Se afișează postările cu eticheta biserici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biserici. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 iulie 2019

Minunata viata a Sf. Cuv. Maicii noastre Alipia de Kiev (Matushka Alipia)

http://bdi2.files.wordpress.com/2012/10/viata-sf-cuv-alipia-de-kiev.pdf
Matushka Alipja = Матушка Алипия
(Agapia Tikhonovna Avdeeva) (1905-1988)

http://www.kurskroot.com/blessed_alypia.html
http://goloseevo.com.ua/?p=157
http://rodnik-online.ru/sacred/molitvennica-pered-bogom.html
http://konca.net.ua/our/sv/%D0%BC%D0%B0%D1%82%D1%83%D1%88%D0%BA%D0%B0-%D0%B0%D0%BB%D0%B8%D0%BF%D0%B8%D1%8F


 

............................

Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 22, 2012 la 12:22am
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 22, 2012 la 12:22am
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe August 1, 2014 la 10:50am
Ştergere comentariu
Maica Macaria
http://angelinspir.ro/macaria-20.html
„Nu stiam de nimic altceva decat de Domnul. El e atat de stralucitor, mai stralucitor decat soarele. Sa nu Il suparam. Nu vedeam nimic altceva decat pe Domnul si patul meu. Sa stai pe pat si sa-L privesti pe Dumne­zeu – poti trai asa o suta de ani”.
– Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciune. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult, spunea Matuska. Nici ochi nu mai am de atata plans. Se zice ca in tinerete ar trebui sa te tulbure ceva, imi spunea ea odata, vorbind de luptele cu trupul. Dar eu toata viata am plans, am tot plans… Nici nu stii cat plange Matuska.
– Pentru ce plangi, Matuska? am intrebat-o eu.
– Plang pentru voi toti, a raspuns ea blajin.
„Fara indoiala ca Domnul va zice: «Ia te uita, Macaria, ai adus la Mine pe toti cati ti-au iesit in cale – unii te-au curatat de noroi, altii te-au ocarat, altii te-au jefuit.» Dar acum eu Ii cer doar atat: «Doamne, ai mila de ei toti»”.
„Ce este rugaciunea curata?” „Rugaciunea curata este rugaciunea fara ganduri”, a raspuns ea.
Celui ce venea la ea cu mintea imprastiata obisnuia sa-i spuna: „Inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima… vorbeste despre tine”. Pe cel trandav duhovniceste il mustra astfel: „Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune…” Si adauga cu parere de rau: „Oamenii de azi sunt impietriti, nu mai vor sa se roage”. Altuia ii explica: „E o nenorocire ca ma rog [numai, n.n.] eu pentru tine. Caci fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.
“Spre a dobandi orice lucru de la Domnul prin rugaciune trebuie sa te rogi patruzeci de zile si patruzeci de nopti”.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti-de-la-maica-macaria-%e2%80%a011-iunie-1993-mangaietoarea-celor-suferinzi-orice-s-ar-intampla-roaga-te-intotdeauna-domnului-nu-lua-in-seama-nimic-altceva/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/din-cuvintele-prorocesti-ale-cuvioasei-schimonahii-macaria-curand-toate-vor-veni-una-dupa-alta-domnul-stie-cum-sa-i-ascunda-pe-ai-sai/

https://www.scribd.com/document/55933537/Aratarile-Ceresti-Ale-Schimonahiei-Macaria


 .......................................................................

Sf Antonie cel Mare (17 ianuarie si orice zi de marti)

 


http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie17.htm

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-17-cv_antonie_cel_mare.html

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-antonie-mare-67067.html


http://www.sfantulantonie.ro/




http://www.formula-as.ro/2004/603/spiritualitate-39/zi-de-marti-la-sfantul-anton-4781


http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/sute_de_credinciosi_la_sarbatoarea_sfantului_antonie_la_paraclisul_patriarhal_de_la_curtea_veche_6016.html

http://www.ziarullumina.ro/articole;1489;1;50986;0;Hram-la-biserica-Sfantului-Antonie-Curtea-Veche.html



O minune a Sfantului in Bucuresti:
http://www.formula-as.ro/2007/751/societate-37/sfantul-din-camera-de-spital-7640



  • Icoana minunata a  Sf. Antonie cel Mare si racla cu moaste ale lui – Biserica “Sf. Anton – Curtea Veche” (Hanul lui Manuc, Bucureşti) ; 
  • Icoana minunata (o alta) a Sf. Antonie cel Mare – Biserica “Sf. Gheorghe – Vechi” (în spatele Mag. Cocor, Cal. Moşilor 36, Bucureşti). 

Mormantul in care se odihneste Sf. Antonie cel Mare se afla la Manastirea Sf. Antonie [cel Mare] din Egipt (sec. IV).
 Cf:
http://basilicatravel.ro/index.php/pelerinaj-israel-tara-sfanta/pelerinaj-israel-egipt-organizat-in-parohia-ortodoxa-romana-din-viena.html
 

............................

Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 11:57am
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 12:25pm
Ştergere comentariu
Pt a "schimba" [in masura in care Dumnezeu si Maica Domnuli o permit-ingaduie-daruiesc] "karma" (pe care fiecare si-o face prin faptele lui) si destinul (pe care ni-l da Doamne de Sus) trebuie sa insistam mult: cu rugaciuni serioase indelungi si din suflet, cu lacrimi, mers la biserica-slujbe, dat pomana la saraci-bolnavi, fapte bune, post, sacrificiu (ceva la care tinem mult / obiect sau ceva din noi, de ex. donare onorifica de singe) samd
Cu multa rabdare si insistenta; decat deloc, e bine ca schimbarea sa se produca si dupa niste luni-n ani. Nu avem de unde sti.
Mai exista o "procedura": 7 sau 9 sau 13 zile de marti la rand se tine post negru (sau macar semipost cat poti in ziua respectiva), iar dimineata f devreme (biserica se deschide pe la 5.00) impricinatul merge la icoana facatoare de minuni a Sf Antonie cel Mare (e cea din dr de la catapeteasma) de la Biserica "Buna Vestire - Sf Antonie / Curtea Veche" (linga Hanul Manuc) unde sta la coada sa ajunga la icoana (cu cit te duci mai devreme, cu atit coada e mai mica) si se roaga (la D-MD, prin mijlocirea Sf Antonie), da un acatist la preot pt atunci (sau da direct pt 40 de zile) si aprinde o luminare in spate la luminari, unde e si o Evanghelie pusa, se pun niste bani la cutia milei sau pt ajutorarea bisericii, eventual se ramine si la slujba de dimineata. Se citeste in aceeasi zi Paraclisul Maicii Domnului sau Acatistul Maica Domnului Grabnic Ajutatoare, precum si Acatistul Sf Antonie cel Mare.
Atentie !
Intotdeauna rugaciunea se termina cam asa: Doamne, eu Te rog ... cutare, si faca-se Voia Ta, dupa marea Ta Mila pt mine. Da, accept, asa sa fie, asa este, multumesc. Amin !

"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei... " (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).

"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)

“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)

Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)

Era un avva in Pateric care la sfarsitul rugaciunii zicea (in mod paradoxal): "Si, mai ales, Doamne, fa sa nu se implineasca rugaciunea/voia mea !"
Caci, de multe ori nu stim ce cerem, nici cum sa cerem.
"Invata-ne Doamne cum si pentru ce sa ne rugam."

