Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Parintele Arsenie Boca de catre Maica Domnului pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sf Serafim de Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.
Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.
Pr Arsenie se roaga la Hristos Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi initiat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.
Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.
A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989. Inmormantat la Manastirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (lângă Haţeg), jud. Hunedoara.
“ Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.
L-am cunoscut destul de bine si pot sa va spun ca nu am vazut un om cu o putere mai mare asupra oamenilor si a lucrurilor. Supunea totul, nu prin vointa, ci prin credinta si prin exemplul personal. El lucra cot la cot cu noi si cauta sa ne invete pe cei incepatori cum sa ne comportam, cum sa muncim, cum sa ne rugam, sa facem cinste manastirii si sa ne imbunatatim duhovniceste.
Pe cat de aspru era la o prima privire, pe atat de bun era dupa ce-l cunosteai. La inceput ti se parea biciul lui Dumnezeu. Aspru la purtare, aspru cu sine, aspru cu pacatul. Dar daca ii urmai sfatul si te pocaiai, atunci il vedeai cat e de bun. Pe noi, calugarii mai tineri, ii placea sa ne invete diverse lucruri, de la literatura si pictura pana la munca la grajd. De multe ori glumea si radea cu noi si era foarte bland. Se inasprea doar in fata pacatului. Lucra cu noi si nu cerea nimanui sa faca mai mult decat putea. Ca manastirea era atunci o ruina. Peste 200 de ani a fost ruina. Si am lucrat mult s-o refacem. Nu te chema la munca, ci se apuca primul de treaba si toti il urmam. Erau multi studenti. Uneori, se batea cu zapada cu noi. Spunea ca e bine sa ne comportam cum ne e varsta, ca avem timp sa devenim seriosi si sa uitam de joc.
Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: "Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii". De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: "Acestia ma vad pentru ultima oara". Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.
Da. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu.
Era mult rabdator. Nu spovedea pe oricine si nu dadea canoane. Caci stia ca poti sa faci formal canonul si sa fii tot cu gandul la pacat. Si ca, daca nu-ti da canon, dar tu te caiesti cu adevarat, vei fi mai ravnitor la rugaciune si te vei infrana mai bine de la pacat.
Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?
- Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: "Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!". Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.
- Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: "Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!". Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.
Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?
- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: "Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum". Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: "Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum". Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
- Cum adica?
- Plutea... Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: "Masina noastra merge pe pamant". L-am intrebat: "Ce-ai simtit, omule?". Si el: "Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura". Si-am auzit atunci o voce in spate: "Pana aici am venit cu voi". Cand m-am intors, nu era nimeni.
- Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?
- Nu, ca oamenii de azi nu mai cred. “
- Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?
- Nu, ca oamenii de azi nu mai cred. “
“Fetita oloaga
M-am nascut in anul 1935, intr-o familie de oameni saraci, dintr-o localitate de munte, de langa Brasov. Primul copil nascut in familia mea a fost un baiat sanatos si frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am nascut infirma de ambele picioare, slaba si pipernicita. Femeile din sat care m-au vaz
M-am nascut in anul 1935, intr-o familie de oameni saraci, dintr-o localitate de munte, de langa Brasov. Primul copil nascut in familia mea a fost un baiat sanatos si frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am nascut infirma de ambele picioare, slaba si pipernicita. Femeile din sat care m-au vaz
ut o indemnau pe mama sa nu-mi dea de mancare, ca sa mor. Iar mama le spunea: "Daca Dumnezeu mi-a dat-o asa, eu ii dau de mancare si apoi sa faca El ce-o vrea cu ea".
si ne-am asezat in rand, in picioare, sa-l asteptam pe parintele Arsenie, sa vina sa ne dea binecuvantare. Fiecare avea in mana cate ceva. Langa mine era o doamna din Brasov si m-a intrebat: "Tu n-ai adus nimic sa-i dai parintelui?". Am ridicat stingherita din umeri. Nu stiam ca asa era obiceiul. Anisoara nu-i spusese mamei nimic. I-am raspuns: "Nu!". Atunci ea mi-a dat un pachetel, cat un pachet de chibrite, nu stiu ce o fi fost in el, si mi-a zis: "Da-i asta parintelui si cere-i ceva!".
