSD
Timothy Leary, psychologist, Father of Transactional Analysis, software author: "Mindwheel". "Turn on, tune in, drop out." LSD, marijuana
Donovan Leich, musician LSD, marijuana
Pope Leo XIII cocaine
John Cunningham Lilly, physician, scientist (electronics, dolphin communication, sensory deprivation), philosopher, author: "Mind of the Dolphin", "Center of the Cyclone" LSD, ketamine
Bela Lugosi, actor opium, morphine
Bob Marley, musician "The Father of Reggae Music" marijuana
Judge Marquat, Arizona Supreme Court Justice, involved in Miranda ruling. marijuana
Joseph McCarthy, U.S. Senator opium
Joni Mitchell, Musician Marijuana
Wier Mitchell, physician, author: "Injuries of the Nerves and their Consequences" peyote
Mohammed, spiritual leader hashish
Marcia Moore, Sheraton Hotel heiress, author: "Hypersentience", Journeys into the Bright World" LSD marijuana, ketamine
Jim Morrison, lead singer for The Doors cocaine, alocohol, LSD, marijuana
Mothers of Invention, musicians LSD, marijuana
Willi Nelson, musician marijuana
Jack Nicholson, actor marijuana, LSD
Stevie Nicks, singer cocaine
Philippus Aureolus Paracelsus, Father of Modern Medicine opium
Pablo Picasso, painter, "The smell of opium is the least stupid smell in the world." opium
Plotinus, Roman philosopher, 205-270 AD opium
Edgar Allen Poe, poet, author: "The Raven", "The Fall of the House of Usher" opium
Jackson Pollack, painter (His work sold for up to $8,000,000 a piece.) alcohol
Cole Porter, composer cocaine
Elvis Presley, singer, actor prescription drugs
Richard Pryor, actor, comedian cocaine
Cardinal Duc de Richelieu, leading minister to king Louis XIII opium
Franklin Delano Roosevelt, U.S. president alcohol
Sir Walter Scott, poet, author opium
Shelly, poet opium
Arlene Sklar-Weinstein, artist LSD
Robert Louis Stevenson, author cocaine, morphine
The Rolling Stones (reputed to be the greatest rock-and-roll band in the world) marijuana, LSD
Desmond Taylor, film director cocaine
Clarence Thomas, U.S. Supreme Court Justice "I was smart enough to use pot without getting caught, and now I'm on the Supreme Court. If you were stupid enough to get caught, that's your problem. Your appeal is denied. This 40 year sentence just might teach you a lesson." Clearly, a hateful man. marijuana
Vincent Van Gogh, painter absinthe, camphor
Jesse Ventura, wrestler, governor of Minnesota marijuana
Jules Verne, author: "The Time Machine", "War of the Worlds", "2,000 Leagues Under the Sea" cocaine
George Washington, U.S. president, marijuana farmer marijuana (sensimilla)
Allen Watts, Zen philosopher, masters degree in religion, doctorate in divinity, author: "The Joyous Cosmology", "Zen Sticks, Zen Bones", "The Taboo against Knowing Who You Are", "The Wisdom of Insecurity". LSD, marijuana, mescaline, psilocybin, dimethyl-tryptamine (DMT), alcohol
Andrew Wiel, physician, psychopharmicologist, anthropologist, fire-walker, alternative health expert, author: "The Natural Mind", "Spontaneous Healing", "8 Weeks to Optimum Health" marijuana, peyote, yage (S. American hallucinagin)
William Wilberforce, almost singlehandedly got slavery abolished throughout the British Empire opium
Sigmund Freud — Cocaine
Francis Crick (co-descoperitor al ADN-ului, Nobel) — LSD
Thomas Edison — Cocaine Elixirs
Paul Erdös (matematician) — Amphetamines
Steve Jobs — LSD
John C. Lilly (neuroscientist) — LSD, Ketamine
Richard Feynman (fizician, Nobel) — LSD, Marijuana, Ketamine
Kary Mullis (chemist, Nobel) — LSD
Carl Sagan — Marijuana
Charles Dickens - Opium
http://www.finerminds.com/personal-growth/5-famous-iconic-drug-user...
http://blogs.scientificamerican.com/mind-guest-blog/2013/11/22/crea...
http://www.salon.com/2013/08/16/10_famous_geniuses_who_used_drugs_a...
http://drugabuse.com/30-famous-musicians-who-have-battled-drug-addi...
-
- Ştergere comentariu
“Cum am încerca să folosim puterea aceea, fără să ne identificăm cu Divinitatea?”
Filmul “Lucy” (la Cinema acum, aug. 2014 / R: Luc Besson) – Deosebit !
http://www.cinemagia.ro/filme/lucy-590058/
Lucy a fost prima maimuta-om, stadiu pe care noi inca nu l-am depasit. Suntem doar niste maimute care vorbesc, cu toate ca, in acelasi timp suntem niste fiinte superioare transdimensionale, prinse in capcana uitarii si a lumii, lucru de care profita alte entitati supraumane. "We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience.” (Teilhard de Chardin). Filmul arata evolutia post-umana posibila pt fiecare. “Pamantul este o fabrica de facut zei/ingeri.” “Acum stiti ce aveti de facut cu darul care vi s-a dat.”
-
- Ştergere comentariu
Problema e ca oamenii cred ca singura realitate e doar ceea ce e aici (= lumea cotidiana terna si cu probleme). Trebuie sa ai un scop inalt (al vietii). Si sa te mentii in “starea de cautare”.
Pentru betivi / drogati / dezabuzati / dezamagiti / cei in suferinta / cei care tanjesc in timp ce gogesc… – adica pentru noi toti, intr-o forma sau alta:
Maestrul Betiv:
Corp beat (forma schimbatoare)
Minte (inima, spirit) treaza-clara-incoruptibila.
“
…la ieudul fara iesire si noi am, si noi am fost candva.
si suntem si acum si o sa fim si maine poimaine
si in veci apa aceluiasi rau ne va scalda. [v. si “Siddhartha” – Hermann Hesse]
http://www.gutenberg.org/files/2500/2500-h/2500-h.htm
cate luni n-a fot decat doar zi si noapte,
cate luni nu l-am cautat peste tot?
…zadarnic te vei zbate sa afli iesirea intrarea iesirea,
zadarnic vei zori sa rupi lintoliul spatiului
in care-ai lunecat. dincolo n-o sa dai decat
de urma piciorului tau de dincoace.
fara margini este ieudul si fara iesire. [lumea / maya / iluzia]
nici o geografie n-a reusit inca sa-l aproximeze.
nu l-a prevestit nici o aura.
nu-l urmeaza nici o coada de cometa.
ca nourul peste vazduhuri pluteste el peste
uscaturi si ape, nu-l prevesteste nici o
aura nu-l urmeaza nici o
coada de cometa.
…dar ieudul unde este am zis noi n-am iesit niciodata
sa stim unde este. a zis macar trece trenul prin partea voastra?
am zis trece autobuzul zilnic.
de doua ori pe saptamana vinerea pe la borsa.
…i-am dus flori
ea sta in mijlocul camerei… cu geamantanul in mana am zis ce vrei sa faci a
zis eu astept autobuzul
eu astept autobuzul
cum autobuzul ce autobuz astepti in
incaperea asta fara usi si ferestre –
si ea a zis dar asta nu-i o camera copii
asta e o strada
numai ca aici s-a facut noapte
cum noapte ce noapte ti-ai pus ochelari fumurii ca sa nu ne mai vezi
si cum sa te duci atat de curand, e abia noiembrie draga noastra
pasarile-abia au inceput sa-ngalbeneasca si sa cada
si autobuzul trece doar vinerea si azi e doar marti
si maine poimaine doar marti si autobuzul
cand trece, vinerea, trece doar pe la borsa.
…in bucatarie e cordoba, s-au aciuat in ea soarecii
indoielii. rapune indoiala, am trait cu ei prea multa vreme
ca sa mai stim cine pe cine vaneaza.
si-n hainele noastre noi nu suntem noi;
ele singure flutura disperate, haide,
repede-te inspre la mancha hainelor noastre,
implanta-ti sulita prin ele si scapa-le de noi,
esti singurul care-a trait toata viata in spania acestei incaperi,
numai tu stii cum sa.
…si dorm acum pentru ca maine urmeaza
si maine sa dorm si in molusca pernei
nu mai conteaza daca eu sunt eu sau eu –
si mircea striga trezeste-te, dar eu nu-l aud,
trezeste-te, zice, dar eu nu.
la ce m-as trezi si cu ce-as mai ramane
daca m-as trezi in intregime? [refuzul revelatiei]
ne trezim intr-o zi vii si nu stim ce-i cu noi
si zicem la ce si ei zic maine-poimaine aveti
prima infatisare, trebuie sa va pregatiti sa vorbiti,
aveti grija ce spuneti, tot ce spuneti este in
defavoarea voastra, aici este ieudul oriunde ati
fugi este ieudul.
noi doi ne-am nascut amestecati, varati
unul in altul, inghesuiti in sacul aceluiasi trup,
cu neputinta de descalcit din unul celalalt.
si ca sa nu se spuna ca ne-a facut doar pe jumatate
ea nu ne-a spus niciodata ca suntem doi.
mi-a spus mie tu esti pantecele si picioarele
i-a spus lui mircea tu esti capul si pieptul ai grija
nu cumva sa uiti de picioare.
ne-a spus totdeauna tu ca unuia singur.
ne-a infasurat pe amandoi intr-o aceeasi haina.
eu am invatat cu vremea sa fiu numai picior si mana
el – doar rasuflare si doar cap.
pana cand am dat ca nici nu ne cunoastem.
pana cand am dat ca suntem doi.
habar n-aveam cum ne-a putut lipi atat de bine
de nu s-a putut vedea pana la 25 sau 26
cand ne-am intalnit noi prima oara.
am zis tu esti mircea? a zis da-mparate.
am zis nu esti tu, a zis hai sa bem…
pe urma careva dintre noi doi a zis ca se duce
ca alta data n-o sa mai fie niciodata autobus.
si dracu-a mai stiut care din noi a ramas si care,
atunci cand mircea s-a dus. [nebunia / moartea]
batem in usi sa ne deschida sa ne
lase sa iesim, dar cei de dincolo nu ne aud si
bat si ei in usi sa-i deschidem sa iasa
si cand se deschide dam tot peste noi [ceilalti sunt eu]
dar nu ne luam in seama si zicem noi vrem sa iesim
si ei zic vrem sa intram, nu luati cu voi usa,
n-o sa avem ce descuia la iesire, [suntem dintotdeauna liberi dar nu ne dam seama]
o sa ramana gol in perete,
n-o sa avem pe unde iesi. [afara-inauntru banda Moebius]
in ziua de paispe, adica marti, adica ieri,
viata mea s-a socotit incheiata. pleopele s-au
plumbuit. in genunchi ca intr-o gara trenul
femurelor s-a oprit. mainile s-au impreunat
si s-au dus de-a lungul gatului in sus. au
susotit ceva la ureche. s-au sfatuit sa coboare cu totul
si sa-si doarma somnul in manusi.
sa le fie manusile odai pe veci
mainilor mele triste si subtiri si reci. si gura s-a
ofilit si ea, a zis m-ai tinut cufundata
atata vreme-n obraz ca sa slujesc
la rasul tau nefiresc. acum pa, dragule, eu ma duc
sa ma culc putin sub limba. singura cuc.
nu cu tine ca pe tine nici camasa nu sta
fericita. ca e lezata-n matase
de soarecele care-ti roade-n oase.
dar pantofii tai sunt inca negri. or sa poarte
doliu dupa degete. or sa te jeluiasca.
preot o sa fie unghia, lautari genunchii
umerele nasi, mainile nuntasi
iar faclie fosforul din unghii.
isi sarbatoreste ziua, e fericit. pe
masa lumanari, farfurii, pahare.
e fericit. are treizeci de ani de
moarte de la nastere incoace.
fugi de carnea ei caci e o carne de vis.
inapoi in abatia trupului si nu mai starui
s-o parasesti…
dar nu mai trece dincolo de foile care sunt aceste
pietre din pereti. si lasa mai des de acum
sa te doboare somnul.
cand ai prea mult ragaz, adu mortar si caramizi
dubleaza zidurile ingroasa peretii coboara tavanele [complica-ti viata]
pana cand n-are sa iti mai ramana loc
decat doar pentru somn. si mai ales
umple acolo unde au fost ferestre si usi.
nu asterne nicaieri cuvinte [cugetele profunde], cuvintele pot
roade varul si macina piatra peretilor:
dincolo n-o sa dai decat din nou de ea.
fugi de carnea ei caci e carne de vis. [Maya / lumea iluzie]
ce a rostit mircea in fata ucenicilor [organele si/sau factorii trezitori] la 10 noiembrie
eu nu ma mai duc azi acasa. dar stiu:
unul din voi are sa ma trezeasca.
unul din voi pre mine insumi ma va vinde. dumitru doctorul o sa ajunga prea tarziu.
caci eu m-am vechit, m-am vestejit
si ca florile de bruma m-am ovilit
soarele m-au lovit caldura m-au palit.
vanturile m-au negrit. drumurile
m-au ostenit. zilele m-au vechit.
aii m-au imbatranit.
noptile m-au schimosit.
si decat toate mai cumplit, norocul m-au urgisit.
glorie, glorie! aici suntem la portile orien.
unde totul este posibil si
nimic nu mai are rost.
biruitori raman aici doar cei cazuti pe campul de lupta.
totul a inceput aici in zi de marti, ieri
a fost marti, miercuri si joi e doar marti. [Marti oamenii sunt sparti, miercuri oamenii sunt cercuri. Marti trei ceasuri rele.]
maine incepe si maine ziua de marti. vesnica sarbatoare.
sufletul se inalta pe varfuri sa vada ce zi
urmeaza de dupa orizont, cu bucurie tresare
caci vine ziua de marti.
- miezul noptii, al acestei, pre ei unde i-au aflat?
- cu roza ofilita-n piept fiecare coborand catre ithaca sa.
falcile chitului cu greu le-au desferecat.
cu greu mare au intrat.
glorie, au strigat, glorie, au spus, glorie, au soptit,
glorie apartamentului care ne-a inghitit.
amurgul zeilor [Ragnarok / Apocalipsa] ne-a gasit gata
nepregatiti, asteptandu-l pe mircea
careinsanuamaivenit.
- inaltarea lui s-a petrecut?
cu surle si trambite de piatra a fost.
si nimeni care sa vada cum
dintr-o gaura tasneste
stralucitor ca olimpul
ieudul fara iesire.
[unde ne-am nascut si copilarit/traim fiecare, in lume adica]
… aici [in lume / in iluzie] nu stau decat doar cei ca noi aici
viata se bea si moartea se uita.
si nu se stie niciodata cine pe cine, cine cu cine si cand si la ce.