Conex iata povestea lui Evloghie pietrarul [din Patericul egiptean]:
A povestit avva Daniel, preotul Schetiei, zicând: "Când eram mai tânăr am venit la Tebaida şi m-am pogorât la un oraş să-mi vând lucrul mâinilor mele. Şi era acolo un om cu numele Evloghie, cu meşteşugul săpător de piatra, care din tânăra vârsta aceasta lucrare avea: din lucrul mâinilor sale, în fiecare zi ce dobândea, cheltuia şi până seara petrecea postind, iar seara ieşea în oraş şi pe străinii ce se aflau îi aducea la casa să şi picioarele lor cu mâinile sale le spăla, că nu avea pe altcineva împreună cu el. Şi după putere îi hrănea, iar din bucăţelele ce prisoseau, cu unele îşi mângâia nevoia firii, iar altele le arunca la câinii satului, căci până şi la aceştia îşi arata omul milostivirea. Deci, acesta şi pe mine de multe ori, primindu-mă în gazda împreună şi cu alt fraţi, m-a făcut a mă minuna foarte de fapta bună a lui, că mă înspăimântă milostivirea şi iubirea de oameni a lui şi blândeţea şi smerenia sufletului. Şi întorcându mă la Schetia şi aşezându-mă în chilie, în trei săptămâni m am dat pe sine-mi la postire, rugându-mă lui Dumnezeu să-i dea mai mult de cheltuiala, ca să poată să facă bine şi altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zăceam mai mort şi adormind am văzut pe unul cucernic la chip stând înaintea mea şi zicându-mi: „Daniele, ce ai?” Şi i-am zis lui: „ Cuvânt am dat lui Hristos să nu gust pâine, până ce mă va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca să-i dea lui blagoslovenie, să facă bine mai multora „. Iar el a zis: „ Nu, că se va vătăma, iar acum bine se afla; iar de voieşti să-i dai lui, pune-te chezaş pentru sufletul lui că se va mântui întru mai multe şi eu îi voi da lui „. Iar eu iarăşi am zis: „ Mai mult Doamne dă-i lui, ca toţi printr-însul să slăvească numele Tău cel sfânt „. Răspuns-a acela: „ Am zis ţie, că acum bine se află „. Iar eu am zis către el: „ Din mâinile mele cere sufletul lui! „ Deci, mi s-a părut îndată, că m-am aflat la Sfânta Înviere şi am văzut un copil şezând pe sfânta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stând şi căutând către mine copilul, a zis către cei ce erau de faţa: „ Acesta este cel ce s-a pus chezaş pentru Evloghie? „ Iar ei au răspuns: „ Aşa, cu adevărat, stăpâne! „ Şi iarăşi a zis copilul: „ Spuneţi-i lui că am să cer chezăşia „. Iar eu am zis: „ Aşa, stăpâne, de la mine cere-o aceasta, numai dă-i lui! „ Şi văd că îi toarnă în sânul lui bani mulţi. Şi pe cât aceia turnau, pe atât sânul lui Evloghie primea. Deci deşteptându-mă eu, am cunoscut că mi s-a ascultat rugăciunea şi am proslăvit pe Dumnezeu. Iar Evloghie ieşind la lucrul sau şi lovind în piatra, aude un sunet desert şi săpând găseşte o peştera plina de bani şi spăimântându-se, socotea întru sine: „ Ce voi face? De-i voi lua pe aceştia la oraş, va auzi dregătorul şi vine de îi ia şi eu mă primejduiesc. Ci mai vârtos mă voi duce la o tara afară, unde nimeni nu mă cunoaşte”. Şi tocmind dobitoace ca şi cum ar fi avut de carat pietre, a carat banii la râu şi punându-i în corabie, s-a dus la Bizanţ. Şi împărăţea Iustin bătrânul şi a dat bani mulţi împăratului şi celor mai mari ai lui şi întru puţina vreme s-a făcut eparh al pretorilor şi a cumpărat casa mare, care şi până acum se zice a egipteanului. Şi trecând doi ani, eu neştiind nimic de cele ce se făcuseră, am văzut în vis că m-am aflat la Sfânta Înviere şi pe copil iarăşi l-am văzut, şezând pe sfânta piatra. Şi aducându-mi aminte de Evloghie, am zis întru sine-mi: „Oare unde este Evloghie?” Şi după puţin îl văd pe acesta, târât de un arap, afară de la faţa copilului. Şi deşteptându-mă, am cunoscut ce însemnează vedenia şi, am zis în sine-mi: „ Vai mie păcătosului, că am pierdut sufletul meu! „ Şi sculându-mă, m-am dus la oraş, ca pentru a vinde lucrul mâinilor mele şi aşteptând să aflu pe Evloghie, s-a făcut seara adânca şi nimeni nu s-a îndemnat să mă ia în gazda. Deci mă scol şi întreb pe o bătrâna şi îi zic ei: „ Bunico, dă-mi trei pesmeţi să mănânc, că nu am mâncat astăzi „. Iar ea ducându se, mi a adus puţină fiertura şi mi-a pus înainte şi şezând aproape, a început să-mi vorbească, grăind cuvinte de folos: „ Avva, nu ştii că eşti tânăr şi nu trebuia să vii în oraş. Au nu ştii că schima cea călugăreasca cere linişte „. Şi altele oarecare. Şi am zis ei: „ Ce porunceşti dar să fac, căci lucrul mâinilor mele am venit să vând? „ Iar ea mi-a zis: „ Deşi îţi vinzi lucrul mâinilor tale, dar nu zăbovi aşa în oraş; dacă voieşti să fii călugăr, du-te la Schetia! „ Şi i-am zis ei: „ Nu este aici în oraşul acesta vreun om temător de Dumnezeu, ca să adune pe străini? „ Şi mi-a zis: „ O, ce ai grăit, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare şi multe bunătăţi făcea la străini. Şi văzând Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar. Şi este, precum aud patrician astăzi „. Iar eu acestea auzind, am zis întru sine mi: „ Eu am făcut uciderea aceasta „. Şi îndată intrând într-o corabie, m-am dus în Bizanţ şi întrebând şi găsind casa lui Evloghie, şedeam lângă poarta, vrând să-l văd pe el, când va ieşi. Şi deci trecând puţin, îl văd îndată pe el cu fala şi înconjurat de oameni mulţi şi am zis către el: „ Miluieşte-mă, am să-ţi grăiesc oarece deosebi! „ Iar el nu a luat aminte, ci şi cei ce mergeau înainte au dat în mine şi alergam mai înainte şi iarăşi strigam şi cei de pe urmă iarăşi au dat în mine. Şi aceasta în patru săptămâni făcând, nu am putut să vorbesc cu el. Iar mai pe urmă strigând eu iarăşi, a alergat unul din slujitorii lui cu un băţ şi atâta m-a bătut cu dânsul, încât m-a lăsat mai mort. Apoi, după multă vreme, puţin întărindu-mă, am zis întru sine-mi: „ Să mergem la Schetia şi de va voi Dumnezeu, va mântui şi pe Evloghie! „ Şi m-am pogorât la mare şi aflând o corabie din Alexandria pornind îndată, m-am suit într-însa şi de scârba şi de bătăi am adormit. Şi mă văd pe mine iarăşi la Sfânta Înviere şi pe copilul acela asemenea iarăşi şezând şi căutând la mine cu îngrozire şi zicând: „ Nu vei merge, ci vei plini chezăşia „. Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Şi porunceşte la doi din cei ce stau înaintea lui şi luându-mă m-au legat cu mâinile înapoi şi m-au spânzurat cu capul în jos, zicându-mi: „ Să nu te pui chezaş peste puterea ta şi să nu grăieşti împotriva lui Dumnezeu „. Iar eu de mâhnire şi de nevoie, nu am răspuns nimic. Deci, aşa fiind eu spânzurat, s-a făcut glas zicând: „ Iese Augusta (adică Împărăteasa) şi văzând-o, am luat îndrăzneală şi am strigat: „ Miluieşte-mă, stăpâna lumii! „ Iar ea întorcându-se către mine, a zis: „ Ce voieşti? „ Am zis: „ Pentru chezăşia lui Evloghie sunt spânzurat „. Şi mi-a zis mie: „ Eu mă voi ruga pentru tine „. Şi am văzut că s-a dus şi a sărutat picioarele copilului şi mi-a zis copilul: „ Să nu mai faci lucrul acesta „. Iar eu de frică fiind cuprins, am zis: „ Nu stăpâne, iartă-mă! „ Şi a poruncit şi m-au slobozit şi mi-a zis: „ Mergi la chilia ta. Vezi încă şi cum voi aduce pe Evloghie la rânduiala lui cea dintâi „. Deci deşteptându-mă, m-am bucurat cu bucurie mare că m-am izbăvit de aceasta chezăşie. Şi înotând cu corabia, am venit la Schetia, mulţumind lui Dumnezeu. Iar după trei zile aud că a murit Iustin împăratul şi s-a făcut împărat Iustinian. Apoi după puţin m-am înştiinţat, că s-au sculat asupra împăratului, patru oarecare din cei mari, între care unul a fost şi Evloghie. Şi cei trei prinzându-se, li s-au tăiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea. Şi a poruncit împăratul ca ori unde se va afla, să se omoare şi el. Deci, întrebând pentru dânsul cu osârdie, m-am înştiinţat că s-a întors la locul sau iarăşi şi s-a apucat de pietrărie, nearătând către nimeni că el este cel ce se făcuse patrician în Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. Iar el încredinţa că întru atâţia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorât iarăşi la acel oraş, ca să mă înştiinţez cele pentru dânsul mai cu deadinsul. Şi făcându-se seara, iată Evloghie a venit chemând pe străini la găzduire. Şi văzându-l, am suspinat şi lăcrimând, am zis către Dumnezeu: < Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut! Cu adevărat, Tu, Doamne, faci săraci şi îmbogăţeşti, smereşti şi înalţi şi judecăţile Tale sunt nenumărate! > Şi luându-mă şi pe mine împreună cu alţi săraci, ne-am dus la casa sa şi spălându-ne picioarele, ne-a pus masă. Şi după ce am mâncat noi, luându-l deosebi, i-am zis lui: „ Cum te afli, avvo Evloghie? „ Iar el a zis: „ Roagă-te pentru mine, avvo, că sunt sărac, în mâini nimic! „ Iar eu am zis către el: „ O, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai! „ Iar el a zis: „ Pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva cândva? „ Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au făcut. Şi plângând de-ajuns, a zis: „ Roagă-te, avvo, ca să trimită Dumnezeu cele de trebuinţă şi de acum să mă îndreptez! „ Iar eu am zis: „ Cu adevărat, fiule, să nu îngăduieşti să ţi se încredinţeze altceva de la Hristos, cât vei fi în lumea aceasta, afară de plata ostenelii acesteia „. Şi urându-i cele bune, m-am întors şi a rămas Evloghie aşa, săpând la pietre şi primind pe străini până la sfârşitul vieţii sale şi de o sută de ani făcându-se, nu s-a lăsat de aceasta lucrare ci îi da Dumnezeu lui putere, până când a plinit călătoria vieţii acesteia".

Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 12:31pm
Ştergere comentariu
Atentie insa ! Vedeti ce cereti, ptca s-ar putea sa se indeplineasca !
Doamne invata-ne cum si pentru ce sa ne rugam !

Cineva spunea si zicea bine:
" Merci de informatii dar nu prea stiu ce sa fac....Daca cumva se indeplineste si dupa aia imi dau seama ca nu e ceea ce vroiam. Drept sa iti spun nici nu stiu daca imi doresc cu adevarat sa imi schimb viata in sensul asta, cel putin nu in momentul asta. ... ce am zis atunci despre singuratate, era despre singuratate in general, ca esti singur cand nu ai prieteni, ca esti singur cand membrii familiei nu mai sunt aproape de tine sau ceva in sensul asta. Nu m-am referit la o singuratate in sensul dorintei de a fi cu cineva. Poate e altfel de singuratate .Si poate nici acum nu imi doresc. Nu mi-am dorit niciodata cu ardoare chestia asta. Daca spun rugaciuni, le spun pentru mantuirea mea sau pentru bine in general. Nu imi doresc ceva anume. Si cred ca asta e tot de la Dumnezeu. Sunt oameni care simt nevoia disperata a unei convietuiri cu cineva. Ma simt bine in solitudinea mea. Nu cred ca a venit momentul.
Daca Dumnezeu va dori chestia asta sigur imi va trimite ceva in sensul asta. Si cand va dori El. Nu pot sa ma rog pentru ceva ce nu imi doresc. Poate ca imi va dauna mai mult sa fiu cu cineva decat asa. Si poate nu sunt facuta pentru traiul in doi. Nu acum. Nu vreau sa aduc ceva in viata mea ce nu simt. "

Intr-adevar.
Fiecare stie ce si cum e cu el/ea.
Cel mai bine e asa cum s-a zis mai sus: sa nu ceri de la Doamne nimic anume, ci doar binele in general si Mantuirea. Faca-se Doamne voia Ta, dupa marea Ta mila pt mine !

Invata-ne Doamne indreptarile Tale !
Ceea ce este de folos, tuturor le daruiesti.

