Cogenerarea Realitatii / (Multi) Universului, Principiul Antropic si Biocentrismul - Conexiuni
Jivanmukta (jnanin / intelept) = Eliberat [ontologic] in timpul vietii, “cineva” care nu mai e cineva, topit total, complet si definitiv in Dumnezeire.
„In Dumnezeu sfintii devin asemenea lui Hristos, pretutindenea fiind, atotputernici, atoatestiutori. In Dumnezeu omul insusi se arata a fi un dumnezeu, si ia parte la toate facerile lui Dumnezeu. Omul traieste Viata lui Dumnezeu Insusi, devine desavarsit precum Insusi Dumnezeu.” (Sf. Nectarie de Eghina)
Punand alaturi Gal. III, 28 si Col. III, 11, Sfantul Grigorie afirma ca suntem una in Hristos, "ca putem sa nu mai fim barbat si femeie, barbar, scit, sclav sau liber, ci putem purta in noi forma lui Dumnezeu" (ton Theion characktera: "amprenta Divina"). Trebuie sa ne amintim ca este vorba de o predica funerara, in care Sfantul Grigorie vorbeste despre misterul mortii si despre speranta invierii. In aceasta viata, spune el, suntem legati atat de carne (sarkos), cat si de spirit (pneumatos). Trebuie sa ma ingrop cu Hristos, sa inviez cu Hristos, sa fiu un impreuna mostenitor(co-mostenitor) cu Hristos, sa devin un fiu al lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Insusi (huion genesthai Theon, Theon auton).
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Galateni (III, 28), spune: De acum inainte, potrivit cu invatatura Domnului nostru, "nu mai exista nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nu mai exista nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, caci in Hristos Iisus voi toti una sunteti".
"Parinte, Ma rog ca toti sa fie una, dupa cum Tu intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una." (Ioan XVII, 21).
Sf. Varsanufie (prãznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în „Vietile Sfintilor”: „Ajungând sã dobândeascã curãtia inimii si desãvârsita nepãtimire, s-a asezat într-o chilie retrasã, fãrã sã primeascã pe cineva timp de peste cincizeci de ani. Grãia despre el însusi ca si cum ar fi vorbit despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, stiu de un om aici în mãnãstire, care poate rãmâne fãrã nici un fel de hranã sau bãuturã, si fãrã hranã pânã la venirea Domnului. Nu-i lipseste nimic din toate acestea, pentru cã hrana lui, bãutura lui, haina lui, vesmântul lui, sunt Duhul Sfânt". Uneori totusi îsi îngãduia mãrturia rãpirilor si extazurilor lui, spunând, de pildã, cã el cunostea un om care suise pânã la al saptelea cer, sau scriind: "Grãiesc înaintea Lui si nu mint, cãci stiu pe un rob al lui Dumnezeu între oamenii de acum, în aceastã vreme si în acest loc binecuvântat, care poate scula morti întru numele Stãpânului nostru Iisus Hristos, si poate alunga demoni si vindeca boli de nevindecat, care poate opri si rãzboaie, poate închide si deschide cerul ca Ilie. Cãci totdeauna are Domnul slugi adevãrate, pe care nu le mai numeste slugi, ci fii (Gal. 4,7).Si, precum a lucrat prin primii Sãi ucenici, asa poate lucra si prin cei de acum". El descoperi atunci, tainic, cã era unul din acei "trei bãrbati desãvârsiti înaintea lui Dumnezeu care au întrecut mãsura omeneascã si au primit puterea sã lege si sã dezlege. Ei stau drepti, neclintiti mijlocitori, ca sã nu nimiceascã dintr-o datã lumea, ci, prin rugãciunile lor, sã o certe cu milostivire.” Nu se cunoaste cum si când (si daca) Sfântul Varsanufie si-a sfârsit petrecerea sa pãmânteascã.
„…Petru a vãzut venind dupã el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cinã s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, vãzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui: Dacã voiesc ca acesta sã rãmânã pânã voi veni, ce ai tu? Tu urmeazã Mie. / De aceea a iesit cuvântul acesta intre frati, cã ucenicul acela nu va muri….” (Ioan 21:21-23)
“Eu [Domnul] am zis: “Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca niste oameni muriti…” (Psalmul 81/6)
……………………………………….
“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)
"The ego is a monkey catapulting through the jungle:
Totally fascinated by the realm of the senses,
it swings from one desire to the next,
one conflict to the next,
one self-centered idea to the next.
…If you threaten it, it actually fears for its life.
Let this monkey go.
Let the senses go. Let desires go.
Let conflicts go.
Let ideas go.
Let the fiction of life and death go.
Just remain in the center, watching.
And then forget that you are there." (Lao Tzu)
"There is no greater mystery than this, that we keep
seeking reality though in fact we are reality.
We think that there is something hiding reality and that
this must be destroyed before reality is gained.
How ridiculous! A day will dawn when you will laugh
at all your past efforts. That which will be the day
you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)
The essential nature of this Reality is revealed in a
stunning, timeless moment of Realization:
"Wonder of wonders! This very Enlightenment is
the nature of all beings, and yet they are unhappy
for lack of it!" (The Buddha's exclamation at the moment of his Awakening)
……………………………
Co-generarea universului / realitatii:
Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.
Sau, un alt citat [sic!]. Kuei Ch'in [maestru Ch’an din sec. IX] said, "Not knowing is most intimate." (Your not knowing is the vastness of your own deep nature giving birth to the spattering galaxies, to the dark shapes of the trees in the courtyard, and to your own beating heart).” = “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”
Conex sa ne amintim de Norul Necunoasterii Divine si de hishiryo = a gandi din strafundul negandirii din Zen, precum si de dharma megha samadhi.
„Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci intr-o zi?” Nu intr-o zi, intr-o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n-are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I-o dăm intr-o clipă." (Pr Arsenie Papacioc)
Acestea sunt valabile atat pt o fiinta obisnuita (inconstienta de potentialitatea sa divina) cat si pt un jivanmukta (care a devenit constient de potentialitatea sa divina si s-a eliberat de orice fel de conditionare a mintii prin egoism-uitare-neatentie-ignoranta ontologica).
……………………………………
Drunvalo Melchizedek in “Spatiul sacru al inimii” [preluand din vechea Traditie]:
“ „Caderea” din Atlantida de acum 13000 de ani, cea mentionata in Biblie si in alte traditii, a fost de fapt mutarea constiintei din inima in minte. In transformarea care va urma vom face drumul invers, mutand constiinta din minte, in inima. Acest proces este descris sumar in continuare, astfel incat sa va familiarizati cu drumul spre A TRAI IN INIMA.
Vor exista foarte multi oameni care vor parasi Pamantul. Spiritele lor se vor deplasa intr-o zona spatio - temporala care le este mai familiara. Cu alte cuvinte, se vor intoarce Acasa, pentru ca de acolo au venit.
Cei care vor ramane, aproximativ sute de milioane de oameni, sunt doar cei care traiesc in inima. Mama Pamant este constienta, cunoaste pe deplin fiecare detaliu si, recunoscand vibratia specifica, va sti cine traieste asa. Acestia se vor uni in inimile lor si vor deveni o singura fiinta vie. Pamantul va fi transformat intr-un vehicul spatial si ne vom indrepta catre un nou mod de a fi, pe un alt nivel de constiinta, guvernat de legea Unitatii.
Incepand din acest moment, orice “visati” in inima devine realitate. Acea imagine „visata” in inima trece in campul toroidal al inimii, apoi in cel al corpului. (Universitatea Stanford a facut multe cercetari, incercand sa gaseasca o legatura neurologica intre inima si minte, prin trup. Aceasta legatura exista, dar este in afara corpului). Imaginea patrunde in minte din campul toroidal, apoi se proiecteaza in jurul capului (in sfera de lumina descrisa anterior) si apoi se proiecteaza in sfera pranica din jurul nostru. Apoi, prin campul Merkaba, imaginea este proiectata in Univers, devenind realitatea in care traieste acum, intregul Univers.
Cand creati in acest mod, nimeni din Univers (cu cateva exceptii) nu stie ce se petrece. Acest lucru schimba totul: trecut, prezent, viitor. Nu mai exista nici o urma din modul trecut de viata, este ca si cum schimbati canalul la televizor. Cel vechi nu mai este vizibil.
Aceasta capacitate de creatie, ce exista in fiecare fiinta umana, este dreptul nostru din nastere. Este ceea ce Pamantul e pe cale sa-si aminteasca. Nu este un proces de invatare, ci unul de reamintire! Incet, incet, oamenii isi vor reaminti despre ce e vorba si lumea va incepe sa se schimbe.
Inima stie ca toata viata este Unul. Ea nu „gandeste” in polaritate. Ea creeaza imagini care sunt bune pentru intreaga Viata, pretutindeni.
Creatia creierul este guvernata de legea polaritatii. El o face prin prisma limitata a egoului, putand afecta viata si pe alte planuri, in moduri nebanuite de cel ce initiaza acest proces. Dar polaritatea e pe cale sa dispara. Nu vom mai avea acces la ea, deoarece reteaua electromagnetica specifica din jurul Pamantului, cea care mentinea constiinta polaritatii, este pe cale sa fie indepartata de planeta.
Noi gandim ca traim pe o planeta care se roteste in jurul unui soare. Nu este adevarat! Nu exista planeta si nu exista soare, exista doar Constiinta Pura. Imaginile pe care le vedem, Soarele, Luna, etc, sunt de fapt un “vis” care a fost creat in inima, acum foarte mult timp.”
……………………………….
Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Cartea "Vise curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare" de Alberto Villoldo ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului.
Autorul ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.
……………………………………
Robert Lanza ne avertizeaza, de la primele randuri ale lucrarii “A New Theory of the Universe” (“O noua teorie asupra Universului”), ca lumea nu este cea din cartile de scoala. Fiecare faptura, afirma universitarul american, este centrul propriei sale realitati. Biocentrismul se invarte in jurul experientei subiective, a constiintei fiecaruia dintre noi, a acestui - inca - mister de nepatruns. Este nevoie de o revolutie in gandire, spune Lanza, pentru a fi capabili sa intelegem in profunzime lumea. Iar factorul esential in aceasta schimbare dramatica de paradigma poate fi ideea ca eu, creatura biologica, fac observatiile, cercetez lumea care ma inconjoara. Deci, ma amestec in ea. Dar daca legile naturii au fost special create pentru a fi observate, pentru a se arata si dezvalui observatorului? se intreaba Robert Lanza. Si daca actiunea de a observa, de a intra in intimitatea materiei, pentru a o cerceta, creeaza ea, aceasta actiune, realitatea? Caci stiinta moderna nu poate explica de ce legile fizicii par a fi special create pentru ca noi, observatorii, sa existam si sa le observam! Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai doar in inchipuirea noastra), spune Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca, constiinta fiecaruia dintre noi “produce” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Dar hai sa ne imaginam, spune Robert Lanza, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem [inca], constiinta noastra nu o permite [inca] – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Anthropic_principle
http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11114/principiul-antropic
http://en.wikipedia.org/wiki/Biocentrism_(cosmology)
http://www.scribd.com/doc/21469525/Biocentrismul-si-Principiul-Antropic
V. si cartile “Universul holografic” de Michael Talbot, subcapitolul “Universul omnijectiv”; “CosMos. Un ghid al co-creatorului pentru o Lume Unitara" de Ervin Laszlo si Jude Currivan; “Iubirea infinita este singurul adevar. Demascarea lumii viselor pe care noi o credem reala. Un Matrix al lumii in care traim” de David Icke.
…………………………………………….
În lucrarea „Cele patru legăminte. Cartea Intelepciunii toltece” (Editura Mix), don Miguel Ruiz ne arată cum apar convingerile noastre limitate, care ne răpesc bucuria de a trăi şi ne fac să suferim inutil şi continuu. Având la bază înţelepciunea toltecă străveche, „Cele patru legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viaţa, permiţându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire şi adevărata iubire.
Continuând tradiţia lui Castaneda, don Miguel Ruiz extrage esenţa înţelepciunii toltece, definind în mod clar şi impecabil ce înseamnă sa trăieşti ca un luptător pentru pace în lumea modernă.
Fragment din carte:
„ Întreaga umanitate caută adevarul, dreptatea şi frumuseţea. Suntem cu toţii într-o eternă căutare a adevarului numai pentru că noi credem doar în minciunile pe care le-am inmagazinat în mintea noastră. Suntem în căutarea dreptăţii din cauză că în sistemul nostru de convingeri nu găsim nicăieri dreptatea. Suntem în cautarea frumuseţii deoarece indiferent cât de frumoasă ar fi o persoana, ea nu crede ca este frumoasă cu adevarat. Căutăm şi căutam, dar totul se află deja în noi. Nu există un alt adevăr care trebuie găsit. Oriunde ne întoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevărat, dar din cauza credinţelor şi a condiţionarilor pe care le-am înmagazinat în mintea noastră, noi nu avem ochi pentru acest adevar. Noi nu vedem adevărul pentru cã suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem in mintea noastră. Simţim nevoia să ştim că noi avem dreptate, iar toţi ceilalţi greşesc. Credem în convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregătesc pentru suferinţă. Este ca şi cum am trăi in mijlocul unei ceţi atât de dese încat nu ne lasă să vedem dincolo de vârful nasului. Trăim într-o ceaţă care nici măcar nu este reală. Ceaţa este un vis, visul nostru personal, care include tot ceea ce credem, toate concepţiile pe care le avem despre ceea ce suntem cu adevărat, toate compromisurile făcute cu ceilalţi, cu noi înşine şi chiar cu Dumnezeu.”
………………………………………..
Mintea
[care, de fapt, nu tine de creier si nici de corp]
e ca o apa (un fluviu sau un ocean)
care in cazul fiintelor limitate (individuale) curge printr-o albie-fagas predeterminata-prestabilit, generindu-si propria albie si devenind-luind forma fagasului (a bolovanilor-obstacole din albie)
[formele-gind; lumea are natura visului].
Care o limiteaza-prizoniereaza-conditioneaza.
Aceste conditionari-albie de minte fac sa apara lumea in jur asa cum o percepem / cum este, fac sa apara corpul limitat si identificarea cu trupul si egoul; ele “spun” ca atunci cind luam in mana ceva fierbinte ne ardem, ca trebuie sa imbatrinim si sa murim, ca daca intram intr-o prapastie, cadem si ne lovim s.a.m.d.
Daca insa albia se schimba, apare alt corp, alt individ, alte universuri cu alte legi (mai stricte sau mai laxe decit in cel actual).
De fapt mintea e mereu libera si ar trebui sa curga-fie total-complet libera, fara nici o albie-fagas. Libertatea-eliberarea deconditionarii ontologice a unui jivanmukta. Indescriptibila.
Eliberarea din realitate / de minte.
Realitatea (lumea) poate deveni o inchisoare [(co-)generata in mod inconstient de minte (ignoranta=conditionata / profunda=suprastientul)]. Mintea te poate elibera.
Realitatea = ceea ce percepem.
V. conex si: "the bubble of perception = bula perceptiei" din Castaneda si finalul piesei "Barrymore" (cu Stefan Iordache in rolul principal).
Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.
Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in Samsara este realitate !)
Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13”, “Mortile lui Ian Stone”, “Dr. Parnassus”, “Gardienii destinului”, “Transfer de identitate”, “Sucker Punch” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.
eu / Eu (Sinele vedantin) sunt / generez lumea (exterioara). Lumea e in mine / Mine.
si
Lumea este eu (ma genereaza pe mine). eu sunt in lume.
Una cu mine = starea de Unitate1
Avertisment ! :
Insa sa nu (co)generam o alta lume, la fel de iluzorie, dupa dorintele noastre meschine / egoiste, ca in „Omul care tunde iarba = The Lawnmower Man” (cartea lui Stephen King si filmul cu Pierce Brosnan).
Nici macar ca in „Etajul 13”, „Dark City” ori „Matrix” s.c.l. – filmele, unde eroul genereaza o noua lume innoita si mai frumoasa / buna, dar tot iluzorie ptca nu s-a trezit complet (trezvia ontologica).
Porti prin care se face proiectia lumii relative: Bindu (localizat topologic in crestetul capului), Tanden-ul (localizat topologic la intersectia dintre o axa sagitala de la 3-4 latimi de deget=tzuni sub ombilic cu o axa longitudinala ce uneste centrul perineului cu centrul calotei craniene, in profunzimea abdomenului) si Inima, 3 puncte 1Una.
Creatorul realitatii este Dumnezeu, Unul. Fiintele autoconstiente doar o co-genereaza (= co-participa, asambleaza, dar nu creeaza ele). Prin ele se proiecteaza lumea relativa ca printr-o lentila / aparat de proiectie, inclusiv aparatul de proiectie (corpul, personalitatea de buletin etc).
Oricarei structuri / functii din noi (“interior”) ii corespunde o structura / functie din (macro / micro) universe (“exterior”) si reciproc. Ma schimb eu (major / minor), se va schimba (minor / major) universul si reciproc. Se schimba ceva cu/in mine (major / minor), se va schimba ceva in/cu universul (minor / major). De ex.: mut locul unui obiect in camera mea si se vindeca o boala. Nu exista neaparat directa-proportionalitate, ci mai degraba relatii non-liniare complexe. V. “efectul fluture”:
http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect
V. si cartea “The Inner Guide Meditation” de Edwin C. Steinbrecher
http://www.amazon.com/Inner-Guide-Meditation-Spiritual-Technology/dp/0877286574
http://www.4shared.com/document/5zYxk_IW/Edwin_C_Steinbrecher_-_Inner_G.html
http://www.scribd.com/doc/46422328/Inner-Guide-to-Meditation-Edwin-c-Steinbrecher
Conex v.: “dreaming together = visatul impreuna” din Castaneda.
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Art_of_Dreaming
………………………………………………..
Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):
„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.
Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.
A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.
Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.
Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.
Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs. creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.
Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.
Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.
Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.
Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.
Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.
După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].
Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".
Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.
Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.
Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs. vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.
Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]
[Koanul Zen: Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]
Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.
Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.
Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.
Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "
http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle
One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:
“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”
Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.
………………………………………….
Conex v. si:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/inception-inceputul-somnul
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/mintea-conditionata-si-mintea
http://altmarius.ning.com/group/altmariusscience/forum/topics/spatiul-sacru-al-inimii
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/2012-urmare
Biocentrismul%201.doc
Biocentrismul%202.doc
Universul%20omnijectv.doc
Prantropic%2001.jpg
Prantropic%2002.jpg
Prantropic%2003.jpg
Prantropic%2004.jpg
Prantropic%2005.jpg
Prantropic%2006.jpg
Prantropic%2007.jpg
Prantropic%2008.jpg
Prantropic%2009.jpg
.........................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 21, 2011 la 6:59pm
- Ştergere comentariu
-
Comentariu publicat de Bdi pe Iulie 21, 2011 la 8:00pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
...Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului!
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui.
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii.
Nu-i loc de greşeală acolo.
Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una!
Am cunoscut în trupul meu jocul universului; am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
Infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot!
Această Lumină a Ta împlineşte universul; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.”
(Kabir)
-
- Ştergere comentariu
Trebuie sa stii sa doresti (rogi-ceri / vrei-The Art of Will-Castaneda),
sa astepti
si
sa postesti.
V. "Siddhartha" de Hermann Hesse.
http://www.online-literature.com/hesse/siddhartha/
http://philosophy.lander.edu/oriental/siddhartha.pdf
Dorinta (actul volitional profund / corect) e ca o piatra, o data ce i-ai dat drumul din mana, ea se duce inexorabil pe fundul lacului.
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
"Space-time and beyond" de Fred Alan Wolf si Bob Toben
http://books.google.com/books?id=WDgbAQAAIAAJ&source=gbs_simila...
http://books.google.com/books?id=TjWmITptCvgC&printsec=frontcov...
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
"Reteaua gandurilor" si "Capcana de sticla" de Herbert W. Franke:
http://www.cartidownload.ro/Diverse/984529/Franke,_Herbert_W._-_Cap...
http://www.scribd.com/doc/33739005/Franke-Herbert-W-Capcana-de-Sticla
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
V. si episoadele "Sanctuary", "Reckoning", "Marked" si "Tears" din serialul "Legend of the Seeker = Legenda cautatorului"
http://en.wikipedia.org/wiki/Legend_of_the_Seeker
- Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 18, 2011 la 2:14pm
- Ştergere comentariu
“Am zis:
Bineinteles ca noi,
adica oamenii,
noi
suntem cei mai vechi
de pe lume.
…
Pom, animal,
si moartea pomului,
animalului, -
pamantul, adica Pamantul,
toate,
totul,
din tine cade, din tine cad,
Am zis.
Noi, eu adica,
suntem si sunt
cel mai vechi.
Tot ceea ce ne insoteste,
totul
e decazut din noi,
din mine adica,
Am zis.”
(Nichita Stanescu - “Scriptura intaia”)
…………………………………………………….
Ceea ce este mai departe de mine,
Fiind mai aproape de mine,
“tu” se numeste.
Iată, m-am trezit zbătîndu-mă.
Se zbătea în mine “tu”
“tu”, pleoapă, te zbăteai,
tu, mînă,
tu, piciorule, te zbăteai
şi deşi stam întins, alergam
de jur-împrejurul numelui meu.
Numai numelui meu nu-i spun “tu”;
în rest însuşi sufletul meu
este “tu”,
tu, suflete.
II
“Ai rîs.”
Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am rîs”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai rîs”.
Într-adevăr, numele,
Sprijinindu-se
ca într-un toiag
de trupul meu,
s-a azvîrlit împotriva lui,
cel fără nume
cel care este numai trup,
împotriva lui “tu”,
trupul tuturor numelor,
împotriva lui “tu”,
tatăl tuturor numelor.
Dar el
cînd se revărsau zorii
nu s-a mai gîndit la mine.
M-a uitat.
III
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am spus: “Eu sunt numele meu”.
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am răspuns:
“Tu vrei să fiu altul,
tu vrei să nu mai fiu,
tu vrei să mor
şi să nu mai fiu.
Cum o să-mi schimb numele?”
IV
El mi-a spus:
“Tu te-ai născut pe genunchii mei.
Eu te ştiu de cînd te-ai născut.
Nu-ţi fie frică de moarte,
înainte de a te naşte.
Aşa vei fi şi după ce vei muri.
Schimbă-ţi numele.”
V
“Ai plîns”. Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am plîns”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai plîns”
şi nu se mai gîndi la mine.
M-a uitat.
VI
Eu sunt numai numele meu.
Restul e “tu”, i-am zis.
El nu m-a auzit, căci el
se gîndea în altă parte.
De ce o fi spus atunci:
“te-ai luptat cu însuşi cuvîntul
şi l-ai învins!”
Să fi fost el însuşi cuvîntul?
Numele să fie însuşi cuvîntul?
… El care este numai “tu”,
tu şi tu şi tu şi tu,
cel care-mi înconjoară numele? „
(Nichita Stanescu – “Lupta lui Iacob cu Ingerul sau despre ideea de “tu” ”)
http://agonia.ro/index.php/poetry/103887/Lupta_lui_Iacob_cu_%C3%AEn...
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
V. si episodul “Big Bang” din serialul “Dr Who”
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Big_Bang_(Doctor_Who)
, iar conex sa ne amintim si de cartea “Seniorii razboiului” de Gerard Klein, de Nimicul din “Poveste fara sfarsit” de Michael Ende (= Haosul ce destructureaza Cosmosul=Haos ordonat, pt a permite, eventual, o noua ordine) si de Vidul Median Taoist (care e mai mult decat Haosul) din care se nasc si in care se intorc toate = substanta Realitatii Divine (= Energiile Increate, cu diferenta de grad).
-
- Ştergere comentariu
Lumea, Natura, Realitatea etc este un aspect al Mamei Divine.
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/mama-gaia-si-conexiune-cu
-
- Ştergere comentariu
Prakriti, Maya - Shakti Devi, Kali...
-
- Ştergere comentariu
Cum sunt eu, asa e si lumea vis pe care o generez in jur (in "exterior").
In mine exista frica, ura, ingrijorare, griji, nedreptate, minciuna, dorinta de a face rau / rele (de a ucide) etc rezulta ca si in lume va exista frica, nedreptate, rele / rau s.c.l. Adica va fi un univers predatorial (bazat pe predatie / egoism), ca si mine. In care cel mare / puternic / rau inghite / invinge pe cel mic / bun.
-
Comentariu publicat de altmarius pe Martie 24, 2012 la 7:01pm
- Ştergere comentariu
Intotdeauna urmaresc cu foarte mult interes atit postarile, cit si comentariile tale pe marginea acestor postari - sunt extrem de interesante, insa inexperienta manifesta in domeniu ma determina sa nu ma exprim public.
-
- Ştergere comentariu
Multumesc pt ingaduinta ta. Si eu sunt tot incepator, ca oricine, pana vom ajunge...
-
- Ştergere comentariu
V. si episoadele "Silence in the Library" si "Forest of the Dead" din serialul "Dr. Who".
-
- Ştergere comentariu
A dream is a wish your heart makes
When you're fast asleep
In dreams you will lose your heartaches
Whatever you wish for you keep.