… iar daca-njura asculta-l cucernic: el cand injura
se roaga. asa cum fac toti aici.
asa ai sa faci si tu curand.
la capatul din dreapta – hans, el da are
treisopt. are capul cazut pe masa.
a avut bani. o avea pe tereza. are treisopt.
a avut baiatul un amic, amicul a avut-o pe
tereza, tereza a avut banii lui hans, hans are
capul cazut pe masa, masa schioapa, noi cu el.
pe atunci avea 36, acum are 41 la bocanci,
viata verde si ciroza hepatica-l asteapta-n pat.
dintre noi, hansi e singurul om realizat.
mitru: de un an cu ocupatie fara si bun pentru apostolat.
pripasit si el aici ca aici e hotel pentru toti.
a avut candva nevasta si o casa, insa i s-au terminat.
… este vinerea si este seara.
de vineri pana luni nu mai am la ce trai.
atunci hans se infurie si cumpara spirt sanitar
si zoli se infurie si cumpara spirt sanitar
si eu ma infurii si eu si zic la ce
si ei zic la ce si dupa asta indoim
totul cu apa si-ncepem sa fim fericiti.
ei nu mai zic la ce, eu nu mai zic.
de vineri pana luni nu ne mai auzim.
ne luam portia fiecare si incepem sa fim
mai putin nefericiti. mai putin vii.
am angajat, nene, doi de la camera 24, se
roaga pentru noi zi si noapte, o sa
fim precis iertati, pu-
tem bea in continuare.
zoli
- are, ma, careva dintre voi casa si masa-n alta parte? buuun,
ala sa iasa dintre noi. ai, ma, parinti? ai iubita?
ai copii? ai pe cineva sa te-nfieze? hai, aia valea de-aici. hansi,
tu ai, ma, mama? cara-te. aveti, ma, vreunu
sa-i fie mila de voi? adio. e cineva
sa te regrete, baiete? pa!
ai fost ba, careva, fericit la viata ta? ciao, pa!
vine fericirea sa dea desteptarea, hansi, baiete,
fereste-te de ea ca de dracu, baiete,
pre multi i-a pierdut.
ma gandesc si acum ca puteam s-o iau mai pe de-alaturi
de cat de pe alaturi am luat-o
si ziua de azi putea sa fie tot aia de maine,
tot aia de ieri. dar…
se deschide o vreme noua, toti oamenii sunt fericiti.
avem toti limbi lungi la bocanci si la clopote. [zeama de clopot]
iar de maine ni s-a promis cloroform.
de maine lumea va deveni
mai usoara, mai subtire. se va strecura din noi
ca printr-o panza de tifon afara.
vom fi mult mai usori pe masa de operatie. [a bolii si a mortii]
adevarul, si asa, va sta in spate.
or sa ne extirpe numai lumea dinafara.
moartea in noi va ramane intacta.
viata in noi va ramane exacta.
iar de maine promitem sa nu mai bem,
sa nu mai facem deranj la bloc,
sa nu mai folosim fosa sceptica.
de maine promitem sa nu mai bem.
numai ca maine iar e azi – dezamagire,
maine n-o sa fie nicicand maine.
„peste drum de crâsma unde stau si beau
e biserica. eu si parintele ne pândim de multi ani.
as vrea sa-L slujesc si eu pe Dumnezeu dar mi-e teama.
ar vrea si el sa bea cu mine dar n-are curajul.
atunci ridica înspre mine crucea cu mânie
si ma ameninta si atunci ridic si eu înspre el
halba cu bere si-l amenint
si bat furios din picioare si se mânie si el
si da îndaratul ferestrelor din picioare si mâini.
poate nu ar trebui sa vin duminica la birt
chiar de la sapte dimineata. el îsi începe
slujba la noua. dar la sapte, exact la sapte
se furiseaza si el în altar si începem sa ne facem semne.
(...) o sa facem atunci un chef pe cinste, parinte,
întotdeauna platesc eu, poti bea linistit, noi n-avem
cui te pârî. si dupa aia o sa ne mutam si o sa bem si la tine,
o sa fie duminica seara târziu, n-o sa ne vada nimeni.
dar înceteaza sa ma mai ameninti, mi-e atât de frica acum
de cei ce ma ameninta cu viata vesnica, parinte.
[golul ] stă în sînul familiei şi creşte întîi afară.
cînd dai că s-a mutat înăuntru e prea tîrziu,
pentru că a luat înfăţişarea ta.
o băuturică e întotdeauna bună ca să-l umpli.
oricum, ce a fost va mai va.
dar ce plăcut e acum aici unde pînă mai ieri
era seară şi nicăieri!
autobuzele umblă pline cu morţi.
dimineaţa, în staţia din faţa blocului
morţi osteniţi aşteaptă autobuzul ţ0ţ.
la cinci după-amiaza,
aceeaşi morţi se întorc de la serviciu.
răsuflă uşuraţi şi suie cu liftul
fiecare în sicriul lui, unde vara asta
n-a fost pic de răcoare.
am avut norocul să nimeresc într-un bloc
unde toţi sunt morţi. am şi eu
sicriul meu, la etajul cinci, sosesc
mai tîrziu decît ceilalţi. asta nu înseamnă însă
că sînt mai viu. lucrez doar mai mult.
iar afară trebuie să par că trăiesc şi am treabă.
doar că lucrez neglijent, dorm prea mult,
sînt absent, nu vorbesc, beau în grabă.
stau cu gîndul să plec. mă grăbesc s-ajung acasă
măcar înainte de douăsprezece noaptea cînd
raclele se răcoresc, moartea devine tihnită
şi nu mai e nimic de văzut pe pămînt.
atunci încep să mă rog. cu cît mă rog cu atîta
spaima devine mai densă, răul mai mistuitor.
dar de aici din iad ce strălucitor pare cerul
chiar şi în nopţile cu nori.
se vor spune mîine lucruri mari
dar nu atît de mari încît
lumea să nu rămînă aceeaşi.
ai adus chei mai mari decît uşile
care trebuie descuiate.
cît zumzet e-n spate, pe culoare,
şi ce puţin se aude aici!
poate am înaintat mai mult decît trebuia.
poate ultimii din rînd au găsit ieşirea
tocmai pe unde noi am intrat.
poate smulsă din ţîţîni, încăperea
şi-a luat zborul de pe noi,
iar noi vîrîm chei în dreapta şi-n stînga,
cotrobăim după uşi care nu-s,
ne încăpăţînăm să nu ridicăm vreodată ochii.
unde nu trebuia să intrăm? de unde
nu trebuia să ieşim?
amicul spune că vara asta va fi lungă
şi că războaiele se vor amîna din nou,
pentru că naşterile au fost din nou
prea puţine anul acesta,
aşa că iar va rămîne doar războiul cu sine.
acum, noapte bună. se face zi şi aici.
încăperea s-a tras de mult de pe noi,
iar noi orbecăim şi acum cu cheile după uşi.
…tu chiar crezi ca nu suntem mai mult decat suntem aici
la masa sau in gesturile noastre de trezie sau in timp ce ne inghesuim
dimineata in fata chioscurilor de ziare sau in serile lungi de toamna
cand ne intoarcem acasa cu aceleasi si aceleasi miscari de-a
lungul acelorasi si acelorasi strazi?
cei de maine nu-si vor mai pune aceasta intrebare.
dar noi, acum si aici, izolati de limbajul care ii va pune capat [= si: raspunsul e in intrebare, in faptul de a (te) intreba],
degeaba am scurmat cu unghiile in tencuiala degeaba ne-am tinut
lipiti de pereti: de dincolo nu s-a putut auzi nimic –
in fundatura vorbirii noastre raspunsul nu poate fi formulat.
si doar rareori am deschis noi ochii si numai ca sa vedem
cum se rastoarna peste noi ca peste niste sicrie
tone de necunoscut. si chiar atunci i-am inchis repede inapoi
repede si am zis nu-i adevarat inca traim, inca traiesc…
tu chiar crezi ca n-am fost auziti in nici o alta incapere
in care noi n-am apucat sa mai intram?
sau incaperea nu era inca zidita-n pereti sau inca nimeni n-a locuit-o…
sau n-am bagat de seama cand am trecut dintr-o incapere in alta
dintr-o pivnita in alta sau n-am vrut sa spargem peretii ultimei
incaperi de teama sa nu sau nu ne-am putut inchipui ca dincolo
de pivnita asta pot fi si alte incaperi,
altfel luminate decat de aceasta lesie
care se scurge prin crapaturile de la usa din spate
sau usile din fata nu erau inca zidite-n pereti
si nici o alta incapere nu era zidita dincolo –
atunci ne-am napustit cu lacomie inapoi asupra propriului trup,
am coborat si am tras cu furie trapele deasupra –
cu furie ca intr-o provincie a uitarii de sine
ca in pantecele unei femei din care n-ar fi trebuit sa mai iesim.
macar atat sa fi facut noi: sa fi cunoscut esecul intrebarii.
si atunci proprietarii de poduri [ET, entitatile zei…] n-or sa mai aiba putere deplina asupra
trupurilor noastre…
am lasat trupul sa se umfle peste noi
sa se umple si sa se reverse
sa umple incaperile in care am stat
sa nu ramana alta fisura decat
lujerul subtire-al respiratiei - matusa
… altfel ne sufocam in incaperea asta avem nevoie de alt limbaj aici
cunoastem totul – ta-
vanul peretii podeaua –
afara nu se mai poate vedea prin ferestre nimic,
de afara nu se poate auzi inceputul
nici unei alte vorbiri
are sa inceapa chiar acum teritoriul psalmilor:
peste Tine Doamne zidurile trupului meu sunt zidite
Tu esti absenta pe care o-nvelesc, Tu – somnul pe care-l dorm;
daca eu sunt cerul Tau cel cazut, pamantesc,
nu rasari pe el decat in somn
si asa mai departe, vociferez pentru ca stiu
ca nu sunt decat un limbaj si-mi este permisa orice incursiune
si nu pot iesi orice-as face.
eu sunt proprietarul zice eu locuiesc numai in pod
eu nu cobor niciodata, nu aveati cum ma vedea
“cum pod ce pod stam de ani si ani in camera asta
si nimeni n-a vazut vreodata deasupra vreun pod”
eu sunt proprietarul, zice, voi n-aveti ce cauta in pod
“cum pod ce pod camera asta n-a avut niciodata un pod”
a intrat elvira – orbilor apele au ajuns deja pana mai sus de ferestre
luati lopetile suiti in pod varati-le prin streasini vasliti
sa urnim corabia asta cumva din loc, sa ne caram cat mai iute
“elvira dar sus e proprietarul, noi n-avem voie sa”
- repede in pod, nenorocitilor, puneti mana pe vasle, nu mai e timp
“dar, elvira, eu am suit acolo, a zis mircea, nu e nici un pod”
“ba da, zic e proprietarul acolo, e podul acolo”
“nu-i nici un pod, zice el, sus pe acoperis
nu-i decat o papusa sparta de ghips [ideile / imaginea noastra despre D.]
si-n noaptea asta abia de-a plouat, elvira,
abia daca sunt cateva balti sub ferestre,
ploua mereu prin nenorocitele astea de tavane, nimeni nu s-a gandit
sa le faca un acoperis deasupra, un pod”
si eu zic “proprietarul” si el zice “e doar
o biata papusa ferfenitita acolo
daca mai ploua, pana maine dimineata
ghipsul o sa se stearga de tot de pe ea”
…
se zvoneste ca-n oras a aparut amicul, adevaratul amic [v. si Prietenul dinafara si din launtru, Sinele - Rumi]
si lumea se grabeste-ntr-acolo si pentru o clipa incepem sa credem si noi.
dar in piata e doar unul si mai fara rost, si mai jegos ca noi.
iar ala sta in mijlocul pietei cu mana intinsa si zice ca e amicul
si lumea la cozi il injura, pentru ca, de sarbatori,
altfel speram sa apara amicul, adevaratul amic.
pe asta care isi spune amicul il stim si noi [lumea e D. Care ia forma de “lume”, dar noi credem ca e doar lumea asa cum o stim]
umbla cersetor de ani si ani prin cartierele marginase.
si pe urma vine sa se-mbete si doarme pe unde apuca –
prea seamana cu noi ca sa fie adevaratul amic.
… ne oprim, ne facem ca-l ascultam, ii dam apa la moara
si-l numim si pe al amicul, pentru ca aici, pe malurile dambovitei,
toti devenim cu timpul amici.
… ne sopteste doar sa-i imprumutam si lui o haina, ceva. [aproapele e D sub masca “celuilalt”]
la naiba, n-avem, n-o sa-i ajutam pe toti schilozii.
parca pe noi ne-ajuta cineva?
si atunci ii zarim in usa birtului crucea pandindu-l poruncitoare
si aruncandu-si asupra noastra cautatura deocheata si rea.
cara-te iute, urlam spre amicul. ia-ti-o si cara-te,
altfel dam cu totii de belea.
si cand iesim intr-un tarziu il vedem departe, tarandu-si lemnul ala in spate
si lemnul a crescut pe el cat toate blocurile la un loc.
pai, de credeam ca-i chiar ala, nu mergeam si noi sa punem
umarul un pic?
dar asta prea semana cu noi ca sa fi fost chiar amicul,
adevaratul amic.
acuma-s un palton betiv si bolnav, dracu ma mai tine minte.
da candva am dat mari lupte la termopile in obor. [nu putem trai din victoriile trecute partiale, daca inca nu am finalizat in prezent castigarea razboiului]
de nu ma-nhaitam cu amicu, puteam fi palton de doftor ori militian
si curatat si educat si pus si io pa trai usor.
da de cand amicu m-a luat prima oara, n-am mai avut zile bune.
pen ca chiar in ziua aia m-a tarat in doua birturi deodata.
intai mi-a fost o greata grozava si m-am simtit umilit
si urat de toata lumea aia ingalata.
p-orma am uitat ce-am fost si-am inceput si io sa beau cu el.
m-am declasat si ii ziceam hai sa ne betivim ca viata asta
am mai purtat-o noi candva, ca-i deja-a dracului de sifonata –
dumnezeu o fi gresit si ne-a facut inca o data.
p-orma patru ani n-am mai stiut de mine, abia-l mai caram
pana la usa.
ba, da cu o zi nainte de chestia aia eram leoarca de ostenit.
veneam pa el singur si cantam si nu stiu cum de am ajuns acasa.
nu stiu cum m-am dezbracat de el.
nu stiu cum de am dormit sub masa.
asa ca-n seara aia s-a dus fara mine unde s-a dus.
pa cuvantul meu, io n-am habar ce s-a-ntamplat in seara aia.
io-s un palton batran si betiv, da-s un palton de onoare,
lua-m-ar gaia.
eu sunt nimicul. var cu amicul. de trei luni
ma simt la casa vasilescu ca la casa mea.
de cand cu amicul, am crescut si m-am implinit
si ma simt si eu cineva.
dar unde s-a dus in seara aia, asa, dintr-o data,
n-am stire. m-a luat pe nepregatite. de stiam ca are bani
as fi zis ca s-a intors acasa [comoara din suflet], sa-si ia in primire rasul si nebunia
pe care ai lui le au mostenire de-o suta de ani.
avem si noi masca de trecatori [rolul de muritor, al vietii, in Vviata], zice amicul,
si asta ne insala si pe noi adesea.
ani intregi ii slujim [lumii/iluziei] si pana la urma uitam de noi.
dar intr-o zi, deodata, seara, cineva bate in poarta.
- cine esti, intrebi tu, caci tu esti biruitorul
si pe tine nu te mai cauta nimeni.