:-)
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 12:45pm
Ştergere comentariu
Cu privire la “schimbarea” sortii:
http://www.formula-as.ro/2008/806/societate-37/manastirea-cu-sfinti...
Parintele Cleopa si lelea Ioana
Si ar mai fi un lucru, care mi s-a parut uimitor inca de la inceput: drumul pe unde vin taranii la manastire. Ii vad cum se aduna spre biserica, senini, imbracati frumos, dar foarte putini au venit pe ulita principala. Restul au venit de altundeva. Apar de peste tot, din munti, pe drumuri si scurtaturi doar de ei stiute. Vin prin paduri, fara sa-si murdareasca incaltamintea, coboara firesc, neobositi, cu broboade si cusme pe cap, caci asa s-a intamplat la Slatina de cand lumea. Drumul mare, prin Malini, a fost mereu prea ocolitor pentru oameni, avea sa-mi spuna o femeie de 76 de ani, Simeria Ioana, care a venit singura peste munte, 7 kilometri pe jos, prin codri, tocmai din Valea Moldovei, un sat din apropierea Voronetului.
Aceasta femeie maruntica, cu doua broboade groase puse una peste alta, avea sa-mi dea adevarata dimensiune a ceea ce au insemnat “sfintii” Slatinei pentru crestinii acestor locuri. I-a vazut. I-a cunoscut indeaproape. Mai ales pe parintii Cleopa, Arsenie, Daniil si Paisie. Acestia – zice – “erau vazatori inainte cu duhu’ si mi-o scris tata viata mea ca pe-o carte, de la un capat la altu’…”. Simti bucurie cand o privesti. Ochii albastri-albastri, vii, chipul care i se preschimba total aproape la fiecare gest, o palma mereu pusa pe gura, atunci cand vine vorba de lucruri grave, tainice si mult prea sfinte. Batrana Simeria vorbeste mai mult cu palmele. O iubire coplesitoare mocneste in inima ei, o iubire ce sta oricand sa rabufneasca. Te atinge mereu, te prinde de haina, apoi te indeparteaza putin si iarasi te mangaie, de parca s-ar abtine in fiece clipa sa te ia in brate, sa-ti spuna totul imediat, sa te faca sa vezi cu adevarat ceea ce a trait dansa odinioara. In geanta de pe brat are o paine, o camasa de noapte si niste foi vechi, rupte dintr-o carte, pe care le poarta cu dansa intotdeauna, oriunde s-ar duce: “Acatistu’ lu’ Sfantu’ Neculai”, pe care l-a primit in dar din mana parintelui Cleopa Ilie, atunci cand ea avea 14 ani si il vedea pentru prima oara in viata. “Sfantu’” insusi le-a rupt pe toate din cotorul cartii, pe toate deodata, chiar in fata ei, si i le-a daruit ca sa-i fie de invatatura, iar ea le-a citit de atatea ori pana azi incat, desi le stie pe de rost “si noaptea-n vis”, litera cu litera, inca le mai citeste. Le citeste doar pentru ca sunt din cartea “aceea”. Acele simple foi din geanta sunt pentru ea adevarate comori. “Eu doua acatiste stiu pe de rost, “la virgura”. “Bucuria tuturor scarbitilor”" si aista, care-l tan totdeauna la mine. Na. Uitati-va… Ia uitati-va ce cifre mari si ros are!”, zice mandra, intorcand incet pagina dupa pagina. “Eram de paispe ani cand l-am vazut odata prin paduri, umbland sangur, pustnic, cu bunda alba pe spate – ca numa’ copchiii, si aceia cu sufletu’ curat, puteau sa il vada. Si am auzit din sat despre dansu’, ca-i om cu duh si are puterea sa prezaca viata oamenilor. Eu nu prea intelegeam treaba aiasta, da’ m-am dus. Eram tare saraci de-acasa, lipiti eram. Sapte copchii, mama bolnava, tata tocma’ venise din razboi… Tare saraci. Si-atuncea, doi frati mai mari mi-o zas ca sa ma marit obligatoriu, ca ei nu ma mai pot tane. Na, eram atuncea frumusaca, da nu prea-mi statea capu’ mie la barbati. Si, nu stiu cum, parca nu-mi plasea nici unu’. Ce sa fac?… M-am dus la manastire. Era calugari maaari, peste tat. Nalti, barbosi, strasnici. Eu, o copchilita… Parca oleaca ma si temeam. Cand am agiuns in fata la parintele Cleopa el s-o uitat la mine o data asaaa, vartos si numa’ ce-o stragat cu glasu’ lui!… Tat mi-o zas. Tat, tat, tat, ca pe carte. Citea in sufletelu’ meu… (isi pune pentru prima data palma pe gura, inabusindu-si parca un inceput de plans). Mi-o zas tat, cum am petrecut prin viata pana acuma, ca am acasa sarasie mare si sapte frati care vor sa ma dea, mi-o zas ce-o sa fac, cat o sa umblu, cat o sa stau, cate-o sa patesc de-acuma nainte si tate cate o sa le petrec mai departe. Tat stia, numa’ cand s-o uitat la mine o data. Spunea “de la distanta” faptele tale, da’ si pacatele. Daca nu le zaceai tu, ti le zacea el. Si le zicea la rand, ca pe carte. Era un calugar “vuiniiic” (voinic), puternic tare. Si cu-n glas!…. Oioio!….
Stia tata Psaltirea pe de rost si dormea numa’ trei ore intr-o noapte. Mie mi-o zas asa: “Roaga-te cel mai mult la Maica Domnului, ca prea mare noroc in viata n-o sa ai. In casatorie o sa te ieie un om beteag si cu acela o sa-ti duci pacatele, tata viata. N-o sa te casatoresti cu un noroc bun!…”. Eu, spariata, am intrebat catre dansu’: “Da de ce, parinte? Ce-am facut? M-o blestamat careva?…”. El o zas nu. N-am facut nimica. Da’ aceea ii soarta mea. Un om beteag o sa vie in viata mea, nu dupa mult timp. Si mie mi s-o parut ca nu-i drept. Am zas: “Daca-i beteag, schiop, ciung, eu nu ma duc dupa asa un om. Sa stii, parinte, nu ma marit deloc! Mai bine ma duc la “maise” (maici) si mor intr-o manastire”. Da’ el s-o mai uitat inca o data la mine, prin sprancene, si m-o amenintat cu degetu’: “Nu! La maise nu te duci, domnisoara. Nu ti-i scrisa cartea sa mergi la maise, ca esti prea “lumeata”!”. Pe urma am plecat acasa si m-am gandit mult. Nopti la rand n-am putut sa dorm de vorbele celea ale lui. Da’ tot credeam ca n-o sa se intample, ca n-o sa fie adevarat…”
***
Vrea sa imi spuna cat mai multe, in cat mai putin timp. Sa ajunga si ea la Privegherea care sta sa inceapa. Ma trage de maneca si ma scoate pe poarta manastirii, dincolo de ziduri, ca sa-mi arate un loc “anumit” din padure, unde traiau parintii Cleopa, Arsenie si Paisie, atunci cand erau sihastri. “Hai sa-ti arat dragu’ mamii! Hai… Hai sa-ti arat!…” Si, chiar cand iesim, isi ridica privirea albastra spre codrii din stanga si zambeste. “Uite-acolo sus-sus, cam pe unde-i dumbrava ceea!… Cam cinci kilometri is. Pe-acolo o trait bietu’ Cleopa, bagat pe sub radacini, ascuns prin scorbure si borte sub pamant, cateva ierni la rand. Slab, rupcigos, si era frig si n-avea ce manca, numa’ un singur padurar stia de el si-i mai aducea cate ceva. Il cauta comunistii sa-l puste, ca tinea niste predici care nu le convenea si cica “saboteaza economia nationala”, finca le spunea la oameni sa puna tapina in cui si sa nu lucre in sfanta duminica. Acolo sus o trait, saracu’, fugarit cu arma ca un animal. Acolo, in pustii!… Mergea de colo-colo, nici bordei nu putea sa-si faca, ca imediat il prindea si-l pusca. Acolo o fost si parintele Papacioc, impreuna cu parintele Cleopa, fugarit si dansu’ de comunisti. Tot un sfant. Se spovedeau in sihastrie, unu’ la altu’, se impartaseau, aveau la dansii Sfintele Taine. Zace ca intr-o zi o cazut o grindina mare si ei s-o varat amandoi sub niste tufise, asa, cam la ciinj de metri unu’ de altu’. Parintele Cleopa o zas: “Vino aicea, la mine!…”. Tufa lu’ parintele Arsenie era mai deasa, mai ferita, mai buna. Nu vroia sa plece, sa-l ude tat potopu’ cela. Da’ s-o dus. O facut ascultare. S-o supus la ala mai mare in grad din calugari. Si cum s-o dus acolo, cum o trasnit tufisu’ sub care o stat el inainte. Imediat! Asa s-o intamplat. Asa is sfintii mari intre ei. Asta inseamna sa faci ascultare, chiar daca esti in pustie. Eu i-am vazut mergand in padure, cand eram atuncea copchila, pe parintele Cleopa de doua ori, pe parintele Arsenie doar o data. Chiar pe-acolo, prin codru’ cela ma duc eu acasa, acolo traiesc eu. Acolo, peste munte ii satu’ meu, casa mea, copchii mei, acolo ii casatoria mea c-un barbat care o murit de ciinscinci de ani de zale. Pe acolo, peste muntele cela mare, ma duc eu acasa, la soarta mea…”
***
Ce s-a intamplat de fapt cu casatoria si viata lelei Ioana? La cateva luni dupa profetia parintelui Cleopa, s-a reintors in manastire, cu mii de alte intrebari. Refuza gandul ca asa se va intampla. “Sfantul” insa nu mai era. Plecase in sihastrie. L-a gasit insa pe un alt “sfant”, la fel de mare: parintele Paisie Olaru. “Pustnicu’”, asa ii zice mereu, caci si el se nevoise in pustie aproape 20 de ani. La Slatina, el spovedea mii de credinciosi, zi si noapte. Se zvonea, chiar printre calugari, ca “nu mananca nimic, nici de post” (nu era vazut luni la rand venind la trapeza sau parasind chilia) si nu doarme decat cel mult o ora pe noapte. Ioana l-a cunoscut, s-a spovedit la el, in chilia lui legendara. “Va rog frumos sa ma luati in seama ca am intrat in manastire si m-am dus direct la dansu’. Eu “proprie” m-am dus! M-am dus si am vorbit.
Nu stiu cum l-am nimerit tocma’ intr-o zi cand o iesit oleaca din chilie, la soare, si culegea intr-o cana niste zmeura pentru o copchilita care era acolo cu mama ei. Am vazut un preot c-un halat ros, c-o barba alba, mare, pan’ aici (arata undeva, in dreptul buricului), despchicata la mijloc, si niste ochelari cu ramele groase si negre, legate la spate cu elastic. Nu bine m-o vazut, si imi zace: “Ai vinit aicea, finca ai doi frati in spatele tau care te indeamna la casatorie si tu nu-ti poti descoperi soarta…”. Cand am auzat… Sa pchic gios! Sa pchic gios de la vedeniile lui. Imi citea in suflet, ca si parintele Cleopa. Mi-o dat niste canafi negri in mana si mi-o zas asa: “O sa postesti trei zile cu mine…”. Si-am postit trei zile incuiata intr-o chilie c-o maica tanara, care avea tot niste canafi negri ca ai mei. La trei zile, o venit si-o zas iarasi: “Mergem la icoana facatoare de minuni, ne rugam impreuna. Pe urma, o sa-ti citesc niste dezlegari trei nopti la rand, da’ a treia zi o sa te impartasesti si o sa mananci!”. Si asa am facut. A patra zi o fost ultima. “Pune-te in genunchi”, mi-o zas Pustnicu’. M-am pus. Si el o deschis o carte uite asa de mare, de aur, pe dedeasupra mea. Stateam cu capu’ sub cartea ceea si nu puteam sa-l vad, numa-l auzeam. Si el o zas asa, deodata, cu glas mare: “La maise n-o sa te duci, ca nu ti-i scris. O sa stai in lume si-o sa te casatoresti la un an de zile fix, dupa slujbele pe care le-am facut amandoi. Atuncea o sa vie in viata ta un om beteag, da’ tie o sa-ti placa, ca-i blandut si grijuliu cu dumneata si o sa-ti faca doi baieti frumosi si-o sa traiesti si-o sa muncesti pentru dansu’ tata viata…”. Si va rog frumos sa ma luati in seama!… La un an si-o luna fix, m-am maritat cu omu’ meu. Fix! Nu era ciung, schiop, nimica. Si tocma’ ma bucuram ca poate, cine stie, n-o fi chiar tat adevarat. Da’ la numa’ cateva s’tamani dupa ce m-am mutat in casa lui, am gasit dosate intr-un dulap, uite-asa un teanc de spitalizari, una peste alta. “Afectiune cronica”… “Inampt (inapt)”… “Bolnav”… Asta citeam eu, peste tot. “Inampt de munca, de efort, de serviciu militar…” Tat absolutu’. La omu’ meu i s-o dus “plamaiu” (plamanul) drept inca de tanar. N-avea plamai. Ce era sa fac? Am suferit si-am trait mai departe. Am facut cu el doi baieti frumosi – unu’ ii avocat, altu’ injiner silvic – am muncit tare mult, cat pentru patru oameni deodata, ca nu m-am indurat sa-i las sanguri pe toti trei, asa frumosi si blanzi cum erau. Dupa ce s-o nascut si al doilea baiet, acu’ ciijcinci de ani, omu’ meu o murit. O murit usor, fara dureri, intr-o sangura zi. O murit cu-n zambet pe fata. Iara eu am suferit si-am muncit mai departe. Hei, dragu mamii… Greu o fost. Da’ acuma, nu-s’ cum sa zic, parca is asa… multamita. Ma gandesc ca poate alta soarta mai buna pentru mine nici nu se putea. Asa o fost viata pe care mi-o hotarat-o Dumnezeu si pe care-o prevestit-o sfintii de la Slatina. Si va mai zac un lucru: duhovnici de-aistea, vazatori de-aistea cu duhu’, se nasc tare rar. Numa’ o data la un neam! Asa se nasc aistia. Va spun eu, Ioana Simeria. Uitati-va bine la mine in ochi: o sa mai treaca inc-o suta de ani si mai multi, pana sa se mai nasca asa oameni pe pamant…”
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 19, 2011 la 10:31am
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 26, 2011 la 3:20pm
Ştergere comentariu
V. si:

