Carti de religie/teologie:
Amănunte aici: http://www.predania.ro/c022inima_in_marele_post.html
O puteţi descărca în format PDF de aici:
http://www.predania.ro/download/carti/Sf_Nicolae_Velimirovici-Inima_in_Marele_Post.pdf
(clic dreapta şi Save Target As/Save Link As).
(sau din meniu: File/Save As)
O puteţi descărca în format PDF de aici:
http://www.predania.ro/download/carti/Sf_Nicolae_Velimirovici-Inima_in_Marele_Post.pdf
(clic dreapta şi Save Target As/Save Link As).
(sau din meniu: File/Save As)
………………..
- Comentariu publicat de Bdi pe Martie 4, 2010 la 11:44am
- Ştergere comentariu
-
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 8, 2010 la 11:15am
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Motto: „Nu vă lăsaţi copleşiţi de Scripturi, ci, mai degrabă, copleşiţi-le prin voi Înşivă!”
Hui Neng, al 6-lea Patriarh Ch’an
Motto: "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum¬nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa pri¬mesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10)
În ultimă instanţă nu e necesară nici o carte, nici un studiu teoretic. Pentru că (parafrazându-l) pe Shri Ramakrishna (prezent şi în Encyclopaedia Britannica, ca şi Ramana Maharishi) toate cărţile (chiar şi cele sfinte, dacă sunt privite profan, iar nu ca nişte Porţi ale Puterii) nu fac altceva decât să spună că Există: Dumnezeu / Adevărul / Realitatea Profundă / Sinele / Tat (lb. sanscrită) / Çela (lb. franceză) / Ainseité (lb. franceză) / Aşa – itate. Şi că merită căutat practic, realizat în propria fiinţă a fiecăruia. Cărţile sapienţiale propun şi un algoritm practic de lucru cu noi înşine. Deci ne ajută să ne întărim convingerea aceasta. Dar practica căutării / călătoriei / trezirii de-abia urmează. Şi ea implică: trupul, mintea, afectivitatea, psihismul şi respiraţia etc – toată fiinţa noastră. Shri Ramakrishna: „Toate religiile sunt drumuri care duc la Acelaşi (Dumnezeu). Dar drumul nu e Dumnezeu.” Disciplinele sapienţiale (Yoga, Zen, Artele Marţiale ca Do etc) nu se învaţă din cărţi, ci prin practică / trăire / simţire / făcut exerciţii (termenul „exerciţiu” înseamnă „a-mi exercita dreptul / starea de a fi” ); mai degrabă: nu eu le fac, ci mă las fasonat de ele. Spiritul nu Se supune exerciţiilor / tehnicilor. Dar exerciţiile ne deschid în faţa Spiritului (îmi topesc blocajele mele faţă de Spirit). Dumnezeu nu poate fi cunoscut (cu mintea etc), dar poate fi experimentat / gustat / trăit /simţit (în măsura în care o permite El).
Prea multă minte (raţională/intelectuală/cunoaştere teoretică) strică, devenind un obstacol în calea Realizării (de Sine <în sensul Tradiţiei din India> ). „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.” – nu e doar un aforism pietist! Cunoaşterea (raţională) nu înseamnă Înţelepciune. Să ne amintim de călugărul “Bucură-te Marie!” din cartea cu minunile Maicii Domnului şi de cei trei sihaştri care se rugau Sfintei Treimi: “Noi trei, Voi Trei, miluiţi-ne!” Intelectul/raţiunea (ca şi egoul, de altfel) e doar un instrument care trebuie corect folosit şi integrat cu instinctul, intuiţia şi afectivitatea. Mintea există şi independent de creier, după cum Viaţă există atât înainte, cât şi după moartea corpului fizic/trupului. Mintea generează creierul (iar nu invers) şi se exprimă sub forma gândirii omeneşti prin intermediul lui. Lumea are natura visului/minţii, fiind Mintea Universală. Originea Minţii / conştiinţei (de mine, de lume, de Sine) / conştienţei / atenţiei este în Inimă (nu cea fizică). [O dovadă brută în acest sens sunt fenomenele de transfer de personalitate/amintiri etc de la donatorii la receptorii de inimi transplantate. Teoria memoriei celulare. ]
Yoga constă în supresiunea stărilor/fluctuaţiilor (substanţei) mentale / conştiinţei. O dată valurile pacificate/liniştite, prin transparenţa apei limpezi a Oceanului (substanţa mentală universală / a se vedea filmul „Solaris” al lui Tarkovski, după romanul lui Stanislav Lem) – putem vedea „fundul” / Miezul / pe Creator. Şi de aici începe marea aventură / călătorie / taină a Împărăţiei Cerurilor, care este scopul fără scop al tuturor fiinţelor, a tot ceea ce există. „Eu sunt Cel care Este.” (Facerea), „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa I, 8), „În El trăim, ne mişcăm şi suntem.” (Fapte XVII, 28), „Hristos este toate (totul) şi în toţi.” (Coloseni III, 11), El „împlineşte toate în toţi.” (Efeseni I, 23).