- trezeste-te, ti se raspunde, te-aduc de pe campul de lupta,
te-am tarat pana aici in spate, zaci de zile-ntregi fara suflare.
haide, dai si tu o bere inainte de caderea noptii?
ori iti arunc lesul in apa de langa zid?
nu mai apuci sa descui, cel de afara a si plecat mai departe,
bate la alte porti, spune si altora acelasi lucru –
pe o noapte ca asta nu-i usor sa vezi cine se clatina pe drum
de unul singur – tu sau altul.
iar in camp, biruitorul il cauta printre lesuri pe cel invins.
vino, il roaga, e randul tau, acum, sa fii deasupra.
dac-ar mai fi adevarul, amice, pentru noi
el ar fi bine sa ramana strain
caci nu mai suntem dintre cei care-ar putea sa-l mai primeasca.
suntem prea vechi la masa asta, e greu sa fim dezobisnuiti,
in strada e forfota, trupurile ne stanjenesc –
intotdeauna ne-au impiedicat sa fim ce-am vrut.
amice, dar nu mai bem ca anul trecut. nu-l mai asteptam
pe unul mai singur ca noi sa vina sa se aseze
sa ne salveze. acum nu-l mai asteptam.
ne-am obisnuit, insa, aici si venim
din obisnuinta la masa asta si cand unul din noi intr-o zi, celalalt
nici n-o sa bage de seama si n-o sa se mire
nimeni, caci nimeni aici e mai presus decat toti.
ar trebui sa fim multumiti de asta, amice, de ce nu suntem?
doar tatal este absent, ne putem permite orice. [Tatal Ceresc]
ah, oameni de nimic ce suntem, nici nimicul
nu ne mai iese ca lumea. desi lucram asupra lui
de ani si ani cu migala, cu speranta ca intr-o zi.
ah, oameni de nimic ce suntem. ah, femeie care nu vei fi. [Femeia duhovniceasca. Sf Pelaghia: “Eu sunt Barbatul, voi sunteti femeile!”]
pas de-o mai ia pe undeva, pas de-o mai sterge
din lume pe nevazute.
ah, va zice femeia, ce oameni de nimic!
de-acum pe mine cine ma va?
… in fericirea asta provizorie
ca ieri stiu ca maine n-o sa fie nici maine decat
tot azi si azi si azi si azi mereu
si de azi pe azi nu se mai poate face mare lucru.
e drept, in singuratatea asta nu orice om singur
ar duce-o prea mult. dar sunt
o groaza de nimicuri ce trebuiesc onorate:
dorinta de a fi cu orice pret [ multi batrani la 90 de ani, care nu mai au nimic care sa-i retina in lume, in afara de atasament (nici parinti, nici frati, nici copii, nici prieteni, nici catel/pisica/papagal… – toti le-au murit sau nu au avut deloc, si nu vor sa conceapa ca, poate, Dincolo se vor reintalni cu cei dragi, ca de-Acolo vin si ca, de fapt se reintorc Acasa, iar cei 90 de ani de aici sunt ca un fum, ca o clipa, o farama de praf, fata de Dincolo), nu vor sa moara, vor sa traiasca cu orice pret, desi nu fac nimic util/bun/interesant/evolutiv, nu citesc, nu asculta muzica, nu urmaresc documentare, nu au vreo descoperire/studiu de terminat, nu se roaga, nu se caiesc pt ce au facut gresit, nu se indreapta si nu se schimba in bine, nu fac exercitii sapiential-evolutive gen yoga, zen etc , nu incearca sa-L simta/gaseasca pe D.…]
neputinta de a mai iubi si
ziua de ieri.
… azi am fost la ecograf, a zis iova. sunt
locuitorul unei gropi. mi-au vazut-o foarte clar inauntru.
lasa, am zis, or sa ti-o scoata ei cumva, n-avea grija, afara,
ei au forcepsuri, au catgut, se stiu bine la asta,
mai bine hai, da si tu o tigara.
ba, zice, groapa creste pe zi ce trece, a-nceput
sa-nghesuie plamanii si s-a dat acuma la ficat.
hai atunci, zic, mergem la birt la berbecul si-o umplem
si-o sa ai o mare la uscat.
nu acum, zice iova. de luni intregi nu mai scriu.
nu mai astept pe nimeni dinspre megara.
si orice hartie e prea subtire cand scriu si se rupe indata.
ia uite-aici: port manusi sa nu se vada, pentru ca acum
scriu direct pe mana mea: e matusa decedata.
scriu greu, var varful creionului in piele pana unde
dau sub ea de mine. scriu cat de-adanc simt eu ca trebuie sa scriu.
zgarii tesuturile, scormonesc in vene, racai in os pana-aud
grafitul cum ii trece prin sicriu.
scriu numai o litera pe zi. atata pana dau de mine, restul
e tacere. nici o scriere nu se compara cu asta.
apoi, pana se vindeca pielea deasupra, scriu in palma, cu scrisul
pe dos.
de asta m-a parasit nevasta: scrisul e dureros.
trebuie sa chem un doctor, zau,
sunt atat de umed incat trebuiesc trecut prin foc.
nu intamplator, ca sa poata disparea,
grecii i-au inventat pe romani. [“Trebuie sa existe o cauza a mortii.” Asa a raspuns Milarepa, cand fusese otravit si l-au intrebat de ce, ca intelept si posesor de puteri nu face nimic ca sa se vindece.]
asa ca hai la megara ori hai la berbecul, batrane,
dar astazi e ultima oara, caci maine
n-are cum sa fie nicicand maine. [Solutia oricarei probleme, oferita de Oracol in “Gargantua si Pantagruel” era “Trink!”, adica “Bea!”]
scriu pana cand litera se scufunda sub carne. intr-o zi voi fi citit
numai pe dinauntru. voi fi o carte legata in propria-mi piele.
si de nepatruns. si cand ma vor deschide
am sa ma mut pe cealalta parte a mea.
voi ramane mereu interior. vor cauta. voi rade.
în tot acest răstimp, luna a stat nemişcată pe cer.
am pornit, dar poate n-am pornit într-adevăr. “
(din Ioan Es. Pop: “oltetului 15, camera 305”, “ieudul fara iesire”, “amicul”, “iarna cu mircea”, “iov, iova, iona, ioan”, “golul”, “pantelimon 113 bis”, “cîtă vreme e noapte aici”, “năneşti”)
https://www.scribd.com/doc/124987330/Ioan-Es-Pop-Ieudul-Fara-Iesire
………………..
Pe Dumnezeu nu-L intereseaza cine ai fost, ci cine esti.
Vrei ca Dumnezeu sa faca totul (pt tine) ? Trebuie sa meriti prezenta Divina, s-O recunosti si sa actionezi in consecinta.
-
- Ştergere comentariu
„Marele mister nu este cel al calatoriei ci cum a ajuns calatorul in punctul de plecare/pornire a acesteia.” („Calatorie in jurul camerei mele”)
-
- Ştergere comentariu
„O, suflete al meu! Tu crezi despre tine insuti ca esti ager si esti furios atunci cand cineva iti spune ca esti neghiob, dar, pana la urma urmei, acesta este adevarul…” (Ghazzali)
„Se poate ca iubirea de Dumnezeu sa nu aiba intaietate in inima omului, ci iubirea iubirii de Dumnezeu sa fie prima, caci iubirea e un lucru, iar iubirea iubirii este un alt lucru.” (Ghazzali)
.........................
- Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 23, 2014 la 1:12pm
- Ştergere comentariu
„Mai bine este să taci și să fii, decât să vorbești și să nu fii. Bine este a învăța, dacă cel ce învață face.” (Sf Ignatie Teoforul - Ep. către Efeseni, XV, 1).
-
- Ştergere comentariu
„Bucura-te, cel ce impreuna cu proorocul ai grait: ca un dobitoc am fost inaintea Ta.”
(Acatistul Sf Ioan de Rila)
“Bucură-te, că prin tine cei păcătoşi la pocăinţă se întorc;
Bucură-te, că te-ai arătat înţelepţitor al celor răzvrătiţi;
Bucură-te, că prin tine cei fără de minte care râd de cele sfinte ale credinţei sunt mustraţi;
Bucură-te, că prin tine cei ce râd de faptele tale cele minunate, venindu-şi în sine, sunt primiţi de tine ca de un părinte iubitor de fii;”
(Acatistul Sf Ioan de Kronstadt)
-
- Ştergere comentariu
Sf Serafim de Sarov:
"Of, dacă aţi şti ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru, tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm, numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El."
-
- Ştergere comentariu
„...O carte despre mine şi timpul pe care l-am străbătut: un timp în ebuliţie, bulversat de vântul bătând mereu din altă direcţie a istoriei, spulberând sensurile, dar nu şi încăpăţânarea mea de a le înţelege.
Nu am scris această carte pentru a transmite un adevăr pe care eu îl deţin, ci pentru a găsi un adevăr de care eu am nevoie. Sensul ei nu este să acopere, ci să descopere ceva.“ (Ana Blandiana)
-
- Ştergere comentariu
„Cu adevarat, nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o ca pe insasi fapta si dupa alegere trimite fiecaruia pe Sfantul Duh, care lucreaza si indrepteaza viata celor ce vor sa se mantuiasca.” (Sf Macarie Egipteanul)
-
- Ştergere comentariu
"Of, dacă aţi şti," spuse el odată unui călugăr, "ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El." (Sf. Serafim de Sarov)
-
- Ştergere comentariu
Cartea
„Surprins de bucurie = surprised by joy : Povestea unei convertiri” de C. S. Lewis ; traducere din engleză şi note de Emanuel Conţac ; cuvânt înainte de Walter Hooper. - Bucureşti : Humanitas, 2011
-
- Ştergere comentariu
„Nu suntem fiinţe materiale aflate în căutarea experienţei spirituale, ci fiinţe spirituale care şi-au asumat experienţa de a fi umani. Acest adevăr a traversat istoria şi a supravieţuit până astăzi, în timpurile marii transformări interioare. Umanitatea îşi aminteşte nu atât „cine” este, ci mai curând „ce” este. Zeii a căror conştienţă de Sine a fost acoperită, timp de milenii, de voalurile iluziei, încep să-şi amintească. Aceasta este transformarea. Această carte este povestea întâlnirii cu Visătorul, un alt nume al Maestrului Interior, a dobândirii clarității și a inițierii în cunoașterea ocultă a Adevărului care a însoțit dintotdeauna povestea umanității.”
„Obiectul în sine, cartea făcută din hârtie și cerneală nu este decât oglindirea în materie tangibilă a trăirii unei stări de conștiință supreme a umanității. Unii o numesc Hristos, alții o numesc Starea Maestrului Interior, alții, pur și simplu Iubire. Dincolo de orice cuvânt, este o experiență în care devenim conștienți de acea parte din noi, universală, unică, din care își trag energia toate rolurile pe care le-am jucat vreodată în această dimensiune încarnată.”
http://www.elenafrancisc.ro/ro/carti/507-Roman-Initiatic
-
- Ştergere comentariu
Din filmul „The Nines = 9 = Nouarii” (Regia John August)
http://www.cinemagia.ro/filme/the-nines-19781/
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Nines
…A flashback from Part One shows Gary's P.R. handler, Margaret, telling him he is a God-like being and that God is a 10, humans are a 7 and that he is a 9, therefore he can destroy the world with a single thought, and that he exists in many different forms and that none of them are real. Gary does not believe this and flips out, which is revealed to be the real reason for his breaking his house arrest barrier in Part One.
"Part Three - Knowing" tells of an acclaimed video game designer, Gabriel, whose car breaks down in the middle of nowhere. Gabriel leaves his wife, Mary, and young daughter, Noelle, to try to get a better signal on his phone. He meets a woman, Sierra, who leads him off into the woods to her car, so she can give him a lift to the gas station. Suddenly Gabriel feels weak and Sierra tell him she has poisoned him with the water she gave him. Meanwhile back at the car Noelle watches a video on a digital camera showing Gavin talking to Melissa from Part Two and Margaret talking to Gary in Part One. She is confused and shows her mom, who appears confused as well. Sierra then tells Gabriel about the three parallel universes he has created, and has been living in, and that he forgot who he was, and that he forgot it wasn't real. Sierra tells Gabriel to go back with her. Back at the car Noelle has gone missing. Gabriel then returns to the car with Noelle in his arms and the family goes home. Mary, who realises that he is not who he seems, tells Gabriel he needs to go and that the world is not real. Gabriel tells her that there were ninety different variations of the universe and this is the last one. Gabriel then realises he must go and removes the green lace from his wrist, at which point the universe peels away into nothing. The film ends with the woman from all three parts married to Ben, whom she is married to in Part Two, and Noelle as their daughter. Noelle tells her mother that "he's not coming back" and that "all the pieces have been put together" and that "this is the best of all possible words", Melissa then looks up and says "thank you", smiles and the credits roll.
Sierra: This is not a murder. This is an intervention.
Sierra: You're a crackhead, G. Thing is, this planet and these people are your drug of choice. It wasn't that hard to make a universe. At first, you just checked in every once in a while, see how the Neanderthals were doing, move a couple of continents around. But then you got more into it. You started playing a couple of characters of your own. Slaves, kings, messiah, priest. Soon, you were playing 24/7.
Gabriel: How long have I been...
Sierra: You've been gone for four thousand years. Not that time means the same for us.
Gabriel: You came looking for me.
Sierra: That's what a girl does.
Gabriel: Why now?
Streetwalker: Because you forgot who you were.
Agitated Man: You forgot this wasn't real.
Sierra: We couldn't just storm in on a fiery chariot. It was your universe. We had to play by your rules. We had to show you how limited and corrupt your little world was. Don't get me wrong, it's a nice place, it's cozy. But do you remember where you came from? Do you remember where you came from?
Gabriel: It was warm and white, like...
Agitated Man: You can't describe it with human words.
Streetwalker: You can't think it with human thoughts.
Is this interesting? Interesting?YesNo | Share this
Share this: Facebook | Twitter | Permalink Hide options
Sierra: So you play a lot of characters at once?
Gabriel: Well, a couple. Most people do.
Sierra: But you're not most people. You created the world. You know all the secret codes.
Gabriel: Like God-mode?
Sierra: Is that what you call it?
Gabriel: That's when you have all the powers and can't be killed. It's actually really boring to play, though.
Is this interesting? Interesting?YesNo | Share this
Share this: Facebook | Twitter | Permalink Hide options
Gabriel: I guess I'm more worried about the human factor. You guys kill each other a lot.
Mary: In fairness it's usually in your name. Plus, we've gotten much more efficient at it.
Gabriel: I like this world. I like my life here with you and Noelle.
Mary: It's not real. I'm not really your wife. You're not really my husband. On some level it's all pretend. How many versions were there?
Gabriel: Ninety. This is the last one.
Mary: Wow.
Gabriel: I've destroyed billions of people with a thought, and you like to think that it's painless?
Mary: Stop. You don't have to explain or apologize. Everything that is is because of you. And if that's all there is, that's enough.
Gary: Are you saying I'm God?
Margaret: Technically, no. If God is a ten, a theoretical ultimate, that-which-no-greater-can-be-imagined, you're more of a nine.
Gary: So what are you?
Margaret: Humans are sevens. Monkeys are sixes.