If trouble ever troubles you, just dream your cares away.
Have faith in your dreams and some day
Your rainbow will come shinin' through
No matter how your heart if grievin'
If you keep on believin'
The dream that you wish will come true
Have faith in your dreams and someday
Your rainbow will come smilin' through
No matter how your heart is grievin'
If you keep on believin'
The dream that you wish wïll come true.
(Michael Bolton)
.......................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 5, 2012 la 2:30pm
- Ştergere comentariu
Reality is dreaming together.
Realitatea (lumea) este un vis impartasit (de noi toti). Inseamna a visa impreuna.
-
- Ştergere comentariu
Faptele si dorintele tale (noastre) modeleaza lumea din jur.
-
- Ştergere comentariu
V. episoadele "Silence in the Library" si "Forest of the Dead" din serialul "Dr. Who":
http://en.wikipedia.org/wiki/Silence_in_the_Library
http://en.wikipedia.org/wiki/Forest_of_the_Dead
Credinta mea (ta, noastra) in realitatea lumii, o sustine. Cand inchidem ochii, lumea se opreste (v. "stopping the world" din Carlos Castaneda).
Toata amintirea (informatia) e in tine. Dar esti programat sa n-o cauti. Iar daca intamplator o accesezi, atunci sa o uiti imediat (ca pe un vis).
-
- Ştergere comentariu
Din Inima mea izvoraste totul: si lumea si timpul. V. de ex. capitolul "Florile clipelor" din "Momo" de Michael Ende. E o f frumoasa descriere a modului cum se naste timpul si in acelasi timp o descriere a unei stari mistice intalnita in Rugaciunea Inimii.
V.:
http://www.minunemica.ro/2009/09/20/din-poveste/
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1
-
- Ştergere comentariu
“Noi definim adevarul [pe Dumnezeu, conform preconceptiilor, ideilor, educatiei noastre; confundam notiunea de Dumnezeu cu Dumnezeu (cel Adevarat)], in loc sa ne lasam noi definiti de Adevar.” [Dumnezeu Adevarat].
(Sf. Nicolae Velimirovici)
“Nebunii sunt sclavii propriilor lor ganduri.
Inteleptul e stapanul gandurilor sale.”
“Legile spiritului: a cunoaşte, a înţelege, a învăţa”de Kurt Tepperwein (Editura Curtea veche, 2010)
Aceasta nu este o carte pentru lectură, ci o "carte pentru trăit".
http://www.curteaveche.ro/Legile_spiritului_A_cunoaste_a_intelege_a...
,,Tot ceea ce există, întreaga creaţie, este revelarea unui Unu indivizibil, cel care acţionează prin materie ca «joc al vieţii». A evolua înseamnă a redescoperi Unul din mulţime. «Jocul vieţii» înseamnă devenire în fiecare clipă a existenţei. În adâncul meu ştiu că sunt acel Unu, întregul care cuprinde tot, din care totul porneşte şi în care totul se sfârşeşte la capătul timpului. Eu sunt începutul şi scopul, şi practic acest joc pentru a trăi aventura vieţii. Întreaga viaţă este jocul acestui Unu cu sine însuşi.“
“ Constiinta nu are forma si este infinita, eterna. Ea este originea tuturor lucrurilor. Constientizarea are loc in spatiu si timp. Constiinta are abilitatea de a crea ceva, care se va manifesta sub forma unor lucruri, situatii, evenimente, accidente, intalniri. Ea are abilitatea de a dizolva creatia si de a o remodela din nou.
Constiinta reprezinta experimentarea a ceea ce este – fara a judeca si fara a da verdicte. Prin evaluarea rezultatelor blocam, de fapt, creatia. Toate circumstantele rezulta din potentialul creativ al constiintei. Constiinta are intentia de a crea Realitatea [lumea].
Constiinta care uita de propria identificare se identifica de fapt cu Creatia.
Atat timp cat creatia nu este “in aparenta, ceea ce poate fi”, poate fi stearsa cu usurinta. In momentul in care se manifesta ea e distrusa prin experiente lipsite de valoare.
Intregul Univers poate deveni creatia unei singure Constiinte, acesta fiind inundat cu energie care abia asteapta sa se manifeste. In acest Univers tu esti Creatorul.
Oricine crede cu tarie in ceva [nu “din gura”, nu numai la nivel constient, ci mai ales la nivel sub-constient], experimenteaza aceste lucruri. Daca nu crezi ca ceva poate fi asa, nu va fi asa, demonstrandu-ti ca e asa.
Adevarul este relativ, in functie de pozitia pe care o ocup si de nivelul de constiinta la care am ajuns. Orice om se afla la un anumit nivel. Daca eu cred ca exista o realitate exterioara si o realitate interioara, atunci acelea vor exista.
Din moment ce realitatea este doar o iluzie, fiecare dintre noi isi creeaza propria iluzie, care prinde forma, deoarece el crede in ea.
Convingerea si credinta creeaza realitatea. Ele reprezinta originea, Creatorii realitatii, originea Originii. In realitate, nu este decat constiinta universala care indeplineste dorinta Creatorului.
Creatia individuala incepe cu dorinta aparuta dintr-o anumita convingere si se termina cu manifestarea acesteia.
Avand in vedere ca nu ne luptam cu propriile noastre credinte in mod constient, realitatea se afla in afara controlului nostru. Noi experimentam si invatam din ceea ce ni se ofera. Atunci cand nu facem asta, credem ca stim ceea ce gandim si consideram ca acest lucru nu are nici o legatura cu propriile convingeri. Ar trebui sa experimentam sa nu mai simtim acea teama fata de Creator, pentru a ne putea analiza convingerile trecute si prezente, cu scopul de a ne defini viitorul.
Realitatea unei comunitati va fi suma convingerilor tuturor membrilor ei. O reflectare a acestora.
Credintele creeaza realitatea. Realitatea reprezinta rezultatul efectiv al acestor credinte.
Creatia realitatii urmeaza aceiasi vechi pasi: 1. gandire, gand 2. idee, imaginatie 3. credinta, convingere 4. experienta si dizolvare
Constientizarea credintelor duce la realizare si manifestare imediata. Credintele noastre au propriile filtre, care ne determina sa percepem lumea in modul nostru personal. Ceea ce sunt convins ca pot face imi intareste credintele. Cu cat devin mai inflexibil, cu atat mai mult identitatea mea va fi definita de aceste convingeri. In schimb, cu cat cred mai putin in ceva, cu atat mai liber voi fi si imi voi putea modela viitorul [care, de fapt, nu exista].
Pozitia mea actuala imi determina realitatea zilei de maine si imi reintareste conditia mea prezenta. Experimentez obiectiv ceea ce sper subiectiv. Daca pornesc de la credinta in realitate, voi ramane prins aici si nu voi putea decat sa intaresc limitele acesteia.
Doar atunci cand trec de barierele a ceea ce exista, un nou pas poate fi realizat in cadrul procesului de evolutie. Realitatea reprezinta o limitare, care are o anumita constiinta sau care inconstient incepe si se termina cu convingerile mele.
Fiecare creatie se intoarce la Creatorul sau, atat timp cat acesta este pregatit sa o primeasca, si sa o dizolve, experimentand-o.
Calitatea de a identifica blocajele si de a le indeparta tine de capacitatea ta de a crea realitatea. Se poate rezolva astfel si asumarea cronica a “pozitiei de victima”.
Mintea traieste intr-o realitate ce se afla in cadrul altei realitati. Aceasta realitate a posibilitatilor limitate este auto-creata. Pot ramane doar la nivelul acestei realitati, fara a experimenta noi posibilitati. Sau pot deveni Constient de credintele mele ACUM. Prin constientizare, imi pot analiza credintele si pot eveda din inchisoarea lor. Doar atunci mi se va deschide in fata ochilor acel “orizont nelimitat”.
Intrebarea nu este “In ce cred ?”, ci “Ce fac ?”… pentru a determina un anumit rezultat. Am libertatea de a alege ce realitate sa creez prin credintele mele.
O data ce traim realitatea, traim de fapt un paradox:
* trebuie sa gasesc inainte de a incepe sa caut
* trebuie sa fi castigat, inainte sa pot castiga
* ceea ce vezi, de fapt nu se afla acolo, deoarece altfel nu ai fi putut sa o vezi
* nu pot fi fara ceva, inainte sa o fi avut
* nu pot avea nimic fara ca acel lucru sa nu fi existat
* asadar ma aflu pe drumul meu, care de fapt nu exista, si sunt condus de catre un scop care a fost realizat.
Primul si cel mai important nivel al introspectiei este sa vad ceea ce mi se transmite. Trebuie sa inteleg mesajul trupului meu si sa il urmez. Trebuie sa inteleg limbajul conditiilor de viata si sa le urmez. Trebuie sa cred ca realitatea este reflectata in mine si ca aceasta oglinda nu poate minti. Viata imi transmite constant mesaje, numai ca trebuie sa le pot intelege, pentru ca mai apoi sa le pot urma.
Cel de-al doile nivel al introspectiei este sa privim in adancul lucrurilor, pentru a putea percepe esenta acestora si pentru a putea constientiza realitatea din spatele iluziei. Pana la urma asta inseamna a-l vedea pe Unul in toti.
Cel de-al treilea nivel al intelegerii este constientizarea faptului ca tot ceea ce vad este imaginea lui Unu.
Cunostinta are astfel o valoare limitata, deoarece se ocupa cu ceea ce a fost, nu cu ceea ce este mai important, “inca nu s-a (mai) intamplat”. Originea realitatii este mintea care crede in realitate. Orice ai crede, nimic nu poate fi pierdut, si totul se intoarce la tine, sub forma unei intamplari. Constiinta are abilitatea de a “aduce in aparitie”.
Constiinta care uita de propria sa identitate si se identifica cu creatia sa, de exemplu cu corpul, cu mintea – are posibilitatea de a evolua.
Trecutul si viitorul sunt numai niste idei. De fapt nu exista decat ACUM, prezentul etern. Creatia individuala incepe cu alegerea credintelor si se termina cu experimentarea propriei creatii. Noi creem oportunitati prin credintele noastre. Realitatea mea este suma convingerilor mele.
Credintele nu doar creeaza realitatea, ci o pot si schimba. Pozitia mea actuala creeaza realitatea zilei de maine si este reflectia credintelor mele.
Cel mai mare dar pe care il poti face altora este sa le oferi exemplul vietii tale implinite.
Este indiferent unde esti si ce faci, este la fel de indiferent cine crezi ca esti – tu te cauti pe tine ! Indiferent de ce vei face, intr-o zi vei gasi drumul. Te poti decide daca vei merge pe un drum mai greu sau pe drumul mai usor al fiintei – alegerea iti apartine. Chiar atunci cand crezi ca nu mai exista drum de iesire, te-ai indepartat doar cu un pas nul [= 0 = deloc] de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior [si ca sa nu-ti dai cu usa in cap cand o deschizi, trebuie sa te dai cu un pas inapoi].
De indata ce ai pornit la drum incepe viata adevarata. Alegerea este a ta, nu trebuie sa astepti pentru aceasta mai multi ani, nici mai multe incarnari. Dar poti la fel de bine sa incepi aceasta viata adevarata si acum [cand citesti aceste randuri, sau orice faci acum], in aceasta clipa. Cel mai bun moment este intotdeauna acum.
De indata ce pleci la drum tot ceea ce pana acum ti s-a parut atat de important si pentru care ai considerat ca merita sa te chinui iti va aparea ca lipsit de importanta. Vei descoperi abilitati noi si puteri nebanuite. Viata iti va oferi posibilitati la care pana acum nici nu ai indraznit sa visezi. Toate acestea sunt mostenirea ta spirituala. Ea asteapta in tine de multa vreme, ca tu sa te trezesti si sa o iei in posesie. Este nevoie doar sa renunti la vechiul tau eu, pentru ca Sinele tau sa poata aparea. Acum !
Esti creatorul conditiilor tale de viata ! Poti alege, constient, ce viata vrei sa traiesti !
Viata este ca un film. Cei mai multi oameni joaca rolurile fara sa observe ca totul este un film. Unii recunosc totusi “filmul vietii”, dar se simt separati de acesta, desi joaca in el. Doar foarte putini stau in spatele proiectorului si vad tot filmul.
Cu adevarat traieste doar cel care sta in spatele camerei de filmat si face in mod constient filmul vietii, dupa un scenariu scris de el. El stie de asemenea cui ii apartine cinematograful si cine sunt cu adevarat spectatorii.
Proprietarul cinematografului in acest caz este Dumnezeu, realitatea unica, iar noi toti suntem parti ale acestei realitati. Suntem o parte a acestei constiinte unice, pe care o numim Dumnezeu
[desi chiar si “Dumnezeu” este tot doar o idee in minte si o suma de preconceptii, iar Dumnezeu Adevarat e Dincolo, Altceva, inexprimabil, de neconceput… “Neti, neti + Iti, iti” + “Tonalul si Nagualul – Insula Tonalului” Castaneda].
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/21.html
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/22.html
Tot restul este Maya – aparenta, o copie a acestei realitati unice. Titlul filmului este: “Jocul vietii”.
In acest film suntem pe rand scenaristi, regizori, actori principali, spectatori, ba chiar co-proprietari ai cinematografului in care ruleaza filmul. Este important sa ajungem sa fim constienti de aceste lucruri ! Totul se intampla pentru bucuria noastra. Daca filmul nu imi face nici o placere, trebuie sa schimb scenariul, sa joc un alt rol, sa fiu constient de acest rol – si sa ma bucur de jocul vietii !!!
“Nu poti alege o cale gresita ! Niciodata ! In nici o zi ! Asa ceva este gresit !” (Gorch Fock)
Maestrul Nan-Tjuan:
“Daca vrei sa inveti Drumul, nu il vei putea invata niciodata.
Fii deschis si cuprinzator precum cerul si vei fi pe Drum. Caci Drumul adevarat este drumul zilnic.”
“Traversarea Portii fara poarta”:
“Poarta nu exista si totusi pot trece prin ea.
Pot trece prin ea, dar nu trec.
Nu trec, totusi merg inainte.
Merg inainte, totusi raman mereu in mijlocul meu.
Raman in mijlocul meu, totusi sunt in toate.
Sunt in toate, dar sunt Unul !!!” ”
-
- Ştergere comentariu
„All things are created by your thought and mind - and if you look back to the source of your thought and mind you find that it disappears. It dissolves and goes back to its nature. That is the limit; every individual thing is dependent on the mind. All worldly life, all the beings in the six realms are in the same situation. The purpose of this practice is to stop all desire for worldly life - to see that it is all created by our mind. The world is like a common mind.”
Formele-gand se pot manifesta de la o simpla proiectare/proiectie (semimaterializata / materializata) sub-constienta sau constienta a continutului subconstientului / mentalului cuiva (sau colectiv) pana la proiectia intregii lumi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Egregore
http://en.wikipedia.org/wiki/Tulpa
-
- Ştergere comentariu
„Sortir de l’historicisme” in „Philosophie Iranienne et Philosophie comparee” par Henry Corbin
„ Nous nous heurtons ici a la grande infirmite de la pensee dite moderne. Elle s’est acharnee a fermer toutes les issues qui pourrainet deboucher sur un au-dela de ce monde (c’est ce qu’on appelle l’agnosticisme). Elle y a employe l’historicisme, la sociologie, la psychanalise, voire la linguistique.
… en refusant au phenomenes toute signification transcendente, pour decreter avec une fausse securite qu’il n’etait plus possible desormais de faire de la metaphysique.
… par exemple les observations des astronomes; elles continuent de valoir, quitte a recevoir des precisions croissantes, et tous ceux qui ne sont pas eux-memes des astronomes leur font confiance. Et il y a aussi les observations des philosophes et des spirituels qui ont penetre dans le Malakut, c’est a dire dans le monde subtil invisible, le monde de l’Ame. Leurs observations meritent la meme confiance que celles des astronomes, et ceux qui n’ont pas eux-memes penetre dans le Malakut, n’ont qu’a se regler sur elles. Que vallent en effet les critiques adressees a ceux qui ont vu eux-memes, donc aux temoins oculaires, par ceux qui n’ont jamais rien vu et ne verront jamais rien ?
…
L’infirmite de notre epoque est de ne plus concevoir la realite des evenements spirituels. C’est pouquoi elle s’enferme dans le faux dilemme: ou mythe ou histoire. Ce qu’elle ne peut constater comme historique au sens empirique de ce mot, elle en fait du mythe, autant dire de l’irreel. Et elle succombe au piege derisoire, fort a la mode de nos jours: la soi-disant „demythologisation”…
La conception regnante de nos jours est de se representer l’homme comme etant dans l’histoire. C’est la conceptionde l’histoire exterieure, exoterique, succombant au mirage d’une causalite historique qu’elle y introduit elle-meme. A cette conception s’oppose une conception fondamentale, sans laquelle celle de l’histoire exterieure, des „phenomenes historiques”, est privee de tout fondement. Elle considere que c’est l’histoire qui est dans l’homme. C’est seulement avec l’homme que commence quelque chose comme l’histoire, et c’est pourquoi l’homme apporte essentiellement avec lui quelque chose qui est a jamais anterieur a l’histoire, ce quleque chose qu’il ne cessera de porter en lui et qui sera son recours contre l’histoire exterieure. Il s’agit alors de l’histoire interieure, esoterique au sens etymologique du mot, histoire subtile dont les evenements ne s e passent pas dans le monde exterieur des objets, mais dans le monde subtil des etats vecus, evenements dans le Malakut, dans le „Ciel” ou dans l’”Enfer” que l’homme porte en lui-meme. Cette histoire qu’il porte en lui-meme, ce Ciel et cet Enfer interieurs s’objectivent dans la trame des faits exterieurs resultant chaque fois de l’entremelement des volontes humaines. Ils s’objectivent egalement dans une histoire dont les evenements ont en realite pour theatre, disons encore le Malakut, meme si le geste s’encadre dans une scenographie apparement de ce monde. Mais en fait ces evenements ne sont perceptibles et reconnaisables que par un autre organe de perception que celui de la connaisance empirique, physique ou historique. Ce sont les evenements qui remplisssent la geste des heros d’epopee… Ce sont encore les evenements de l’histoire interieure, secrete, qui inspirent le genie des paraboles, histoires vraies entre toutes. Plus largement dit, ce sont les evenements qui constituent l’histoire sacrale, la hierohistoire, et si nous voulons eviter toute confusion avec l’histoire empirique, disons simplement les evenements des hierologies.
Pour percevoir ces evenements , il faut soi-meme appartenir, d’une facon ou d’une autre, a cette histoire sacrale telle qu’elle se passe dans le Malakut, c’est a dire a l’interieur de l’homme. La preuve, c’est que ceux qui ne lui appartiennent pas denient avec vehemence la realite sui generis de ces evenements, quand ils ne sont pas totalement indifferents a leur egard. ”
-
- Ştergere comentariu
“Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.
Cu toţii ne-am termina activitatea de creaţie dacă nu ar mai fi ce să creăm. Dar toţi avem un interes enorm să facem ca jocul să continue. Oricât de mult am spune că ne-ar plăcea să rezolvăm toate problemele, nu îndrăznim să rezolvăm toate problemele, pentru că n-ar mai fi nimic altceva de făcut.
Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spuneţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca realitate a ta.
Conştienţa creează experienţa.
În măsura în care rugăciunea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsură ea se va manifesta în experienţa ta.
Toate conflictele provin din dorinţe prost plasate.
Există unii care spun că trebuie să-ţi depăşeşti dorinţele. Eu spun că, pur şi simplu, trebuie să le schimbi. Prima încercare este simţită ca o disciplină riguroasă, a doua ca un exerciţiu plin de bucurie.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un sentiment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în continuare.
Facem să fie real lucrul căruia îi dăm atenţie.
Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.
Viaţa voastră şi lumea voastră pot fi vindecate, clipă de clipă, de fiecare dintre voi. De fapt, acesta este singurul mod în care va fi.
Furtuna de dinaintea liniştii
Mai trebuie să ştim că nu există nimic de care să ne temem în viitorul nostru dacă toţi jucăm rolul pe care-l avem în crearea lui. Iar rolul acela – rolul pe care Viaţa însăşi ne invită să-l jucăm – va fi foarte uşor de jucat.
A sosit momentul să aşezăm în faţa omenirii o Nouă Poveste Culturală, care să ne călăuzească spre direcţii cu totul noi în politică, economie, cultură, educaţie, relaţionare, muncă, viaţă conjugală, sexualitate, creşterea copiilor şi toate domeniile activităţii umane. Un manifest creat de noi toţi, în calitate de coautori.
El va implica (de fapt, deja implică) toate aspectele vieţii noastre: sistemul de guvernare şi politic, stabilitatea economică şi financiară, comerţul şi industria, convenţiile şi construcţiile noastre sociale, sistemele şi abordările noastre educaţionale, religiile şi credinţele noastre, obiceiurile şi tradiţiile – altfel spus, întreaga noastră Poveste Culturală.
Şi vei putea să ajuţi la desăvârşirea procesului dacă vei alege să faci acest lucru.
Visul nostru comun: O Nouă Poveste Culturală pentru Umanitate.”
-
- Ştergere comentariu
Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea "lumea". Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.
Richard Bach – „Învăţături pentru suflete avansate”
http://raduungureanu.blogspot.ro/2009/10/richard-bach-invataturi-pe...
-
- Ştergere comentariu
“Source Code = Transfer de identitate” (Regia: Duncan Jones, cu: Jake Gyllenhaal, Vera Farmiga, Michelle Monaghan),
“The Butterfly Effect = Zbor de Fluture” (Regia: Eric Bress, J. Mackye Gruber, cu: Ashton Kutcher, Amy Smart),
“The Butterfly Effect 2 = Zbor de Fluture 2” (Regia: John R. Leonetti, cu: Erica Durance, Eric Lively).
...........................................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 17, 2013 la 6:51pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
[Credem ptca am ales noi sa credem in aceea (astfel).]
sau/si
[Credem astfel (in asta) ptca e asa.]
+
[Noi definim adevarul.]
in loc de
[Adevarul sa ne defineasca pe noi.]
Doar dintr-o credinta (eronata si partiala) in ceva fals, se poate naste cel mult un univers iluzoriu (vis) - cum se si intampla cu lumea in care traim.
Eventual si un dumnezeu fals (care e tot in cadrul Tonalului).
Dar prin credinta noastra eronata nu putem sa-L generam pe Acela Adevarat. Ci vice versa: Acela ne genereaza pe noi si credintele noastre (cele adevarate + cele false).
Dintre oamenii obisnuiti, nu exista niciunul care sa nu aiba niste convingeri-prejudecati clare in subconstient. De genul: cred/nu cred povestile lui Mario. Nu ce (isi) zice cu gura / mintea conteaza, ci ceea ce crede in forul interior (si care poate fi invers decat ce zice / recunoaste rational).
E, intr-un fel, o chestiune de a fi cinstit cu tine-insuti si cu Acela. De obicei, o dam cotita...
Replica din filmul "John Carter": "Este asa pentru ca asa ati ales sa credeti !"
este asa [generam un astfel de univers, in care e asa] pentru ca asa ati ales sa credeti [cf convingerilor noastre subconstiente]
Credem si generam lumea corespunzatoare.
-
- Ştergere comentariu
“Legile spiritului: a cunoaşte, a înţelege, a învăţa”de Kurt Tepperwein (Editura Curtea veche, 2010)
Aceasta nu este o carte pentru lectură, ci o "carte pentru trăit".
http://www.curteaveche.ro/Legile_spiritului_A_cunoaste_a_intelege_a...
,,Tot ceea ce există, întreaga creaţie, este revelarea unui Unu indivizibil, cel care acţionează prin materie ca «joc al vieţii». A evolua înseamnă a redescoperi Unul din mulţime. «Jocul vieţii» înseamnă devenire în fiecare clipă a existenţei. În adâncul meu ştiu că sunt acel Unu, întregul care cuprinde tot, din care totul porneşte şi în care totul se sfârşeşte la capătul timpului. Eu sunt începutul şi scopul, şi practic acest joc pentru a trăi aventura vieţii. Întreaga viaţă este jocul acestui Unu cu sine însuşi.“
“ Constiinta nu are forma si este infinita, eterna. Ea este originea tuturor lucrurilor. Constientizarea are loc in spatiu si timp. Constiinta are abilitatea de a crea ceva, care se va manifesta sub forma unor lucruri, situatii, evenimente, accidente, intalniri. Ea are abilitatea de a dizolva creatia si de a o remodela din nou.
Constiinta reprezinta experimentarea a ceea ce este – fara a judeca si fara a da verdicte. Prin evaluarea rezultatelor blocam, de fapt, creatia. Toate circumstantele rezulta din potentialul creativ al constiintei. Constiinta are intentia de a crea Realitatea [lumea].
Constiinta care uita de propria identificare se identifica de fapt cu Creatia.