Iar dacă atâţia oameni deştepţi (vârfurile umanităţii) susţin aceasta, cine suntem noi ca să îi contrazicem (măcar trebuie să luăm în consideraţie cu seriozitate spusele lor, să le verificăm şi să vedem dacă sunt adevărate. Cum spunea Buddha: „Nu credeţi ceva pentru că aşa spune societatea, părinţii, educatorii sau maeştrii voştri, ori obişnuinţele/preconcepţiile voastre / aşa zisul bun simţ comun, cărţile voastre, sau istoria înregistrată etc – aflaţi, practicaţi, realizaţi şi vedeţi prin proprie experienţă ce şi cum.” Adevărul nu poate fi cunoscut cu mintea raţională, dar poate fi experimentat / trăit / simţit. „La prise de conscience de la Verité.” Despre care vorbeşte Mircea Eliade.)
-
- Ştergere comentariu
Pentru ca „să nu ne spargem dinţii noştri de lapte în nuca tare a Scripturilor” (cum spun Sfinţii Părinţi) şi pentru că „Atunci când mirenii se apucă să citească Scripturile [şi nu le înţeleg cum trebuie] – atunci apare erezia şi rătăcirea.” Să facem / trăim:
Rugăciunea
(pentru a înţelege Mitul / Scriptura Realităţii – a lui Dumnezeu)
Dar nu exista fara rugăciune, ridicare a mintii pe alt plan de cunoastere, pe planul intalnirii personale cu Dumnezeu, Care Se revarsa ca lumina : "In lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 36, 9). Acelasi principiu este valabil si pentru contemplarea in Sfanta Scriptura a stratului ascuns al cuvintelor lui Dumnezeu : "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum¬nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa pri¬mesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10).
"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu Dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei. Dar ina¬inte de a fi vazut si luat si patimit acestea, sa nu va amagiti pe voi insiva si sa socotiti pe nedrept ca sunteti ceva, nefiind nimic (Gal. VI, 3). Si sa nu va inchipuiti, fiind cazuti din constiinta, ca sunteti duhovnicesti, ina¬inte de a fi luat pe Duhul Sfant" (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).
"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)
“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)
Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)
„Atunci încep să se întâmple lucruri minunate, care nu pot fi descrise în cuvinte... Iar pentru noi [încuiaţii] acesta este sfârşitul tuturor poveştilor... Pentru ei [cei care se trezesc] însă n-a fost decât începutul poveştii adevărate. Toată existenţa lor în aceasta lume şi toate aventurile lor... n-au fost decât coperta şi prima pagină; acum, în sfârşit, începeau Capitolul Unu al Măreţei Poveşti, pe care nimeni pe pământ n-a citit-o, povestea care nu se sfârşeşte niciodată, povestea în care fiecare capitol e mai bun decât cel dinaintea lui.” (C. S. Lewis – Cronicile din Narnia. Ultima bătălie)
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8770
http://ortodox.dyndns.org/ro/Ionut-laptop/
http://arhiva-ortodoxa.info/
http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.html
http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/sumar.htm
http://bibliotecateologica.wordpress...tica-crestina/
http://www.angelfire.com/space2/carti/cat02.htm
-
- Ştergere comentariu
"Cel ce alearga din toata inima la acest Mormant va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care il vor invata pe el", a grait sfantul Grigore Palama, aratandu-se dascal al Luminii Dumnezeiesti, iar noi, crezand invataturii sale, cantam cu zdrobire de inima: Aliluia!
-
- Ştergere comentariu
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cartea-vietii
..............................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 16, 2015 la 2:44pm
- Ştergere comentariu
Natura umana este conceputa astfel incat noi sa ne fixam atentia asupra unui obiect; astfel, omul isi extinde campul sau energetic asupra acestuia si intra in contact cu el (acel obiect).
Citind, de exemplu, o carte, noi stabilim o legatura invizibila cu autorul ei (chiar daca acesta nu mai este in viata) si cu acea stare a sufletului in care se afla scriitorul in momentul crearii operei sale. Cititorul este cuprins de aceleasi ganduri si sentimente, iar unul deosebit de sensibil poate chiar retrai aceleasi senzatii.
Tocmai aceasta insusire a naturii umane este, de asemenea, una din cauzele pentru care Parintii Bisericii recomanda sa citim in permanenta Evanghelia si scrierile patristice. Caci in felul acesta cititorul comunica cu Dumnezeu si sfintii Sai, si acesta, inaltandu-se pana la gandurile si sentimentele lor, el insusi se imbogateste, creste spiritual. Mai mult decat atat, sfintii, simtind ca cineva le citeste operele, se roaga pentru el.
Si iata de ce e atat de daunator sa citim literatura scrisa de oameni patimasi, viciosi, de la care omul poate sa se molipseasca de pasiunile lor, si cu atat mai mult – literatura demonica (a invatatorilor de magie neagra, de pilda). Prin mijlocirea unor texte de acest gen cititorul se deschide influentei lor si intra in comunicare cu duhurile necurate. Iata ce spune in acest sens Sfantul Ignatie Briancianinov: „Toate fenomenele demonice au insusirea de a fi periculoase daca sunt luate in seama; nedandu-le decat o simpla atentie, fara pic de simpatie, poti ramane cu cea mai daunatoare impresie, expunandu-te unei grele ispite”.