Gary: What are the eights?
Margaret: Koalas. They're telepathic. Plus, they control the weather.
Margaret: What's important is that you, you're the big cheese. El Supremo. You could destroy the world with a single thought.
…………………
-
- Ştergere comentariu
"The Nines": …it plays very heavily on Gnostic beliefs and Gnosis ("knowledge" thus the reality show's name "Knowing"). One error you made, though, is that it is not "H"-names in the movie but "M"-names (Margarette-Melissa-Mary, for "man").
The generalized gnostic beliefs (there was many variants) in a nutshell: there is a greatest god (the "10" mentioned in the movie) and several lesser beings created out of It (the "9"s in the movie). One of the lesser beings (who is the God of the Old Testament) created the material world — an imperfect world — in which fragments of the greatest god (the "10", using the movies terminology) were dispersed in the world, but mankind does not realize that some of them are greater and don't belong in the material world (in other words, using the movie's terms, not all mankind are 7s, but some are 9s but don't realize it). An emissary (ie, another 9; in the New Testament and in christian Gnosticism, this is called "The Word") is sent to the material world to give mankind Gnosis (knowledge) about The Truth (that they don't belong in this world) so that they can realize they are christs (small "C"), like the emissary, and thus cast off their eidolon selves (the flesh, their Twin/Didymus, their body of man) so that their daemon (their spirit, their body of god) can transcend out of this world. This isn't the best explanation, but it's the basic gist that the various gnostic beliefs share. In christian gnosticism, the emissary (The Word) is Jesus, but in some of the other forms, The Word was Satan (this movie takes this latter approach). The gnostics explained their beliefs in parable stories; this movie is basically built as such a parable story.
................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Martie 13, 2015 la 1:38pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
- Nu. Ai uitat, a spus spiritul. Nu asa ai inceput sa pictezi. Lumina in sine a fost prima ta iubire: ai iubit pictura doar pt ca era mijlocul prin care ai putut sa redai lumina.
- O, asta a fost cu secole in urma, a spus duhul. Dar ajungi sa evoluezi. Sigur, nu mi-ai vazut ultimele lucrari. Incepe sa te intereseze mai mult sa pictezi de dragul picturii.
- Asa se intampla, intr-adevar. Si eu a trebuit sa-mi revin din asta. Totul a fost o capcana. Cerneala, si strunele, si vopselele erau necesare acolo jos, dar sunt si stimulente periculoase. Toti poetii, muzicienii si pictorii sunt distrasi, daca nu exista Har, de dragostea pt lucrurile pe care le spun, de placerea spunerii, pana cand, in adancurile Iadului, nu mai pot fi interesati de Dumnezeu, ci doar de ce spun ei despre El. Caci nu se rezuma totul la interesul pt pictura, sa stii. Decad si mai mult – devin interesati de propriile personalitati si apoi de nimic altceva in afara de faima.
Izvorul vindecator seamana un pic cu Lethe. Cand vei bea din apa sa vei uita pe veci de operele pe care le-ai creat. Te vei bucura de ele ca si cum ar fi ale altcuiva: fara mandrie si fara modestie.
- Vrei sa spui ca aici nu sunt oameni celebri?
- Dar ei nu se deosebesc prin ceva anume. Nu mai mult ca oricare altii. Nu pricepi? Gloria Divina curge in toti si din toti: ca lumina si oglinzile. Dar Lumina e mai importanta.
Toti sunt celebri. Toti sunt cunoscuti, amintiti, recunoscuti de singura Gandire care ii poate judeca fara gres.
Din C.S. Lewis: “Marea despartire = The great divorce” (1946; trad. La Ed. Humanitas 2013)
-
- Ştergere comentariu
- Imi doresc sa nu ma fi nascut niciodata, a spus ea. Pentru ce ne nastem?- Pentru fericirea fara margini. Poti sa ajungi la ea in orice clipa…Din C.S. Lewis: “Marea despartire = The great divorce” (1946; trad. La Ed. Humanitas 2013)
-
- Ştergere comentariu
Plansurile Sf. Efrem Sirul
http://www.crestinortodox.ro/tag/plansurile+sfantului+efrem+sirul/
Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul
http://www.crestinortodox.ro/paste/canonul-sfantului-andrei-critean...
http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canonul_cel_mare.htm
Canon de pocainta catre Domnul Hristos
http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canon_de_pocainta_catre_...
-
- Ştergere comentariu
„nu îmi ajunge trupul pentru suflet
nici sufletul pentru spirit
nici spiritul pentru Dumnezeu
e vastă lipsa
în care cresc…” (Tiberiu Visan)
-
- Ştergere comentariu
Milostiveşte-te spre robii tăi, o, Maică a milostivirii, şi ne scoală pe noi din somnul cel greu al nesimţirii, şi roagă-te cu îndrăznire pentru a noastră mântuire.
De râvna cea bună, Stăpână, umple inima mea, ca să mă ostenesc şi eu pentru mântuirea mea. Şi-mi întăreşte sufletul, cu buna sprijinire, ca să mă ridic şi eu din multa lenevire.
Odată l-am vizitat pe Părintele Paisie [Aghioritul] împreună cu un student la Teologie, care se afla la o vârstă critică. Când l-a întrebat despre studiile lui, studentul i-a răspuns cu nepăsare despre o lucrare legată de creaţia omului. La un moment dat i-a spus Părintelui Paisie:
– Odată, Dumnezeu, neavând ce face, i-a creat pe Adam şi pe Eva, ca să-I treacă timpul.
Atunci am văzut pe Părintele Paisie cum a ridicat fulgerător mâna şi i-a dat aceluia o palmă puternică. Studentul s-a pierdut, a făcut ochii mari şi nu-i venea să creadă. Apoi a început să plângă cu suspine ca un copil mic. Părintele Paisie l-a privit, dar nu a spus nimic, ci l-a lăsat să plângă. După o vreme l-a întrebat:
– Binecuvântatule, ce sunt cele pe care le-ai spus? Vino cu mine!
Atunci l-a luat de mână, ca mama pe copilul mic, l-a dus la chiuvetă şi i-a spus:
– Spală-ţi faţa!
Apoi i-a dat un prosop ca să se şteargă pe faţă, după care a început cu gingăşie şi multă dragoste să-i arate greşeala şi să-i spună că nu trebuie să vorbim necuviincios despre Dumnezeu şi despre lucrarea Sa.
I-a scris chiar şi o dedicaţie plină de har pe o carte şi i-a dat-o. Este de prisos să mai spun că eu am urmărit această scenă fără glas şi plin de uimire. Atunci când îl vizitam pe Stareţ, după sfaturile pe care mi le dădea, referitoare la viaţa mea personală, îl întrebam şi despre unele probleme pe care le înfruntam cu fiii mei duhovniceşti. I-am spus despre un copil care era foarte zburdalnic şi încăpăţânat şi l-am rugat să mă sfătuiască cum să mă port cu el. Iar el mi-a dat un răspuns care m-a dezarmat:
– Să faci ceea ce face cărăuşul cu catârul! Să ţii bine frâiele şi să stai departe ca să nu te lovească cu piciorul!
Atunci când îmi amintesc de acest chip sfinţit, mă emoţionez, lăcrimez şi mă rog.
Să avem parte de binecuvântarea sa!
Fragment din cartea „Mărturii ale închinătorilor” – Editura Evanghelismos, 2007.
Sursa:
marturieathonita.ro/palma-cuviosului-paisie-aghioritul
http://www.doxologia.ro/biblioteca/vietile-sfintilor/palma-cuviosul...
Palma pe care o meritam si noi pt nepasare, nesimtire, impietrire si lene.
-
- Ştergere comentariu
Sfântul Varsanufie [de la Optina] iubea cărţile duhovniceşti, îndeosebi Vieţile Sfinţilor. El obişnuia să spună că cei care citesc cu evlavie din acele cărţi vor avea multe de câştigat. Mai spunea că multe întrebări ale vieţii noastre îşi află răspuns în vieţile sfinţilor pentru că ele ne învaţă cum să trecem peste greutăţi, cum să ne păstrăm credinţa lucrătoare, să luptăm împotriva vrăjmaşului şi să ieşim victorioşi. Deşi Vieţile Sfinţilor erau la îndemâna oricui, părintele se întrista când auzea că mulţi nu le-au citit.
„Ne jucăm de-a eroii, fiindcă suntem laşi, şi de-a sfinţii, fiindcă suntem răi; ne jucăm de-a asasinii, fiindcă murim de dorinţa de a ne omorî aproapele, ne jucăm fiindcă suntem mincinoşi din naştere.” (Jean-Paul Sartre)
„Ce naiba am venit sa fac pe acest Pământ? : Să mă desăvârşesc! = Que diable suis-je venue faire sur cette terre? : M'accomplir!” de Ghis [Ghislaine (Saint-Pierre) Lanctôt]
Sibiu : Editura Evoluţionism, 2010
(de ex. pp. 5-11, 26-71, 203-208)
http://www.cartespirituala.ro/product_info.php?products_id=4221&...
http://www.personocratia.com/
http://www.jemesouviensdequijesuis.com/activites.htm
Online sau download:
http://www.scribd.com/doc/161613509/Ce-Naiba-Am-Venit-Sa-Fac-Pe-Ace...
http://deltarho.free.fr/nous_sommes_tous_des_moutons.html
Conex [oaia alba vs oaia neagra din Ghislaine Lanctot] sa ne amintim si:
Bertrand Russell (1872-1970) a fost un filosof, matematician, istoric și critic social britanic. Russell a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință. Toate aceste lucruri apar pe pagina de Wikipedia, iar din prima vedere ar rezulta ce om minunat a fost Russell ăsta… ce a luptat împotriva imperialismului şi războiului.
Dar, desigur nu ştiţi chiar totul. Bertrand Russell nu a fost chiar un nimeni. Bunicul său, John Russell, a fost prim-ministrul al Marii Britanii de două ori în secolul al XIX-lea. Unul din strămoşii săi, John Russell (1766-1839), duce de Bedford, a fost stră-strănepotul regelui englez Charles al II-lea (1630-1685), aşa că filozoful avea în el şi “sânge albastru”. Deci, Bertrand Russell a făcut parte din elita lumii ce a condus şi ne conduce încă. Dar, iată ce “profeţii” făcea Bertrand Russell în 1953, despre cum ar trebui să arate lumea:
* Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii. Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi.
* În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.
* Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie, să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.
* Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
„Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndrumează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui". Şi i-a venit glas zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui".”
Sf Arsenie: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți !"
-
- Ştergere comentariu
Sfinte Antoane, cand ne gandim ca la sfarsitul vietii ai fost primit de Dumnezeu in slava cerului,
ni se aprinde si noua dorinta dupa Imparatia Fericirii, insa facem prea putin pentru a ajunge acolo.
Iubim rasplata, insa fugim de munca. Dorim biruinta, dar fara lupta. Voim sa fim fericiti,
insa uitam ca trebuie sa acceptam si suferinta. Vrem sa intram in Imparatia Cerului, dar fara truda. O, puternicule mijlocitor, priveste cu bunatate la evlavia noastra catre tine si dobandeste-ne de la Dumnezeu lumina si tarie ca sa putem trai crestineste. Amin.
Duhule Sfânt, împărţitorul harurilor, sprijineşte-mă ca să duc, după exemplul sfântului Anton, o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi să mă întăresc zilnic în virtuţile creştineşti. Dumnezeule milostiv, ajută-mă să-ţi cer cu stăruinţă numai ceea ce-Ti place [toate voile si doririle noastre sa fie dupa Voia Ta], să cercetez cu luare aminte, să cunosc într-adevăr şi să îndeplinesc spre lauda şi cinstea numelui Tău preasfânt. Orânduieşte viaţa mea şi lasă-mă să cunosc voinţa Ta şi să o îndeplinesc astfel încât să fie spre mântuirea sufletului meu. Dă, Doamne Dumnezeule meu, să nu mă lenevesc în slujirea Ta, nici în zile fericite, nici în nenorocire; să nu mă arăt semeţ când mă simt mulţumit, dar nici să nu rămân zdrobit când vin zile grele; să nu-mi facă nimic plăcere decât ceea ce mă duce la Tine, şi să nu mă întristez de nimic decât de ceea ce mă îndepărtează de Tine; să nu caut a place cuiva şi să nu mă tem de nimeni în afară de Tine. Fă să dispreţuiesc tot ce este trecător şi să preţuiesc ceea ce este veşnic. Umple-mă de dispreţ faţă de orice plăcere în afară de Tine şi să Te caut numai pe Tine.
Dar dacă, în nemărginita Ta înţelepciune, ştii că nu-mi vei putea împlini dorinţa fără pagubă pentru fericirea mea veşnică sau a aproapelui meu, atunci Te rog, să-mi faci parte de un alt har şi fă să primesc cu resemnare / supunere / acceptare / voinţa Ta.
O înţelepte sfinte Antoane, tu ştii cât de însemnat lucru este pentru un suflet alegerea stării. Iată că eu acum trebuie să mă hotărăsc, ca să urmez pentru toată viaţa, şi să înţeleg primejdia în care m-aş pune dacă aş urma altă cale decât aceia pe care mi-a hotărât-o Pronia Dumnezeiască. Am nevoie de lumină şi de har, căci cine ar putea să mi le dobândească dacă nu tu, care eşti ocrotitorul meu preaiubit? Nu, eu nu vreau să mă conduc de unul singur, ci sprijinit de voinţa acelora care sunt lăsaţi de Dumnezeu ca să conducă, te rog din toată inima să-i lumineze şi pe dânşii şi pe mine pentru ca starea mea, ce o voi alege, să fie aceea la care mă cheamă Domnul. Nu îngădui, sfinte Antoane, ca patimile, interesul, iubirea de sine sau duhul lumesc să se amestece în alegerea mea, ci să aleg, având înaintea mea numai şi numai slava lui Dumnezeu şi binele sufletului meu. Amin.
- Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 8, 2015 la 1:14pm
- Ştergere comentariu
Sfinte Antoane, cand ne gandim ca la sfarsitul vietii ai fost primit de Dumnezeu in slava cerului,
ni se aprinde si noua dorinta dupa Imparatia Fericirii, insa facem prea putin pentru a ajunge acolo.
Iubim rasplata, insa fugim de munca. Dorim biruinta, dar fara lupta. Voim sa fim fericiti,
insa uitam ca trebuie sa acceptam si suferinta. Vrem sa intram in Imparatia Cerului, dar fara truda. O, puternicule mijlocitor, priveste cu bunatate la evlavia noastra catre tine si dobandeste-ne de la Dumnezeu lumina si tarie ca sa putem trai crestineste. Amin.