Atat timp cat creatia nu este “in aparenta, ceea ce poate fi”, poate fi stearsa cu usurinta. In momentul in care se manifesta ea e distrusa prin experiente lipsite de valoare.
Intregul Univers poate deveni creatia unei singure Constiinte, acesta fiind inundat cu energie care abia asteapta sa se manifeste. In acest Univers tu esti Creatorul.
Oricine crede cu tarie in ceva [nu “din gura”, nu numai la nivel constient, ci mai ales la nivel sub-constient], experimenteaza aceste lucruri. Daca nu crezi ca ceva poate fi asa, nu va fi asa, demonstrandu-ti ca e asa.
Adevarul este relativ, in functie de pozitia pe care o ocup si de nivelul de constiinta la care am ajuns. Orice om se afla la un anumit nivel. Daca eu cred ca exista o realitate exterioara si o realitate interioara, atunci acelea vor exista.
Din moment ce realitatea este doar o iluzie, fiecare dintre noi isi creeaza propria iluzie, care prinde forma, deoarece el crede in ea.
Convingerea si credinta creeaza realitatea. Ele reprezinta originea, Creatorii realitatii, originea Originii. In realitate, nu este decat constiinta universala care ind eplineste dorinta Creatorului.
Creatia ind ividuala incepe cu dorinta aparuta dintr-o anumita convingere si se termina cu manifestarea acesteia.
Avand in vedere ca nu ne luptam cu propriile noastre credinte in mod constient, realitatea se afla in afara controlului nostru. Noi experimentam si invatam din ceea ce ni se ofera. Atunci cand nu facem asta, credem ca stim ceea ce gandim si consideram ca acest lucru nu are nici o legatura cu propriile convingeri. Ar trebui sa experimentam sa nu mai simtim acea teama fata de Creator, pentru a ne putea analiza convingerile trecute si prezente, cu scopul de a ne defini viitorul.
Realitatea unei comunitati va fi suma convingerilor tuturor membrilor ei. O reflectare a acestora.
Credintele creeaza realitatea. Realitatea reprezinta rezultatul efectiv al acestor credinte.
Creatia realitatii ur meaza aceiasi vechi pasi: 1. gandire, gand 2. idee, imaginatie 3. credinta, convingere 4. experienta si dizolvare
Constientizarea credintelor duce la realizare si manifestare imediata. Credintele noastre au propriile filtre, care ne determina sa percepem lumea in modul nostru personal. Ceea ce sunt convins ca pot face imi intareste credintele. Cu cat devin mai inflexibil, cu atat mai mult identitatea mea va fi definita de aceste convingeri. In schimb, cu cat cred mai putin in ceva, cu atat mai liber voi fi si imi voi putea modela viitorul [care, de fapt, nu exista].
Pozitia mea actuala imi determina realitatea zilei de maine si imi reintareste conditia mea prezenta. Experimentez obiectiv ceea ce sper subiectiv. Daca pornesc de la credinta in realitate, voi ramane prins aici si nu voi putea decat sa intaresc limitele acesteia.
Doar atunci cand trec de bari erele a ceea ce exista, un nou pas poate fi realizat in cadrul procesului de evolutie. Realitatea reprezinta o limitare, care are o anumita constiinta sau care inconstient incepe si se termina cu convingerile mele.
Fiecare creatie se intoarce la Creatorul sau, atat timp cat acesta este pregatit sa o primeasca, si sa o dizolve, experimentand-o.
Calitatea de a identifica blocajele si de a le ind eparta tine de capacitatea ta de a crea realitatea. Se poate rezolva astfel si asumarea cronica a “pozitiei de victima”.
Mintea traieste intr-o realitate ce se afla in cadrul altei realitati. Aceasta realitate a posibilitatilor limitate este auto-creata. Po t ramane doar la nivelul acestei realitati, fara a experimenta noi posibilitati. Sau pot deveni Constient de credintele mele ACUM. Prin constientizare, imi pot analiza credintele si pot eveda din inchisoarea lor. Doar atunci mi se va deschide in fata ochilor acel “orizont nelimitat”.
Intrebarea nu este “In ce cred ?”, ci “Ce fac ?”… pentru a determina un anumit rezultat. Am libertatea de a alege ce realitate sa creez prin credintele mele.
O data ce traim realitatea, traim de fapt un paradox:
* trebuie sa gasesc inainte de a incepe sa caut
* trebuie sa fi castigat, inainte sa pot castiga
* ceea ce vezi, de fapt nu se afla acolo, deoarece altfel nu ai fi putut sa o vezi
* nu pot fi fara ceva, inainte sa o fi avut
* nu pot avea nimic fara ca acel lucru sa nu fi existat
* asadar ma aflu pe drumul meu, care de fapt nu exista, si sunt condus de catre un scop care a fost realizat.
Primul si cel mai important nivel al introspectiei este sa vad ceea ce mi se transmite. Trebuie sa inteleg mesajul trupului meu si sa il ur mez. Trebuie sa inteleg limbajul conditiilor de viata si sa le ur mez. Trebuie sa cred ca realitatea este reflectata in mine si ca aceasta oglinda nu poate minti. Viata imi transmite constant mesaje, numai ca trebuie sa le pot intelege, pentru ca mai apoi sa le pot ur ma.
Cel de-al doile nivel al introspectiei este sa privim in adancul lucrurilor, pentru a putea percepe esenta acestora si pentru a putea constientiza realitatea din spatele iluziei. Pana la ur ma asta inseamna a-l vedea pe Unul in toti.
Cel de-al treilea nivel al intelegerii este constientizarea faptului ca tot ceea ce vad este imaginea lui Unu.
Cunostinta are astfel o valoare limitata, deoarece se ocupa cu ceea ce a fost, nu cu ceea ce este mai important, “inca nu s-a (mai) intamplat”. Originea realitatii este mintea care crede in realitate. Orice ai crede, nimic nu poate fi pierdut, si totul se intoarce la tine, sub forma unei intamplari. Constiinta are abilitatea de a “aduce in aparitie”.
Constiinta care uita de propria sa identitate si se identifica cu creatia sa, de exemplu cu corpul, cu mintea – are posibilitatea de a evolua.
Trecutul si viitorul sunt numai nis te idei. De fapt nu exista decat ACUM, prezentul etern. Creatia ind ividuala incepe cu alegerea credintelor si se termina cu experimentarea propriei creatii. Noi creem oportunitati prin credintele noastre. Realitatea mea este suma convingerilor mele.
Credintele nu doar creeaza realitatea, ci o pot si schimba. Pozitia mea actuala creeaza realitatea zilei de maine si este reflectia credintelor mele.
Cel mai mare dar pe care il poti face altora este sa le oferi exemplul vietii tale implinite.
Este ind iferent unde esti si ce faci, este la fel de ind iferent cine crezi ca esti – tu te cauti pe tine ! Ind iferent de ce vei face, intr-o zi vei gasi drumul. Te poti decide daca vei merge pe un drum mai greu sau pe drumul mai usor al fiintei – alegerea iti apartine. Chiar atunci cand crezi ca nu mai exista drum de iesire, te-ai ind epartat doar cu un pas nul [= 0 = deloc] de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior [si ca sa nu-ti dai cu usa in cap cand o deschizi, trebuie sa te dai cu un pas inapoi].
De ind ata ce ai pornit la drum incepe viata adevarata. Alegerea este a ta, nu trebuie sa astepti pentru aceasta mai multi ani, nici mai multe incarnari. Dar poti la fel de bine sa incepi aceasta viata adevarata si acum [cand citesti aceste randuri, sau orice faci acum], in aceasta clipa. Cel mai bun moment este intotdeauna acum.
De ind ata ce pleci la drum tot ceea ce pana acum ti s-a parut atat de important si pentru care ai considerat ca merita sa te chinui iti va aparea ca lipsit de importanta. Vei descoperi abilitati noi si puteri nebanuite. Viata iti va oferi posibilitati la care pana acum nici nu ai ind raznit sa visezi. Toate acestea sunt mostenirea ta spirituala. Ea asteapta in tine de multa vreme, ca tu sa te trezesti si sa o iei in posesie. Este nev oie doar sa renunti la vechiul tau eu, pentru ca Sinele tau sa poata aparea. Acum !
Esti creatorul conditiilor tale de viata ! Po ti alege, constient, ce viata vrei sa traiesti !
Viata este ca un film. Cei mai multi oameni joaca rolurile fara sa observe ca totul este un film. Unii recunosc totusi “filmul vietii”, dar se simt separati de acesta, desi joaca in el. Doar foarte putini stau in spatele proiectorului si vad tot filmul.
Cu adevarat traieste doar cel care sta in spatele camerei de filmat si face in mod constient filmul vietii, dupa un scenariu scris de el. El stie de asemenea cui ii apartine cinematograful si cine sunt cu adevarat spectatorii.
Proprietarul cinematografului in acest caz este Dumnezeu, realitatea unica, iar noi toti suntem parti ale acestei realitati. Suntem o parte a acestei constiinte unice, pe care o numim Dumnezeu
[desi chiar si “Dumnezeu” este tot doar o idee in minte si o suma de preconceptii, iar Dumnezeu Adevarat e Dincolo, Altceva, inexprimabil, de neconceput… “Neti, neti + Iti, iti” + “Tonalul si Nagualul – Insula Tonalului” Castaneda].
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/21.html
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/22.html
Tot restul este Maya – aparenta, o copie a acestei realitati unice. Titlul filmului este: “Jocul vietii”.
In acest film suntem pe rand scenaristi, regizori, actori principali, spectatori, ba chiar co-proprietari ai cinematografului in care ruleaza filmul. Este important sa ajungem sa fim constienti de aceste lucruri ! Totul se intampla pentru bucuria noastra. Daca filmul nu imi face nici o placere, trebuie sa schimb scenariul, sa joc un alt rol, sa fiu constient de acest rol – si sa ma bucur de jocul vietii !!!
“Nu poti alege o cale gresita ! Niciodata ! In nici o zi ! Asa ceva este gresit !” (Gorch Fock)
Maestrul Nan-Tjuan:
“Daca vrei sa inveti Drumul, nu il vei putea invata niciodata.
Fii deschis si cuprinzator precum cerul si vei fi pe Drum. Caci Dr umul adevarat este drumul zilnic.”
“Traversarea Portii fara poarta”:
“ Po arta nu exista si totusi pot trece prin ea.
Pot trece prin ea, dar nu trec.
Nu trec, totusi merg inainte.
Merg inainte, totusi raman mereu in mijlocul meu.
Raman in mijlocul meu, totusi sunt in toate.
Sunt in toate, dar sunt Unul !!!” ”
-
- Ştergere comentariu
Daca ma schimb eu, se schimba lumea. (Daca ma schimb eu, schimb lumea.)
“ Când eram tânăr toate rugăciunile mele erau: «Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea».
Când am ajuns la jumătatea vieţii şi mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am zis
«Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia şi prietenii mei şi sunt mulţumit».
Acum singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi».
Dacă m-aş fi rugat aşa de la început, nu mi-aş fi risipit viaţa. "
-
- Ştergere comentariu
Henry Corbin: „Living angel”
http://www.cosmology-divination.com/uploads/docs/BecomingAnAngel.pdf
what Corbin means by the living angel and the
kind of human perception which is required to make contact with it. This is certainly not
the conceptual and abstract way of thinking that has dominated Western philosophy since
the enlightenment (and which may well be the result of certain forms of Aristotelian
scholasticism), but a deeply intuitive connection of the knower’s soul with what is known
through the activation of the visionary imagination. As Corbin puts it,
this does not mean knowing things as abstract idea, as philosophical
concept, but as the perfectly individuated features of their Image, meditated,
or rather, premeditated, by the soul, namely, their archetypal Image.
This deep, primordial knowing had already been eloquently expressed by the neoplatonist
Iamblichus as a “unitary connection with the gods that is natural and indivisible”.6 He
explains, “the contact we have with divinity is not to be taken as knowledge. Knowledge,
after all, is separated from its object by some degree of otherness.”7 Human beings can
only attain to the understanding of divine matters by assimilating themselves to that order
of being,
„Creative Imagination in
the Sufism of Ibn Arabi…”
Alone with the Alone: Creative Imagination in the Sufism of Ibn ‘Arabi
http://henrycorbinproject.blogspot.ro/2008/12/50th-anniversary-crea...
The opening paragraph sets the stage for a penetrating and life-giving examination of the phenomenology of the religious Imagination:
“A more complete title for the present book would have been “Creative Imagination and Mystical Experience in the Sufism of Ibn ‘Arabi.” An abbreviation, however, is permissible, since the mere word “Sufism” suffices to place “Imagination” in our specific context. Here we shall not be dealing with imagination in the usual sense of the word: neither with fantasy, profane or otherwise, nor with the organ which produces imaginings identified with the unreal; nor shall we even be dealing exactly with what we look upon as the organ of esthetic creation. We shall be speaking of an absolutely basic function, correlated with a universe peculiar to it, a universe endowed with a perfectly “objective’ existence and perceived precisely through the Imagination.”
-
- Ştergere comentariu
http://ebookbrowse.com/greg-egan-quarantine-pdf-d350397861
http://space.mit.edu/home/tegmark/PDF/multiverse_sciam.pdf
http://dreamhawk.com/interesting-people/edgar-cayce-and-the-cosmic-...
Of course, because Edgar’s sleeping mind would respond to any question, people asked how he could gather such amazing information, and if through training they could do likewise. His reply to this was that what we are aware of while awake is only a tiny part of our total awareness. Parts of our mind usually unconscious link us with all other minds – in fact we are linked with all history. So when Edgar put himself to sleep, he was able to touch millions of minds and gather what was relevant to the question being asked. He said that we are all capable of this, but of many of us it is difficult to bring to awareness what we know unconsciously.
Edgar Cayce’s life demonstrated that the mind is much vaster than we usually believe. Although our own personal memories and skills may be limited to what we have experienced and learnt, Edgar showed that if we go beyond the edge of our own mind, if we open to what is bigger and older than our personal mind, it is possible to know what is happening deep inside another person’s body; to see or know what is happening at a distance; speak languages you have not learnt; know the ancient events in which this present life has its roots; have an experience of being part of a vast life and awareness.
Edgar taught that most of us lack his easy access to this cosmic mind. But he said that dreams are a link with it because during sleep we merge with the cosmic mind. Therefore a dream is sometimes like a message from this vast mind about our life and actions. Edgar said that if we try to understand and use what we find in our dreams, the wall between our waking self and cosmic self will get smaller, allowing us to lead a life that is not separated from this great ocean of life and mind.
Edgar also taught that we need to frequently remember our connection with our larger self. To do this we need to learn how to listen and to be quiet. This form of quietness or listening is sometimes called meditation or prayer. But if we call it prayer it doesn’t mean simply repeating words that someone else has written about the cosmic mind. We need to listen ourselves to see what our relationship with it is.
Si, mai ales:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/o-foarte-tare-cartepoarta-de
-
- Ştergere comentariu
„Sortir de l’historicisme” in „Philosophie Iranienne et Philosophie comparee” par Henry Corbin
„ Nous nous heurtons ici a la grande infirmite de la pensee dite moderne. Elle s’est acharnee a fermer toutes les issues qui pourrainet deboucher sur un au-dela de ce monde (c’est ce qu’on appelle l’agnosticisme). Elle y a employe l’historicisme, la sociologie, la psychanalise, voire la linguistique.
… en refusant au phenomenes toute signification transcendente, pour decreter avec une fausse securite qu’il n’etait plus possible desormais de faire de la metaphysique.
… par exemple les observations des astronomes; elles continuent de valoir, quitte a recevoir des precisions croissantes, et tous ceux qui ne sont pas eux-memes des astronomes leur font confiance. Et il y a aussi les observations des philosophes et des spirituels qui ont penetre dans le Malakut, c’est a dire dans le monde subtil invisible, le monde de l’Ame. Leurs observations meritent la meme confiance que celles des astronomes, et ceux qui n’ont pas eux-memes penetre dans le Malakut, n’ont qu’a se regler sur elles. Que vallent en effet les critiques adressees a ceux qui ont vu eux-memes, donc aux temoins oculaires, par ceux qui n’ont jamais rien vu et ne verront jamais rien ?
…
L’infirmite de notre epoque est de ne plus concevoir la realite des evenements spirituels. C’est pouquoi elle s’enferme dans le faux dilemme: ou mythe ou histoire. Ce qu’elle ne peut constater comme historique au sens empirique de ce mot, elle en fait du mythe, autant dire de l’irreel. Et elle succombe au piege derisoire, fort a la mode de nos jours: la soi-disant „demythologisation”…
La conception regnante de nos jours est de se representer l’homme comme etant dans l’histoire. C’est la conceptionde l’histoire exterieure, exoterique, succombant au mirage d’une causalite historique qu’elle y introduit elle-meme. A cette conception s’oppose une conception fondamentale, sans laquelle celle de l’histoire exterieure, des „phenomenes historiques”, est privee de tout fondement. Elle considere que c’est l’histoire qui est dans l’homme. C’est seulement avec l’homme que commence quelque chose comme l’histoire, et c’est pourquoi l’homme apporte essentiellement avec lui quelque chose qui est a jamais anterieur a l’histoire, ce quleque chose qu’il ne cessera de porter en lui et qui sera son recours contre l’histoire exterieure. Il s’agit alors de l’histoire interieure, esoterique au sens etymologique du mot, histoire subtile dont les evenements ne s e passent pas dans le monde exterieur des objets, mais dans le monde subtil des etats vecus, evenements dans le Malakut, dans le „Ciel” ou dans l’”Enfer” que l’homme porte en lui-meme. Cette histoire qu’il porte en lui-meme, ce Ciel et cet Enfer interieurs s’objectivent dans la trame des faits exterieurs resultant chaque fois de l’entremelement des volontes humaines. Ils s’objectivent egalement dans une histoire dont les evenements ont en realite pour theatre, disons encore le Malakut, meme si le geste s’encadre dans une scenographie apparement de ce monde. Mais en fait ces evenements ne sont perceptibles et reconnaisables que par un autre organe de perception que celui de la connaisance empirique, physique ou historique. Ce sont les evenements qui remplisssent la geste des heros d’epopee… Ce sont encore les evenements de l’histoire interieure, secrete, qui inspirent le genie des paraboles, histoires vraies entre toutes. Plus largement dit, ce sont les evenements qui constituent l’histoire sacrale, la hierohistoire, et si nous voulons eviter toute confusion avec l’histoire empirique, disons simplement les evenements des hierologies.
Pour percevoir ces evenements , il faut soi-meme appartenir, d’une facon ou d’une autre, a cette histoire sacrale telle qu’elle se passe dans le Malakut, c’est a dire a l’interieur de l’homme. La preuve, c’est que ceux qui ne lui appartiennent pas denient avec vehemence la realite sui generis de ces evenements, quand ils ne sont pas totalement indifferents a leur egard. ”
-
- Ştergere comentariu
“…De la acesta conceptie nu mai este de facut decat un pas, pentru a intra in filozofia lui Berkley pentru care lumea exterioara este o creatie a Constiintei Cosmice si nu exista in afara constiintei noastre.
Jean Guitton: „Ordinea Constiintei Cosmice si cea a materiei nu sunt ireductibile, ci se integreaza intr-un spectru de ordine generala care se intinde de la ordinea mecanica pana la cea spirituala. Daca Constiinta Cosmica si materia au ca origine un spectru comun, devine clar ca dualitatea lor este o iluzie, datorata faptului ca nu se iau in consideratie decat aspectele mecanice ale materiei si calitatea intangibila a Constiintei Cosmice.
Dupa parerea lui Heisemberg, noi nu observam lumea fizica, noi participam la ea. Simturile noastre nu sunt separate de ceea ce exista „in sine”, ci ele sunt in mod intim implicate intr-un proces de feed-back al carei rezultat final este „in fapt” crearea a ceea ce este „in sine”.
Conform noii fizici, noi construim lumea mentalizand-o. O mentalizam ca pe ceva misterios, vizibil, omniprezent in spatiu. Constiinta Cosmica-Dumnezeu, si lumea nu formeaza decat una si aceeasi realitate. Pearce: „Constiinta Cosmica reflecta un univers care oglindeste Constiinta Cosmica”. Putem spune ca materia si Constiinta Cosmica exista una prin cealalta. Fizicianul american Heinz Pagels exprima punctul de vedere al celor mai multi dintre fizicieni: „ Eu cred ca universul este un mesaj redactat intr-un cod secret, un cod cosmic, si ca datoria omului consta tocmai in descifrarea acestui cod. Filozoful Henri Bergson s-a stins murmurand: „Universul este o masina de facut zei.”
In acesta privinta filosofia holista arata ca ca suprema datorie a unui individ fata de el insusi si fata de societate este sa evolueze si sa atinga starea de Unitate Holistica (Constiinta Cosmica). Oamenii de stiinta, coborand mai adanc in inima materiei, au descoperit din ce este compusa ea - din asa zisele particule elementare: electroni , protoni, neutroni, leptoni, cuarci, gluoni, fotoni etc. Dar care este substanta unui foton? Este energie modulata pe o anumita frecventa de vibratie - afirma noile descoperiri aducand o dovada zdrobitoare in favoarea holismului si detroneaza atomismul crezut de multi oameni de stiinta a fi teoria care explica si valideaza legile universului. Mai mult chiar, una din experientele cele mai fascinante ale fizicii cuantice, aceea a fantelor lui Young, demonstreaza ca fotonii (particulele elementare in general) au un fel de „constiinta” si chiar „liber arbitru”.
De asemenea, aceasta experienta demonstreaza cat de strans legata este realitatea observata de punctul de vedere adoptat de observator. Astfel Igor Bogdanov considera ca lumea se determina chiar in clipa in care noi o observam, deci nu traim intr-o lume determinata, dimpotriva suntem liberi si ne sta in putere sa schimbam totul in orice clipa, prin angrenarea liberului arbitru. Tocmai de aceea, particulele elementare nu sunt fragmente de materie, ci pur si simplu zarurile Constiintei Cosmice, dar, conform punctului de vedere al lui Einstein, nu Constiinta Cosmica arunca zarurile, ci omul insusi.”
-
- Ştergere comentariu
„Cum ar fi sa ne trezim in visurile altor oameni si sa le schimbam. Si cum ar fi sa avem curajul sa ii invitam in ale noastre ? Cum ar fi daca intreaga lume ar deveni un singur vis in stare de trezie ?” (Salman Rushdie)
„S-ar putea sa iau cu mine, pe lumea cealalta, tot ce am visat. Dar voi reusi oare sa iau cu mine, pe lumea cealalta, si ceea ce am uitat sa visez ?” (Alvaro de Campos)
-
- Ştergere comentariu
The Founders are multi-dimensional creator gods [dar "ei" nu sunt God-Dumnezeu, Adevaratul Unic Creator, Care i-a generat si pe "ei"] who were involved in the original engineering of human mind and DNA. Their central teaching is that we are all multi-dimensional beings capable of evolving to the point where we can create entire universes. As God's children, we are being taught how to create like our Heavenly Parents. This world (and countless others) is our scratch pad where we learn about karma, free will, love and other principles of Creation. At this pivotal time in human history, the Founders are revealing information about evolution, DNA, soul fragmentation, higher dimensions, Earth changes, ascension and many more relevant topics
What is Timeline Healing?
Quantum physics has proven that time and space have many peculiar qualities. The quantum entanglement principle essentially proves that time is an illusion and that past, present and future can all be changed. Timeline healing is similar to past life regression, psychological reframing and soul retrieval work. During a session, one has an opportunity to go into the past and visit past life selves and give them healing and wisdom. It involves a part of you coming from the future (present time) and visiting your evolving past life self. Souls who have received timeline healing have reported changes on a cellular level, resolution of phobias, and even reports of genetic reversal of life-long maladies, birth defects, chronic disabilities and other so-called "incurable" illnesses.
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/taken-istoria-lumii-dupa
Noi oamenii (chair si cei mai banali) suntem fiinte mutidimensionale, "prinse in capcana celor 5 elemente".
[v. Shri Ramakrishna: "Orice fiinta este Insusi Brahman prins (cu voia Sa) in capcana celor 5 elemente. In iluzia-visul Mayei Sale."]
Ne-am prins-ratacit si ptca am vrut sa ne pierdem in joc (Jocul Cosmic Divin = Lila) dar si ptca am fost fortati-pacaliti de catre unii si altii sa bem (inainte de nastere, la nastere, in timpul vietii sau chiar dupa moarte) "bautura uitarii" (ca in miturile Greciei Antice) si nu mai stim "Cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem ? !"
"Pradatorul omului" (v. invataturile lui Don Juan din Carlos Castaneda, dar si filmele "Matrix", "Dark City", "Nirvana" s.c.l.) ne-a facut sa uitam destinul nostru maret si acum ne paraziteaza mintile/mintea pt a ne folosi/suge energia vitala-existentiala.