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/acoperamintul-maicii-domnului

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calendar-al-sfintilor-cu

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-ic...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-mo...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/izvoare-tamaduitoare-din

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-boala

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-vindecatori

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-rusul-mare-vindecator

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/carti-vii

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/pravila-de-rugaciune

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-cuv-parascheva

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nicolae-6-decembrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-botezatorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-dimitrie-izvoritorul-de

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zeul-cavalerul-trac-sf

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfantul-mare-mucenic-mina-11

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-mc-de-la-2

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-francisc-de-assisi-4

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ciprian-2-octombrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-eustatie-plachida-20

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-stelian-ocrotitorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-simon-zilotul-10-mai

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-valentin

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/minuni-ale-sfintei-mucenite

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfanta-xenia-petrovna-de-la

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-matrona-din-moscova

http://altmarius.ning.com/main/search/search?q=Padre+Pio&page=1

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/parintele-arsenie-papacioc
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfantul-fanurie-sfantul-ce...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/facatorul-de-minuni-si
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfanta-cruce-a-mantuitorului
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/parintele-arsenie-boca-28
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfinta-ecaterina

Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 18, 2011 la 2:42pm
Ştergere comentariu

Parintele Arsenie Boca: + 28 noiembrie 1989 = ziua nasterii sale in Rai ca Sfant [?]



Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Parintele Arsenie Boca de catre Maica Domnului pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sf Serafim de Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.
Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.
Pr Arsenie se roaga la Hristos Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi initiat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.
Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.
A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989. Inmormantat la Manastirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (lângă Haţeg), jud. Hunedoara.
“ Nu era voinic, ci subtire si inalt. Dar desi era destul de fragil, parea extrem de puternic. Avea o atitudine foarte darza, mandra, si se impunea unde aparea, fara nici un efort. Puterea lui era mai ales in ochi. Cand te privea, te paraliza. Avea o autoritate care venea din interior prin privire, ca o forta in fata careia nu-ti ramane decat sa te supui. Nu era nevoie sa faca vreun gest, caci iti spunea din ochi ce sa faci. Te facea sa plangi sau sa te bucuri, dupa cum iti era sufletul, usor sau greu de pacate.
L-am cunoscut destul de bine si pot sa va spun ca nu am vazut un om cu o putere mai mare asupra oamenilor si a lucrurilor. Supunea totul, nu prin vointa, ci prin credinta si prin exemplul personal. El lucra cot la cot cu noi si cauta sa ne invete pe cei incepatori cum sa ne comportam, cum sa muncim, cum sa ne rugam, sa facem cinste manastirii si sa ne imbunatatim duhovniceste.
Pe cat de aspru era la o prima privire, pe atat de bun era dupa ce-l cunosteai. La inceput ti se parea biciul lui Dumnezeu. Aspru la purtare, aspru cu sine, aspru cu pacatul. Dar daca ii urmai sfatul si te pocaiai, atunci il vedeai cat e de bun. Pe noi, calugarii mai tineri, ii placea sa ne invete diverse lucruri, de la literatura si pictura pana la munca la grajd. De multe ori glumea si radea cu noi si era foarte bland. Se inasprea doar in fata pacatului. Lucra cu noi si nu cerea nimanui sa faca mai mult decat putea. Ca manastirea era atunci o ruina. Peste 200 de ani a fost ruina. Si am lucrat mult s-o refacem. Nu te chema la munca, ci se apuca primul de treaba si toti il urmam. Erau multi studenti. Uneori, se batea cu zapada cu noi. Spunea ca e bine sa ne comportam cum ne e varsta, ca avem timp sa devenim seriosi si sa uitam de joc.
Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: "Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii". De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: "Acestia ma vad pentru ultima oara". Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.
Da. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu.
Era mult rabdator. Nu spovedea pe oricine si nu dadea canoane. Caci stia ca poti sa faci formal canonul si sa fii tot cu gandul la pacat. Si ca, daca nu-ti da canon, dar tu te caiesti cu adevarat, vei fi mai ravnitor la rugaciune si te vei infrana mai bine de la pacat.
Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?

- Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: "Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!". Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.
Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?

- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: "Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum". Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
- Cum adica?
- Plutea... Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: "Masina noastra merge pe pamant". L-am intrebat: "Ce-ai simtit, omule?". Si el: "Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura". Si-am auzit atunci o voce in spate: "Pana aici am venit cu voi". Cand m-am intors, nu era nimeni.

- Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?

- Nu, ca oamenii de azi nu mai cred. “
“Fetita oloaga

M-am nascut in anul 1935, intr-o familie de oameni saraci, dintr-o localitate de munte, de langa Brasov. Primul copil nascut in familia mea a fost un baiat sanatos si frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am nascut infirma de ambele picioare, slaba si pipernicita. Femeile din sat care m-au vaz
ut o indemnau pe mama sa nu-mi dea de mancare, ca sa mor. Iar mama le spunea: "Daca Dumnezeu mi-a dat-o asa, eu ii dau de mancare si apoi sa faca El ce-o vrea cu ea".
si ne-am asezat in rand, in picioare, sa-l asteptam pe parintele Arsenie, sa vina sa ne dea binecuvantare. Fiecare avea in mana cate ceva. Langa mine era o doamna din Brasov si m-a intrebat: "Tu n-ai adus nimic sa-i dai parintelui?". Am ridicat stingherita din umeri. Nu stiam ca asa era obiceiul. Anisoara nu-i spusese mamei nimic. I-am raspuns: "Nu!". Atunci ea mi-a dat un pachetel, cat un pachet de chibrite, nu stiu ce o fi fost in el, si mi-a zis: "Da-i asta parintelui si cere-i ceva!".

Minunea

La un moment dat, parintele a coborat din chilie: inalt, imbracat intr-o reverenda alba, incinsa cu o centura neagra la mijloc. Avea parul negru si lung pana la umeri si niste ochi albastri, albastri... Eu eram a cincea sau a sasea din rand. Tremuram toata. Cand a ajuns la mine si a intins mana sa ma binecuvanteze, i-am intins pachetelul si am zis in gand: "Parinte, ajuta-ma sa pot umbla".
In gand am zis, ca nu eram in stare sa scot un cuvant. Dansul a lasat mana in jos, s-a dat un pas inapoi, m-a privit din cap pana la picioare si de la picioare pana la cap si m-a binecuvantat, zicand cu voce tare: "Bine, asa sa fie!". Atunci am simtit un fior si o putere m-a strabatut prin sira spinarii. Si am simtit, deodata, ca pot sa ma tin pe picioare. Parintele Arsenie facuse o minune cu mine: imi daduse putere sa pot umbla. Am inceput sa plang, iar dansul a trecut mai departe. Credinciosii m-au inconjurat si m-au intrebat ce am cerut, ce mi-a dat parintele? Eu nu le-am spus, ci am tot plans... “
“Eu am avut un unchi, care in '48 era ofiter de securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov, unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.
Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In '44, de exemplu, a spus la sl
ujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.
Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea, bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era pe jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau. “

“…Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba, popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma". "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit. “

Emilia Butum – Fagaras:

"Crezi ca parintele Arsenie este mort? Eu iti spun ca e viu"