Duhule Sfânt, împărţitorul harurilor, sprijineşte-mă ca să duc, după exemplul sfântului Anton, o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi să mă întăresc zilnic în virtuţile creştineşti. Dumnezeule milostiv, ajută-mă să-ţi cer cu stăruinţă numai ceea ce-Ti place [toate voile si doririle noastre sa fie dupa Voia Ta], să cercetez cu luare aminte, să cunosc într-adevăr şi să îndeplinesc spre lauda şi cinstea numelui Tău preasfânt. Orânduieşte viaţa mea şi lasă-mă să cunosc voinţa Ta şi să o îndeplinesc astfel încât să fie spre mântuirea sufletului meu. Dă, Doamne Dumnezeule meu, să nu mă lenevesc în slujirea Ta, nici în zile fericite, nici în nenorocire; să nu mă arăt semeţ când mă simt mulţumit, dar nici să nu rămân zdrobit când vin zile grele; să nu-mi facă nimic plăcere decât ceea ce mă duce la Tine, şi să nu mă întristez de nimic decât de ceea ce mă îndepărtează de Tine; să nu caut a place cuiva şi să nu mă tem de nimeni în afară de Tine. Fă să dispreţuiesc tot ce este trecător şi să preţuiesc ceea ce este veşnic. Umple-mă de dispreţ faţă de orice plăcere în afară de Tine şi să Te caut numai pe Tine.
Dar dacă, în nemărginita Ta înţelepciune, ştii că nu-mi vei putea împlini dorinţa fără pagubă pentru fericirea mea veşnică sau a aproapelui meu, atunci Te rog, să-mi faci parte de un alt har şi fă să primesc cu resemnare / supunere / acceptare / voinţa Ta.
O înţelepte sfinte Antoane, tu ştii cât de însemnat lucru este pentru un suflet alegerea stării. Iată că eu acum trebuie să mă hotărăsc, ca să urmez pentru toată viaţa, şi să înţeleg primejdia în care m-aş pune dacă aş urma altă cale decât aceia pe care mi-a hotărât-o Pronia Dumnezeiască. Am nevoie de lumină şi de har, căci cine ar putea să mi le dobândească dacă nu tu, care eşti ocrotitorul meu preaiubit? Nu, eu nu vreau să mă conduc de unul singur, ci sprijinit de voinţa acelora care sunt lăsaţi de Dumnezeu ca să conducă, te rog din toată inima să-i lumineze şi pe dânşii şi pe mine pentru ca starea mea, ce o voi alege, să fie aceea la care mă cheamă Domnul. Nu îngădui, sfinte Antoane, ca patimile, interesul, iubirea de sine sau duhul lumesc să se amestece în alegerea mea, ci să aleg, având înaintea mea numai şi numai slava lui Dumnezeu şi binele sufletului meu. Amin.
-
- Ştergere comentariu
„Nu exista un mister mai mare decat acela ca noi cautam Realitatea in timp ce noi insine suntem chiar acea Realitate.” (Ramana Maharshi)
-
- Ştergere comentariu
Moartea lui Kabir
Din punctul de vedere al sfinteniei ortodoxe, fie ea musulmana sau hindusa, Kabir era pur si simplu un eretic; iar neincrederea lui fata de orice religie institutionalizata si formalism exterior - care era la fel de riguros si de intens precum cel al Quakerilor, de pilda – i-a desavarsit reputatia de om periculos in cercurile ecleziastice. "Simpla unire" cu Realitatea Divina pe care el o slavea mereu ca fiind datoria si totodata fericirea fiecarui suflet era independenta de ritual si de asprimile corporale; Dumnezeul proslavit de el nu era "nici in Kaaba, nici in Kailas." Cei care Il cautau nu aveau de mers departe, caci El astepta sa fie descoperit pretutindeni, fiind mai accesibil "spalatoresei si tamplarului" decat sfantului prea convins de sfintenia sa. De aceea toate elementele ce tineau de pietatea hindusa ori musulmana - templul si moscheea, idolul si apa sfintita, scripturile si preotii - au fost denuntate de acest poet cu privirea incomod de limpede ca fiind doar substitute ale realitatii, lucruri moarte ce se interpun intre suflet si iubirea lui:
„Imaginile sfinte sunt toate lipsite de viata;
eu stiu pentru ca le am strigat
si am plans cu glas mare la ele.
Puranele si Koranul sunt simple cuvinte;
ridicand perdeaua, eu am vazut.”
Nici o biserica organizata nu poate tolera astfel de lucruri si nu e de mirare ca Kabir, avandu-si sediul la Benares, in chiar centrul de influenta a castei preotilor, a fost supus unei persecutii considerabile. Legenda binecunoscuta a frumoasei curtezane trimise de brahmanii din Benares pentru a-l ispiti si a-l face sa cada, pe care insa intalnirea cu acest initiat al unei iubiri mai inalte a convertit o pe loc ca pe Maria Magdalena, pastreaza amintirea fricii si a urii cu care l-a privit puterea ecleziastica. Cel putin o data, dupa savarsirea miracolului unei vindecari, a fost adus inaintea imparatului Sikandar Lodi si acuzat ca ar poseda puteri vrajitoresti. Dar imparatul, un carmuitor cu o mare cultura, era tolerant cu excentricitatile persoanelor sfinte de aceeasi credinta cu el. Kabir, fiind de origine musulmana, se gasea in afara autoritatii brahmanilor si era clasat din punct de vedere tehnic cu sufitii, carora li se ingaduia o mare latitudine teologica. De aceea Kabir a fost exilat din oras, insa viata i-a fost crutata. Exilul pare sa se fi produs in 1495, cand avea aproape saizeci de ani, fiind ultimul eveniment din viata sa despre care avem informatii sigure.
In 1518, imbatranit, cu sanatatea ruinata, cu mainile atat de vlaguite incat nu mai putea face muzica pe care o iubise, Kabir a murit la Maghar langa Gorakhapur.
Dupa moartea lui, ucenicii sai musulmani si cei hindusi isi disputau corpul lui neinsufletit, pe care musulmanii doreau sa-l ingroape, iar hindusii sa-l arda. Pe cand se sfadeau intre ei, Kabir le-a aparut inainte si le-a spus sa ridice giulgiul care acoperea mortul si sa se uite dedesubt. Zis si facut: numai ca in locul cadavrului, dadura de un morman de flori. Musulmanii au ingropat jumatatea lor in Maghar, iar hindusii au dus cealalta jumatate in orasul sfant al Benaresului pentru a fi arsa - o concluzie potrivita pentru o viata care a dat parfum celor mai frumoase doctrine ale celor doua mari traditii.
https://www.edituraherald.ro/autori/kabir
………………………………………………..
-
- Ştergere comentariu
Uitarea de sine (de ego):
Cel de al 4-lea ucenic de chilie al fericitului Teofil cel Nebun pt Hristos a fost un oarecare Cosma. Acesta era un slujitor din cale afară de evlavios şi de citit, încât fericitul Teofil însuţi îl numea în glumă „teologul”. Cosma se îndeletnicea zile întregi numai cu citirea Sfintei Scripturi şi a cărţilor Sfinţilor Părinţi. Făcând aceasta uita nu numai de mâncare şi de băutură, ci chiar şi de îndatoririle nemijlocite ale ascultării sale. Împrăştierea lui mergea până acolo încât o dată, când a trebuit să semneze o hârtie pentru a primi un oarecare document, Cosma nu numai că şi-a uitat numele de familie, ci chiar şi numele de botez, încât cei din jur au fost nevoiţi să-i amintească propriul nume… Dintre toate lucrurile neînsufleţite ale lumii acesteia văzute, Cosma adora doar cărţile, şi mai întâi de toate bătrâna sa Biblie jerpelită pe care şi-o punea noaptea sub cap în loc de pernă. Pentru stareţul său, Cosma nutrea o cinstire de rob şi era gata să sară în foc şi în apă la un cuvânt al fericitului.
-
- Ştergere comentariu
Că multe lucruri ştim, dar nu le facem şi preferăm să cerem mulţime de sfaturi în loc să începem să punem în lucrare ceea ce ştim deja. Ajută-ne, Cuvioase [Sf David din Evia], să nu ne lăsăm biruiţi de patima făţărniciei, ci să punem început bun, zicându-ţi:
Bucură-te, că făgăduinţele făcute Domnului ne înveţi să le plinim;
Bucură-te, că ne chemi să urcăm fără şovăire pe scara virtuţilor;
Bucură-te, prieten al celor care se străduiesc să se mântuiască;
…
Şi chiar dacă şi în acest ceas al rugăciunii, vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastre, dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în mijlocirile tale. A strigat oarecând către Hristos tatăl copilului chinuit de diavol: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele”. Aşa strigăm şi noi acum: Credem, Cuvioase David, ajută necredinţei noastre. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari şi statornici în credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor pământeşti. Şi ducând lupta cea bună pentru mântuire,…
…
Degeaba ne-am pus nădejdea numai în doctori şi în leacurile lor [si in cunoasterea rationala / mentala / lumeasca], căci nădejdea noastră a fost ruşinată. Dar acum, cunoscându-ne greşeala, ne punem nădejdea în Dumnezeu, având credinţa că ne va trimite ajutorul Său.
-
- Ştergere comentariu
“Întrebările sunt grozave, dar doar dacă cunoşti răspunsurile. Dacă pui întrebări şi răspunsurile te surprind, pici de prost.” (Laurell K. Hamilton)
“Acela care cunoaşte toate răspunsurile - nu i s-au pus toate întrebările.” (Confucius)
“Încrederea, ca şi arta, nu vine din faptul că avem toate răspunsurile, ci din faptul că suntem deschişi la toate întrebările.” (Earl Gray Stevens)
“Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările.” (Bob Marley)
-
- Ştergere comentariu
„În anul 653, Sfântul Maxim Marturisitorul (21 ianuarie) a fost arestat și adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în același an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în fața mulțimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, s-a adeverit din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viață si de moarte, iar nu o simplă speculație teoretică.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut la Domnul în același an, în ziua de 13 august, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. Pomenirea sa se face în fiecare an la 13 august (mutarea moaștelor) și la 21 ianuarie.”
Filosofia nu e ceva de gandit, ci ceva de trait. Beatitudinea Intelepciunii Divine (= entitatea spirituala Pistis Sophia), Adevarul nu e ceva speculativ (un model / constructie mintal speculativ, eventual si cu incarcatura emotionala / psihologica), ci e Cineva-Ceva-Ashaitate-Ainseite-Tat tvam asi-Acela-ExistentaConstientaBeatitudine = Dumnezeu.
https://en.wikipedia.org/wiki/Tat_Tvam_Asi
Vechii si noii (Ramakrishna, Ramana, Nisargadatta, Ranjit Maharaj, Poonja, Ma Ananda Mayi,…) intelepti ai Orientului (jnanini), Magii, regele Solomon, Socrate, Platon, Plotin s.c.l. asa au fost. Restul filosofilor moderni (Schopenhauer, Kant,… Blaga, Noica,…Liiceanu, Plesu,…) sunt doar mintal-speculativi, furand din vechea Traditie a Orientului, epigoni (unii chiar degenerati).
Eminescu [s.a. poeti] traia (cel putin in parte) ptca simtea cu inima. Soloviov s-a intalnit cu entitatea Sophia… noi dormim in mormantul lenevirii / trandaviei si nesimtirii, fiind impietriti la inima / suflet, desi daca am vrea [buna-voire, voie-buna, voiosie-veselie-bucurie duhovniceasca/spirituala, eu-thymos] ne-am putea trezi (v. si „Inception” filmul).
"Iar credincioși, virtuoși și contemplativi a numit pe începători, înaintați și desăvârșiți, care pot fi numiți și robi, lucrători cu plata și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic și al unei deprinderi în înclinarea și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este și e crezut Dumnezeu după fire și cauză." (Maxim Mărturisitorul, Mistagogia, XXIV)
......................................
Sophia e o stare existentiala / fiintiala (din Miezul nostru si al lumii) care uneori Se poate manifesta si ca o entitate / fiinta spirituala independenta,
iar nu un curent de gandire filozofico-mentala care se invata pe bancile scolii / facultatii de filozofie
si nici cititul de carti de filozofie.
V. in Biblie,
in Gnoza s.c.l. asemenea.
V. si cele 3 intalniri cu Sophia ca entitate ale lui Soloviov:
Vladimir Solovyov described his encounters with the entity Sophia in his works, "Three Encounters" and "Lectures on Godmanhood "
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/pistis-sophia
…………………….
Din scrisoarea Sf Dionisie Areopagitul care a vizitat-o (adus de Sf Ap Luca spre a O cunoaste) pe Maica Domnului [Sf Fecioara Maria = Marea Mama Divina intrupata / incarnata, purnavatar al Ei; intrucitva similar chenozis-ului lui Hristos Dumnezeu Logosul] la casa Sf. Ap. Ioan Evanghelistul din Ierusalim:
„Inalta, peste mijlocie, foarte svelta, cu maini si picioare delicate si frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca maslina coapta, ovalul fetei desavarsit;
se purta in culorile fecioarelor: rosu si vanat;
era foarte tacuta si activa.
Tot ce facea era desavarsit, se misca cu o gratie fireasca pe care anevoie o au chiar imparatesele nascute in purpura.
Cat am stat in casa Ei nu a mancat cu noi, ci numai seara se retragea cu femeile Ei pentru a sta la masa.
Ne-a vorbit despre Fiul Ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altadata…
Toata infatisarea si purtarea Ei erau atat de dumnezeiesti, incat daca n-as fi stiut ca nu-i Ea Dumnezeu, m-as fi inchinat in fata Ei ca lui Dumnezeu”. [Maica Domnului = Dumnezeu dupa Dumnezeu]
…
„Ea mi-a furat si mintea si inima si limba !”
Sfantul Dionisie Areopagitul, la trei ani dupa ce se increstinase de catre Sfantul Apostol Pavel, invrednicindu-se a vedea pe Maica Domnului, ii scrie Apostolului neamurilor: "Marturisesc inaintea lui Dumnezeu, ca-mi parea cu neputinta ca cineva, in afara de Dumnezeu, sa fie plin de atata putere dumnezeiasca si dar. Nimeni din oameni nu poate sa inteleaga ce am vazut eu si ce am priceput nu numai cu ochiii cei sufletesti, dar si cu cei trupesti. Eu am vazut cu ochiii mei pe cea mai frumoasa si mai sfanta decat toate puterile cele ceresti, pe Maica lui Hristos Iisus Domnul nostru. Marturisesc inaintea lui Dumnezeu care S-a nascut din Sfanta Fecioara, ca daca n-as fi pastrat in mintea mea invatatura, apoi as fi socotit-o pe Prea Sfanta Fecioara ca pe insusi Dumnezeu si i-as fi dat ei inchinarea care se cuvine lui Dumnezeu. Mintea ei era calauzita de Dumnezeu, dorinta ei era indreptata spre tot ce e bun si vrednic de dragoste; ura avea numai pentru pacat si pentru «pricinuitorul» lui; ochiii ei erau indreptati neincetat spre Domnul, privind lumina vesnica si neapropiaia; auzul gata a asculta cuvantul lui Dumnezeu, iar limba varsa dulceata dumnezeiasca; inima ei era curata si neprihanita. Toata era biserica a Duhului, locas Dumnezeului celui viu".
Sfantul Ambrozie, arhiepiscopul Milanului, intemeiat pe cuvintele Sfantul Ignatie Teoforul, scrie: "Ea era fecioara nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Inima ei era plina de smerenie; in vorba era inteleapta si fara de grabire; in citirea Sfintei Scripturi neobosita; in vorbire curata si cu pauza, ca si cand totdeauna ar fi vorbit cu Dumnezeu, iar nu cu oamenii. Din gura ei ieseau numai cuvinte intelepte, iar pe fata ei se arata blandetea si fecioria. Chipul ei cel din afara arata desavarsirea launtrica, bunatatea si smerenia."