V. si filmul "9 = The Nines" (Regia: John August, cu: Ryan Reynolds, Hope Davis).
http://www.cinemagia.ro/filme/the-nines-19781/
http://www.cinemarx.ro/filme/The-Nines-The-Nines-274884.html
http://www.imdb.com/title/tt0810988/
"Gary/Gavin/Gabriel. Care e cel adevarat? Care e realitatea? Care e scaparea? "Cauta nouarii!" Ce sunt nouarii? Ei au creat totul."
Cheia e la sfarsitul filmului, pt cine are rabdare !
.................................................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 23, 2013 la 6:53pm
- Ştergere comentariu
Karl Pribram realized that the objective world - does not exist, at least not in the way as we know it or as we see it.
"Out there", there are only waves and frequencies, which our brain convert for us into images, which make up our world. Our brain is responsible that we see things as we do!
Pribram asserted that our brain is able to construct objects and David Bohm even concluded that "we construct space and time".
http://www.messagetoeagle.com/holograuniv.php
“The assemblage point” Carlos Castaneda
http://aquakeys.com/toltec/fire-from-within-chapter_07-assemblage-p...
Reality is a computer projection: physicists
http://cybershamans.blogspot.ro/2012/10/reality-is-computer-project...
Holographic Universe: Unexpected mysterious glitches in our simulated Reality
http://cybershamans.blogspot.ro/2013/03/holographic-universe-unexpe...
Do we live in a computer simulation? UW researchers say idea can be tested
http://www.messagetoeagle.com/compsimulationtests.php
Pradatorul omului in diverse traditii
http://www.bibliotecapleyades.net/cienciareal/esp_donjuan13.htm
Dumnezeu e mult mai mult decat acestea toate.
-
- Ştergere comentariu
PUNCTUL DE ASAMBLARE
◄─ Punctul de asamblare al omului apare în jurul unei zone definite a coconului, pentru că îlcomandă Vulturul, a spus el. Dar locul exact este determinat, de obicei, de acte repetate. Mai întâi,învăţăm că se poate afla acolo şi apoi îl comandăm chiar noi să fie acolo. Comanda noastră devinecomanda Vulturului şi acel punct este fixat în locul respectiv. Gândeşte-te cu multă grijă la următorullucru: comanda noastră devine comanda Vulturului. Vechii vizionari au plătit scump pentru aceastădescoperire. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect. – Focul-138◄─ Ce se întâmplă cu cei ale căror puncte de asamblare îşi pierd rigiditatea? m-am interesateu.─ Dacă nu sunt luptători, a spus el, zâmbind, cred că şi-au pierdut minţile. Aşa cum ai crezut şitu, o dată, că înnebuneşti. Dacă sunt luptători, ştiu că au înnebunit, dar aşteaptă răbdători. Vezi, să fii43
sănătos fizic şi psihic înseamnă să ai un punct de asamblare nemişcat. Când se deplasează înseamnăpractic că nu mai eşti în minţile tale.A spus că luptătorii ale căror puncte de asamblare s-au deplasat au două opţiuni. Una este aceeasă admită că sunt bolnavi şi să se poarte anormal, reacţionând emoţional la lumile ciudate la care suntobligaţi să fie martori de către forţa de deplasare; iar alta este să rămână impasibili, neafectaţi, ştiind căpunctul de asamblare revine întotdeauna la poziţia sa iniţială.─ Şi dacă punctul de asamblare nu revine la poziţia sa iniţială? am întrebat.─ Atunci, acei oameni sunt pierduţi, a spus el. Fie sunt nebuni incurabili, pentru că punctele lor de asamblare nu vor mai putea niciodată să asambleze lumea aşa cum o ştim, fie sunt vizionari unici, careşi-au început mişcarea către necunoscut.─ Ce determină dacă sunt una sau alta?─ Energia! Impecabilitatea! Luptătorii impecabili nu-şi pierd firea. Rămân neatinşi. Ţi-am spusde multe ori că luptătorii impecabili pot
vedea
lumi înspăimântătoare fără să fie afectaţi. În clipa imediaturmătoare ei sunt capabili să spună o glumă, să râdă cu prietenii lor, cu străinii.I-am explicat atunci ceea ce îi spusesem de multe ori, anume că ceea ce mă făcea să cred căsunt bolnav erau nişte experienţe senzoriale dezbinatoare, pe care le avusesem ca urmare a ingerării unor plante halucinogene. Am trecut prin stări de tulburări spaţiale şi temporale, cu neplăcute pierderi deconcentrare, viziuni şi halucinaţii de locuri şi oameni la care mă zgâiam de parcă ar fi existat cu adevărat.Nu puteam să nu mă gândesc că-mi pierd minţile.─ Conform canoanelor obişnuite, îţi pierdeai, într-adevăr, minţile, a spus el. Dar, din punct devedere al vizionarilor, nu era o mare pierdere. Pentru un vizionar, mintea nu este altceva decâtautoreflecţia inventarului unui om. Dacă pierzi acea autoreflecţie, dar nu şi baza, trăieşti, practic, o viaţăinfinit mai puternică decât dacă ai fi păstrat-o. – Focul-139-140◄A continuat spunând că motivul de discordie al noilor vizionari era acela că, pe parcursulevoluţiei nostre, de îndată ce lumina conştiinţei se concentrează asupra benzii de emanaţii a omului şiselectează o parte din ele, pentru a le scoate în evidenţă, ea intră într-un cerc vicios. Cu cât scoate maimult în evidenţă anumite emanaţii, cu atât mai stabil este punctul de asamblare. Se poate spune deci căacea comandă a noastră devine comanda Vulturului. Este de la sine înţeles că, atunci când conştiinţanoastră evoluează în atenţie primă, comanda este atât de puternică, încât este un adevărat triumf să spargicercul şi să deplasezi punctul de asamblare. – Focul-142◄.....dialogul interior este ceea ce ţine punctul de asamblare în poziţia sa iniţială. – Focul-150◄─ Îţi dădeam plante energizante, ca să-ţi deplasezi punctul de asamblare, a continuat donJuan. Sigur, plantele energizante au acest efect; dar foamea, oboseala, febra şi alte lucruri de acest gen potavea un efect similar. Omul obişnuit greşeşte crezând că rezultatul unei deplasări este pur mental. Nu este,după cum poţi să confirmi chiar tu. – Focul-152◄Pe ambele margini ale benzii de emanaţii umane există o ciudată acumulare de deşeuri, unmorman incalculabil de rebuturi. Acesta este un depozit morbid şi sinistru. El avea mare valoare pentruvechii vizionari, dar nu şi pentru noi. ....... Pe marginea dreaptă întâlnim viziuni nesfârşite de activitatefizică, violenţă, crimă, senzualitate. Pe marginea stângă, găsim spiritualitatea, religia, pe Dumnezeu.Genaro şi cu mine ţi-am mutat punctul de asamblare pe ambele margini, ca să-ţi oferim o viziune deansamblu a deşeurilor umane. – Focul-153◄Această „luare a caimacului” este atât de reală, încât uităm că am construit-o, comandândpunctelor noastre de asamblare să apară acolo unde apar. Uităm că sunt reale pentru noi, pentru că noi amcomandat să le percepem reale. Avem puterea să luăm caimacul aliniamentelor, dar nu ne putem protejade propriile noastre comenzi. – Focul-157◄.....de îndată ce punctul de asamblare se deplasează dincolo de o anumită limită, poateasambla lumi complet diferite de cea pe care o cunoaştem. – Focul-159◄Experienţa mea cu Catalina a întârziat întoarcerea noastră în sudul Mexicului. Mădescătuşase în mod incredibil. M-am disociat, în starea mea normală de conştiinţă. Parcă-mi pierdusempunctul de referinţă. Mă descurajasem. I-am spus lui don Juan că-mi pierdusem până şi dorinţa de a maitrăi.Stăteam pe veranda casei lui don Juan. Maşina mea era plină cu saci şi ne pregăteam de plecare,dar eram atât de disperat, încât am început să plâng.Don Juan şi Genaro au râs până le-au dat lacrimile. Cu cât eram mai disperat, cu atât mai mareera bucuria lor. În cele din urmă, don Juan m-a făcut să mă transfer în starea de conştiinţă elevată şi mi-aexplicat că râsul nu era o lipsă de respect din partea lor, ci o experienţă sinceră a fericirii de a mă vedeaînaintând pe cărarea cunoaşterii.44
─ O să-ţi spun ce ne spunea nagualul Julian când ajungeam unde eşti tu, a continuat don Juan.În felul acesta vei şti că nu eşti singur. Ceea ce ţi se întâmplă ţie se întâmplă oricui stochează destulăenergie pentru a arunca o privire necunoscutului.Mi-a explicat că nagualul Julian obişnuia să le spună că fuseseră evacuaţi din casele în carestătuseră toată viaţa. Rezultatul economisirii energiei fusese ruperea de cuibul lor comod, dar îngrozitor de limitat şi plicticos, aflat în lumea vieţii de zi cu zi. Deprimarea lor, le-a spus nagualul Julian, nu eraatât tristeţea pierderii cuibului, cât faptul că trebuia să-şi caute o nouă locuinţă.─ Noile locuinţe, a continuat don Juan, nu sunt atât de comode. Dar sunt mult mai spaţioase.Ordinul tău de evacuare a venit sub forma unei adânci deprimări, o pierdere a dorinţei de a maitrăi, la fel cum ni s-a întâmplat şi nouă. Când ne-ai spus că nu mai vrei să trăieşti, nu ne-am putut stăpânirâsul.─ Acum, ce o să se întâmple cu mine? m-am interesat.─ Trebuie să găseşti alt loc, folosind limbajul adecvat, mi-a răspuns don Juan.Pe don Juan şi pe don Genaro i-a cuprins din nou euforia. Fiecare dintre declaraţiile şi remarcilelor îi făceau să râdă isteric.─ Este foarte simplu, a spus don Juan. Noul tău nivel de energie va crea un nou loc, care să-ţiadăpostească punctul de asamblare. Iar dialogul luptătorilor, pe care-l porţi cu noi de fiecare dată cândsuntem împreună, va solidifica această nouă poziţie. – Focul-170-171◄.....
visatul
era în sine cel mai eficient mod de a deplasa punctul de asamblare. – Focul-190◄..... poziţia punctului de asamblare dictează cum ne comportăm şi ce simţim. – Focul-217Inamicul şi, în acelaşi timp, prietenul nostru este dialogul interior sau inventarul nostru. Fii unluptător; închide-ţi dialogul interior: fă-ţi inventarul şi apoi aruncă-l! Noii vizionari au realizat inventareminuţioase şi apoi au râs de ele. Fără inventar, punctul de asamblare se eliberează. – Focul-273◄─ Orice mişcare a punctului de asamblare seamănă cu moartea, a spus el. Totul în noi sedeconectează, apoi se reconectează la o sursă mult mai puternică. Această amplificare a energiei esteresimţită ca o insuportabilă anxietate.─ Ce trebuie să fac când se va întâmpla aşa ceva? am întrebat.─ Nimic, a răspuns el. Doar să aştepţi. Explozia de energie va trece. Periculos e când nu ştii cese întâmplă în interiorul tău. O dată ce ştii, nu există un real pericol. – Tăcerii-151◄În cazul vrăjitorilor, rememorarea este modul de a recupera toată informaţia stocată înmişcarea punctului de asamblare.Intensitatea este rezultatul spontan al mişcării punctului de asamblare, a continuat el. Deexemplu, tu trăieşti aceste momente mai intens decât ai face-o în mod normal, deci în realitate stocheziintensitate. Într-o zi vei retrăi acest moment deplasându-ţi punctul de asamblare exact pe locul în care segăseşte acum. Iată cum stochează informaţii vrăjitorii. – Tăcerii-231
-
- Ştergere comentariu
NON-ACŢIUNEA – OPRIREA LUMII
◄Daca vrei să „opreşti” pe cineva, trebuie sa ramâi în afara cercului care-l presează. Astfel poţidirectiona presiunea. – Ix-11◄Mi-a spus că atunci când alergasem pe deal pentru a-mi salva viaţa, mă aflasem într-o stareperfectă pentru a „opri lumea”. În acestă stare erau combinate frica, groaza, puterea şi moartea; el a spuscă o astfel de stare ar fi foarte greu de repetat. –Ix-130◄─ Piatra aceea este piatră din cauza tuturor lucrurilor pe care ştii să i le faci. Eu numesc asta„acţiune”. De exemplu, un om al cunoaşterii ştie că piatra asta este piatră datorită „acţiunii”, aşa că, dacăel nu vrea ca piatra să fie piatră, tot ce are de făcut este „non-acţiunea”. – Ix-225◄─ Lumea este lume, fiindcă tu ştii „acţiunea” necesară pentru a o face aşa. Dacă nu i-aicunoaşte „acţiunea”, lumea ar fi diferită. ...... fără anumite „acţiuni”, nu ar fi nimic familiar înîmprejurimi. – Ix-225◄─ Toate astea sunt adevărate, don Juan?─ Dacă aş răspunde la întrebarea ta afirmativ sau negativ ar însemna o „acţiune”. Dar, deoarecetu înveţi despre „non-acţiune”, trebuie să-ţi spun că nu are nici o importanţă dacă este adevărat sau nu.Aici luptătorul are un avantaj asupra omului obişnuit. Pe un om normal îl interesează dacă lucrurile suntfalse sau adevărate, în timp ce pe un luptător nu îl interesează. Un om normal procedează într-un anumitmod cu lucrurile despre care ştie că sunt adevărate şi într-un mod diferit cu lucrurile despre care ştie că nusunt adevărate. Dacă ştie că sunt adevărate, el acţionează şi crede în ceea ce face. Dar dacă ştie călucrurile nu sunt adevărate, pe el nu-l interesează să acţioneze sau nu crede în ceea ce face. Pe de altăparte, un luptător acţionează în ambele ipostaze. Dacă lucrurile sunt adevărate, el acţionează conform„acţiunii”. Dacă lucrurile nu sunt adevărate, el tot va acţiona, dar conform „non-acţiunii”. – Ix-228◄─ Ceea ce s-a oprit ieri în tine a fost ceea ce ţi-au spus oamenii că este lumea. Vezi, oameniine spun din clipa în care ne naştem că lumea este aşa şi aşa, şi aşa şi pe dincolo şi, normal, noi nu avemaltă şansă decât să vedem lumea aşa cum ne-au spus oamenii că este. – Ix-298◄Să observi bolovanul pentru a şti ce este un bolovan înseamnă „acţiunea”, dar să-i observiumbra înseamnă „non-acţiunea”. Umbrele sunt ca uşile, uşile „non-acţiunii”. De exemplu, un om alcunoaşterii poate vorbi despre cele mai intime sentimente ale oamenilor, observându-le umbrele. – Ix-233◄─ Dar cum ar putea apărea sentimentele din umbre, don Juan?─ Să crezi că umbrele sunt doar umbre înseamnă „acţiune”, a explicat el. Credinţa asta esteîntrucâtva stupidă. Gândeşte-te: totul în lume are încă atâtea necunoscute, încât, evident, trebuie să existeşi în umbre ceva mai mult. În definitiv ceea ce le face să fie umbre este mai exact „acţiunea”. – Ix-233◄Am descris senzaţia neobişnuită pe care o avusesem şi el a spus că fusese obligat să măîntrerupă, pentru că „văzuse” că era gata să mă pierd în ea. A adăugat că era o tendinţă firească a noastrăsă ne complăcem când apar senzaţii de asemenea natură şi că, procedând astfel, aproape că transformasemo „non-acţiune” în vechea şi familiara mea „acţiune”. El a spus că ceea ce ar fi trebuit să fac era să menţinviziunea fără să mă scufund în ea, pentru că, într-un fel „acţiunea” este o manevră de sucombare. –Ix 235◄Când ai început prima dată să „visezi”, îmi foloseai puterea personală, de aceea a fost maiuşor. Acum eşti gol. Dar trebuie să continui să încerci până când o să ai destulă putere personală. Vezi,„visatul” este „non-acţiunea” viselor şi, pe măsură ce vei progresa în „non-acţiunea” ta, o să progresezi şiîn „visat”. Trucul este să nu încetezi să-ţi cauţi mâinile, chiar dacă nu crezi că ceea ce faci are vreun sens.38
De fapt, aşa cum ţi-am mai spus, un luptător nu are nevoie să creadă, pentru că atât timp cât el continuă săacţioneze fără să creadă, el face „non-acţiune”. – Ix-236◄Tot ce te-am învăţat până acum a fost un aspect de „non-acţiune”, a continuat el. Un luptător aplică „non-acţiunea” tuturor lucrurilor din lume şi totuşi nu pot spune mai mult despre asta decât ţi-amspus astăzi. Trebuie să-ţi laşi corpul să descopere singur puterea şi sentimentul „non-acţiunea”. – Ix-237◄De exemplu, inelele noastre de putere, al meu şi al tău, sunt agăţate chiar acum la „acţiune”în această cameră. Noi facem camera. Inelele noastre cu putere ţes camera asta pentru a exista, chiar înacest moment. – Ix 251◄Vezi, a continuat el, fiecare dintre noi ştie „acţiunea” camerelor, pentru că, într-un fel saualtul, am petrecut mult din vieţile noastre în camere. Pe de altă parte, un om al cunoaşterii dezvoltă un altinel al puterii. Eu i-aş spune inelul „non-acţiunii”, pentru că este agăţat de „non-acţiune”. De aceea, cuacest inel, el poate ţese o altă lume. – Ix 251◄Asta este lumea ta, a spus, indicând spre strada aglomerată de dincolo de fereastră. Eşti unom al acestei lumi. Şi acolo, afară, în lumea aceasta, este terenul tău de vânătoare. Nu există nici un modde a scăpa de „acţiunea” acestei lumi, aşa că luptătorul nu face altceva decât să transforme lumea lui înterenul său de vânătoare. Ca vânător, un luptător ştie că lumea este făcută ca să fie folosită. Aşa că elfoloseşte fiecare bucăţică din ea. Un luptător este ca un pirat, care nu are slăbiciuni în a lua şi a folosi totce doreşte, cu menţiunea că pe un luptător nu-l deranjează şi nu se simte insultat când este folosit şipăcălit, la rândul lui. – Ix-253◄.... o altă procedură: să mă plimb mult, fără să-mi focalizez ochii pe ceva. Recomandarea safusese să nu privesc la nimic direct, ci să-mi încrucişez puţin ochii pentru a obţine o imagine perifericădespre tot ce-mi apărea în faţa ochilor. El insistase, deşi n-am înţeles atunci, că dacă îţi păstrezi ochiinefocalizaţi asupra unui punct aflat chiar deasupra orizontului, devenea posibil, la un moment dat, să-ţidai seama că ai o percepţie de o sută optzeci de grade asupra a ceea ce ţi se află în faţa ochilor. M-aasigurat că acest exerciţiu era doar un mod de a-ţi opri dialogul intern. – Pov-22◄─ Ţi-am spus că dialogul interior este cel care ne ţine legaţi de pământ. Lumea e aşa şi aşa,aşa şi pe dincolo, doar pentru că discutăm cu noi înşine despre ea ca fiind aşa.◄Don Juan a explicat că trecerea în lumea vrăjitorilor se deschide după ce luptătorul a învăţatsă-şi oprească dialogul interior. –Pov-22◄─ După cum ştii, punctul crucial al vrăjitoriei este dialogul interior; el este cheia pentru tot.Când luptătorul învaţă să-l oprească, totul devine posibil; pot fi realizate schemele cele mai ciudate;trecerea spre toate experienţele stranii şi supranaturale pe care le-ai avut recent s-a datorat faptului că aireuşit să-ţi opreşti dialogul interior. – Pov-103◄Dialogul interior se opreşte în acelaşi fel cum începe: printr-un act de
voinţă
. – Focul-150◄Spusese că oprirea lumii este la fel de necesară pentru vrăjitori ca scrisul şi cititul pentrumine. Ea constă din introducerea unui element disonant în ţesătura comportamentului cotidian, cu scopulde a stopa fluxul constant al evenimentelor obişnuite – evenimente catalogate în mintea noastră de cătreraţiune.Elementul disonant se numeşte „non-acţiune” sau opusul „acţiunii”. – Tăcerii-165◄El spunea că „visatul” este în mod intrinsec „non-acţiunea” de a dormi. – Darul V-24
-
- Ştergere comentariu
"Cetatea [Lumea-Universul] Ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în Tine aceasta cu credinţă împărăţind, în Tine se şi întăreşte, şi prin Tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei."
-
- Ştergere comentariu
[Credem ptca am ales noi sa credem in aceea (astfel).]
sau/si
[Credem astfel (in asta) ptca e asa.]
+
[Noi definim adevarul.]
in loc de
[Adevarul sa ne defineasca pe noi.]
Doar dintr-o credinta (eronata si partiala) in ceva fals, se poate naste cel mult un univers iluzoriu (vis) - cum se si intampla cu lumea in care traim.
Eventual si un dumnezeu fals (care e tot in cadrul Tonalului).
Dar prin credinta noastra eronata nu putem sa-L generam pe Acela Adevarat. Ci vice versa: Acela ne genereaza pe noi si credintele noastre (cele adevarate + cele false).
Dintre oamenii obisnuiti, nu exista niciunul care sa nu aiba niste convingeri-prejudecati clare in subconstient. De genul: cred/nu cred povestile lui Cutare. Nu ce (isi) zice cu gura / mintea conteaza, ci ceea ce crede in forul interior (si care poate fi invers decat ce zice / recunoaste rational).
E, intr-un fel, o chestiune de a fi cinstit cu tine-insuti si cu Acela. De obicei, o dam cotita...
"Este asa pentru ca asa ati ales sa credeti " !
Este asa [generam un astfel de univers, in care e asa] pentru ca asa ati ales sa credeti [cf convingerilor noastre subconstiente]
Credem si generam lumea corespunzatoare.
-
- Ştergere comentariu
„Vrajitoria este definita in sistemul lui Castaneda ca fiind "manipularea punctului de asamblare pentru a-i schimba focarul de contact cu marea intunecata a constientizarii, facând astfel posibila perceptia altor lumi" (Castaneda, 2003, 233). Daca in vechea vrajitorie se miza mult pe mister, la Castaneda acesta este inlocuit cu teoria despre energie, prin care se explica totul. Accesul la cunoasterea acesteia se realizeaza insa prin propria experienta: "splendoarea vrajitoriei consta in faptul ca fiecare vrajitor trebuie sa probeze totul prin propria experienta" (Castaneda, 2000, 25), ceea ce aminteste de probele initiatice din samanismul traditional, prin care neofitul trebuia sa ia contact nemijlocit cu lumea spiritelor pentru a deveni saman.
Universul are, in conceptia lui don Juan, structura unui bulb de ceapa, fiecare dintre foi corespunzând unui nivel de energie. O lume reala, spre deosebire de una fantasmatica, este o lume in care se genereaza energie. Fiecare fiinta poseda, de asemenea, un corp energetic, oul luminos, in care se afla punctul de asamblare, prin mutarea caruia este posibila deplasarea prin lumile paralele. Spre deosebire de samanismul traditional, in care aceste deplasari stau sub semnul misterului, aici infaptuirea lor este explicata prin existenta filamentelor de energie. Lucrurile devin reale doar daca ai invatat sa fii de acord cu realitatea lor, precizeaza don Juan, sugerând ca initierea in perceperea altor forme de energie este esenta accederii la aceste lumi, care exista in numar infinit.
In conceptia samanismului traditional exista trei lumi: lumea inferioara, lumea de mijloc si lumea superioara, samanul putând trece, in transa, dintr-o lume in alta. La Carlos Castaneda exista explicatii de ordin tehnic pentru aceste expeditii prin alte lumi. Ele sunt posibile dat fiind ca in lumea reala, generatoare de energii, se schimba pozitia punctului de asamblare pe alte filamente de energie, in acest mod fiind posibila plimbarea prin lumile energetice (Castaneda, 2000, 18). Aceasta schimbare se efectueaza de catre vrajitor prin intermediul vointei sale, care este mult mai puternica decât ratiunea, pe care se bazeaza oamenii obisnuiti. Si samanul traditional apeleaza tot la vointa, cea care-l ajuta sa se deplaseze, in timpul transei, spre lumea inferioara sau spre lumea superioara.
Trecerea in alte lumi este posibila ca un dar facut oamenilor de catre Vultur. Vulturul este o personificare a puterii, o metafora mostenita de la vechii samani, care desemneaza lumea emanatiilor energetice ce alcatuiesc universul: "Vulturul, desi nu este miscat de situatia unei fiinte vii, a facut un cadou fiecareia dintre ele. In felul sau propriu si corect, oricare dintre ele, daca asa doreste, are puterea de a pastra flama constiintei, puterea de a se opune chemarii de a muri si de a fi consumata. Fiecare fiinta vie a fost daruita cu putere, daca doreste a cauta o deschidere spre libertate si a trece prin ea. Este evident pentru vazatorul care vede acea deschidere si pentru creaturile care trec prin ea ca vulturul a facut acest cadou pentru a perpetua constiinta" (Castaneda, 1998, 177). Pentru a face posibila instructia acelora care doresc sa obtina libertatea, Vulturul a creat Nagualul, "o fiinta dubla careia i-a fost dezvaluita regula." "Regula" este mitul intemeietor al invatamintelor lui don Juan, echivalent cu povestea despre nasterea clanului pe care samanul tribului o impartasea neofitului in finalul actului de initiere.”