Minunea
La un moment dat, parintele a coborat din chilie: inalt, imbracat intr-o reverenda alba, incinsa cu o centura neagra la mijloc. Avea parul negru si lung pana la umeri si niste ochi albastri, albastri... Eu eram a cincea sau a sasea din rand. Tremuram toata. Cand a ajuns la mine si a intins mana sa ma binecuvanteze, i-am intins pachetelul si am zis in gand: "Parinte, ajuta-ma sa pot umbla".
Minunea
La un moment dat, parintele a coborat din chilie: inalt, imbracat intr-o reverenda alba, incinsa cu o centura neagra la mijloc. Avea parul negru si lung pana la umeri si niste ochi albastri, albastri... Eu eram a cincea sau a sasea din rand. Tremuram toata. Cand a ajuns la mine si a intins mana sa ma binecuvanteze, i-am intins pachetelul si am zis in gand: "Parinte, ajuta-ma sa pot umbla".
In gand am zis, ca nu eram in stare sa scot un cuvant. Dansul a lasat mana in jos, s-a dat un pas inapoi, m-a privit din cap pana la picioare si de la picioare pana la cap si m-a binecuvantat, zicand cu voce tare: "Bine, asa sa fie!". Atunci am simtit un fior si o putere m-a strabatut prin sira spinarii. Si am simtit, deodata, ca pot sa ma tin pe picioare. Parintele Arsenie facuse o minune cu mine: imi daduse putere sa pot umbla. Am inceput sa plang, iar dansul a trecut mai departe. Credinciosii m-au inconjurat si m-au intrebat ce am cerut, ce mi-a dat parintele? Eu nu le-am spus, ci am tot plans... “
“Eu am avut un unchi, care in '48 era ofiter de securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov, unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.
Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In '44, de exemplu, a spus la sl
Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In '44, de exemplu, a spus la sl
ujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.
Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea, bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era pe jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau. “
Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea, bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era pe jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau. “
“…Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba, popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma". "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit. “
Emilia Butum – Fagaras:
"Crezi ca parintele Arsenie este mort? Eu iti spun ca e viu"
Cand s-a aflat de moartea parintelui si trebuia sa mergem la inmormantare, fiica mea, care atunci avea 9 ani si care il indragea foarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea.
Era toamna spre iarna, era frig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitii: "Si eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc". Iar daca vroia sa mearga pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la inmormantare. De cum a ajuns in biserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. Nu-i era frica ca este mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. La plecarea de la inmormantare, a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat singura noaptea in bloc, refuzand sa fie insotita de cineva. A intrat fara teama in casa, unde era o matusa si i-a spus acesteia: "Hai sa-ti spun ceva: Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort?". Sora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. "Eu (continua fetita) atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti spun altceva: Daca te uiti in casa, il vezi?". - "Nu, nu il vad". "Dar daca merg prin casa, auzi si tu pasii lui insotindu-ma?". - "Nu, nu ii aud, dar eu sunt o pacatoasa, iar tu esti un copil curat. Tu poate poti sa-l vezi si sa-l auzi, dar eu nu". "Daca tu nu il vezi si nu il auzi, atunci sa nu mai spui la nimeni ceea ce am spus eu, ca n-am sa recunosc la nimeni nimic".