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne si ne mantuieste pre noi !
Amin = OM = Logosul Divin [cum sa-L chem pe Hristos Cuvantul, Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu = Sf Duh = MD]
-
- Ştergere comentariu
“Star Wars: The Clone Wars”
3D American animated television series created by Lucasfilm Animation
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Star_Wars:_The_Clone_Wars_epi...
Sezonul 6, episoadele 8-13:
8
"The Disappeared, Part I"
Steward Lee
Jonathan W. Rinzler
March 1, 2014
Code 5.16
The peaceful world of Bardotta finds itself threatened by an ancient prophecy. Since now, of all times, its spiritual leaders have vanished, Bardotta's people ask their representative in the senate for help. And Jar Jar Binks indeed manages to convince Jedi Master Mace Windu that this matter is of grave importance.
9
"The Disappeared, Part II"
Bosco Ng
Jonathan W. Rinzler
March 1, 2014
5.17
In order to fulfill a dark prophecy, a mysterious cult kidnaps Julia, queen of the planet Bardotta. Now, Jedi Master Mace Windu and Senate Representative Jar Jar Binks need to give everything in order to stop the cult. If they fail, the cult might unleash a dreadful force.
10
"The Lost One"
Brian Kalin O'Connell
Christian Taylor
March 1, 2014
5.18
Jedi Master Sifo-Dyas died under mysterious circumstances years ago. When a secret Jedi mission accidentally finds his lightsaber, Anakin Skywalker, Obi-Wan Kenobi, and Master Yoda investigate Sifo-Dyas's death again. To keep them from uncovering the Sith conspiracy, Darth Sidious orders his servant Darth Tyranus to erase all traces.
11
"Voices"
Danny Keller
Christian Taylor
March 1, 2014
5.19
Yoda is deeply unsettled when he hears the voice of his deceased friend Qui-Gon Jinn (Voiced by Liam Neeson) in his head, because he knows that not even a Jedi can speak to the living from beyond the grave. The Jedi Council is concerned about Yoda’s behavior and wants to examine him further. But with the help of Anakin, Yoda escapes from the hospital and he sets out to find the origin of the voice by himself.
12
"Destiny"
Kyle Dunlevy
Christian Taylor
March 7, 2014
5.20
Guided by the Force, Yoda travels to the heart of the galaxy. There, on the planet where he finds the origin of the Force, he must face difficult trials. Only upon passing them will the Sages deem him worthy of learning the deepest mysteries of the Force.
13
"Sacrifice"
Steward Lee
Christian Taylor
March 7, 2014
5.21
On Moraband (Korriban), the homeworld of the Sith, the time has come for Yoda to pass his final test. Only then will he learn the best-kept secret of his order, but first he encounters a vision that heavily foreshadows what is to come. Yoda also faces Darth Bane's (Voiced by Mark Hamill) Spirit. Yoda realizes that, no matter who wins the Clone Wars or what the future holds, there will one day be a new hope.
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
- Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 1, 2016 la 12:26pm
- Ştergere comentariu
Unele lucruri nu merg citite "in diagonala" si pe "repede inainte", fara sonor.Uneori in tabloide sunt "scapate" informatii f. importante (V. "Men in black").Si, uneori gasca fripta nu zboara de mai multe ori si daca nu prindem cm cub de sansa ce ni se ofera (v. Castaneda), alta data s-ar putea sa nu mai fie.Si s-ar putea sa avem nevoie mai tarziu de acele infos...Tu stii mai bine.:)PS:Wesley: [after killing first target] What did he do to deserve to die? You don't know. I didn't know if he was bad. I didn't know if he was evil. I didn't know anything about him. We get orders from a loom; fate. And we're supposed to take enough faith in what we're doing is right. Killing someone we know nothing about. I don't know if I can do that.Fox: About twenty years ago, there was this girl. Her dad was a federal judge, so she probably had it in her mind that she would follow in his footsteps. So she's home one Christmas, and her dad's on this big racketeering case. The defendant wanted to get a softer judge who they could buy off. So they hired this guy, Max Petridge, to get him to pay her father a visit. And the way he pays people a visit is to break in, and tie up their loved ones, and force them to watch while he burns his targets alive. And then he takes a wire hanger, twists it around, and brands his initials into each one of them so they will never ever forget. After I was recruited into the Fraternity, I found out that Max Petridge's name had come up, weeks before the federal judge was killed, and that a Fraternity member had failed to pull the trigger. We don't know how far the ripples of our decisions go. We kill one, and maybe save a thousand. That's the code of the Fraternity. That's what we believe in, and that's why we do it..........Sloan: Insanity is wasting your life as a nothing when you have the blood of a killer flowing in your veins. Insanity is being shit on, beat down, coasting through life in a miserable existence when you have a caged lion locked inside and a key to release it................Wesley: [voice-over, after Barry calls him the man] I'm the man? Yeah right, Barry. I'm the man. In fact, I'm so much the man that I have a standing prescription for medication to control my anxiety attacks. God, I wish I had something else to relieve my stress.....................The Repairman: I'm the Repairman.Wesley: What do you repair?The Repairman: A lifetime of bad habits..............Sloan: It a choice, Wesley, that each of us must face: to remain ordinary, pathetic, beat-down, coasting through a miserable existence, like sheep herded by fate - or you can take control of your own destiny and join us, releasing the caged wolf you have inside. Our purpose is to maintain stability in an unstable world - kill one, save a thousand. Within the fabric of this world, every life hangs by a thread. We are that thread - a fraternity of assassins with the weapons of fate. This is the decision that lies before you now: the sheep, or the wolf. The choice is yours.Sloan: Otherwise, shoot *this* motherfucker and let us take our Fraternity of assassins to heights reserved only for the gods of men! You choose...............Wesley: You're not an assassin of fate, Sloan. You're just a thug who can bend bullets..................Wesley: Six weeks ago I was ordinary and pathetic. Just like you. Who am I now? An account manager, an assassin, just another tool that was mind fucked into killing his father. I'm all of these, and I'm none of these. Who am I now? This is not me fulfilling my destiny. This is not me falling in my fathers footsteps. This is definitely not me saving the world.Sloan: Still trying to figure out how you are?Wesley: This is not me. This is just a motherfucking decoy.Sloan: Oh fuck.Wesley: This is me taking control from Sloane, from the fraternity, from Janice from billing reports, from ergonomic keyboards, from cheating girlfriends and sack a shit best friends.This is me taking back control of my life.What the fuck have you done lately?
-
- Ştergere comentariu
. filmul "Taramul vrajit = Legend of Earthsea" (2 parti / mai ales finalul):
Online v. pe aici:
-
- Ştergere comentariu
Ged (= You, anyone) and the Gebbeth (in Earthsea)
Ged and the Gebbeth (in Earthsea):
'The body of a gebbeth has been drained of true substance and is something like a shell or a vapour in the form of a man, an unreal flesh clothing the shadow which is real.'
-
- Ştergere comentariu
Dar dincolo de gluma asa este, e ca intr-un vis in care constiinta (un fragment holografic din ea) viseaza ca este X-ulescu, ca a venit la serv / undeva, ca a patit cutare si cutare... ca traieste o viata in lume (cu suferinta si bucurie). Cand te trezesti Puf nu mai e lumea din vis, nici personajul care erai acolo. Este un Nor Mental Infinit Dincolo de care sau in Miezul Caruia e Taina...Cine sunt ?
Mintea noastra rationala ne face sa percepem lumea ca fiind incurcata. Problema nu e in lume, ci in minte.
Daca am scapa de mintea marunta si am ajunge la originea Mintii - totul ar fi clar si s-ar imbuca armonios.
Solutia e meditatia-contemplatia (yoga, zen,... stuff like these).
Steagul, vantul, mintea - koanul.
Care steag, care vant, care minte ?
菩提本無樹， Bodhi is originally without any tree;
明鏡亦非臺。 The bright mirror is also not a stand.
本來無一物， Originally there is not a single thing —
何處惹塵埃。 Where could any dust be attracted?
povestea lui Hui Neng (al 6-lea Patriarh Chan)
When alive, one keeps sitting without lying down.
When dead, one lies without sitting up.
In both cases, a set of stinking bones!
What has it to do with the great lesson of life?
Alta cale nu este.
Si de-asta nu au efect rugaciunile, ptca nu ne rugam sau daca o facem, nu ne concentram si nu o facem din toata inima / sufletul.
Ca cersetorul din metrou zice toata ziua Tatal nostru (sau altceva), dar degeaba, nu are nici un efect asupra lui.
..insa Moirelor oamenii (si zeii si semi-zeii si eroii, chiar si Zeus) li se supun fara cracnire, in mitologia greaca. Ce facem, mergem pe Moire sau pe Liber Arbitru si Pacat Originar? Ori pe mai subtila Brahmajala [Plasa Divina]?
imaginea sugereaza Brahmajala, Plasa sau Navodul (Reteaua ori Mreaja) lui Brahma. Ori campul de forte care creaza spatiu-timpul si omul.
Mesajele diverselor religii / sisteme spirituale / discipline sapientiale sunt complementare nu antagoniste (v. povestea cu elefantul descris de cei orbi).
Totul se supune Vointei Divine, inclusiv liberul arbitru (care exista si nu exista).
Exista karma: „cum imi astern asa voi dormi”.
Dar exista si soarta (care vine din Voia Divina): „ce ti-e scris in frunte ti-e pus” (care poate fi buna, rea sau neutra si nu are legatura cu faptele personale trecute sau din neam), cum era cazul paraliticului de 30 de ani vindecat de Iisus, iar cand L-au intrebat daca era paralitic pt greselile lui sau/si ale stramosilor, le-a zis ca nu, ci ptca sa se arate Puterea lui Dumnezeu.
Iar pacatul originar si exista si nu tocmai, adica nu numai oamenii sunt vinovati, ci si "zeii" / arhontii / Yaldabaoth care i-au inselat (v. Gnoza, un crestinism pt clasele superioare, nu pt primara cum e cel prezentat oficial).
Razboiul de Tesut al Sortii / Moirele.
Panza / Pergamentul / Cartea lumii din pictura bisericeasca.
Asista icoanelor (tesatura Energiilor Increate).
The Loom of Fate (filmul "Wanted") .
Tesatura Universului (din serialul „Bibliotecarii”).
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Mesajul Gnozei (Demiurgul corupt) - in limbaj modern:”Why I am no longer a Light Worker” by Cameron Day
”Tell the “Lords” of Karma that you are Sovereign – no longer a Lightworker Part 2” by
Cameron Day
siRezumat:Exact si fix, asta suntem, doar niste Baterii !
Si sa nu ne amagim, avem 2 borne, Negativ si Pozitiv, iar emotiile noastre sunt produse in “sistem alternativ”.
La fel cum ne sunt incitate deciziile spre Negativ, la fel sunt catalizate si spre Pozitiv !
Iar acum intervine Calea de Mijloc sau Urechile Acului ori Echilibrul Yang / Yin .
Nu intotdeauna o fapta, un gand ( emotie), o vorba buna are un rezultat bun !
...Don Juan did exactly the same thing with me, and with la Gorda; he made us shift levels of awareness and told us the rule of the Nagual in the following way: The power that governs the destiny of all living beings is called the Eagle, not because it is an eagle or has anything to do with an eagle, but because it appears to the seer as an immeasurable jet-black eagle, standing erect as an eagle stands, its height reaching to infinity. As the seer gazes on the blackness that the Eagle is, four blazes of light reveal what the Eagle is like. The first blaze, which is like a bolt of lightning, helps the seer make out the contours of the Eagle's body. There are patches of whiteness that look like an eagle's feathers and talons. A second blaze of lightning reveals the flapping, wind-creating blackness that looks like an eagle's wings. With the third blaze of lightning the seer beholds a piercing, inhuman eye. And the fourth and last blaze discloses what the Eagle is doing. The Eagle is devouring the awareness of all the creatures that, alive on earth a moment before and now dead, have floated to the Eagle's beak, like a ceaseless swarm of fireflies, to meet their owner, their reason for having had life. The Eagle disentangles these tiny flames, lays them flat, as a tanner stretches out a hide, and then consumes them; for awareness is the Eagle's food. The Eagle, that power that governs the destinies of all living things, reflects equally and at once all those living things. There is no way, therefore, for man to pray to the Eagle, to ask favors, to hope for grace, The human part of the Eagle is too insignificant to move the whole. It is only from the Eagle's actions that a seer can tell what it wants. The Eagle, although it is not moved by the circumstances of any living thing, has granted a gift to each of those beings. In its own way and right, any one of them, if it so desires, has the power to keep the flame of awareness, the power to disobey the summons to die and be consumed. Every living thing has been granted the power, if it so desires, to seek an opening to freedom and to go through it. It is evident to the seer who sees the opening, and to the creatures that go through it, that the Eagle has granted that gift in order to perpetuate awareness. For the purpose of guiding living things to that opening, the Eagle created the Nagual. The Nagual is a double being to whom the rule has been revealed. Whether it be in the form of a human being, an animal, a plant, or anything else that lives, the Nagual by virtue of its doubleness is drawn to seek that hidden passageway. ...I had confronted don Juan with the question of how the rule became known to man. He explained that the rule was endless and covered every facet of a warrior's behavior. The interpretation and the accumulation of the rule is the work of seers whose only task throughout the ages has been to see the Eagle, to observe its ceaseless flux. From their observations, the seers have concluded that, providing the luminous shell that comprises one's humanness has been broken, it is possible to find in the Eagle the faint reflection of man. The Eagle's irrevocable dictums can then be apprehended by seers, properly interpreted by them, and accumulated in the form of a governing body. Don Juan explained that the rule was not a tale, and that to cross over to freedom did not mean eternal life as eternity is commonly understood - that is, as living forever. What the rule stated was that one could keep the awareness which is ordinarily relinquished at the moment of dying. Don Juan could not explain what it meant to keep that awareness, or perhaps he could not even conceive of it. His benefactor had told him that at the moment of crossing, one enters into the third attention, and the body in its entirety is kindled with knowledge. Every cell at once becomes aware of itself, and also aware of the totality of the body. His benefactor had also told him that this kind of awareness is meaningless to our compartmentalized minds. Therefore the crux of the warrior's struggle was not so much to realize that the crossing over stated in the rule meant crossing to the third attention, but rather to conceive that there exists such an awareness at all.
http://www.bibliotecapleyades.net/cienciareal/esp_donjuan13.htm
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
"Nu suntem fiinte omenesti care au o experienta spirituala ci fiinte spirituale care au o experienta umana." - Theilard de Chardin
-
- Ştergere comentariu
Se lăsase noaptea când ea termină de vorbit. Cei doi
rămaseră cu ochii aţintiţi la luna care răsărea.
“Multe lucruri pe care mi le
-
ai spus se contrazic
între
ele”, zise el.
Ea se ridică.
“Rămâi cu bine”, zise ea. ”Ştiai că clopotele din fundul
mării nu erau o legendă, dar ai fost în stare să le auzi doar când
ai simţit că vântul, pescăruşii, foşnetul frunzelor de palmier,
toate acestea făceau parte din
dangătul clopotelor.