Ca sa poti sa faci ceva, trebuie sa avem suficienta energie (acces la energie). Nu ai, nu poti si nici nu rezisti la asaltul Necunoscutului. Si ne invartim in cercul nostru restrans de idei (altfel meritorii), polisam pe acolo si suntem incantati de realizarile noastre, dar, de fapt, nu iesim in afara inchisorii mintii personale.
Energie avem nativ (ancestrala) sau dobandit prin practica (gandire-simtire-traire-fapte-respiratie corecte).
http://castaneda.home.ro/html/seminar.html
PS: Daca de ex la biserica (inainte, in timp, dupa) ma uit / ma gandesc dupa tipe, pierd energia primita acolo in dar. Si in general, pe strada: e o forma de a fi raspandit, nu adunat. Nu adun energie, ci irosesc. Si vine curand, curand (maxim la 70-80 ani): Expirat…
Cu cat amanam seriozitatea (implicarea serioasa in Treaba), devenim mai inchistati (in preconceptii etc) si e tot mai greu…
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Episoadele "Silence in the Library" si, mai ales " Forest of the Dead" din serialul “Dr Who”.
“Credinta ta in realitatea lumii o sustine. Cand inchizi ochii, se opreste.” [Ramana Maharshi + stopping the world - Castaneda]
..............................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 5, 2012 la 2:30pm
- Ştergere comentariu
Reality is dreaming together.
Realitatea (lumea) este un vis impartasit (de noi toti). Inseamna a visa impreuna.
-
- Ştergere comentariu
Faptele si dorintele tale (noastre) modeleaza lumea din jur.
-
- Ştergere comentariu
V. episoadele "Silence in the Library" si "Forest of the Dead" din serialul "Dr. Who":
http://en.wikipedia.org/wiki/Silence_in_the_Library
http://en.wikipedia.org/wiki/Forest_of_the_Dead
Credinta mea (ta, noastra) in realitatea lumii, o sustine. Cand inchidem ochii, lumea se opreste (v. "stopping the world" din Carlos Castaneda).
Toata amintirea (informatia) e in tine. Dar esti programat sa n-o cauti. Iar daca intamplator o accesezi, atunci sa o uiti imediat (ca pe un vis).
-
- Ştergere comentariu
Din Inima mea izvoraste totul: si lumea si timpul. V. de ex. capitolul "Florile clipelor" din "Momo" de Michael Ende. E o f frumoasa descriere a modului cum se naste timpul si in acelasi timp o descriere a unei stari mistice intalnita in Rugaciunea Inimii.
V.:
http://www.minunemica.ro/2009/09/20/din-poveste/
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1
-
- Ştergere comentariu
“Noi definim adevarul [pe Dumnezeu, conform preconceptiilor, ideilor, educatiei noastre; confundam notiunea de Dumnezeu cu Dumnezeu (cel Adevarat)], in loc sa ne lasam noi definiti de Adevar.” [Dumnezeu Adevarat].
(Sf. Nicolae Velimirovici)
“Nebunii sunt sclavii propriilor lor ganduri.
Inteleptul e stapanul gandurilor sale.”
“Legile spiritului: a cunoaşte, a înţelege, a învăţa”de Kurt Tepperwein (Editura Curtea veche, 2010)
Aceasta nu este o carte pentru lectură, ci o "carte pentru trăit".
http://www.curteaveche.ro/Legile_spiritului_A_cunoaste_a_intelege_a...
,,Tot ceea ce există, întreaga creaţie, este revelarea unui Unu indivizibil, cel care acţionează prin materie ca «joc al vieţii». A evolua înseamnă a redescoperi Unul din mulţime. «Jocul vieţii» înseamnă devenire în fiecare clipă a existenţei. În adâncul meu ştiu că sunt acel Unu, întregul care cuprinde tot, din care totul porneşte şi în care totul se sfârşeşte la capătul timpului. Eu sunt începutul şi scopul, şi practic acest joc pentru a trăi aventura vieţii. Întreaga viaţă este jocul acestui Unu cu sine însuşi.“
“ Constiinta nu are forma si este infinita, eterna. Ea este originea tuturor lucrurilor. Constientizarea are loc in spatiu si timp. Constiinta are abilitatea de a crea ceva, care se va manifesta sub forma unor lucruri, situatii, evenimente, accidente, intalniri. Ea are abilitatea de a dizolva creatia si de a o remodela din nou.
Constiinta reprezinta experimentarea a ceea ce este – fara a judeca si fara a da verdicte. Prin evaluarea rezultatelor blocam, de fapt, creatia. Toate circumstantele rezulta din potentialul creativ al constiintei. Constiinta are intentia de a crea Realitatea [lumea].
Constiinta care uita de propria identificare se identifica de fapt cu Creatia.
Atat timp cat creatia nu este “in aparenta, ceea ce poate fi”, poate fi stearsa cu usurinta. In momentul in care se manifesta ea e distrusa prin experiente lipsite de valoare.
Intregul Univers poate deveni creatia unei singure Constiinte, acesta fiind inundat cu energie care abia asteapta sa se manifeste. In acest Univers tu esti Creatorul.
Oricine crede cu tarie in ceva [nu “din gura”, nu numai la nivel constient, ci mai ales la nivel sub-constient], experimenteaza aceste lucruri. Daca nu crezi ca ceva poate fi asa, nu va fi asa, demonstrandu-ti ca e asa.
Adevarul este relativ, in functie de pozitia pe care o ocup si de nivelul de constiinta la care am ajuns. Orice om se afla la un anumit nivel. Daca eu cred ca exista o realitate exterioara si o realitate interioara, atunci acelea vor exista.
Din moment ce realitatea este doar o iluzie, fiecare dintre noi isi creeaza propria iluzie, care prinde forma, deoarece el crede in ea.
Convingerea si credinta creeaza realitatea. Ele reprezinta originea, Creatorii realitatii, originea Originii. In realitate, nu este decat constiinta universala care indeplineste dorinta Creatorului.
Creatia individuala incepe cu dorinta aparuta dintr-o anumita convingere si se termina cu manifestarea acesteia.
Avand in vedere ca nu ne luptam cu propriile noastre credinte in mod constient, realitatea se afla in afara controlului nostru. Noi experimentam si invatam din ceea ce ni se ofera. Atunci cand nu facem asta, credem ca stim ceea ce gandim si consideram ca acest lucru nu are nici o legatura cu propriile convingeri. Ar trebui sa experimentam sa nu mai simtim acea teama fata de Creator, pentru a ne putea analiza convingerile trecute si prezente, cu scopul de a ne defini viitorul.
Realitatea unei comunitati va fi suma convingerilor tuturor membrilor ei. O reflectare a acestora.
Credintele creeaza realitatea. Realitatea reprezinta rezultatul efectiv al acestor credinte.
Creatia realitatii urmeaza aceiasi vechi pasi: 1. gandire, gand 2. idee, imaginatie 3. credinta, convingere 4. experienta si dizolvare
Constientizarea credintelor duce la realizare si manifestare imediata. Credintele noastre au propriile filtre, care ne determina sa percepem lumea in modul nostru personal. Ceea ce sunt convins ca pot face imi intareste credintele. Cu cat devin mai inflexibil, cu atat mai mult identitatea mea va fi definita de aceste convingeri. In schimb, cu cat cred mai putin in ceva, cu atat mai liber voi fi si imi voi putea modela viitorul [care, de fapt, nu exista].
Pozitia mea actuala imi determina realitatea zilei de maine si imi reintareste conditia mea prezenta. Experimentez obiectiv ceea ce sper subiectiv. Daca pornesc de la credinta in realitate, voi ramane prins aici si nu voi putea decat sa intaresc limitele acesteia.
Doar atunci cand trec de barierele a ceea ce exista, un nou pas poate fi realizat in cadrul procesului de evolutie. Realitatea reprezinta o limitare, care are o anumita constiinta sau care inconstient incepe si se termina cu convingerile mele.
Fiecare creatie se intoarce la Creatorul sau, atat timp cat acesta este pregatit sa o primeasca, si sa o dizolve, experimentand-o.
Calitatea de a identifica blocajele si de a le indeparta tine de capacitatea ta de a crea realitatea. Se poate rezolva astfel si asumarea cronica a “pozitiei de victima”.
Mintea traieste intr-o realitate ce se afla in cadrul altei realitati. Aceasta realitate a posibilitatilor limitate este auto-creata. Pot ramane doar la nivelul acestei realitati, fara a experimenta noi posibilitati. Sau pot deveni Constient de credintele mele ACUM. Prin constientizare, imi pot analiza credintele si pot eveda din inchisoarea lor. Doar atunci mi se va deschide in fata ochilor acel “orizont nelimitat”.
Intrebarea nu este “In ce cred ?”, ci “Ce fac ?”… pentru a determina un anumit rezultat. Am libertatea de a alege ce realitate sa creez prin credintele mele.
O data ce traim realitatea, traim de fapt un paradox:
* trebuie sa gasesc inainte de a incepe sa caut
* trebuie sa fi castigat, inainte sa pot castiga
* ceea ce vezi, de fapt nu se afla acolo, deoarece altfel nu ai fi putut sa o vezi
* nu pot fi fara ceva, inainte sa o fi avut
* nu pot avea nimic fara ca acel lucru sa nu fi existat
* asadar ma aflu pe drumul meu, care de fapt nu exista, si sunt condus de catre un scop care a fost realizat.
Primul si cel mai important nivel al introspectiei este sa vad ceea ce mi se transmite. Trebuie sa inteleg mesajul trupului meu si sa il urmez. Trebuie sa inteleg limbajul conditiilor de viata si sa le urmez. Trebuie sa cred ca realitatea este reflectata in mine si ca aceasta oglinda nu poate minti. Viata imi transmite constant mesaje, numai ca trebuie sa le pot intelege, pentru ca mai apoi sa le pot urma.
Cel de-al doile nivel al introspectiei este sa privim in adancul lucrurilor, pentru a putea percepe esenta acestora si pentru a putea constientiza realitatea din spatele iluziei. Pana la urma asta inseamna a-l vedea pe Unul in toti.
Cel de-al treilea nivel al intelegerii este constientizarea faptului ca tot ceea ce vad este imaginea lui Unu.
Cunostinta are astfel o valoare limitata, deoarece se ocupa cu ceea ce a fost, nu cu ceea ce este mai important, “inca nu s-a (mai) intamplat”. Originea realitatii este mintea care crede in realitate. Orice ai crede, nimic nu poate fi pierdut, si totul se intoarce la tine, sub forma unei intamplari. Constiinta are abilitatea de a “aduce in aparitie”.
Constiinta care uita de propria sa identitate si se identifica cu creatia sa, de exemplu cu corpul, cu mintea – are posibilitatea de a evolua.
Trecutul si viitorul sunt numai niste idei. De fapt nu exista decat ACUM, prezentul etern. Creatia individuala incepe cu alegerea credintelor si se termina cu experimentarea propriei creatii. Noi creem oportunitati prin credintele noastre. Realitatea mea este suma convingerilor mele.
Credintele nu doar creeaza realitatea, ci o pot si schimba. Pozitia mea actuala creeaza realitatea zilei de maine si este reflectia credintelor mele.
Cel mai mare dar pe care il poti face altora este sa le oferi exemplul vietii tale implinite.
Este indiferent unde esti si ce faci, este la fel de indiferent cine crezi ca esti – tu te cauti pe tine ! Indiferent de ce vei face, intr-o zi vei gasi drumul. Te poti decide daca vei merge pe un drum mai greu sau pe drumul mai usor al fiintei – alegerea iti apartine. Chiar atunci cand crezi ca nu mai exista drum de iesire, te-ai indepartat doar cu un pas nul [= 0 = deloc] de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior [si ca sa nu-ti dai cu usa in cap cand o deschizi, trebuie sa te dai cu un pas inapoi].
De indata ce ai pornit la drum incepe viata adevarata. Alegerea este a ta, nu trebuie sa astepti pentru aceasta mai multi ani, nici mai multe incarnari. Dar poti la fel de bine sa incepi aceasta viata adevarata si acum [cand citesti aceste randuri, sau orice faci acum], in aceasta clipa. Cel mai bun moment este intotdeauna acum.
De indata ce pleci la drum tot ceea ce pana acum ti s-a parut atat de important si pentru care ai considerat ca merita sa te chinui iti va aparea ca lipsit de importanta. Vei descoperi abilitati noi si puteri nebanuite. Viata iti va oferi posibilitati la care pana acum nici nu ai indraznit sa visezi. Toate acestea sunt mostenirea ta spirituala. Ea asteapta in tine de multa vreme, ca tu sa te trezesti si sa o iei in posesie. Este nevoie doar sa renunti la vechiul tau eu, pentru ca Sinele tau sa poata aparea. Acum !
Esti creatorul conditiilor tale de viata ! Poti alege, constient, ce viata vrei sa traiesti !
Viata este ca un film. Cei mai multi oameni joaca rolurile fara sa observe ca totul este un film. Unii recunosc totusi “filmul vietii”, dar se simt separati de acesta, desi joaca in el. Doar foarte putini stau in spatele proiectorului si vad tot filmul.
Cu adevarat traieste doar cel care sta in spatele camerei de filmat si face in mod constient filmul vietii, dupa un scenariu scris de el. El stie de asemenea cui ii apartine cinematograful si cine sunt cu adevarat spectatorii.
Proprietarul cinematografului in acest caz este Dumnezeu, realitatea unica, iar noi toti suntem parti ale acestei realitati. Suntem o parte a acestei constiinte unice, pe care o numim Dumnezeu
[desi chiar si “Dumnezeu” este tot doar o idee in minte si o suma de preconceptii, iar Dumnezeu Adevarat e Dincolo, Altceva, inexprimabil, de neconceput… “Neti, neti + Iti, iti” + “Tonalul si Nagualul – Insula Tonalului” Castaneda].
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/21.html
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/22.html
Tot restul este Maya – aparenta, o copie a acestei realitati unice. Titlul filmului este: “Jocul vietii”.
In acest film suntem pe rand scenaristi, regizori, actori principali, spectatori, ba chiar co-proprietari ai cinematografului in care ruleaza filmul. Este important sa ajungem sa fim constienti de aceste lucruri ! Totul se intampla pentru bucuria noastra. Daca filmul nu imi face nici o placere, trebuie sa schimb scenariul, sa joc un alt rol, sa fiu constient de acest rol – si sa ma bucur de jocul vietii !!!
“Nu poti alege o cale gresita ! Niciodata ! In nici o zi ! Asa ceva este gresit !” (Gorch Fock)
Maestrul Nan-Tjuan:
“Daca vrei sa inveti Drumul, nu il vei putea invata niciodata.
Fii deschis si cuprinzator precum cerul si vei fi pe Drum. Caci Drumul adevarat este drumul zilnic.”
“Traversarea Portii fara poarta”:
“Poarta nu exista si totusi pot trece prin ea.
Pot trece prin ea, dar nu trec.
Nu trec, totusi merg inainte.
Merg inainte, totusi raman mereu in mijlocul meu.
Raman in mijlocul meu, totusi sunt in toate.
Sunt in toate, dar sunt Unul !!!” ”
-
- Ştergere comentariu
„All things are created by your thought and mind - and if you look back to the source of your thought and mind you find that it disappears. It dissolves and goes back to its nature. That is the limit; every individual thing is dependent on the mind. All worldly life, all the beings in the six realms are in the same situation. The purpose of this practice is to stop all desire for worldly life - to see that it is all created by our mind. The world is like a common mind.”
Formele-gand se pot manifesta de la o simpla proiectare/proiectie (semimaterializata / materializata) sub-constienta sau constienta a continutului subconstientului / mentalului cuiva (sau colectiv) pana la proiectia intregii lumi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Egregore
http://en.wikipedia.org/wiki/Tulpa
-
- Ştergere comentariu
„Sortir de l’historicisme” in „Philosophie Iranienne et Philosophie comparee” par Henry Corbin
„ Nous nous heurtons ici a la grande infirmite de la pensee dite moderne. Elle s’est acharnee a fermer toutes les issues qui pourrainet deboucher sur un au-dela de ce monde (c’est ce qu’on appelle l’agnosticisme). Elle y a employe l’historicisme, la sociologie, la psychanalise, voire la linguistique.
… en refusant au phenomenes toute signification transcendente, pour decreter avec une fausse securite qu’il n’etait plus possible desormais de faire de la metaphysique.
… par exemple les observations des astronomes; elles continuent de valoir, quitte a recevoir des precisions croissantes, et tous ceux qui ne sont pas eux-memes des astronomes leur font confiance. Et il y a aussi les observations des philosophes et des spirituels qui ont penetre dans le Malakut, c’est a dire dans le monde subtil invisible, le monde de l’Ame. Leurs observations meritent la meme confiance que celles des astronomes, et ceux qui n’ont pas eux-memes penetre dans le Malakut, n’ont qu’a se regler sur elles. Que vallent en effet les critiques adressees a ceux qui ont vu eux-memes, donc aux temoins oculaires, par ceux qui n’ont jamais rien vu et ne verront jamais rien ?
…
L’infirmite de notre epoque est de ne plus concevoir la realite des evenements spirituels. C’est pouquoi elle s’enferme dans le faux dilemme: ou mythe ou histoire. Ce qu’elle ne peut constater comme historique au sens empirique de ce mot, elle en fait du mythe, autant dire de l’irreel. Et elle succombe au piege derisoire, fort a la mode de nos jours: la soi-disant „demythologisation”…
La conception regnante de nos jours est de se representer l’homme comme etant dans l’histoire. C’est la conceptionde l’histoire exterieure, exoterique, succombant au mirage d’une causalite historique qu’elle y introduit elle-meme. A cette conception s’oppose une conception fondamentale, sans laquelle celle de l’histoire exterieure, des „phenomenes historiques”, est privee de tout fondement. Elle considere que c’est l’histoire qui est dans l’homme. C’est seulement avec l’homme que commence quelque chose comme l’histoire, et c’est pourquoi l’homme apporte essentiellement avec lui quelque chose qui est a jamais anterieur a l’histoire, ce quleque chose qu’il ne cessera de porter en lui et qui sera son recours contre l’histoire exterieure. Il s’agit alors de l’histoire interieure, esoterique au sens etymologique du mot, histoire subtile dont les evenements ne s e passent pas dans le monde exterieur des objets, mais dans le monde subtil des etats vecus, evenements dans le Malakut, dans le „Ciel” ou dans l’”Enfer” que l’homme porte en lui-meme. Cette histoire qu’il porte en lui-meme, ce Ciel et cet Enfer interieurs s’objectivent dans la trame des faits exterieurs resultant chaque fois de l’entremelement des volontes humaines. Ils s’objectivent egalement dans une histoire dont les evenements ont en realite pour theatre, disons encore le Malakut, meme si le geste s’encadre dans une scenographie apparement de ce monde. Mais en fait ces evenements ne sont perceptibles et reconnaisables que par un autre organe de perception que celui de la connaisance empirique, physique ou historique. Ce sont les evenements qui remplisssent la geste des heros d’epopee… Ce sont encore les evenements de l’histoire interieure, secrete, qui inspirent le genie des paraboles, histoires vraies entre toutes. Plus largement dit, ce sont les evenements qui constituent l’histoire sacrale, la hierohistoire, et si nous voulons eviter toute confusion avec l’histoire empirique, disons simplement les evenements des hierologies.
Pour percevoir ces evenements , il faut soi-meme appartenir, d’une facon ou d’une autre, a cette histoire sacrale telle qu’elle se passe dans le Malakut, c’est a dire a l’interieur de l’homme. La preuve, c’est que ceux qui ne lui appartiennent pas denient avec vehemence la realite sui generis de ces evenements, quand ils ne sont pas totalement indifferents a leur egard. ”
-
- Ştergere comentariu
“Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.
Cu toţii ne-am termina activitatea de creaţie dacă nu ar mai fi ce să creăm. Dar toţi avem un interes enorm să facem ca jocul să continue. Oricât de mult am spune că ne-ar plăcea să rezolvăm toate problemele, nu îndrăznim să rezolvăm toate problemele, pentru că n-ar mai fi nimic altceva de făcut.
Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spuneţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca realitate a ta.
Conştienţa creează experienţa.
În măsura în care rugăciunea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsură ea se va manifesta în experienţa ta.
Toate conflictele provin din dorinţe prost plasate.
Există unii care spun că trebuie să-ţi depăşeşti dorinţele. Eu spun că, pur şi simplu, trebuie să le schimbi. Prima încercare este simţită ca o disciplină riguroasă, a doua ca un exerciţiu plin de bucurie.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un sentiment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în continuare.
Facem să fie real lucrul căruia îi dăm atenţie.
Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.
Viaţa voastră şi lumea voastră pot fi vindecate, clipă de clipă, de fiecare dintre voi. De fapt, acesta este singurul mod în care va fi.
Furtuna de dinaintea liniştii
Mai trebuie să ştim că nu există nimic de care să ne temem în viitorul nostru dacă toţi jucăm rolul pe care-l avem în crearea lui. Iar rolul acela – rolul pe care Viaţa însăşi ne invită să-l jucăm – va fi foarte uşor de jucat.
A sosit momentul să aşezăm în faţa omenirii o Nouă Poveste Culturală, care să ne călăuzească spre direcţii cu totul noi în politică, economie, cultură, educaţie, relaţionare, muncă, viaţă conjugală, sexualitate, creşterea copiilor şi toate domeniile activităţii umane. Un manifest creat de noi toţi, în calitate de coautori.
El va implica (de fapt, deja implică) toate aspectele vieţii noastre: sistemul de guvernare şi politic, stabilitatea economică şi financiară, comerţul şi industria, convenţiile şi construcţiile noastre sociale, sistemele şi abordările noastre educaţionale, religiile şi credinţele noastre, obiceiurile şi tradiţiile – altfel spus, întreaga noastră Poveste Culturală.
Şi vei putea să ajuţi la desăvârşirea procesului dacă vei alege să faci acest lucru.
Visul nostru comun: O Nouă Poveste Culturală pentru Umanitate.”
-
- Ştergere comentariu
Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea "lumea". Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.
Richard Bach – „Învăţături pentru suflete avansate”
http://raduungureanu.blogspot.ro/2009/10/richard-bach-invataturi-pe...
-
- Ştergere comentariu
“Source Code = Transfer de identitate” (Regia: Duncan Jones, cu: Jake Gyllenhaal, Vera Farmiga, Michelle Monaghan),
“The Butterfly Effect = Zbor de Fluture” (Regia: Eric Bress, J. Mackye Gruber, cu: Ashton Kutcher, Amy Smart),
“The Butterfly Effect 2 = Zbor de Fluture 2” (Regia: John R. Leonetti, cu: Erica Durance, Eric Lively).
- Comentariu publicat de Bdi pe Februarie 17, 2013 la 6:51pm
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
[Credem ptca am ales noi sa credem in aceea (astfel).]
sau/si
[Credem astfel (in asta) ptca e asa.]
+
[Noi definim adevarul.]
in loc de
[Adevarul sa ne defineasca pe noi.]
Doar dintr-o credinta (eronata si partiala) in ceva fals, se poate naste cel mult un univers iluzoriu (vis) - cum se si intampla cu lumea in care traim.
Eventual si un dumnezeu fals (care e tot in cadrul Tonalului).
Dar prin credinta noastra eronata nu putem sa-L generam pe Acela Adevarat. Ci vice versa: Acela ne genereaza pe noi si credintele noastre (cele adevarate + cele false).
Dintre oamenii obisnuiti, nu exista niciunul care sa nu aiba niste convingeri-prejudecati clare in subconstient. De genul: cred/nu cred povestile lui Mario. Nu ce (isi) zice cu gura / mintea conteaza, ci ceea ce crede in forul interior (si care poate fi invers decat ce zice / recunoaste rational).
E, intr-un fel, o chestiune de a fi cinstit cu tine-insuti si cu Acela. De obicei, o dam cotita...
Replica din filmul "John Carter": "Este asa pentru ca asa ati ales sa credeti !"
este asa [generam un astfel de univers, in care e asa] pentru ca asa ati ales sa credeti [cf convingerilor noastre subconstiente]
Credem si generam lumea corespunzatoare.
-
- Ştergere comentariu
“Legile spiritului: a cunoaşte, a înţelege, a învăţa”de Kurt Tepperwein (Editura Curtea veche, 2010)
Aceasta nu este o carte pentru lectură, ci o "carte pentru trăit".
http://www.curteaveche.ro/Legile_spiritului_A_cunoaste_a_intelege_a...