Am vazut o femeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage. Mai mare ii era disperarea decat credinta si se intreba: "Ce poate sa faca un mormant? Caci vad ca este un mormant ca oricare altul". Si, deodata, a cazut in genunchi (pesemne ca i s-a aratat parintele) si a strigat: "Parinte, nu am stiut cine esti! Parinte, te rog, ajuta-ma!". Credinta a cuprins-o chiar in acele clipe si sufletul ei s-a luminat, iar buzele au eliberat in cuvinte suferinta ei de mama. Dar aceste lucruri, desi se stiu, nu le spune nimeni. Oare de ce nu se spun lucrurile acestea? Sunt niste lucruri adevarate. “
Am vazut o femeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage. Mai mare ii era disperarea decat credinta si se intreba: "Ce poate sa faca un mormant? Caci vad ca este un mormant ca oricare altul". Si, deodata, a cazut in genunchi (pesemne ca i s-a aratat parintele) si a strigat: "Parinte, nu am stiut cine esti! Parinte, te rog, ajuta-ma!". Credinta a cuprins-o chiar in acele clipe si sufletul ei s-a luminat, iar buzele au eliberat in cuvinte suferinta ei de mama. Dar aceste lucruri, desi se stiu, nu le spune nimeni. Oare de ce nu se spun lucrurile acestea? Sunt niste lucruri adevarate. “
Se zice ca:
Parintele Arsenie Boca fiind intrebat odata daca este bine sa cinstim sfintii catolici, el a dat de inteles ca este bine sa-i cinstim, dar sa nu-i uitam pe ai nostri.
O minune in care Dumnezeu a lucrat prin colaborarea dintre Sf Serafim de Sarov si Sf Francisc de Assisi:
Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Francisc sa primeasca Har. Sf Francisc de Assisi este catolic.
Iar intr-o zi, in timpul rugaciuni, a venit Sf. Francisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
“La Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.”
Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din Italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.
Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
Iar acolo [la Biserica Draganescu / pictata de Parintele Boca] este desenat ca sa marturiseasca despre minune si despre adevarata credinta…
In 1948 cand a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, in biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a incins acolo o cearta de nu se mai intelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineinteles a iesit un scandal mare in Biserica.
Parintele parca nu avea nici un cuvant sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a inceput sa-i mangaie, asa cum Daniil ii mangaia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si cand au iesit din biserica a inceput sa-i mangaie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma inteleg, numai cu voi nu ma pot intelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvantul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel).
“In biserica de la Draganescu, pe drept cuvant numita Capela Sixtina a Ortodoxiei sunt pictati sfintii asa cum i-a vazut parintele Arsenie Boca. In marginea din dreapta a picturii respective, in rand cu sfintii ortodocsi, este pictat [cu aureola de sfant] Sfantul Francisc de Assisi, sfant catolic care in timpul vietii a vrut sa posteasca dupa modelul ortodox, dar Papa nu l-a lasat.”
“Un exemplu foarte „concret“ îl găsim la [Biserica] Drăgănescu. În partea stângă a naosului, spre final, putem citi cuvintele: Extra Ecclesia Nulla Sallus (Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. IV). Imediat jos sunt reprezentate bisericile Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – împreună! Cele două biserici se alătură, formând un corp comun, iar în semicerc deasupra lor este scris: „Cred întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică“. Este un apel simbolic la unitatea de credinţă a Bisericii din timpul Sinoadelor Ecumenice. Iată un motiv în plus pentru care pictura Părintelui Arsenie poate fi numită profetic.
…
Desigur, îmbinarea subtilă a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene poate lăsa loc la interpretări mai mult sau mai puţin legitime în raport cu ceea ce a dorit „cu adevărat“ Părintele să exprime prin pictura sa. Cert este că în cazul de faţă apelul la unitatea Bisericii este unul tulburător de actual. Într-o formulare memorabilă (consemnată de ucenicii din Ţara Făgăraşului), Părintele Arsenie ar fi spus că „Ortodoxia şi Catolicismul sunt două strane ale aceleiaşi Biserici“14. Cu menţiunea, poate, că Ortodoxia este strana „din dreapta“… “
...................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:20pm
- Ştergere comentariu
-
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:21pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
V. si:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-bucuresti-cu
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/acoperamintul-maicii-domnului
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calendar-al-sfintilor-cu
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-ic...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-mo...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/izvoare-tamaduitoare-din
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-boala
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-vindecatori
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-rusul-mare-vindecator
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/carti-vii
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/pravila-de-rugaciune
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-cuv-parascheva
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nicolae-6-decembrie
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-botezatorul
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-dimitrie-izvoritorul-de
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zeul-cavalerul-trac-sf
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfantul-mare-mucenic-mina-11
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-mc-de-la-2
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-francisc-de-assisi-4
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ciprian-2-octombrie
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-eustatie-plachida-20
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-stelian-ocrotitorul
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-simon-zilotul-10-mai
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-valentin
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/minuni-ale-sfintei-mucenite
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfanta-xenia-petrovna-de-la
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-matrona-din-moscova
http://altmarius.ning.com/main/search/search?q=Padre+Pio&page=1
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/parintele-arsenie-papacioc
-
- Ştergere comentariu
Oprindu-se langa un domn, cam de 60-65 de ani, acesta a zis:
- Parinte, am necazuri mari...