Cand s-a aflat de moartea parintelui si trebuia sa mergem la inmormantare, fiica mea, care atunci avea 9 ani si care il indragea foarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea.
Era toamna spre iarna, era frig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitii: "Si eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc". Iar daca vroia sa mearga pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la inmormantare. De cum a ajuns in biserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. Nu-i era frica ca este mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. La plecarea de la inmormantare, a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat singura noaptea in bloc, refuzand sa fie insotita de cineva. A intrat fara teama in casa, unde era o matusa si i-a spus acesteia: "Hai sa-ti spun ceva: Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort?". Sora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. "Eu (continua fetita) atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti spun altceva: Daca te uiti in casa, il vezi?". - "Nu, nu il vad". "Dar daca merg prin casa, auzi si tu pasii lui insotindu-ma?". - "Nu, nu ii aud, dar eu sunt o pacatoasa, iar tu esti un copil curat. Tu poate poti sa-l vezi si sa-l auzi, dar eu nu". "Daca tu nu il vezi si nu il auzi, atunci sa nu mai spui la nimeni ceea ce am spus eu, ca n-am sa recunosc la nimeni nimic".
Am vazut o femeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage. Mai mare ii era disperarea decat credinta si se intreba: "Ce poate sa faca un mormant? Caci vad ca este un mormant ca oricare altul". Si, deodata, a cazut in genunchi (pesemne ca i s-a aratat parintele) si a strigat: "Parinte, nu am stiut cine esti! Parinte, te rog, ajuta-ma!". Credinta a cuprins-o chiar in acele clipe si sufletul ei s-a luminat, iar buzele au eliberat in cuvinte suferinta ei de mama. Dar aceste lucruri, desi se stiu, nu le spune nimeni. Oare de ce nu se spun lucrurile acestea? Sunt niste lucruri adevarate. “
Se zice ca:
Parintele Arsenie Boca fiind intrebat odata daca este bine sa cinstim sfintii catolici, el a dat de inteles ca este bine sa-i cinstim, dar sa nu-i uitam pe ai nostri.
O minune in care Dumnezeu a lucrat prin colaborarea dintre Sf Serafim de Sarov si Sf Francisc de Assisi:
Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Francisc sa primeasca Har. Sf Francisc de Assisi este catolic.
Iar intr-o zi, in timpul rugaciuni, a venit Sf. Francisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
“La Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.”
Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din Italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.
Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
Iar acolo [la Biserica Draganescu / pictata de Parintele Boca] este desenat ca sa marturiseasca despre minune si despre adevarata credinta…
In 1948 cand a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Parintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, in biserica aceea, unde erau adunati si catolicii si ortodocsii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a incins acolo o cearta de nu se mai intelegea om cu om. Ai nostri (ortodocsii), cautau sa-i lamureasca, ceilalti se opuneau si bineinteles a iesit un scandal mare in Biserica.
Parintele parca nu avea nici un cuvant sa-i lamureasca. A iesit afara din biserica, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a inceput sa-i mangaie, asa cum Daniil ii mangaia pe lei. Si cineva a zis “Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si cand au iesit din biserica a inceput sa-i mangaie si a zis: “Mai, si cu lupii astia ma inteleg, numai cu voi nu ma pot intelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvantul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel).
“In biserica de la Draganescu, pe drept cuvant numita Capela Sixtina a Ortodoxiei sunt pictati sfintii asa cum i-a vazut parintele Arsenie Boca. In marginea din dreapta a picturii respective, in rand cu sfintii ortodocsi, este pictat [cu aureola de sfant] Sfantul Francisc de Assisi, sfant catolic care in timpul vietii a vrut sa posteasca dupa modelul ortodox, dar Papa nu l-a lasat.”
“Un exemplu foarte „concret“ îl găsim la [Biserica] Drăgănescu. În partea stângă a naosului, spre final, putem citi cuvintele: Extra Ecclesia Nulla Sallus (Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. IV). Imediat jos sunt reprezentate bisericile Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – împreună! Cele două biserici se alătură, formând un corp comun, iar în semicerc deasupra lor este scris: „Cred întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică“. Este un apel simbolic la unitatea de credinţă a Bisericii din timpul Sinoadelor Ecumenice. Iată un motiv în plus pentru care pictura Părintelui Arsenie poate fi numită profetic.
…
Desigur, îmbinarea subtilă a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene poate lăsa loc la interpretări mai mult sau mai puţin legitime în raport cu ceea ce a dorit „cu adevărat“ Părintele să exprime prin pictura sa. Cert este că în cazul de faţă apelul la unitatea Bisericii este unul tulburător de actual. Într-o formulare memorabilă (consemnată de ucenicii din Ţara Făgăraşului), Părintele Arsenie ar fi spus că „Ortodoxia şi Catolicismul sunt două strane ale aceleiaşi Biserici“14. Cu menţiunea, poate, că Ortodoxia este strana „din dreapta“… “
...................................................
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:20pm
Ştergere comentariu



Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:21pm
Ştergere comentariu


Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:48pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 29, 2010 la 3:51pm
Ştergere comentariu
V. si:

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-bucuresti-cu

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/acoperamintul-maicii-domnului

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calendar-al-sfintilor-cu

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-ic...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-mo...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/izvoare-tamaduitoare-din

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-boala

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-vindecatori

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-rusul-mare-vindecator

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/carti-vii

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/pravila-de-rugaciune

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-cuv-parascheva

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nicolae-6-decembrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-botezatorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-dimitrie-izvoritorul-de

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zeul-cavalerul-trac-sf

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfantul-mare-mucenic-mina-11

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-mc-de-la-2

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-francisc-de-assisi-4

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ciprian-2-octombrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-eustatie-plachida-20

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-stelian-ocrotitorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-simon-zilotul-10-mai

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-valentin

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/minuni-ale-sfintei-mucenite

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfanta-xenia-petrovna-de-la

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-matrona-din-moscova

http://altmarius.ning.com/main/search/search?q=Padre+Pio&page=1

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/parintele-arsenie-papacioc
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 1, 2010 la 4:19pm
Ştergere comentariu
Oprindu-se langa un domn, cam de 60-65 de ani, acesta a zis:
- Parinte, am necazuri mari...
- Cati ai omorat?
- Nici unul, parinte.
- Cati ai batut?
- Asa mi-a fost meseria...
- Puteai sa te muti de acolo?
- Puteam...
- N-ai facut-o, acum trage!


Apoi, parintele s-a dus langa o tanara cam de 30 de ani, ce avea o tumora pe gat, in dreptul urechii drepte. Nu se vedea, ca avea basma pe cap. Parintele da basmaua deoparte si o intreaba:
- Doare, ma, doare?
- Doare, parinte.
- Mai rabda, ma, un pic, mai rabda, ca prin rabdarea ta, noua semintii ies din iad.
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 1, 2010 la 5:42pm
Ştergere comentariu
De pe Net:

“…la doi dintre militienii care l-au batut li s-a uscat cate o mana [cea cu care il lovisera si tirisera]. Securistii s-au speriat si l-au eliberat cu arest la domiciliu. Cand mergeai la el, stia toate pacatele pe care le-ai facut si ce gandesti! A facut multe minuni si in viata. Se spune ca a fost el insusi la Ceausescu si i-a spus ca daca nu da libertate si “mancare” la popor va muri. La intoarcere securistii l-au batut, si de aici i s-ar fi tras moartea. Acest om a fost un martir si un sfant, rugati-va la el si la Maica Domnului si vedeti ca va va ajuta! “



http://www.libertatea.ro/stire/in-anii-80-parintele-arsenie-boca-pr...

“ Situaţia dificilă prin care trece azi Romania a fost prevăzută, in felul misterios al celor care au asemenea puteri, de părintele Arsenie Boca (1910-1989), unul dintre cei mai mari duhovnici şi teologi romani. Cel de la a cărui naştere se împlineşte un secol miercuri, 29 septembrie, a fost înzestrat cu harul profeţiei. Monahul “a văzut” prin negura viitorului şi instaurarea comunismului, şi moartea lui Ceauşescu.