,,Tot ceea ce există, întreaga creaţie, este revelarea unui Unu indivizibil, cel care acţionează prin materie ca «joc al vieţii». A evolua înseamnă a redescoperi Unul din mulţime. «Jocul vieţii» înseamnă devenire în fiecare clipă a existenţei. În adâncul meu ştiu că sunt acel Unu, întregul care cuprinde tot, din care totul porneşte şi în care totul se sfârşeşte la capătul timpului. Eu sunt începutul şi scopul, şi practic acest joc pentru a trăi aventura vieţii. Întreaga viaţă este jocul acestui Unu cu sine însuşi.“
“ Constiinta nu are forma si este infinita, eterna. Ea este originea tuturor lucrurilor. Constientizarea are loc in spatiu si timp. Constiinta are abilitatea de a crea ceva, care se va manifesta sub forma unor lucruri, situatii, evenimente, accidente, intalniri. Ea are abilitatea de a dizolva creatia si de a o remodela din nou.
Constiinta reprezinta experimentarea a ceea ce este – fara a judeca si fara a da verdicte. Prin evaluarea rezultatelor blocam, de fapt, creatia. Toate circumstantele rezulta din potentialul creativ al constiintei. Constiinta are intentia de a crea Realitatea [lumea].
Constiinta care uita de propria identificare se identifica de fapt cu Creatia.
Atat timp cat creatia nu este “in aparenta, ceea ce poate fi”, poate fi stearsa cu usurinta. In momentul in care se manifesta ea e distrusa prin experiente lipsite de valoare.
Intregul Univers poate deveni creatia unei singure Constiinte, acesta fiind inundat cu energie care abia asteapta sa se manifeste. In acest Univers tu esti Creatorul.
Oricine crede cu tarie in ceva [nu “din gura”, nu numai la nivel constient, ci mai ales la nivel sub-constient], experimenteaza aceste lucruri. Daca nu crezi ca ceva poate fi asa, nu va fi asa, demonstrandu-ti ca e asa.
Adevarul este relativ, in functie de pozitia pe care o ocup si de nivelul de constiinta la care am ajuns. Orice om se afla la un anumit nivel. Daca eu cred ca exista o realitate exterioara si o realitate interioara, atunci acelea vor exista.
Din moment ce realitatea este doar o iluzie, fiecare dintre noi isi creeaza propria iluzie, care prinde forma, deoarece el crede in ea.
Convingerea si credinta creeaza realitatea. Ele reprezinta originea, Creatorii realitatii, originea Originii. In realitate, nu este decat constiinta universala care ind eplineste dorinta Creatorului.
Creatia ind ividuala incepe cu dorinta aparuta dintr-o anumita convingere si se termina cu manifestarea acesteia.
Avand in vedere ca nu ne luptam cu propriile noastre credinte in mod constient, realitatea se afla in afara controlului nostru. Noi experimentam si invatam din ceea ce ni se ofera. Atunci cand nu facem asta, credem ca stim ceea ce gandim si consideram ca acest lucru nu are nici o legatura cu propriile convingeri. Ar trebui sa experimentam sa nu mai simtim acea teama fata de Creator, pentru a ne putea analiza convingerile trecute si prezente, cu scopul de a ne defini viitorul.
Realitatea unei comunitati va fi suma convingerilor tuturor membrilor ei. O reflectare a acestora.
Credintele creeaza realitatea. Realitatea reprezinta rezultatul efectiv al acestor credinte.
Creatia realitatii ur meaza aceiasi vechi pasi: 1. gandire, gand 2. idee, imaginatie 3. credinta, convingere 4. experienta si dizolvare
Constientizarea credintelor duce la realizare si manifestare imediata. Credintele noastre au propriile filtre, care ne determina sa percepem lumea in modul nostru personal. Ceea ce sunt convins ca pot face imi intareste credintele. Cu cat devin mai inflexibil, cu atat mai mult identitatea mea va fi definita de aceste convingeri. In schimb, cu cat cred mai putin in ceva, cu atat mai liber voi fi si imi voi putea modela viitorul [care, de fapt, nu exista].
Pozitia mea actuala imi determina realitatea zilei de maine si imi reintareste conditia mea prezenta. Experimentez obiectiv ceea ce sper subiectiv. Daca pornesc de la credinta in realitate, voi ramane prins aici si nu voi putea decat sa intaresc limitele acesteia.
Doar atunci cand trec de bari erele a ceea ce exista, un nou pas poate fi realizat in cadrul procesului de evolutie. Realitatea reprezinta o limitare, care are o anumita constiinta sau care inconstient incepe si se termina cu convingerile mele.
Fiecare creatie se intoarce la Creatorul sau, atat timp cat acesta este pregatit sa o primeasca, si sa o dizolve, experimentand-o.
Calitatea de a identifica blocajele si de a le ind eparta tine de capacitatea ta de a crea realitatea. Se poate rezolva astfel si asumarea cronica a “pozitiei de victima”.
Mintea traieste intr-o realitate ce se afla in cadrul altei realitati. Aceasta realitate a posibilitatilor limitate este auto-creata. Po t ramane doar la nivelul acestei realitati, fara a experimenta noi posibilitati. Sau pot deveni Constient de credintele mele ACUM. Prin constientizare, imi pot analiza credintele si pot eveda din inchisoarea lor. Doar atunci mi se va deschide in fata ochilor acel “orizont nelimitat”.
Intrebarea nu este “In ce cred ?”, ci “Ce fac ?”… pentru a determina un anumit rezultat. Am libertatea de a alege ce realitate sa creez prin credintele mele.
O data ce traim realitatea, traim de fapt un paradox:
* trebuie sa gasesc inainte de a incepe sa caut
* trebuie sa fi castigat, inainte sa pot castiga
* ceea ce vezi, de fapt nu se afla acolo, deoarece altfel nu ai fi putut sa o vezi
* nu pot fi fara ceva, inainte sa o fi avut
* nu pot avea nimic fara ca acel lucru sa nu fi existat
* asadar ma aflu pe drumul meu, care de fapt nu exista, si sunt condus de catre un scop care a fost realizat.
Primul si cel mai important nivel al introspectiei este sa vad ceea ce mi se transmite. Trebuie sa inteleg mesajul trupului meu si sa il ur mez. Trebuie sa inteleg limbajul conditiilor de viata si sa le ur mez. Trebuie sa cred ca realitatea este reflectata in mine si ca aceasta oglinda nu poate minti. Viata imi transmite constant mesaje, numai ca trebuie sa le pot intelege, pentru ca mai apoi sa le pot ur ma.
Cel de-al doile nivel al introspectiei este sa privim in adancul lucrurilor, pentru a putea percepe esenta acestora si pentru a putea constientiza realitatea din spatele iluziei. Pana la ur ma asta inseamna a-l vedea pe Unul in toti.
Cel de-al treilea nivel al intelegerii este constientizarea faptului ca tot ceea ce vad este imaginea lui Unu.
Cunostinta are astfel o valoare limitata, deoarece se ocupa cu ceea ce a fost, nu cu ceea ce este mai important, “inca nu s-a (mai) intamplat”. Originea realitatii este mintea care crede in realitate. Orice ai crede, nimic nu poate fi pierdut, si totul se intoarce la tine, sub forma unei intamplari. Constiinta are abilitatea de a “aduce in aparitie”.
Constiinta care uita de propria sa identitate si se identifica cu creatia sa, de exemplu cu corpul, cu mintea – are posibilitatea de a evolua.
Trecutul si viitorul sunt numai nis te idei. De fapt nu exista decat ACUM, prezentul etern. Creatia ind ividuala incepe cu alegerea credintelor si se termina cu experimentarea propriei creatii. Noi creem oportunitati prin credintele noastre. Realitatea mea este suma convingerilor mele.
Credintele nu doar creeaza realitatea, ci o pot si schimba. Pozitia mea actuala creeaza realitatea zilei de maine si este reflectia credintelor mele.
Cel mai mare dar pe care il poti face altora este sa le oferi exemplul vietii tale implinite.
Este ind iferent unde esti si ce faci, este la fel de ind iferent cine crezi ca esti – tu te cauti pe tine ! Ind iferent de ce vei face, intr-o zi vei gasi drumul. Te poti decide daca vei merge pe un drum mai greu sau pe drumul mai usor al fiintei – alegerea iti apartine. Chiar atunci cand crezi ca nu mai exista drum de iesire, te-ai ind epartat doar cu un pas nul [= 0 = deloc] de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior [si ca sa nu-ti dai cu usa in cap cand o deschizi, trebuie sa te dai cu un pas inapoi].
De ind ata ce ai pornit la drum incepe viata adevarata. Alegerea este a ta, nu trebuie sa astepti pentru aceasta mai multi ani, nici mai multe incarnari. Dar poti la fel de bine sa incepi aceasta viata adevarata si acum [cand citesti aceste randuri, sau orice faci acum], in aceasta clipa. Cel mai bun moment este intotdeauna acum.
De ind ata ce pleci la drum tot ceea ce pana acum ti s-a parut atat de important si pentru care ai considerat ca merita sa te chinui iti va aparea ca lipsit de importanta. Vei descoperi abilitati noi si puteri nebanuite. Viata iti va oferi posibilitati la care pana acum nici nu ai ind raznit sa visezi. Toate acestea sunt mostenirea ta spirituala. Ea asteapta in tine de multa vreme, ca tu sa te trezesti si sa o iei in posesie. Este nev oie doar sa renunti la vechiul tau eu, pentru ca Sinele tau sa poata aparea. Acum !
Esti creatorul conditiilor tale de viata ! Po ti alege, constient, ce viata vrei sa traiesti !
Viata este ca un film. Cei mai multi oameni joaca rolurile fara sa observe ca totul este un film. Unii recunosc totusi “filmul vietii”, dar se simt separati de acesta, desi joaca in el. Doar foarte putini stau in spatele proiectorului si vad tot filmul.
Cu adevarat traieste doar cel care sta in spatele camerei de filmat si face in mod constient filmul vietii, dupa un scenariu scris de el. El stie de asemenea cui ii apartine cinematograful si cine sunt cu adevarat spectatorii.
Proprietarul cinematografului in acest caz este Dumnezeu, realitatea unica, iar noi toti suntem parti ale acestei realitati. Suntem o parte a acestei constiinte unice, pe care o numim Dumnezeu
[desi chiar si “Dumnezeu” este tot doar o idee in minte si o suma de preconceptii, iar Dumnezeu Adevarat e Dincolo, Altceva, inexprimabil, de neconceput… “Neti, neti + Iti, iti” + “Tonalul si Nagualul – Insula Tonalului” Castaneda].
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/21.html
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete8/22.html
Tot restul este Maya – aparenta, o copie a acestei realitati unice. Titlul filmului este: “Jocul vietii”.
In acest film suntem pe rand scenaristi, regizori, actori principali, spectatori, ba chiar co-proprietari ai cinematografului in care ruleaza filmul. Este important sa ajungem sa fim constienti de aceste lucruri ! Totul se intampla pentru bucuria noastra. Daca filmul nu imi face nici o placere, trebuie sa schimb scenariul, sa joc un alt rol, sa fiu constient de acest rol – si sa ma bucur de jocul vietii !!!
“Nu poti alege o cale gresita ! Niciodata ! In nici o zi ! Asa ceva este gresit !” (Gorch Fock)
Maestrul Nan-Tjuan:
“Daca vrei sa inveti Drumul, nu il vei putea invata niciodata.
Fii deschis si cuprinzator precum cerul si vei fi pe Drum. Caci Dr umul adevarat este drumul zilnic.”
“Traversarea Portii fara poarta”:
“ Po arta nu exista si totusi pot trece prin ea.
Pot trece prin ea, dar nu trec.
Nu trec, totusi merg inainte.
Merg inainte, totusi raman mereu in mijlocul meu.
Raman in mijlocul meu, totusi sunt in toate.
Sunt in toate, dar sunt Unul !!!” ”
-
- Ştergere comentariu
Daca ma schimb eu, se schimba lumea. (Daca ma schimb eu, schimb lumea.)
“ Când eram tânăr toate rugăciunile mele erau: «Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea».
Când am ajuns la jumătatea vieţii şi mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am zis
«Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia şi prietenii mei şi sunt mulţumit».
Acum singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi».
Dacă m-aş fi rugat aşa de la început, nu mi-aş fi risipit viaţa. "
-
- Ştergere comentariu
Henry Corbin: „Living angel”
http://www.cosmology-divination.com/uploads/docs/BecomingAnAngel.pdf
what Corbin means by the living angel and the
kind of human perception which is required to make contact with it. This is certainly not
the conceptual and abstract way of thinking that has dominated Western philosophy since
the enlightenment (and which may well be the result of certain forms of Aristotelian
scholasticism), but a deeply intuitive connection of the knower’s soul with what is known
through the activation of the visionary imagination. As Corbin puts it,
this does not mean knowing things as abstract idea, as philosophical
concept, but as the perfectly individuated features of their Image, meditated,
or rather, premeditated, by the soul, namely, their archetypal Image.
This deep, primordial knowing had already been eloquently expressed by the neoplatonist
Iamblichus as a “unitary connection with the gods that is natural and indivisible”.6 He
explains, “the contact we have with divinity is not to be taken as knowledge. Knowledge,
after all, is separated from its object by some degree of otherness.”7 Human beings can
only attain to the understanding of divine matters by assimilating themselves to that order
of being,
„Creative Imagination in
the Sufism of Ibn Arabi…”
Alone with the Alone: Creative Imagination in the Sufism of Ibn ‘Arabi
http://henrycorbinproject.blogspot.ro/2008/12/50th-anniversary-crea...
The opening paragraph sets the stage for a penetrating and life-giving examination of the phenomenology of the religious Imagination:
“A more complete title for the present book would have been “Creative Imagination and Mystical Experience in the Sufism of Ibn ‘Arabi.” An abbreviation, however, is permissible, since the mere word “Sufism” suffices to place “Imagination” in our specific context. Here we shall not be dealing with imagination in the usual sense of the word: neither with fantasy, profane or otherwise, nor with the organ which produces imaginings identified with the unreal; nor shall we even be dealing exactly with what we look upon as the organ of esthetic creation. We shall be speaking of an absolutely basic function, correlated with a universe peculiar to it, a universe endowed with a perfectly “objective’ existence and perceived precisely through the Imagination.”
-
- Ştergere comentariu
http://ebookbrowse.com/greg-egan-quarantine-pdf-d350397861
http://space.mit.edu/home/tegmark/PDF/multiverse_sciam.pdf
http://dreamhawk.com/interesting-people/edgar-cayce-and-the-cosmic-...
Of course, because Edgar’s sleeping mind would respond to any question, people asked how he could gather such amazing information, and if through training they could do likewise. His reply to this was that what we are aware of while awake is only a tiny part of our total awareness. Parts of our mind usually unconscious link us with all other minds – in fact we are linked with all history. So when Edgar put himself to sleep, he was able to touch millions of minds and gather what was relevant to the question being asked. He said that we are all capable of this, but of many of us it is difficult to bring to awareness what we know unconsciously.
Edgar Cayce’s life demonstrated that the mind is much vaster than we usually believe. Although our own personal memories and skills may be limited to what we have experienced and learnt, Edgar showed that if we go beyond the edge of our own mind, if we open to what is bigger and older than our personal mind, it is possible to know what is happening deep inside another person’s body; to see or know what is happening at a distance; speak languages you have not learnt; know the ancient events in which this present life has its roots; have an experience of being part of a vast life and awareness.
Edgar taught that most of us lack his easy access to this cosmic mind. But he said that dreams are a link with it because during sleep we merge with the cosmic mind. Therefore a dream is sometimes like a message from this vast mind about our life and actions. Edgar said that if we try to understand and use what we find in our dreams, the wall between our waking self and cosmic self will get smaller, allowing us to lead a life that is not separated from this great ocean of life and mind.
Edgar also taught that we need to frequently remember our connection with our larger self. To do this we need to learn how to listen and to be quiet. This form of quietness or listening is sometimes called meditation or prayer. But if we call it prayer it doesn’t mean simply repeating words that someone else has written about the cosmic mind. We need to listen ourselves to see what our relationship with it is.
Si, mai ales:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/o-foarte-tare-cartepoarta-de
-
- Ştergere comentariu
„Sortir de l’historicisme” in „Philosophie Iranienne et Philosophie comparee” par Henry Corbin
„ Nous nous heurtons ici a la grande infirmite de la pensee dite moderne. Elle s’est acharnee a fermer toutes les issues qui pourrainet deboucher sur un au-dela de ce monde (c’est ce qu’on appelle l’agnosticisme). Elle y a employe l’historicisme, la sociologie, la psychanalise, voire la linguistique.
… en refusant au phenomenes toute signification transcendente, pour decreter avec une fausse securite qu’il n’etait plus possible desormais de faire de la metaphysique.
… par exemple les observations des astronomes; elles continuent de valoir, quitte a recevoir des precisions croissantes, et tous ceux qui ne sont pas eux-memes des astronomes leur font confiance. Et il y a aussi les observations des philosophes et des spirituels qui ont penetre dans le Malakut, c’est a dire dans le monde subtil invisible, le monde de l’Ame. Leurs observations meritent la meme confiance que celles des astronomes, et ceux qui n’ont pas eux-memes penetre dans le Malakut, n’ont qu’a se regler sur elles. Que vallent en effet les critiques adressees a ceux qui ont vu eux-memes, donc aux temoins oculaires, par ceux qui n’ont jamais rien vu et ne verront jamais rien ?
…
L’infirmite de notre epoque est de ne plus concevoir la realite des evenements spirituels. C’est pouquoi elle s’enferme dans le faux dilemme: ou mythe ou histoire. Ce qu’elle ne peut constater comme historique au sens empirique de ce mot, elle en fait du mythe, autant dire de l’irreel. Et elle succombe au piege derisoire, fort a la mode de nos jours: la soi-disant „demythologisation”…
La conception regnante de nos jours est de se representer l’homme comme etant dans l’histoire. C’est la conceptionde l’histoire exterieure, exoterique, succombant au mirage d’une causalite historique qu’elle y introduit elle-meme. A cette conception s’oppose une conception fondamentale, sans laquelle celle de l’histoire exterieure, des „phenomenes historiques”, est privee de tout fondement. Elle considere que c’est l’histoire qui est dans l’homme. C’est seulement avec l’homme que commence quelque chose comme l’histoire, et c’est pourquoi l’homme apporte essentiellement avec lui quelque chose qui est a jamais anterieur a l’histoire, ce quleque chose qu’il ne cessera de porter en lui et qui sera son recours contre l’histoire exterieure. Il s’agit alors de l’histoire interieure, esoterique au sens etymologique du mot, histoire subtile dont les evenements ne s e passent pas dans le monde exterieur des objets, mais dans le monde subtil des etats vecus, evenements dans le Malakut, dans le „Ciel” ou dans l’”Enfer” que l’homme porte en lui-meme. Cette histoire qu’il porte en lui-meme, ce Ciel et cet Enfer interieurs s’objectivent dans la trame des faits exterieurs resultant chaque fois de l’entremelement des volontes humaines. Ils s’objectivent egalement dans une histoire dont les evenements ont en realite pour theatre, disons encore le Malakut, meme si le geste s’encadre dans une scenographie apparement de ce monde. Mais en fait ces evenements ne sont perceptibles et reconnaisables que par un autre organe de perception que celui de la connaisance empirique, physique ou historique. Ce sont les evenements qui remplisssent la geste des heros d’epopee… Ce sont encore les evenements de l’histoire interieure, secrete, qui inspirent le genie des paraboles, histoires vraies entre toutes. Plus largement dit, ce sont les evenements qui constituent l’histoire sacrale, la hierohistoire, et si nous voulons eviter toute confusion avec l’histoire empirique, disons simplement les evenements des hierologies.
Pour percevoir ces evenements , il faut soi-meme appartenir, d’une facon ou d’une autre, a cette histoire sacrale telle qu’elle se passe dans le Malakut, c’est a dire a l’interieur de l’homme. La preuve, c’est que ceux qui ne lui appartiennent pas denient avec vehemence la realite sui generis de ces evenements, quand ils ne sont pas totalement indifferents a leur egard. ”
-
- Ştergere comentariu
“…De la acesta conceptie nu mai este de facut decat un pas, pentru a intra in filozofia lui Berkley pentru care lumea exterioara este o creatie a Constiintei Cosmice si nu exista in afara constiintei noastre.
Jean Guitton: „Ordinea Constiintei Cosmice si cea a materiei nu sunt ireductibile, ci se integreaza intr-un spectru de ordine generala care se intinde de la ordinea mecanica pana la cea spirituala. Daca Constiinta Cosmica si materia au ca origine un spectru comun, devine clar ca dualitatea lor este o iluzie, datorata faptului ca nu se iau in consideratie decat aspectele mecanice ale materiei si calitatea intangibila a Constiintei Cosmice.
Dupa parerea lui Heisemberg, noi nu observam lumea fizica, noi participam la ea. Simturile noastre nu sunt separate de ceea ce exista „in sine”, ci ele sunt in mod intim implicate intr-un proces de feed-back al carei rezultat final este „in fapt” crearea a ceea ce este „in sine”.
Conform noii fizici, noi construim lumea mentalizand-o. O mentalizam ca pe ceva misterios, vizibil, omniprezent in spatiu. Constiinta Cosmica-Dumnezeu, si lumea nu formeaza decat una si aceeasi realitate. Pearce: „Constiinta Cosmica reflecta un univers care oglindeste Constiinta Cosmica”. Putem spune ca materia si Constiinta Cosmica exista una prin cealalta. Fizicianul american Heinz Pagels exprima punctul de vedere al celor mai multi dintre fizicieni: „ Eu cred ca universul este un mesaj redactat intr-un cod secret, un cod cosmic, si ca datoria omului consta tocmai in descifrarea acestui cod. Filozoful Henri Bergson s-a stins murmurand: „Universul este o masina de facut zei.”
In acesta privinta filosofia holista arata ca ca suprema datorie a unui individ fata de el insusi si fata de societate este sa evolueze si sa atinga starea de Unitate Holistica (Constiinta Cosmica). Oamenii de stiinta, coborand mai adanc in inima materiei, au descoperit din ce este compusa ea - din asa zisele particule elementare: electroni , protoni, neutroni, leptoni, cuarci, gluoni, fotoni etc. Dar care este substanta unui foton? Este energie modulata pe o anumita frecventa de vibratie - afirma noile descoperiri aducand o dovada zdrobitoare in favoarea holismului si detroneaza atomismul crezut de multi oameni de stiinta a fi teoria care explica si valideaza legile universului. Mai mult chiar, una din experientele cele mai fascinante ale fizicii cuantice, aceea a fantelor lui Young, demonstreaza ca fotonii (particulele elementare in general) au un fel de „constiinta” si chiar „liber arbitru”.
De asemenea, aceasta experienta demonstreaza cat de strans legata este realitatea observata de punctul de vedere adoptat de observator. Astfel Igor Bogdanov considera ca lumea se determina chiar in clipa in care noi o observam, deci nu traim intr-o lume determinata, dimpotriva suntem liberi si ne sta in putere sa schimbam totul in orice clipa, prin angrenarea liberului arbitru. Tocmai de aceea, particulele elementare nu sunt fragmente de materie, ci pur si simplu zarurile Constiintei Cosmice, dar, conform punctului de vedere al lui Einstein, nu Constiinta Cosmica arunca zarurile, ci omul insusi.”
-
- Ştergere comentariu
„Cum ar fi sa ne trezim in visurile altor oameni si sa le schimbam. Si cum ar fi sa avem curajul sa ii invitam in ale noastre ? Cum ar fi daca intreaga lume ar deveni un singur vis in stare de trezie ?” (Salman Rushdie)
„S-ar putea sa iau cu mine, pe lumea cealalta, tot ce am visat. Dar voi reusi oare sa iau cu mine, pe lumea cealalta, si ceea ce am uitat sa visez ?” (Alvaro de Campos)
-
- Ştergere comentariu
The Founders are multi-dimensional creator gods [dar "ei" nu sunt God-Dumnezeu, Adevaratul Unic Creator, Care i-a generat si pe "ei"] who were involved in the original engineering of human mind and DNA. Their central teaching is that we are all multi-dimensional beings capable of evolving to the point where we can create entire universes. As God's children, we are being taught how to create like our Heavenly Parents. This world (and countless others) is our scratch pad where we learn about karma, free will, love and other principles of Creation. At this pivotal time in human history, the Founders are revealing information about evolution, DNA, soul fragmentation, higher dimensions, Earth changes, ascension and many more relevant topics
What is Timeline Healing?
Quantum physics has proven that time and space have many peculiar qualities. The quantum entanglement principle essentially proves that time is an illusion and that past, present and future can all be changed. Timeline healing is similar to past life regression, psychological reframing and soul retrieval work. During a session, one has an opportunity to go into the past and visit past life selves and give them healing and wisdom. It involves a part of you coming from the future (present time) and visiting your evolving past life self. Souls who have received timeline healing have reported changes on a cellular level, resolution of phobias, and even reports of genetic reversal of life-long maladies, birth defects, chronic disabilities and other so-called "incurable" illnesses.