La fel, războinicul luminii ştie că toate din jurul său
-
victoriile, înfrângerile, entuziasmul şi descurajarea sa
-
fac
parte din Lupta sa cea Bună. Şi va şti să folosească strategia
corectă exact când va avea nevoie de ea. Un războinic nu caută
să fie coerent [coerenta lumii / vietii]; el învaţă să
-
şi ducă viaţa cu contradicţiile sale.”
“Cine eşti?”, întrebă el.
Dar femeia se şi îndepărta, păşind pe valuri spre luna ce rasarea.
(„Manualul războinicului luminii” - Coelho)
"Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa."
(Pildele lui Solomon 8,9)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=8
-
- Ştergere comentariu
„Nu conteaza cu ce te ocupi (ce faci), ci cine esti !”
.......................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 22, 2016 la 2:33pm
- Ştergere comentariu
Canonul cel Mare (al Sfantului Andrei Criteanul) se citeste pe fragmente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, la Pavecernita; iar in intregime se citeste joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecernita.
„Suflete al meu, scoală !
pentru ce dormi ?
sfârșitul se apropie și te vei tulbura,
ci te deșteaptă ca să se milostivească spre tine Hristos !”
„Se apropie, suflete, sfarsitul, se apropie si nu te ingrijesti, nu te pregatesti; vremea se scurteaza, scoala-te; aproape langa usi este Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce in desert ne tulburam?”
„Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerceteze ale tale?
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o, suflete, păcătuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează şi toată Scriptura în tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul Celui Drept. Şi rănile tale, o, suflete al meu, s-au înmulţit, nefiind doctor care să te însănătoşeze.
Pildele Scripturii celei Noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.
Hristos S-a făcut prunc, împreunându-Se cu mine prin trup, şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete, pilda şi chipul smereniei Sale.
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa împărăţiei acum, şi o apucă mai înainte fariseii şi vameşii şi desfrânaţii, pocăindu-se.
Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrânul l-a slăvit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat!
Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmaşul, alungă-l cu rugăciuni şi cu postire, departe de la picioarele tale.
Hristos era ispitit, diavolul Îl ispitea, arătându-I pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit să vadă toate împărăţiile lumii într-o clipită. Teme-te, o, suflete, de înşelăciune; trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.”
„Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-Se trupeşte, şi în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcând, arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o, suflete.”
„Pe ceea ce-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leproşi i-a curăţit, pe orbi i-a luminat şi pe cei şchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muţi şi pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul, ca tu să te mântuieşti, ticăloase suflete.
Bolile tămăduind, săracilor a bine vestit Hristos-Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu vameşii a mâncat şi cu păcătoşii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit; iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te; şi păcătoasa: miluieşte-mă. Iar fariseul se îngâmfa strigând: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zaheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a înşelat, şi păcătoasa şi-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sîrguieşte de urmează, suflete.
N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.”
„Să nu te arăţi, o, suflete al meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credinţa cananeencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântuieşte-mă şi pe mine.”
„Roade vrednice de pocăinţă nu cere de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruieşte-mi inimă pururea umilită, şi sărăcie duhovnicească; ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule.
Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăşi cu îngerii să judeci lumea toată; atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă miluieşti, Iisuse, pe mine care am greşit mai mult decât toată firea omenească.”
https://doarortodox.ro/rugaciuni/canonul-cel-mare-al-sfantului-andr...
http://www.crestinortodox.ro/paste/canonul-sfantului-andrei-critean...
-
- Ştergere comentariu
Fecioara Hristina [Sf Mc Hristina], crescînd cu anii şi înţelegerea, a început a veni la cunoştinţa adevărului, Dumnezeu luminîndu-i şi înţelepţindu-i mintea cu darul Său. Pentru că, privind prin fereastră la cer şi la luminătorii cei cereşti, cunoştea pe Ziditor. Deci, ea, nesocotind pe idolii cei fără de suflet, nu putea să li se închine. Ci, privind în sus spre răsărit, suspina şi plîngea, grăind în sine: "Pînă cînd inimile omeneşti vor petrece întunecate şi pînă cînd cugetul lor cel neînţelegător nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul şi l-a împodobit cu această podoabă nevăzută?"
Astfel socotind în sine, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer şi se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut spre a-L cunoaşte desăvîrşit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima. Petrecînd multe zile în rugăciuni şi în postire, s-a învrednicit cercetării lui Dumnezeu; pentru că i s-a arătat îngerul Domnului şi a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci. Îngerul a numit-o mireasă a lui Hristos şi a înţelepţit-o desăvîrşit în cunoştinţa lui Dumnezeu; iar pentru nevoinţa cea pătimitoare, i-a spus că de trei muncitori va fi muncită, pentru Dumnezeu cel în Treime. Deci, a întărit-o spre nevoinţă, dîndu-i pîine curată să mănînce, fiind ea flămîndă de postire.
După acea îngerească arătare, fecioara se veselea cu duhul şi se bucura în Dumnezeu, Mîntuitorul său, mulţumindu-i că a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfîntului înger. De atunci, ea a început mai cu căldură a-şi întinde către Domnul rugăciunile sale şi a se îndulci de dragostea Lui. Umplîndu-se de rîvnă, a început a sfărîma idolii cei de aur şi de argint, zdrobindu-i în bucăţi pe cîte unul şi aruncîndu-i jos de pe fereastră în uliţă. A doua zi, cei ce treceau, adunau pentru ei aurul şi argintul cel sfărîmat.
Într-una din zile, ighemonul Urban, vrînd să cerceteze pe fiica sa şi să se închine zeilor săi, s-a suit în palatul cel de sus. Dar, nevăzîndu-şi idolii, întrebă pe Hristina: "Unde sînt zeii?" Iar ea tăcea. Chemînd slugile, le-au întrebat de zei; iar ele i-au spus, ceea ce a făcut fiica sa zeilor. Umplîndu-se el de mînie, a început a bate pe fecioară peste obraz, zicîndu-i: "Ticăloaso, ce ai făcut zeilor?" Iar ea nu voia să-i răspundă. După aceea, sfînta, deschizîndu-şi gura, a mărturisit pe Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce petrece în cer, pe Ziditorul a toate, iar pe cei ce se numeau zei, fiind făcuţi din aur şi argint, i-a numit diavoli şi idoli fără simţire, spunîndu-i cum i-a sfărîmat cu mîinile sale.
Atunci Urban, umplîndu-se de mai multă mînie, a tăiat cu sabia pe toate slugile. Iar pe fiică a început s-o muncească cu diferite munci. Mai întîi a bătut-o fără cruţare cu vergi şi vine de bou, apoi a legat-o şi a aruncat-o în temniţă. Înştiinţîndu-se maica ei de acest lucru, a alergat la dînsa, plîngînd şi tînguindu-se, şi o îndemna să se lepede de Hristos şi să se întoarcă la zeii părinteşti. Dar muceniţa lui Hristos, nici nu voia să audă cuvintele maicii sale, ci mai ales se lepăda chiar de dînsa singură, zicînd: "Să nu mă numeşti pe mine fiica ta. Nu ştii oare că am numele lui Hristos, pe Care nimeni din neamul vostru nu s-a învrednicit a-L cunoaşte? Eu acum nu sînt din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele şi cu lucrul; pentru că m-am unit cu Hristos, Împăratul cel ceresc. Aceluia-I sînt roabă şi fiică şi El îmi este tată şi maică şi stăpîn". De aceea, maică-sa plîngea mult şi nesporind nimic, s-a mîhnit.
+
Deci vieţuind fecioara [Sf Mc Varvara] întru acele palate înalte de pe turnul acela, se mîngîia privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pămîntului. Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: "Cine le-a făcut pe acestea?". Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: "A cui mînă a zidit toate acestea?", iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: "Toate acestea le-au zidit zeii". Apoi fecioara a întrebat: "Care zei?". Răspuns-au ei slujnicele: "Zeii aceia pe care îi cinsteşte tatăl tău şi-i ţine pe ei în palatul său, care sînt de aur, de argint, de lemn şi se închină lor; acei zei au zidit toate acestea cîte le vedeţi cu ochii", dar fecioara auzind aceste cuvinte ale lor, se îndoia şi zicea în sine: "Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sînt făcuţi de mîini omeneşti. Pe cei de aur şi de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) şi pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au putut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pămîntească, neputînd ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mîinile?"
Astfel, cugetînd întru sine, ea căuta adeseori spre cer, ziua şi noaptea, şi din zidiri se sîrguia a cunoaşte pe Ziditorul. Odată ea privind mult la cer şi fiind cuprinsă de o mare dorinţă ca să ştie cine a făcut acea înălţime cu bunăcuviinţă şi acea lăţime şi strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar şi i-a deschis ochii minţii, pentru cunoştinţa nevăzutului, neştiutului şi neajunsului Dumnezeu, care, cu înţelepciune a zidit cerul şi pămîntul. Şi zicea întru sine: "Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie pe care nu l-a zidit nici o mînă omenească. Acela singur este făcător şi pe toate cu mîna Sa le zideşte. Unul trebuie să fie cel ce a întins lăţimea cerului, a întemeiat greutatea pămîntului şi străluceşte din înălţime toată lumea cu razele soarelui, cu strălucirea lunii şi cu lumina stelelor, iar jos înfrumuseţează pămîntul cu copacii şi cu felurite flori şi-l adapă pe el cu rîuri şi cu izvoare de apă. Un Dumnezeu ca acela trebuie să fie, care pe toate le ţine, pe toate le cîrmuieşte, pe toate le viază şi pentru toţi mai înainte poartă de grijă".
Aşa învăţa fecioara Varvara, a cunoaşte pe Făcătorul din făpturi, încît se împlineau asupra ei cuvintele lui David: "Cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mîinilor tale am gîndit". Cu acea învăţătură s-a aprins în inima ei focul dragostei celei dumnezeieşti şi a ars sufletul ei cu văpaia doririi lui Dumnezeu, încît nu avea odihnă ziua şi noaptea; numai la acestea într-una cugeta şi de aceasta întruna dorea ca să ştie cu adeverire pe Dumnezeu şi Ziditorul a toate.
Şi nu putea avea învăţători pe nimeni din oameni, care să-i descopere tainele sfintei credinţe şi s-o povăţuiască la calea mîntuirii, pentru că nu era cu putinţă nimănui a veni la dînsa, afară de slujnicele cele orînduite, căci Dioscor, tatăl ei, avea pentru dînsa mare pază. Însă singur Duhul Sfînt, învăţătorul cel preaînţelept şi povăţuitor, o învăţa pe dînsa dinăuntru nevăzut, cu tainica insuflare a darului Său şi lucra în mintea ei cunoştinţa adevărului. Fecioara era pe acel turn ca o pasăre deosebită, la cele de sus cugetînd, iar nu la cele de jos, pentru că nu se lipea inima ei de nimic din cele pămînteşti: nu iubea aurul, nici mărgăritarele cele de mult preţ, nici pietrele cele scumpe, nici podoaba hainelor, nici alte podoabe fecioreşti, nici de nuntă nu gîndea vreodată; ci numai spre Unul Dumnezeu avîndu-şi tot cugetul său, s-a robit cu dragoste Lui.
Căutând Sfânta Fecioară Varvara să înţeleagă ceea ce era de înţeles numai pentru Însuşi Făcătorul a toată făptura, gândea în mintea sa: idolii cei întunecaţi cum ar putea să zidească luminătorii cei luminaţi ai cerului? La care, prin psalmistul, a răspuns aşa: toţi zeii neamurilor sunt demoni; iar Dumnezeu şi Domn, Unul este, Care a făcut cerurile şi toată lumina lor. Deci, minunându-ne de mintea ta, înţeleaptă fecioară, grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce eşti cunoscătoare mai mult decât bătrânii slujitori idoleşti;
Bucură-te, ceea ce eşti mai înţeleaptă decât înţelepţii lumii acesteia;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat ţie cele neştiute şi cele ascunse ale înţelepciunii Sale;
Bucură-te, că Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat pe tine adevărata teologie;
Bucură-te, ceea ce cu mintea lui Hristos ai covârşit pe toţi cititorii în stele;
Bucură-te, ceea ce ai văzut cu adevărat crugul cel ceresc mai înainte decât aceia;
Bucură-te, că ai cunoscut în făptură ca într-o oglindă pe Însuşi Făcătorul;
Bucură-te, că în luminătorii cei zidiţi ai văzut pe Lumina cea nezidită;
Inchină-te Părintelui Ceresc, ca pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze ca întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşti.
Roagă-L pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe noi, leneşii, cei ce şedem în trândăvie ca într-o temniţă, degrabă să ne întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să ne dea inimă ca să dorim a ne ruga neîncetat.
-
- Ştergere comentariu
Vivekananda’s experience with Ramakrishna.
Initial meetings
First meeting at Dakshineswar
Following the suggestions of Ram Chandra and Professor Hastie, Narendra went to Dakshineswar to meet Ramakrishna.[11] Ramakrishna was so anxious for and so enamoured of Narendra that he cried and prayed for six months till Narendra met him.[21] Later, Ramakrishna recalled the day when Narendra first visited Dakshineswar. He said—[22]
Narendra entered the room through the western door facing the Ganges. I noticed that he had no concern about his physical appearance. His hair and clothes were not tidy; like others he had no attachments for external objects. His eyes showed that a greater part of his mind was turned inward all the time. When I observed these, I wondered, is it possible that such a great aspirant could live in Calcutta, the home of the worldly-minded?
Ramakrishna warmly welcomed Narendra and asked him to sit on a mat spread on the floor. Then Ramakrishna asked him to sing a song.[22] Narendra gave his assent and started singing a devotional song—[11]
Let us go back once more,
O mind, to our proper home!
Here in this foreign land of earth Why should we wander aimlessly in stranger's guise?
These living beings round about,
And the five elements,
Are strangers to you, all of them; none are your own.
Why do you so forget yourself,
In love with strangers, foolish mind?
Why do you so forget your own?
When Narendra finished singing, Ramakrishna suddenly became emotional, grasped Narendra's hands and took him into the northern porch of the Kali temple and with tears in his eyes said to him —[11]
Ah! you have come so late. How unkind of you to keep me waiting so long! My ears are almost seared listening to the cheap talk of worldly people. Oh, how I have been yearning to unburden my mind to one who will understand my thought! Then with folded hands he said: 'Lord! I know you are the ancient sage Nara — the Incarnation of Narayana — born on earth to remove the miseries of mankind.
Then Ramakrishna and Narendra returned to their room and started talking. Narendra asked Ramakrishna if he had seen or experienced God.[15] Narendra asked the same question to Debendranath Tagore as well,[23] who skipped the question and praised Narendra's inquisitiveness. But, this time when Narendra asked Ramakrishna the same question, the latter immediately replied in the positive.[13] Without any hesitation, he said: [24]
Yes, I have seen God. I see Him as I see you here, only more clearly. God can be seen. One can talk to him. But who cares for God? People shed torrents of tears for their wives, children, wealth, and property, but who weeps for the vision of God? If one cries sincerely for God, one can surely see Him.