- Cati ai omorat?
- Nici unul, parinte.
- Cati ai batut?
- Asa mi-a fost meseria...
- Puteai sa te muti de acolo?
- Puteam...
- N-ai facut-o, acum trage!
Apoi, parintele s-a dus langa o tanara cam de 30 de ani, ce avea o tumora pe gat, in dreptul urechii drepte. Nu se vedea, ca avea basma pe cap. Parintele da basmaua deoparte si o intreaba:
- Doare, ma, doare?
- Doare, parinte.
- Mai rabda, ma, un pic, mai rabda, ca prin rabdarea ta, noua semintii ies din iad.
-
- Ştergere comentariu
De pe Net:
“…la doi dintre militienii care l-au batut li s-a uscat cate o mana [cea cu care il lovisera si tirisera]. Securistii s-au speriat si l-au eliberat cu arest la domiciliu. Cand mergeai la el, stia toate pacatele pe care le-ai facut si ce gandesti! A facut multe minuni si in viata. Se spune ca a fost el insusi la Ceausescu si i-a spus ca daca nu da libertate si “mancare” la popor va muri. La intoarcere securistii l-au batut, si de aici i s-ar fi tras moartea. Acest om a fost un martir si un sfant, rugati-va la el si la Maica Domnului si vedeti ca va va ajuta! “
http://www.libertatea.ro/stire/in-anii-80-parintele-arsenie-boca-pr...
“ Situaţia dificilă prin care trece azi Romania a fost prevăzută, in felul misterios al celor care au asemenea puteri, de părintele Arsenie Boca (1910-1989), unul dintre cei mai mari duhovnici şi teologi romani. Cel de la a cărui naştere se împlineşte un secol miercuri, 29 septembrie, a fost înzestrat cu harul profeţiei. Monahul “a văzut” prin negura viitorului şi instaurarea comunismului, şi moartea lui Ceauşescu.
Devenit el însuşi o icoană a spiritualităţii româneşti, părintele Arsenie Boca a fost renumit, printre altele, şi pentru darul profeţiei. Era un vizionar care cunoştea sufletul omului dintr-o simplă privire, ştiind cele spuse, dar mai ales cele nespuse despre faptele şi gândurile oricui. De aceea, regimul comunist l-a purtat prin închisori sau l-a ţinut sub supraveghere, temându-se de influenţa pe care părintele o câştigase în rândul drept-credincioşilor ce îi căutau cuvântul plin de înţelepciune ca pe o oază într-un deşert. S-au povestit multe despre viziunile sale, dar şi despre vindecările pe care le putea face. Însă unele dintre cele mai interesante profeţii, mărturisite de cei care au fost martori ai rostirii acestora, au fost în legătură cu soarta ţării şi a oamenilor ei.
“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.
“Oamenii îşi vor pierde speranţa”
“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, …
Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor - între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante - va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.
Şi-a prezis data propriei morţi
În anii ’80, Arsenie Boca a prevăzut prăbuşirea sistemului comunist, dar şi violenţa schimbărilor din România, după cum avea să declare unul dintre credincioşii care îl mai vizitau în vremea în care părintele lucra la pictura din Biserica Drăgănescu: “Spunea că toate celelalte ţări vor face paşnic trecerea de la comunism la capitalism, numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi. L-am întrebat pe părinte dacă voi muri şi eu (...) Mi-a spus că nu voi muri la revoluţie, dar că «ăsta » (n.r. - Ceauşescu) va muri în ziua de Crăciun. A completat: «Şi voi muri şi eu cu vreo trei săptămâni înaintea lui»”. Arsenie Boca avea să treacă la cele veşnice în ziua de 4 decembrie 1989 [aceasta este data inmormantarii sale la Prislop, trecuta eronat in articol ca data a "mortii"] , fix cu trei săptămâni înainte de execuţia cuplului Ceauşescu.