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/taken-istoria-lumii-dupa
Noi oamenii (chair si cei mai banali) suntem fiinte mutidimensionale, "prinse in capcana celor 5 elemente".
[v. Shri Ramakrishna: "Orice fiinta este Insusi Brahman prins (cu voia Sa) in capcana celor 5 elemente. In iluzia-visul Mayei Sale."]
Ne-am prins-ratacit si ptca am vrut sa ne pierdem in joc (Jocul Cosmic Divin = Lila) dar si ptca am fost fortati-pacaliti de catre unii si altii sa bem (inainte de nastere, la nastere, in timpul vietii sau chiar dupa moarte) "bautura uitarii" (ca in miturile Greciei Antice) si nu mai stim "Cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem ? !"
"Pradatorul omului" (v. invataturile lui Don Juan din Carlos Castaneda, dar si filmele "Matrix", "Dark City", "Nirvana" s.c.l.) ne-a facut sa uitam destinul nostru maret si acum ne paraziteaza mintile/mintea pt a ne folosi/suge energia vitala-existentiala.
V. si filmul "9 = The Nines" (Regia: John August, cu: Ryan Reynolds, Hope Davis).
http://www.cinemagia.ro/filme/the-nines-19781/
http://www.cinemarx.ro/filme/The-Nines-The-Nines-274884.html
http://www.imdb.com/title/tt0810988/
"Gary/Gavin/Gabriel. Care e cel adevarat? Care e realitatea? Care e scaparea? "Cauta nouarii!" Ce sunt nouarii? Ei au creat totul."
Cheia e la sfarsitul filmului, pt cine are rabdare !
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 23, 2013 la 6:53pm
- Ştergere comentariu
Karl Pribram realized that the objective world - does not exist, at least not in the way as we know it or as we see it.
"Out there", there are only waves and frequencies, which our brain convert for us into images, which make up our world. Our brain is responsible that we see things as we do!
Pribram asserted that our brain is able to construct objects and David Bohm even concluded that "we construct space and time".
http://www.messagetoeagle.com/holograuniv.php
“The assemblage point” Carlos Castaneda
http://aquakeys.com/toltec/fire-from-within-chapter_07-assemblage-p...
Reality is a computer projection: physicists
http://cybershamans.blogspot.ro/2012/10/reality-is-computer-project...
Holographic Universe: Unexpected mysterious glitches in our simulated Reality
http://cybershamans.blogspot.ro/2013/03/holographic-universe-unexpe...
Do we live in a computer simulation? UW researchers say idea can be tested
http://www.messagetoeagle.com/compsimulationtests.php
Pradatorul omului in diverse traditii
http://www.bibliotecapleyades.net/cienciareal/esp_donjuan13.htm
Dumnezeu e mult mai mult decat acestea toate.
-
- Ştergere comentariu
PUNCTUL DE ASAMBLARE
◄─ Punctul de asamblare al omului apare în jurul unei zone definite a coconului, pentru că îlcomandă Vulturul, a spus el. Dar locul exact este determinat, de obicei, de acte repetate. Mai întâi,învăţăm că se poate afla acolo şi apoi îl comandăm chiar noi să fie acolo. Comanda noastră devinecomanda Vulturului şi acel punct este fixat în locul respectiv. Gândeşte-te cu multă grijă la următorullucru: comanda noastră devine comanda Vulturului. Vechii vizionari au plătit scump pentru aceastădescoperire. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect. – Focul-138◄─ Ce se întâmplă cu cei ale căror puncte de asamblare îşi pierd rigiditatea? m-am interesateu.─ Dacă nu sunt luptători, a spus el, zâmbind, cred că şi-au pierdut minţile. Aşa cum ai crezut şitu, o dată, că înnebuneşti. Dacă sunt luptători, ştiu că au înnebunit, dar aşteaptă răbdători. Vezi, să fii43
sănătos fizic şi psihic înseamnă să ai un punct de asamblare nemişcat. Când se deplasează înseamnăpractic că nu mai eşti în minţile tale.A spus că luptătorii ale căror puncte de asamblare s-au deplasat au două opţiuni. Una este aceeasă admită că sunt bolnavi şi să se poarte anormal, reacţionând emoţional la lumile ciudate la care suntobligaţi să fie martori de către forţa de deplasare; iar alta este să rămână impasibili, neafectaţi, ştiind căpunctul de asamblare revine întotdeauna la poziţia sa iniţială.─ Şi dacă punctul de asamblare nu revine la poziţia sa iniţială? am întrebat.─ Atunci, acei oameni sunt pierduţi, a spus el. Fie sunt nebuni incurabili, pentru că punctele lor de asamblare nu vor mai putea niciodată să asambleze lumea aşa cum o ştim, fie sunt vizionari unici, careşi-au început mişcarea către necunoscut.─ Ce determină dacă sunt una sau alta?─ Energia! Impecabilitatea! Luptătorii impecabili nu-şi pierd firea. Rămân neatinşi. Ţi-am spusde multe ori că luptătorii impecabili pot
vedea
lumi înspăimântătoare fără să fie afectaţi. În clipa imediaturmătoare ei sunt capabili să spună o glumă, să râdă cu prietenii lor, cu străinii.I-am explicat atunci ceea ce îi spusesem de multe ori, anume că ceea ce mă făcea să cred căsunt bolnav erau nişte experienţe senzoriale dezbinatoare, pe care le avusesem ca urmare a ingerării unor plante halucinogene. Am trecut prin stări de tulburări spaţiale şi temporale, cu neplăcute pierderi deconcentrare, viziuni şi halucinaţii de locuri şi oameni la care mă zgâiam de parcă ar fi existat cu adevărat.Nu puteam să nu mă gândesc că-mi pierd minţile.─ Conform canoanelor obişnuite, îţi pierdeai, într-adevăr, minţile, a spus el. Dar, din punct devedere al vizionarilor, nu era o mare pierdere. Pentru un vizionar, mintea nu este altceva decâtautoreflecţia inventarului unui om. Dacă pierzi acea autoreflecţie, dar nu şi baza, trăieşti, practic, o viaţăinfinit mai puternică decât dacă ai fi păstrat-o. – Focul-139-140◄A continuat spunând că motivul de discordie al noilor vizionari era acela că, pe parcursulevoluţiei nostre, de îndată ce lumina conştiinţei se concentrează asupra benzii de emanaţii a omului şiselectează o parte din ele, pentru a le scoate în evidenţă, ea intră într-un cerc vicios. Cu cât scoate maimult în evidenţă anumite emanaţii, cu atât mai stabil este punctul de asamblare. Se poate spune deci căacea comandă a noastră devine comanda Vulturului. Este de la sine înţeles că, atunci când conştiinţanoastră evoluează în atenţie primă, comanda este atât de puternică, încât este un adevărat triumf să spargicercul şi să deplasezi punctul de asamblare. – Focul-142◄.....dialogul interior este ceea ce ţine punctul de asamblare în poziţia sa iniţială. – Focul-150◄─ Îţi dădeam plante energizante, ca să-ţi deplasezi punctul de asamblare, a continuat donJuan. Sigur, plantele energizante au acest efect; dar foamea, oboseala, febra şi alte lucruri de acest gen potavea un efect similar. Omul obişnuit greşeşte crezând că rezultatul unei deplasări este pur mental. Nu este,după cum poţi să confirmi chiar tu. – Focul-152◄Pe ambele margini ale benzii de emanaţii umane există o ciudată acumulare de deşeuri, unmorman incalculabil de rebuturi. Acesta este un depozit morbid şi sinistru. El avea mare valoare pentruvechii vizionari, dar nu şi pentru noi. ....... Pe marginea dreaptă întâlnim viziuni nesfârşite de activitatefizică, violenţă, crimă, senzualitate. Pe marginea stângă, găsim spiritualitatea, religia, pe Dumnezeu.Genaro şi cu mine ţi-am mutat punctul de asamblare pe ambele margini, ca să-ţi oferim o viziune deansamblu a deşeurilor umane. – Focul-153◄Această „luare a caimacului” este atât de reală, încât uităm că am construit-o, comandândpunctelor noastre de asamblare să apară acolo unde apar. Uităm că sunt reale pentru noi, pentru că noi amcomandat să le percepem reale. Avem puterea să luăm caimacul aliniamentelor, dar nu ne putem protejade propriile noastre comenzi. – Focul-157◄.....de îndată ce punctul de asamblare se deplasează dincolo de o anumită limită, poateasambla lumi complet diferite de cea pe care o cunoaştem. – Focul-159◄Experienţa mea cu Catalina a întârziat întoarcerea noastră în sudul Mexicului. Mădescătuşase în mod incredibil. M-am disociat, în starea mea normală de conştiinţă. Parcă-mi pierdusempunctul de referinţă. Mă descurajasem. I-am spus lui don Juan că-mi pierdusem până şi dorinţa de a maitrăi.Stăteam pe veranda casei lui don Juan. Maşina mea era plină cu saci şi ne pregăteam de plecare,dar eram atât de disperat, încât am început să plâng.Don Juan şi Genaro au râs până le-au dat lacrimile. Cu cât eram mai disperat, cu atât mai mareera bucuria lor. În cele din urmă, don Juan m-a făcut să mă transfer în starea de conştiinţă elevată şi mi-aexplicat că râsul nu era o lipsă de respect din partea lor, ci o experienţă sinceră a fericirii de a mă vedeaînaintând pe cărarea cunoaşterii.44
─ O să-ţi spun ce ne spunea nagualul Julian când ajungeam unde eşti tu, a continuat don Juan.În felul acesta vei şti că nu eşti singur. Ceea ce ţi se întâmplă ţie se întâmplă oricui stochează destulăenergie pentru a arunca o privire necunoscutului.Mi-a explicat că nagualul Julian obişnuia să le spună că fuseseră evacuaţi din casele în carestătuseră toată viaţa. Rezultatul economisirii energiei fusese ruperea de cuibul lor comod, dar îngrozitor de limitat şi plicticos, aflat în lumea vieţii de zi cu zi. Deprimarea lor, le-a spus nagualul Julian, nu eraatât tristeţea pierderii cuibului, cât faptul că trebuia să-şi caute o nouă locuinţă.─ Noile locuinţe, a continuat don Juan, nu sunt atât de comode. Dar sunt mult mai spaţioase.Ordinul tău de evacuare a venit sub forma unei adânci deprimări, o pierdere a dorinţei de a maitrăi, la fel cum ni s-a întâmplat şi nouă. Când ne-ai spus că nu mai vrei să trăieşti, nu ne-am putut stăpânirâsul.─ Acum, ce o să se întâmple cu mine? m-am interesat.─ Trebuie să găseşti alt loc, folosind limbajul adecvat, mi-a răspuns don Juan.Pe don Juan şi pe don Genaro i-a cuprins din nou euforia. Fiecare dintre declaraţiile şi remarcilelor îi făceau să râdă isteric.─ Este foarte simplu, a spus don Juan. Noul tău nivel de energie va crea un nou loc, care să-ţiadăpostească punctul de asamblare. Iar dialogul luptătorilor, pe care-l porţi cu noi de fiecare dată cândsuntem împreună, va solidifica această nouă poziţie. – Focul-170-171◄.....
visatul
era în sine cel mai eficient mod de a deplasa punctul de asamblare. – Focul-190◄..... poziţia punctului de asamblare dictează cum ne comportăm şi ce simţim. – Focul-217Inamicul şi, în acelaşi timp, prietenul nostru este dialogul interior sau inventarul nostru. Fii unluptător; închide-ţi dialogul interior: fă-ţi inventarul şi apoi aruncă-l! Noii vizionari au realizat inventareminuţioase şi apoi au râs de ele. Fără inventar, punctul de asamblare se eliberează. – Focul-273◄─ Orice mişcare a punctului de asamblare seamănă cu moartea, a spus el. Totul în noi sedeconectează, apoi se reconectează la o sursă mult mai puternică. Această amplificare a energiei esteresimţită ca o insuportabilă anxietate.─ Ce trebuie să fac când se va întâmpla aşa ceva? am întrebat.─ Nimic, a răspuns el. Doar să aştepţi. Explozia de energie va trece. Periculos e când nu ştii cese întâmplă în interiorul tău. O dată ce ştii, nu există un real pericol. – Tăcerii-151◄În cazul vrăjitorilor, rememorarea este modul de a recupera toată informaţia stocată înmişcarea punctului de asamblare.Intensitatea este rezultatul spontan al mişcării punctului de asamblare, a continuat el. Deexemplu, tu trăieşti aceste momente mai intens decât ai face-o în mod normal, deci în realitate stocheziintensitate. Într-o zi vei retrăi acest moment deplasându-ţi punctul de asamblare exact pe locul în care segăseşte acum. Iată cum stochează informaţii vrăjitorii. – Tăcerii-231
-
- Ştergere comentariu
NON-ACŢIUNEA – OPRIREA LUMII
◄Daca vrei să „opreşti” pe cineva, trebuie sa ramâi în afara cercului care-l presează. Astfel poţidirectiona presiunea. – Ix-11◄Mi-a spus că atunci când alergasem pe deal pentru a-mi salva viaţa, mă aflasem într-o stareperfectă pentru a „opri lumea”. În acestă stare erau combinate frica, groaza, puterea şi moartea; el a spuscă o astfel de stare ar fi foarte greu de repetat. –Ix-130◄─ Piatra aceea este piatră din cauza tuturor lucrurilor pe care ştii să i le faci. Eu numesc asta„acţiune”. De exemplu, un om al cunoaşterii ştie că piatra asta este piatră datorită „acţiunii”, aşa că, dacăel nu vrea ca piatra să fie piatră, tot ce are de făcut este „non-acţiunea”. – Ix-225◄─ Lumea este lume, fiindcă tu ştii „acţiunea” necesară pentru a o face aşa. Dacă nu i-aicunoaşte „acţiunea”, lumea ar fi diferită. ...... fără anumite „acţiuni”, nu ar fi nimic familiar înîmprejurimi. – Ix-225◄─ Toate astea sunt adevărate, don Juan?─ Dacă aş răspunde la întrebarea ta afirmativ sau negativ ar însemna o „acţiune”. Dar, deoarecetu înveţi despre „non-acţiune”, trebuie să-ţi spun că nu are nici o importanţă dacă este adevărat sau nu.Aici luptătorul are un avantaj asupra omului obişnuit. Pe un om normal îl interesează dacă lucrurile suntfalse sau adevărate, în timp ce pe un luptător nu îl interesează. Un om normal procedează într-un anumitmod cu lucrurile despre care ştie că sunt adevărate şi într-un mod diferit cu lucrurile despre care ştie că nusunt adevărate. Dacă ştie că sunt adevărate, el acţionează şi crede în ceea ce face. Dar dacă ştie călucrurile nu sunt adevărate, pe el nu-l interesează să acţioneze sau nu crede în ceea ce face. Pe de altăparte, un luptător acţionează în ambele ipostaze. Dacă lucrurile sunt adevărate, el acţionează conform„acţiunii”. Dacă lucrurile nu sunt adevărate, el tot va acţiona, dar conform „non-acţiunii”. – Ix-228◄─ Ceea ce s-a oprit ieri în tine a fost ceea ce ţi-au spus oamenii că este lumea. Vezi, oameniine spun din clipa în care ne naştem că lumea este aşa şi aşa, şi aşa şi pe dincolo şi, normal, noi nu avemaltă şansă decât să vedem lumea aşa cum ne-au spus oamenii că este. – Ix-298◄Să observi bolovanul pentru a şti ce este un bolovan înseamnă „acţiunea”, dar să-i observiumbra înseamnă „non-acţiunea”. Umbrele sunt ca uşile, uşile „non-acţiunii”. De exemplu, un om alcunoaşterii poate vorbi despre cele mai intime sentimente ale oamenilor, observându-le umbrele. – Ix-233◄─ Dar cum ar putea apărea sentimentele din umbre, don Juan?─ Să crezi că umbrele sunt doar umbre înseamnă „acţiune”, a explicat el. Credinţa asta esteîntrucâtva stupidă. Gândeşte-te: totul în lume are încă atâtea necunoscute, încât, evident, trebuie să existeşi în umbre ceva mai mult. În definitiv ceea ce le face să fie umbre este mai exact „acţiunea”. – Ix-233◄Am descris senzaţia neobişnuită pe care o avusesem şi el a spus că fusese obligat să măîntrerupă, pentru că „văzuse” că era gata să mă pierd în ea. A adăugat că era o tendinţă firească a noastrăsă ne complăcem când apar senzaţii de asemenea natură şi că, procedând astfel, aproape că transformasemo „non-acţiune” în vechea şi familiara mea „acţiune”. El a spus că ceea ce ar fi trebuit să fac era să menţinviziunea fără să mă scufund în ea, pentru că, într-un fel „acţiunea” este o manevră de sucombare. –Ix 235◄Când ai început prima dată să „visezi”, îmi foloseai puterea personală, de aceea a fost maiuşor. Acum eşti gol. Dar trebuie să continui să încerci până când o să ai destulă putere personală. Vezi,„visatul” este „non-acţiunea” viselor şi, pe măsură ce vei progresa în „non-acţiunea” ta, o să progresezi şiîn „visat”. Trucul este să nu încetezi să-ţi cauţi mâinile, chiar dacă nu crezi că ceea ce faci are vreun sens.38
De fapt, aşa cum ţi-am mai spus, un luptător nu are nevoie să creadă, pentru că atât timp cât el continuă săacţioneze fără să creadă, el face „non-acţiune”. – Ix-236◄Tot ce te-am învăţat până acum a fost un aspect de „non-acţiune”, a continuat el. Un luptător aplică „non-acţiunea” tuturor lucrurilor din lume şi totuşi nu pot spune mai mult despre asta decât ţi-amspus astăzi. Trebuie să-ţi laşi corpul să descopere singur puterea şi sentimentul „non-acţiunea”. – Ix-237◄De exemplu, inelele noastre de putere, al meu şi al tău, sunt agăţate chiar acum la „acţiune”în această cameră. Noi facem camera. Inelele noastre cu putere ţes camera asta pentru a exista, chiar înacest moment. – Ix 251◄Vezi, a continuat el, fiecare dintre noi ştie „acţiunea” camerelor, pentru că, într-un fel saualtul, am petrecut mult din vieţile noastre în camere. Pe de altă parte, un om al cunoaşterii dezvoltă un altinel al puterii. Eu i-aş spune inelul „non-acţiunii”, pentru că este agăţat de „non-acţiune”. De aceea, cuacest inel, el poate ţese o altă lume. – Ix 251◄Asta este lumea ta, a spus, indicând spre strada aglomerată de dincolo de fereastră. Eşti unom al acestei lumi. Şi acolo, afară, în lumea aceasta, este terenul tău de vânătoare. Nu există nici un modde a scăpa de „acţiunea” acestei lumi, aşa că luptătorul nu face altceva decât să transforme lumea lui înterenul său de vânătoare. Ca vânător, un luptător ştie că lumea este făcută ca să fie folosită. Aşa că elfoloseşte fiecare bucăţică din ea. Un luptător este ca un pirat, care nu are slăbiciuni în a lua şi a folosi totce doreşte, cu menţiunea că pe un luptător nu-l deranjează şi nu se simte insultat când este folosit şipăcălit, la rândul lui. – Ix-253◄.... o altă procedură: să mă plimb mult, fără să-mi focalizez ochii pe ceva. Recomandarea safusese să nu privesc la nimic direct, ci să-mi încrucişez puţin ochii pentru a obţine o imagine perifericădespre tot ce-mi apărea în faţa ochilor. El insistase, deşi n-am înţeles atunci, că dacă îţi păstrezi ochiinefocalizaţi asupra unui punct aflat chiar deasupra orizontului, devenea posibil, la un moment dat, să-ţidai seama că ai o percepţie de o sută optzeci de grade asupra a ceea ce ţi se află în faţa ochilor. M-aasigurat că acest exerciţiu era doar un mod de a-ţi opri dialogul intern. – Pov-22◄─ Ţi-am spus că dialogul interior este cel care ne ţine legaţi de pământ. Lumea e aşa şi aşa,aşa şi pe dincolo, doar pentru că discutăm cu noi înşine despre ea ca fiind aşa.◄Don Juan a explicat că trecerea în lumea vrăjitorilor se deschide după ce luptătorul a învăţatsă-şi oprească dialogul interior. –Pov-22◄─ După cum ştii, punctul crucial al vrăjitoriei este dialogul interior; el este cheia pentru tot.Când luptătorul învaţă să-l oprească, totul devine posibil; pot fi realizate schemele cele mai ciudate;trecerea spre toate experienţele stranii şi supranaturale pe care le-ai avut recent s-a datorat faptului că aireuşit să-ţi opreşti dialogul interior. – Pov-103◄Dialogul interior se opreşte în acelaşi fel cum începe: printr-un act de
voinţă
. – Focul-150◄Spusese că oprirea lumii este la fel de necesară pentru vrăjitori ca scrisul şi cititul pentrumine. Ea constă din introducerea unui element disonant în ţesătura comportamentului cotidian, cu scopulde a stopa fluxul constant al evenimentelor obişnuite – evenimente catalogate în mintea noastră de cătreraţiune.Elementul disonant se numeşte „non-acţiune” sau opusul „acţiunii”. – Tăcerii-165◄El spunea că „visatul” este în mod intrinsec „non-acţiunea” de a dormi. – Darul V-24
-
- Ştergere comentariu
"Cetatea [Lumea-Universul] Ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în Tine aceasta cu credinţă împărăţind, în Tine se şi întăreşte, şi prin Tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei."
-
- Ştergere comentariu
[Credem ptca am ales noi sa credem in aceea (astfel).]
sau/si
[Credem astfel (in asta) ptca e asa.]
+
[Noi definim adevarul.]
in loc de
[Adevarul sa ne defineasca pe noi.]
Doar dintr-o credinta (eronata si partiala) in ceva fals, se poate naste cel mult un univers iluzoriu (vis) - cum se si intampla cu lumea in care traim.
Eventual si un dumnezeu fals (care e tot in cadrul Tonalului).
Dar prin credinta noastra eronata nu putem sa-L generam pe Acela Adevarat. Ci vice versa: Acela ne genereaza pe noi si credintele noastre (cele adevarate + cele false).
Dintre oamenii obisnuiti, nu exista niciunul care sa nu aiba niste convingeri-prejudecati clare in subconstient. De genul: cred/nu cred povestile lui Cutare. Nu ce (isi) zice cu gura / mintea conteaza, ci ceea ce crede in forul interior (si care poate fi invers decat ce zice / recunoaste rational).
E, intr-un fel, o chestiune de a fi cinstit cu tine-insuti si cu Acela. De obicei, o dam cotita...
"Este asa pentru ca asa ati ales sa credeti " !
Este asa [generam un astfel de univers, in care e asa] pentru ca asa ati ales sa credeti [cf convingerilor noastre subconstiente]
Credem si generam lumea corespunzatoare.
-
- Ştergere comentariu
„Vrajitoria este definita in sistemul lui Castaneda ca fiind "manipularea punctului de asamblare pentru a-i schimba focarul de contact cu marea intunecata a constientizarii, facând astfel posibila perceptia altor lumi" (Castaneda, 2003, 233). Daca in vechea vrajitorie se miza mult pe mister, la Castaneda acesta este inlocuit cu teoria despre energie, prin care se explica totul. Accesul la cunoasterea acesteia se realizeaza insa prin propria experienta: "splendoarea vrajitoriei consta in faptul ca fiecare vrajitor trebuie sa probeze totul prin propria experienta" (Castaneda, 2000, 25), ceea ce aminteste de probele initiatice din samanismul traditional, prin care neofitul trebuia sa ia contact nemijlocit cu lumea spiritelor pentru a deveni saman.
Universul are, in conceptia lui don Juan, structura unui bulb de ceapa, fiecare dintre foi corespunzând unui nivel de energie. O lume reala, spre deosebire de una fantasmatica, este o lume in care se genereaza energie. Fiecare fiinta poseda, de asemenea, un corp energetic, oul luminos, in care se afla punctul de asamblare, prin mutarea caruia este posibila deplasarea prin lumile paralele. Spre deosebire de samanismul traditional, in care aceste deplasari stau sub semnul misterului, aici infaptuirea lor este explicata prin existenta filamentelor de energie. Lucrurile devin reale doar daca ai invatat sa fii de acord cu realitatea lor, precizeaza don Juan, sugerând ca initierea in perceperea altor forme de energie este esenta accederii la aceste lumi, care exista in numar infinit.
In conceptia samanismului traditional exista trei lumi: lumea inferioara, lumea de mijloc si lumea superioara, samanul putând trece, in transa, dintr-o lume in alta. La Carlos Castaneda exista explicatii de ordin tehnic pentru aceste expeditii prin alte lumi. Ele sunt posibile dat fiind ca in lumea reala, generatoare de energii, se schimba pozitia punctului de asamblare pe alte filamente de energie, in acest mod fiind posibila plimbarea prin lumile energetice (Castaneda, 2000, 18). Aceasta schimbare se efectueaza de catre vrajitor prin intermediul vointei sale, care este mult mai puternica decât ratiunea, pe care se bazeaza oamenii obisnuiti. Si samanul traditional apeleaza tot la vointa, cea care-l ajuta sa se deplaseze, in timpul transei, spre lumea inferioara sau spre lumea superioara.