Vivekananda was so much impressed with this meeting that he started visiting Ramakrishna daily when he felt: “religion could be given. One touch one glance can change a whole life”.[6]
Narendra felt amazed as this was the first time he was meeting someone who could say that he had met or experienced God. He also understood those were not mere words, but words uttered from deep inner experiences. He left Dakshineswar and came back to Calcutta in a highly puzzled and bewildered state of mind.[24]
Second meeting at Dakshineswar
The first meeting with Ramakrishna so much puzzled the young mind for Narendra that he was feeling anxious to meet Ramakrishna again. He finally went to meet him for the second time on a weekday.[13] During the second meeting, he had another strange experience. When he was talking to Ramakrishna, Ramakrishna suddenly placed his right foot on Narendra's chest and Narendra started feeling unconscious, he felt as if everything around him, the rooms, the walls, the temple garden were vanishing away. Narendra got scared and cried out "What are you doing to me? I have my parents, brothers, and sisters at home." Ramakrishna laughed and moved his foot from his body. He restored his consciousness and said "All right, everything will happen in due time."[24]
Narendra became even more puzzled and felt that Ramakrishna had hypnotized him. He also felt disgusted as he apparently could not resist Ramakrishna from influencing him.[25]
Third meeting at Dakshineswar
Narendra went to meet Ramakrishna for the third time. This time he was very scared after his last experience. Ramakrishna welcomed Narendra and started talking with him. Narendra was trying to stay alert and not to be hypnotized once again by Ramakrishna. Ramakrishna took him to the adjacent garden and touched him. Narendra failed to resist Ramakrishna's will power and became unconscious. Ramakrishna later said, after making Narendra unconscious, he asked him many questions such as his previous works, his future aims etc. After receiving answers to his questions, Ramakrishna felt assured and later he told other disciples that he was confident that Narendra had attained "perfection" in his previous birth.
https://en.wikipedia.org/wiki/Relationship_between_Ramakrishna_and_...
http://www.swamivivekanandaquotes.org/2014/05/sir-have-you-seen-god...
https://www.linkedin.com/pulse/20140806125135-30425280-a-rare-conve...
http://www.swamivivekanandaquotes.org/2013/04/swami-vivekananda-quo...
…………………..
-
- Ştergere comentariu
De ce e bine sa mergem in locuri sfinte si la Sfinti / Masters (prin moastele, mormintele lor, icoanele lor facatoare de minuni)…
Apropo de femeia care a intrat in transa mistica (extaz religios) ptca s-a dus la mormantul unui Sfant sufi (v. foto in atas).
Iata intamplarea cu ce a patit fizicianul Carl Friedrich von Weizsäcker
[frate cu fostul presedinte al RFG (1984-1994), Richard von Weizsäcker]
cand a mers la mormantul lui Ramana Maharshi din India, la Tiruvanamalai, langa Madras (Chennai).
One of the many visitors of the Ashram should be mentioned solely by its standing as a scholar and placed him General appreciation.
It is Carl Friedrich von Weizsäcker, who should find these words true, because the grave of Maharshi's an experience is given him, which was to change his life.
At the end of his book the garden of human «reported, as twenty years ago, a visitor asked him he may, the highly necessary connection between Eastern wisdom and Western science will contact with certain Indian ways seek Weizsäcker. At this time Carl Friedrich von Weizsäcker answered that he still feels not the maturity in to meet this requirement, but he was convinced of the truth of the Indian doctrine, and assume that he, if the time was ripe, would meet these ways.
In 1969, Friedrich von Weizsäcker came to India and visited the Ashram of the Maharishi. "When I pulled out the shoes", depicts Weizsäcker", and at the Ashram before the grave of Maharshi came, I knew in the Flash: Yes, that's it. Actually, all questions were answered. The knowledge was there, and everything was done in half an hour. I perceived the environment yet, the hard seat, the buzzing mosquitoes, the light on the stones. But in the flight were the layers that pierced onion skin, to indicate only are through words: You - I - Yes. Tears of happiness. Happiness without tears.
Very gently, the experience left me to the Earth. I knew what love is the meaning of earthly love. I knew all the dangers, all horror, but in this experience, they were not terror. Should I stay here now? I felt like a metal ball, which falls on a bare metal surface and returns to the touch of the moment, where she came from. I had now become a completely different: the one who always... was I With infinite gentleness, the experience left me slowly in the coming days and weeks. Its substance is always with me."
Fie sa avem si noi o experienta spirituala asemanatoare, ajungand acolo sau nu.
"Oricine-ai fi, vino
Chiar daca esti
Un necredincios, un pagan sau unul dintre-aceia care venereaza focul.
Fratia noastra nu e una a disperarii
Chiar daca ti-ai incalcat
Juramintele de pocainta de o suta de ori, vino, esti binevenit." (Rumi)
“Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nicio insemnatate. Oriincotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa si dincolo de ea.” (Shems Tabrizi)
“Când voi muri, să nu mă cautati in mormant [turbesi = mormantul / moastele / relicvele sfintilor], ci în inima voastra !” (Rumi) "Gurul nu e forma ! A Jnani is an expression of the Eternal in a form. He is not the form, but only appears to be so. He is the Eternal." (Nisargadatta Maharaj)
" Tu, cel care Il cauti pe Dumnezeu in afara ta,
Tu insuti esti Ceea ce cauti.
Atunci de ce sa cauti ceva ce nu ai pierdut niciodata?
Nu mai crede asa ceva: nu ai pierdut nimic, nu mai cauta!
Tu esti scrisorile, numele si cartile,
Profetii si ingerii cuvantul tau il propovaduiesc.
Stai linistit, da drumul acestei cautari zadarnice!
Tu esti casa, stapanul si cei ce ti se-mpotrivesc.
Esenta si forma, ceresc si pamantesc,
Intotdeauna etern, in moarte si in nastere, firesc. " (Rumi)
+
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/efectul-privirii-purificat...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1
+
Mahasamādhi (the great and final samādhi) is the act of consciously and intentionally leaving one's body. A realized yogi (male) or yogini (female) who has attained the state of nirvikalpa samadhi, will, at an appropriate time, consciously exit from their body. This is known as mahasamadhi. This is not the same as the physical death that occurs for an unenlightened person.
Enlightened yogis take their mahasamadhi during their final practice of samadhi: and they expire during this final sadhana practice. Therefore, mahasamadhi occurs only once in a lifetime, when the yogi finally casts off their mortal frame and their karma is extinguished upon death.
An enlightened or realized yogi is one who has attained the nondual state of nirvikalpa samadhi where duality of subject and object are resolved and the yogi becomes permanently established in the unity of full enlightenment (Videha mukti).
Each realized yogi enters and prepares for mahasamadhi in a unique fashion.
What is Maha samadhi?
A jivan mukti who's body dies. A jivan mukti is a fully Self-realized person who is fully liberated while still embodied. Jivan-mukti is also known as sahaja samadhi.
Sahaja samadhi: The effortless ecstasy. This is the state of the Jnani who has finally and irrevocably eliminated his ego. A Jnani in this state is able to function naturally in the world, just as any ordinary person does. Knowing that he is the Self, the Jnani sees no difference between himself and others or the world. For a Jnani, everything is a manifestation of the indivisible Self.
...
Jeeva or Sajeeva / Jiva / Samadhi also known in Tibetten as the state of Tukdam means "becoming one" with the universal consciousness or merging with the Divine.
It has different terms and is used as different words in different religions. Buddhists call it Nirvana and Christians call it ecstasy or 'merging with the spirit'.
It is a very advanced samadhi state closely related to the nirvikalpa samadhi state but then permanent. In Maha samadhi the body will decay over time and the energy will leave the body upon death. In Jeeva samadhi you cannot say the body dies nor can you say it is still alive, however the energy will remain in and around the body as if it were still alive and the body will not decay over time either (or extremely slowly as in some cases). This is a state where Siddhas enters into the samadhi state at their own will after completion of their mission on earth and their mind completely dissolved into the Divine, They stop the functioning of the body and mind. [v. Sri Madhavendra Tirtha (jeeva samadi din Walkeswar Mumbai)]. V. conex si Vallalar si Corpul de Curcubeu al lui Buddha.
+
Mormantul [uneori cenotaf] unui Sfant / Master = Tomb of a Saint = Turbesi = Dargha = Samadhi = Mandir = Vrindavan = Gurudwara = Maqam = Mazaar. Echivalente aproximative de termeni.
https://en.wikipedia.org/wiki/Dargah
Dargah is derived from a Persian word which literally means "portal" or "threshold."[8] [= portal interdimensional, spre Inima ta, spre Sine]
Some Sufi and other Muslims believe that dargahs are portals by which they can invoke the deceased saint's intercession and blessing (as per tawassul, also known as dawat-e-qaboor[9] or Ilm e dawat).[10] Still others hold a less important view of dargahs, and simply visit as a means of paying their respects to deceased pious individuals or to pray at the sites for perceived spiritual benefits.
However, dargah is originally a core concept in Islamic Sufism and holds great importance for the followers of Sufi saints. Many Muslims believe their wishes are fulfilled after they offer prayer or service at a dargah of the saint they follow. Devotees tie threads of mannat (hope) at dargahs and contribute for langar and pray at dargahs.
+
The term revelation, clarify Cole and Sambhi, in Sikhism is not limited to the teachings of Nanak, they include all Sikh Gurus, as well as the words of past, present and future men and women, who possess divine knowledge intuitively through meditation. The Sikh revelations include the words of non-Sikh bhagats, some who lived and died before the birth of Nanak, and whose teachings are part of the Sikh scriptures.[33] The Adi Granth and successive Sikh Gurus repeatedly emphasised, states Mandair, that Sikhism is "not about hearing voices from God, but it is about changing the nature of the human mind, and anyone can achieve direct experience and spiritual perfection at any time".[28] Guru Nanak emphasised that all human beings can have direct access to God without rituals or priests.[14]
The concept of man as elaborated by Guru Nanak, states Arvind-pal Singh Mandair, refines and negates the "monotheistic concept of self/God", and "monotheism becomes almost redundant in the movement and crossings of love".[34] The goal of man, taught the Sikh Gurus, is to end all dualities of "self and other, I and not-I", attain the "attendant balance of separation-fusion, self-other, action-inaction, attachment-detachment, in the course of daily life".[34]
Guru Nanak emphasised Nam Japna (or Naam Simran), that is repetition of God's name and attributes, as a means to feel God's presence.[38]
Nanak was raised in a Hindu family and belonged to the Bhakti Sant tradition.[39][40][41] Scholars state that in its origins, Guru Nanak and Sikhism were influenced by the nirguni (formless God) tradition of Bhakti movement in medieval India.[39] However, Sikhism was not simply an extension of the Bhakti movement.[42][43] Sikhism, for instance, disagreed with some views of Bhakti saints Kabir and Ravidas.[43][44]
The roots of the Sikh tradition are, states Louis Fenech, perhaps in the Sant-tradition of India whose ideology grew to become the Bhakti tradition.[40] Furthermore, adds Fenech, "Indic mythology permeates the Sikh sacred canon, the Guru Granth Sahib and the secondary canon, the Dasam Granth and adds delicate nuance and substance to the sacred symbolic universe of the Sikhs of today and of their past ancestors".[45]
+
https://en.wikipedia.org/wiki/Sant_(religion)
+
https://en.wikipedia.org/wiki/Sant_Mat
Adica: Biserica Biruitoare, Comunitatea (Comuniunea) Sfintilor din Crez, Parampara = Linia de Transmisie Initiatica, Sangha-Dharma... = Sant Mat
Indiferent de sex (barbat sau femeie), religie, casta, varsta (tanar, copil, batran), epoca (trecut, prezent, viitor) etc - cu conditia sa fie iluminat, avansat spiritual (eventual jivanmukta) - cei din Sant Mat.
Ptca:
“One universal Creator God who created the universe with the sound "Oang / OM• Truth and eternal is the name• Doer of All • No Fear • No Hate • Timeless and deathless Form • Not affected by the circle of life and death - unborn • Self Extant • Self-Existent• He can be realized by the grace of the true and eternal Guru who has the power to enlighten us.” = Mul Mantar
You chant as many as times as you wish or as part of meditation.
The Mul Mantar consists of nouns and adjectives but no verbs or pronouns. In addition, the nouns in the Mul Mantar do not have exact counterparts in European languages and the Gurmukhi script does not distinguish between upper and lower case letters. Thus, it poses a challenge to translators.
The first affirmation, for example, Ik Onkar has been rendered multiple ways. It has been translated as "'There is one god', as ‘One reality is’, and ‘This being is one’" and the varying capitalization of "God", "Reality", or "Being" affects the meaning in English.
A number of translations erroneously change the Mul Mantar from a list of qualities to a statement of facts and possessive adjectives. For example, they may change Satnam from "truth by name" to "His name is truth", which adds a masculine quality to God which does not appear in the original Gurmukhi.
+
Prajnaparamita Hridaya Sutra - comparatie cu Rumi si Sf Pavel:
Prajnaparamita Hridaya Sutra:
https://st3.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/54596280?profile=or...
https://st1.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/54596276?profile=or...
Rumi:
"Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână."
"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=2&id=12
+
„Un milion de sori strălucesc plini de lumină,
O mare de albastru se revarsă în cer,
Febra vieţii se linişteşte şi toate petele sunt curăţate când stau în mijlocul acelei lumi.
Ia aminte la clopotele nelovite de nimeni,
Umple-te de bucuria iubirii!
Ploile cad fără apă şi râurile sunt şuvoaie de lumină.
Iubirea-Una e cea care pătrunde întreaga lume, puţini sunt cei care-o cunosc deplin.
Sunt orbi cei care nădăjduiesc s-o zărească la lumina raţiunii, acea raţiune care e cauza despărţirii.
E muzica întâlnirii între suflet şi suflet;
E muzica uitării tuturor mâhnirilor,
E muzica care transcende naşterea şi moartea. …
Călătorind fără cărare, am ajuns în Ţara fără durere; oh, ce lesne mi-a venit mila Domnului preamărit.
Ei L-au cântat ca infinit şi de neatins: însă în meditaţiile mele eu L-am văzut fără vedere.
Aceea e într-adevăr ţara fără durere şi nimeni nu ştie cărarea ce duce acolo.
Numai cel care-i pe cărare cu siguranţă-i dincolo de orice durere.
Minunată e ţara aceea de pace, pe care n-o dobândeşte vreun merit.
Înţeleptul e cel care a văzut-o, înţeleptul o cântă.
Acesta e Ultimul Cuvânt: dar cum i-ar putea rosti cineva minunata savoare?
Cine l-a savurat o dată ştie ce fericire poate dărui.
Cunoscându-l, ignorantul devine înţelept, iar înţeleptul devine fără grai şi tace,
Închinătorul e îmbătat cu totul,
Înţelepciunea şi detaşarea lui sunt aduse la desăvârşire…
Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, îţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii…
Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.
Acolo cerul e plin de muzică.
Acolo plouă cu nectar.
Acolo răsună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului!
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui.
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii.
Nu-i loc de greşeală acolo.
Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una!
Am cunoscut în trupul meu jocul universului; am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
Infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot!
Această Lumină a Ta împlineşte universul; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.”
(Kabir)
Filmele: Lucy, Sucker punch = Evadare din realitate
...........................................
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.