Devenit el însuşi o icoană a spiritualităţii româneşti, părintele Arsenie Boca a fost renumit, printre altele, şi pentru darul profeţiei. Era un vizionar care cunoştea sufletul omului dintr-o simplă privire, ştiind cele spuse, dar mai ales cele nespuse despre faptele şi gândurile oricui. De aceea, regimul comunist l-a purtat prin închisori sau l-a ţinut sub supraveghere, temându-se de influenţa pe care părintele o câştigase în rândul drept-credincioşilor ce îi căutau cuvântul plin de înţelepciune ca pe o oază într-un deşert. S-au povestit multe despre viziunile sale, dar şi despre vindecările pe care le putea face. Însă unele dintre cele mai interesante profeţii, mărturisite de cei care au fost martori ai rostirii acestora, au fost în legătură cu soarta ţării şi a oamenilor ei.

“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.

“Oamenii îşi vor pierde speranţa”

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, …

Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor - între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante - va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.

Şi-a prezis data propriei morţi

În anii ’80, Arsenie Boca a prevăzut prăbuşirea sistemului comunist, dar şi violenţa schimbărilor din România, după cum avea să declare unul dintre credincioşii care îl mai vizitau în vremea în care părintele lucra la pictura din Biserica Drăgănescu: “Spunea că toate celelalte ţări vor face paşnic trecerea de la comunism la capitalism, numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi. L-am întrebat pe părinte dacă voi muri şi eu (...) Mi-a spus că nu voi muri la revoluţie, dar că «ăsta » (n.r. - Ceauşescu) va muri în ziua de Crăciun. A completat: «Şi voi muri şi eu cu vreo trei săptămâni înaintea lui»”. Arsenie Boca avea să treacă la cele veşnice în ziua de 4 decembrie 1989 [aceasta este data inmormantarii sale la Prislop, trecuta eronat in articol ca data a "mortii"] , fix cu trei săptămâni înainte de execuţia cuplului Ceauşescu.

E înmormântat la Mănăstirea Prislop

Născut la 29 septembrie 1910, în localitatea hunedoreană Vaţa de Sus, cu numele de Zian Boca, viitorul monah a absolvit Academia de Teologie din Sibiu în anul 1933. Dând dovadă de mare talent şi la pictură, primeşte o bursă pentru studii la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.



După ce este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Muntele Athos, pentru a deprinde tainele călugăriei, îşi începe viaţa de monah în 1939, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie. În scurtă vreme, devine renumit ca mare duhovnic, dar şi ca iniţiator al “mişcării de reînviere duhovnicească”.

Între 1948 şi 1956 este arestat, încarcerat şi schingiuit în mai multe rânduri de autorităţile comuniste, deranjate de faima şi de influenţa lui printre credincioşii creştini. I se interzice să slujească la altar şi, în ciuda celor două licenţe avute, nu-i este îngăduit să lucreze decât ca pictor bisericesc.

Moare la 4 decembrie 1989 [aceasta este data inmormantarii sale la Prislop, trecuta eronat in articol ca data a "mortii"] , cu trei săptămâni înainte de execuţia lui Ceauşescu, exact aşa cum prevăzuse, fiind înmormântat la Mănăstirea Prislop, Hunedoara, unde fusese stareţ cu jumătate de secol înainte.

A pictat Biserica Drăgănescu

Arsenie Boca a pictat biserica din localitatea Drăgănescu, de lângă Bucureşti, între anii 1967 şi 1982. O adevărată bijuterie artistică, supranumită şi “Capela Sixtină a Orientului”, lăcaşul este plin, de asemenea, cu imagini profetice despre viitorul omenirii. Părintele Arsenie Boca a ilustrat pe pereţii bisericii, într-o manieră neobişnuită, progresul tehnologic al omenirii văzut ca sursă a decăderii în morală şi credinţă a oamenilor. "
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 6, 2010 la 2:42pm
Ştergere comentariu
La Biserica Satului Drăgănescu (loc de Putere), pictată de Părintele Arsenie Boca se ajunge mergând cu un maxitaxi luat de la capătul Căii Rahova [tramvaiul 32] (intersectia cu Antiaeriană) spre Mihăileşti (trecand prin Bragadiru, apoi Cornetu), de aici la dreapta pe jos cam 1 km.

Harta traseu v. aici:
http://hartaro.info/draganescu-GR.htm

Biserica din Draganescu:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-draganescu...
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 12, 2010 la 3:46pm
Ştergere comentariu
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 29, 2010 la 11:46am
Ştergere comentariu
Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte [Athos], prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa."
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 3, 2011 la 12:53pm
Ştergere comentariu








.........................................

Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 1:00pm
Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 10, 2013 la 2:16am
Ştergere comentariu
http://marilena-blog.blogspot.ro/2012/07/marturii-despre-parintele-...
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/Ioan-Ci%C5%9Fmileanu-Noi-m%C4%83r...
Părintele Arsenie (fiind tot timpul urmărit de securişti): „Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu…
Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori la mine, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna în capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii.”
Părintele Arsenie zicea: “Mă, strigaţi când aveţi necazuri: “Ajutaţi-mă”, că eu vă aud de acolo de unde sunt şi v-ajut mai mult decât când sunt în viaţă. Strigaţi numai, că eu v-ajut”.
„Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri,iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum, care de care să asculte mai întâi? Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”
Părintele Arsenie Boca

...............................
Comentariu publicat de Bdi pe Martie 12, 2017 la 6:27pm
Ştergere comentariu
Apropo de manipularile cu Pr Arsenie Boca – v. filmele alegorice
Ghadi
(2013)
„Ghadi”
Regia
Amin Dora
Cu
Georges Khabbaz, Emmanuel Khairallah
http://www.cinemagia.ro/filme/ghadi-581384/
Online pe aici:
http://movie.ovh/watch-Ghadi-2013-150628-online/
+
„Calugarul”
Le moine
(2011)
Călugărul
Regia
Dominik Moll
Cu
Vincent Cassel, Joséphine Japy, Catherine Mouchet
http://www.cinemagia.ro/filme/le-moine-561238/

............................................


Semne de intrebare ref. La Pr. Boca :
Audiatur et altera pars, cu prudenta si discernamant !

https://anomismia.wordpress.com/2015/01/12/o-fotografie-rara-cu-parintele-arsenie-boca-din-anii-1980/

 https://lataifas.ro/religii-si-credinte/94414/o-poza-noua-cu-parintele-arsenie-boca-chipul-ingeresc-sub-infatisare-de-om/

https://www.gandul.info/stiri/fotografii-inedite-cu-parintele-arsenie-boca-14132501

https://www.fundatiaarsenieboca.ro/table/

versus

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.files.wordpress.com/2016/03/parintii-il-dezvaluie-pe-parintele-arsenie-boca1.pdf


v. pp. 91-96
 


https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/

https://adevarul.ro/locale/hunedoara/secretul-arsenie-boca-femeia-stat-40-ani-el-cutremuratoaea-poveste-zamfirei-tanara-duhovnicul-nu-lasat-o-omoare-1_556af422cfbe376e35c7dd07/index.html

https://www.romaniatv.net/casa-in-care-arsenie-boca-si-a-trait-ultimele-clipe-de-viata-imagini-in-premiera-video_270229.html#ixzz4S3kFTHsC

........................................