E înmormântat la Mănăstirea Prislop
Născut la 29 septembrie 1910, în localitatea hunedoreană Vaţa de Sus, cu numele de Zian Boca, viitorul monah a absolvit Academia de Teologie din Sibiu în anul 1933. Dând dovadă de mare talent şi la pictură, primeşte o bursă pentru studii la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.
După ce este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Muntele Athos, pentru a deprinde tainele călugăriei, îşi începe viaţa de monah în 1939, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie. În scurtă vreme, devine renumit ca mare duhovnic, dar şi ca iniţiator al “mişcării de reînviere duhovnicească”.
Între 1948 şi 1956 este arestat, încarcerat şi schingiuit în mai multe rânduri de autorităţile comuniste, deranjate de faima şi de influenţa lui printre credincioşii creştini. I se interzice să slujească la altar şi, în ciuda celor două licenţe avute, nu-i este îngăduit să lucreze decât ca pictor bisericesc.
Moare la 4 decembrie 1989 [aceasta este data inmormantarii sale la Prislop, trecuta eronat in articol ca data a "mortii"] , cu trei săptămâni înainte de execuţia lui Ceauşescu, exact aşa cum prevăzuse, fiind înmormântat la Mănăstirea Prislop, Hunedoara, unde fusese stareţ cu jumătate de secol înainte.
A pictat Biserica Drăgănescu
Arsenie Boca a pictat biserica din localitatea Drăgănescu, de lângă Bucureşti, între anii 1967 şi 1982. O adevărată bijuterie artistică, supranumită şi “Capela Sixtină a Orientului”, lăcaşul este plin, de asemenea, cu imagini profetice despre viitorul omenirii. Părintele Arsenie Boca a ilustrat pe pereţii bisericii, într-o manieră neobişnuită, progresul tehnologic al omenirii văzut ca sursă a decăderii în morală şi credinţă a oamenilor. "
-
- Ştergere comentariu
La Biserica Satului Drăgănescu (loc de Putere), pictată de Părintele Arsenie Boca se ajunge mergând cu un maxitaxi luat de la capătul Căii Rahova [tramvaiul 32] (intersectia cu Antiaeriană) spre Mihăileşti (trecand prin Bragadiru, apoi Cornetu), de aici la dreapta pe jos cam 1 km.
Harta traseu v. aici:
http://hartaro.info/draganescu-GR.htm
Biserica din Draganescu:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-draganescu...
-
- Ştergere comentariu
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
-
- Ştergere comentariu
Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte [Athos], prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa."
-
- Ştergere comentariu
.........................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 1:00pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
http://marilena-blog.blogspot.ro/2012/07/marturii-despre-parintele-...
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/Ioan-Ci%C5%9Fmileanu-Noi-m%C4%83r...
Părintele Arsenie (fiind tot timpul urmărit de securişti): „Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu…
Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori la mine, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna în capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii.”
Părintele Arsenie zicea: “Mă, strigaţi când aveţi necazuri: “Ajutaţi-mă”, că eu vă aud de acolo de unde sunt şi v-ajut mai mult decât când sunt în viaţă. Strigaţi numai, că eu v-ajut”.
„Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri,iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum, care de care să asculte mai întâi? Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”
Părintele Arsenie Boca
...............................
- Comentariu publicat de Bdi pe Martie 12, 2017 la 6:27pm
- Ştergere comentariu
Ghadi
(2013)
„Ghadi”
Regia
Amin Dora
Cu
Georges Khabbaz, Emmanuel Khairallah
http://www.cinemagia.ro/filme/ghadi-581384/
Online pe aici:
http://movie.ovh/watch-Ghadi-2013-150628-online/
+
„Calugarul”
Le moine
(2011)
Călugărul
Regia
Dominik Moll
Cu
Vincent Cassel, Joséphine Japy, Catherine Mouchet
http://www.cinemagia.ro/filme/le-moine-561238/
............................................