Trecerea in alte lumi este posibila ca un dar facut oamenilor de catre Vultur. Vulturul este o personificare a puterii, o metafora mostenita de la vechii samani, care desemneaza lumea emanatiilor energetice ce alcatuiesc universul: "Vulturul, desi nu este miscat de situatia unei fiinte vii, a facut un cadou fiecareia dintre ele. In felul sau propriu si corect, oricare dintre ele, daca asa doreste, are puterea de a pastra flama constiintei, puterea de a se opune chemarii de a muri si de a fi consumata. Fiecare fiinta vie a fost daruita cu putere, daca doreste a cauta o deschidere spre libertate si a trece prin ea. Este evident pentru vazatorul care vede acea deschidere si pentru creaturile care trec prin ea ca vulturul a facut acest cadou pentru a perpetua constiinta" (Castaneda, 1998, 177). Pentru a face posibila instructia acelora care doresc sa obtina libertatea, Vulturul a creat Nagualul, "o fiinta dubla careia i-a fost dezvaluita regula." "Regula" este mitul intemeietor al invatamintelor lui don Juan, echivalent cu povestea despre nasterea clanului pe care samanul tribului o impartasea neofitului in finalul actului de initiere.”
Ca sa poti sa faci ceva, trebuie sa avem suficienta energie (acces la energie). Nu ai, nu poti si nici nu rezisti la asaltul Necunoscutului. Si ne invartim in cercul nostru restrans de idei (altfel meritorii), polisam pe acolo si suntem incantati de realizarile noastre, dar, de fapt, nu iesim in afara inchisorii mintii personale.
Energie avem nativ (ancestrala) sau dobandit prin practica (gandire-simtire-traire-fapte-respiratie corecte).
http://castaneda.home.ro/html/seminar.html
PS: Daca de ex la biserica (inainte, in timp, dupa) ma uit / ma gandesc dupa tipe, pierd energia primita acolo in dar. Si in general, pe strada: e o forma de a fi raspandit, nu adunat. Nu adun energie, ci irosesc. Si vine curand, curand (maxim la 70-80 ani): Expirat…
Cu cat amanam seriozitatea (implicarea serioasa in Treaba), devenim mai inchistati (in preconceptii etc) si e tot mai greu…
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Episoadele "Silence in the Library" si, mai ales " Forest of the Dead" din serialul “Dr Who”.
“Credinta ta in realitatea lumii o sustine. Cand inchizi ochii, se opreste.” [Ramana Maharshi + stopping the world - Castaneda]
- Comentariu publicat de Bdi pe August 1, 2014 la 10:44am
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Ursula K. Le Guin – „Sfasierea cerului”
Și dacă visurile ar putea modifica realitatea? Și dacă am înţelege că visurile noastre schimbă cu adevărat realitatea şi că suntem singurii care o ştim? Cum am încerca să folosim puterea aceea, fără să ne identificăm cu Divinitatea? [v. si „Omul care tunde iarba”, filmul]
Un roman care examinează natura realului şi a identităţii personale…
"Confucius şi cu tine sunteţi amândoi visuri, iar eu, cel care spun că voi sunteţi visuri, sunt eu însumi un vis. Acesta este un paradox. Poate că mâine un om înţelept îl va explica; acel mâine s-ar putea să nu fie decât peste zece mii de generaţii." (Chuang Tse: II)
-
- Ştergere comentariu
The Demiurge is the central principle of our physical universe, and its transubstantiation of astral archetypes into physical manifestation resembles a vortex swallowing one substance, compressing and transforming it, and emitting it on the other side of the singularity. The singularity in this case is the quantum aperture, where thoughts turn into reality, or where consciousness pivots reality. These singularities are portals through which metaphysics influences physics. They are where spacetime ends and begins.
http://montalk.net/gnosis/219/8-polar-mythology
Undoubtedly there is an astronomical layer embedded in polar mythology, but it’s not the only layer. Rather than myths encoding astronomy for the sake of astronomy, astronomy may serve as a mnemonic framework to help memorize and preserve myths. Such a framework would outlast even what is chiseled into stone. Polar myths contain a deeper payload than just astronomical knowledge. The latter merely serves as pegs onto which key Gnostic knowledge can be hung. Instead of awing at the pegs, one should examine the Gnostic payload, which is the higher meaning of these myths. And yet, these meanings are synchronistically embedded in the astronomical phenomena themselves, for they are but World Dream symbols.
It all points to our physical reality being one grand machine involving Earth, Sun, Galactic Center, Etheric Tide, collective consciousness, and high demiurgic technologies interacting to determine the particular timeline or state of reality we experience.
…the astronomical [astrofizice / fizice] phenomena encoded in polar mythology may themselves be physical reflections, or World Dream Symbols, of even greater Demiurgic principles.
Reality, the ultimate oxymoron, is not simply a deterministic assemblage of matter and energy, but a perennially mutable product of intelligent creation. The World Dream is a fractal mosaic reflecting hyperdimensional archetypes and events. This includes the moon and stars in our sky, in whose patterns the heathen Flegetanis is said to have read the name of the Grail. [unor structuri si functii din noi le corespund / sunt (la celalalt capat-pol) structuri si functii cosmice, v. si „pisica vie/moarta” Schroedinger + „Butterfly effect”]
-
- Ştergere comentariu
Thoughtform (tulpa, egregora, forme-pensee)
An artificially intelligent nonphysical construct created through focused thought and emotion, comprised of etheric and astral energies programmed to fulfill a particular purpose. Thoughtforms are also known as “egregores” or “tulpas.”
Basic thoughtforms are purely etheric, existing as structures or simple automatons in the etheric environment; they bias probability according to their programmed function. These can be produced solely through thoughts, habits, daydreams, especially anything mentally repetitive and intense. There are also simplistic etheric lifeforms that qualify as thoughtforms, that exist around us like bacteria do.
More advanced thoughtforms are animated by astral energies in addition to etheric. They are produced through intense emotional releases. Such advanced thoughtforms are more goal driven and ultimately seek to produce more of the astral energy that gave rise to them. Thus they can turn parasitic.
As advanced thoughtforms learn from their environment, they acquire a kind of personality and become entitized. An entitized thoughtform is an artificial intelligence with personality and intellect that seeks to ensure its own survival by manipulating and bending events and individuals in the physical realm to produce more of the energy that sustains it. The Demiurge in its corrupted state is an example, as is the human soul with its ego.
The Demiurge and human soul are both thoughtforms, for both are nonphysical constructs comprised of etheric and astral energies that pursue a particular programmed purpose. In the case of the human soul, Spirit uses it as an interface to the body and the physical world. Without Spirit, the soul becomes a parasite and such cases are termed “spiritless humans.”
Termed “organic portal” in the Cassiopaean material. A person who has mind, body, and soul but lacks higher spirit. Spiritless humans are lacking the heart, crown, and third eye chakras because these are but uplinks to a spirit which in their case is nonexistent. Therefore they are permanently incapable of experiencing genuine empathy or having sincere interest in anything outside material pursuits.
Spiritless humans comprise the majority of psychopaths, sociopaths, narcissists, and robotic background characters that pad the population.
…………….
-
- Ştergere comentariu
Reality Creation: Intending vs Requesting
Reality Creation: Intending vs Requesting
http://montalk.net/notes/reality-creation
-
- Ştergere comentariu
Physicality is a consensual reality that forces mutual causal interaction.
-
- Ştergere comentariu
V. si filmele:
"Source Code = Transfer de identitate"
http://www.cinemagia.ro/filme/source-code-477254/
“Push = Războiul minţii”
http://www.cinemagia.ro/filme/push-razboiul-mintii-30123/
“Donnie Darko”
http://www.cinemagia.ro/filme/donnie-darko-8739/
“Edge of Tomorrow = Prizonier în timp”
http://www.cinemagia.ro/filme/edge-of-tomorrow-578584/
„X-Men: Days of Future Past = X-Men: Viitorul este trecut”
http://www.cinemagia.ro/filme/x-men-days-of-future-past-17827/
“Star Trek 2009”
http://en.wikipedia.org/wiki/Star_Trek_(film)
Serialul “The 4400 = Cei 4400”
http://en.wikipedia.org/wiki/The_4400
Serialul „FlashForward = Amintiri din viitor”
http://en.wikipedia.org/wiki/FlashForward
http://www.cinemagia.ro/filme/flashforward-44691/
Serialul „The Leftovers - Cei rămaşi”
http://www.cinemagia.ro/filme/the-leftovers-590991/
Serialul „Fringe”
http://www.cinemagia.ro/filme/fringe-28283/
Serialul „Primeval - Călători din preistorie”
http://www.cinemagia.ro/filme/primeval-calatori-din-preistorie-24456/
Serialul „Star Trek Enterprise”
http://www.cinemagia.ro/filme/enterprise-6298/
Serialul „Dr. Who”
http://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_Who
Serialul „Torchwood”
http://en.wikipedia.org/wiki/Torchwood
-
- Ştergere comentariu
Thoughtforms - formes pensees - tulpa
In other articles on this site (www.montalk.net), a classification system of zero order, first order, and second order beings has been utilized to separate the major types of consciousness. God is a zero order being, humans are first order beings, and thoughtforms or entities without a direct energetic link to God are second order beings. Likewise, there are zero, first, and second order emotions. Zero order emotion is the will of God which essentially powered the Big Bang. First order emotion is true love as humans can experience it, that of truth, knowledge, and awareness. Second order emotions consist of everything else, from illusory love to lust, hatred, fear, jealousy, and contempt. These are false emotions, for they stem not from God but from illusion. Loosh is a generic term for emotional energy, and “negative loosh” implies false emotion, while “positive loosh” means true emotion.
Second order beings are the primary beneficiaries of the matrix for they feed upon their corresponding type of loosh, second order emotion. Such beings were not created by God originally, their creators are first order beings who either purposely or accidentally succumbed to illusion and began to feed such illusions by putting emotional energy into things not connected to the physical reality created by God. In other words, instead of focusing entirely upon physical reality and truth in their lives, first order beings (who by definition have Creator-like abilities) began to create a new reality of their own, that within the realm of their imaginations. This imaginary reality is now known as the etheric realm, and energy dumped into this realm was shaped via first order beings’ fears and fantasies into second order beings called thoughtforms. Thoughtforms are etheric robots without an energetic connection to God — a metaphysical form of artificial intelligence. Thoughtforms, generated by illusion, soon resorted to parasitism upon first order beings to feed themselves and maintain their own existence. Over time, thoughtforms have created an entirely new illusory reality overlaying the real reality on earth, and this illusory overlay is the matrix.
Static emotion, psychologically speaking, is repressed emotional energy. Emotion, being a quantified substance, can neither be created nor destroyed by anyone except God. This law of conservation is nothing new, many authors and psychologists know of that fact.
While emotion cannot be created or destroyed, it can be tapped from God and converted into various grades, frequencies, and forms. Negative emotion can be converted into positive, and vice versa. Perception is the key that converts one form into the other.
When you experience a negative emotion and do not let it out or convert it into something positive, it becomes a thoughtform parasite, an auric leak, and a spiritual burden. To have become angry in the first place is okay, but to remain so in a non-constructive way must have arisen from some illusory component in your view of the world. In other words, because your perception of a situation was not based entirely on truth, you became angry, stayed angry, and did nothing about it except ignore and repress it. Your illusory perception combined with the resulting negative emotional energy forms, by definition, a thoughtform, except it is one closely attached to your soul. In this article, such an entity will be called an internal thoughtform. It has a conduit leading back to the core of your soul and siphons energy from your emotional reservoir, becoming bloated in the process as long as you continue repressing it.
While God’s supply of emotional energy is infinite, your rate to receive such energy is not. Therefore, any leak in your loosh reservoir such as one caused by an internal thoughtform generated from repressed emotions will take away from your influx of energy. The more repressed emotions you have, the more auric leaks you have, and the less loosh energy you can use for yourself.
-
- Ştergere comentariu
V. si episoadele "Sanctuary", "Perdition", "Unbroken" din serialul „Legend of the Seeker = Legenda Cautatorului”.
- Comentariu publicat de Bdi pe August 19, 2014 la 12:17pm
- Ştergere comentariu
Weird stuff:
Reality is what you can get away with.
Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution
-
- Ştergere comentariu
Weird stuff:
Reality is what you can get away with.
Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution
-
- Ştergere comentariu
Weird stuff:
Reality is what you can get away with.
Do not adjust your mind
it is reality that is malfunctioning.
http://www.rawilson.com/reality.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Prometheus_Rising
It is a guide book of "how to get from here to there",… Wilson describes it as an "owner's manual for the human brain".
The book draws a parallel between the development of one's mind and the development of higher levels of intelligence throughout the course of biological evolution
-
- Ştergere comentariu
http://montalk.net/matrix/112/realm-dynamics
An ancient hermetic axiom states that everything is mind, everything vibrates. Since each living thing is uniquely conscious, each living thing carries a unique vibratory signature. The soul broadcasts a rich spectrum of vibrations, which through the principle of resonance attracts a corresponding spectrum of experiences. Souls of a common frequency share common realms of experience and tend to cross paths in life.
This is the study of realm dynamics, how vibrations influence experience, and how experience influences vibration. The simplicity of correspondence between soul vibration and personal experience betrays the astounding nature of its implications. For instance, realm dynamics explains how our daily experiences are the end effects of hyperdimensional processes, why people with victim or predator mentalities attract each other, how dissonance between individuals attracts synchronistic triggers for confrontation, how learning a lesson ahead of time prevents it from manifesting as experience, why a pure heart protects one from danger, and how personal parting of ways [„rapirea”] and the upcoming Shift are different degrees of precisely the same phenomenon.
Soul vibrations are no less tangible than sound waves, though their nature and medium of propagation are more exotic. They employ the same medium through which light and radio waves travel but are made of potential waves rather than electromagnetic waves. This means the soul vibratory field (also known as the aura) consists of fields and waves far subtler than electric or magnetic fields, which is why conventional instruments cannot detect the aura. Nevertheless this field is rife with patterned energy and information — the very stuff of thought and emotion.
Realm dynamics is essentially about quantum physics, or at least how quantum principles allow consciousness to interface with physical reality. Quantum physics calculates probable futures and consciousness selects which one to experience. But whereas conventional science says quantum effects are limited to the subatomic scale, here we acknowledge that perhaps quantum phenomena are just as active in the macroscopic world and actually drive the progression of our experiences.
Because quantum processes determine not only what we perceive but also through what we perceive, we are largely unaware of their influence. The situation is similar to swimmers floating down a river at equal speed, each swimmer relatively stationary to the other; by looking only at each other they may conclude they are in still water, that motion in the water is only evident if they look down and observe the tiny eddies swirling about. Conventional science only looks downward and fails to realize that a massive quantum current is what moves us through time. But how exactly does consciousness manifest experience?
The holographic process has metaphysical parallels. The mind of the Creator corresponds to the laser source, archetypes correspond to the objects recorded, and the matrix of existence corresponds to the photographic film. It follows that we as individual units of consciousness are the illuminating laser. The laser’s color is the frequency of our emotions, its phase our thought patterns, and its amplitude our level of intent.
Just as laser color determines the layer of accessible holographic information, so does our emotional nature determine the archetypal range of accessible experience. Of this range, our thoughts determine the particular phase angle from which this archetype is experienced. And the strength of our intent determines how accurately and vividly it manifests.
This is no metaphor; the universe is indeed holographic. But it is also fractal as briefly mentioned. A fractal is infinitely complex and allows inward or outward zooming without limit. Each zoom level inward is a subset of all previous zooms. In our current state, we are zooming into the fractal and perceiving this motion as progress into the future. And naturally the future is a subset of all previous probable futures, though in truth time is illusory because all levels of the fractal exist simultaneously. Once again, this fractal is holographic; we illuminate portions of it in accordance with our emotional nature, thoughts, and intent.
But our emotional nature is complex and the frequencies comprising it are numerous. Therefore our consciousness vibrates with a spectrum of frequencies and consequently accesses from the hologram a spectrum of experiential archetypes. Each person has a unique vibratory spectrum, though different individuals may share certain frequencies. This spectrum identifies not only soul composition but also one’s unique learning path in life. Our temperament reflects our soul nature and determines the realm of our experiences.
Realms are the personal worlds we inhabit, our sphere of influence, range of perception, and region of activity. They are specific areas of the hologram we illuminate in accordance with our vibratory spectrum, our being, our essence.
Every individual projects and occupies a unique but not necessarily independent realm; some frequencies are more or less shared and account for consensual realities and mutual experiences. Realms can therefore intersect, supercede, or be subsets of other realms.
When one realm is the subset of another, those occupying the greater realm will fully understand and perceive those of the more limited realm but not vice versa. The difference may be small between teacher and student or adult and child, or great between man and animal or hyperdimensional being and man. Small differences account for differences in level of understanding while large differences between realms give rise to differences of perception. This simply means one has a vibratory spectrum that includes and surpasses another.
Sometimes two realms are independent, sharing few but the most fundamental of frequencies. For instance, two people may share the lowest frequencies placing them on the same physical plane but their difference in life path will make each an insignificant character in the life of the other. They may cross paths but only in a superficial manner. And if they are forced to interact or communicate, there is bound to be mutual misunderstanding and lack of interest at best and aversion or confrontation at worst. When the difference between realms is extreme, beings of each realm may not even physically perceive each other.
Realms are somewhat like movie scripts, each person being the star of his script but all scripts including others as major, minor, or background characters. The greater the congruence between two realms, the more important the role played by each character in the other’s script. The importance of a character is not determined by how frequently we interact with them, but how meaningfully we do so. We may cross paths with a background character every day, perhaps a neighbor or coworker and they leave no more than a fading impression on our souls. Others we may meet only once in life during an experience so meaningful that it marks us for life.
Realms also signify the boundary of our perception. Sometimes we cannot see the point another is trying to make, or else we cannot understand why they do what they do, which indicates our realm does not extend into certain regions of the hologram they are familiar with. So on a mundane level, realms delineate what you can identify with and notice.
On a more significant level realms define what you have the ability to perceive; it is possible for another being to be so far outside your realm that you cannot even perceive them and vice versa. This is for beings whose realms are mutually independent.
As for beings occupying realms of which yours is a tiny subset, hyperdimensional beings for instance, they are normally outside your range of perception but can choose to manifest visibly by projecting their consciousness into a narrow band of vibration that matches yours. This concept is easy to grasp if you consider the mundane interpretation of “realm”. When you encounter someone whose realm is a subset of yours, say a small child who has yet to learn the lessons you have already learned, you can choose to simplify your language and communicate on their level. Often this requires using metaphors they can comprehend. Likewise hyperdimensional entities wrap themselves in visual forms that we can comprehend. These visual forms are alternate expressions of their vibratory archetypes just as metaphors are alternate expressions of meaning.
Quantum physics defines a wave function as a probability field. When specified as an equation it can give information about the probability that a subatomic particle, say an electron, will be in a certain position or state of energy when measured. Wave functions can be thought of as a cloud of possibilities from which only one possibility manifests when observed. It is one small region of the universal hologram from which one angle of information is projected. Quantum wave functions are the physical basis of “realms” and realms define the reach of our personal wave functions.
Unlike electrons we are incredibly complex and the wave function of our being is far richer in composition than that of any subatomic particle. Nevertheless the principles of quantum physics are just as valid for us in the macroscopic realm as for electrons in the subatomic realm.
When a subatomic particle is measured in the lab, its wave function locks phase with the instrument’s wave function. Whoever reads the instrument locks phase with its wave function and in the end the observed particle, instrument, and observer all occupy the same reality by having zero phase difference between them. This phase is a physical quantity and is commonly called “geometric phase” or “berry’s phase” or “aharonov-bohm phase” (different names for the same phase in different situations). This phase is nothing more than the physical alignment of the wave function. To repeat, for two things to occupy the same reality and interact causally with each other they must have zero phase difference between them.
In realm dynamics the situation is a bit more complex. Geometric phase says nothing about the characteristics of consciousness. For that we need esoteric phase. Mathematically speaking, while the geometric phase is real, the esoteric phase is imaginary. Metaphysically speaking, while the geometric phase is a material property, esoteric phase is purely a conscious property. Geometric and esoteric phase are but the real and imaginary components of a “quaternion” phase characterizing the alignment of both mental and material wave functions.
To understand the role of esoteric and geometric phases in context of the holographic principle, recall how the image projected from an optical hologram depends on the angle of the laser, its frequency, and where on the hologram this laser shines.
The geometric phase of quantum physics is simply the angle of illumination. It is only important after the frequency and illumination region have already been selected. Just as selecting the laser angle determines the viewing angle of the final image, so does selecting the geometric phase precipitate one observable state from a wave function.
What about the region of illumination and frequency of the laser? These would correspond to the esoteric phase. Thoughts, emotion, and intent shape the esoteric phase to determine which part of the hologram is illuminated; this specifies one’s realm. Geometric phase then selects what tangible experiences manifest from the given range of probable futures. For the mind to experience a specific probable future, it must achieve both esoteric and geometric phase lock.
Together, geometric and esoteric phase determine where we are located on the universal holographic fractal at any moment in time. Our realm is therefore a wave function that extends from this location spherically outward into all directions of space, time, and dimension.
Conscious beings radiate potential and superpotential fields containing various patterns, vibrations, and intensities paralleling the laser’s region of illumination, frequency, and brightness. This sub-electromagnetic field extends spherically outward into the universal hologram, illuminating regions within physical, temporal, and dimensional proximity. This glowing cocoon defines one’s realm.
The aura is a resonance field that encodes which region of the hologram is accessible for phase lock and what experiences are therefore attracted. To a limited extent the aura maps one’s wave function and realm.
To summarize, one could say that the aura is a sub-electromagnetic field that attracts themes of experience but does not explicitly select which particular experience manifests. The latter is left to personal choice and circumstance. Archetypal elements within consciousness become symbolic patterns in the aura that resonate and attract corresponding experiences from the universal hologram.
So emotions alter realm boundaries by momentary illuminating new regions of the hologram. They also influence what realms we occupy. As Bringers of the Dawn states, emotions can carry us into other dimensions. Moving to a different realm state may be simple as changing your attitude and thereby accessing a happier sequence of experiences or as profound as shifting out of this reality into a higher density. When the laser switches color, it brings out parts of the hologram previously inaccessible.
Spiritual growth is the never-ending expansion of one’s realm to encompass deeper and wider aspects of the hologram, to increase the vibrancy and strength of one’s being. This involves enriching and expanding one’s vibratory spectrum and raising the intensity of illumination. The richer the spectrum, the closer it moves toward white light containing all colors, meaning the closer consciousness arrives to unifying with the hologram and the Source that recorded it.
When we are in need of a lesson our vibratory spectrum is lacking certain frequencies; the aura is devoid of a particular pattern. If our vibratory spectrum is missing a component, there is nothing within us to repel through dissonance the corresponding component in the hologram. And so we essentially allow into manifestation that which we most need to experience.
Stated another way, at equilibrium our realm boundary contains missing areas into which fit corresponding probable futures. These probable futures contain significant experiences whose emotional component is sufficient to fuel the expansion of our realm boundary and fill the gap. Once a lesson is learned, the new equilibrium state no longer invites those types of experiences because the gap is filled, but failing to learn the lesson leaves the gap a bit wider than before. This is why failing to learn a lesson the first time causes it to repeat in various forms of escalating severity.
Different people can learn the same lesson in different ways because each individual has a unique emotional learning path. What experiences are significant to one may be incomprehensible or unnecessarily harsh to another. How the lesson archetype manifests as experience depends on the emotional responsiveness of the individual in question. Some learn better with compassion and joy, others with fear and pain — whatever is the most efficient surrogate motivator. Each emotion has a certain frequency (an oscillation in the esoteric phase) and like the laser accessing a particular holographic layer according to its frequency, people with different temperaments have access to different layers of the hologram and thereby attract different probable futures for any given lesson archetype.
Temperaments that are neurotic, paranoid, worried, fearful, angry or hostile are implicitly reactive. The associated soul resonance spectrum is centered around the lower frequencies, near that of physical matter. Matter is perfectly reactive and deterministic; for every action there is an equal and opposite reaction. People with low vibratory frequencies are highly reactive and at the mercy of external influences.
Temperaments that are calm, observant, and discerning are active rather than reactive because awareness and freewill predicate responses to experience. The associated soul resonance frequencies are higher on the scale, closer to that of pure consciousness. In contrast to reactions, actions are nondeterministic for they follow from true choice rather than the predetermined effect of some cause.
The scale from absolute reactivity to absolute activity is bounded by matter on the lowest end and infinite consciousness on the highest end. We as individuals are somewhere in between, our location determined by our chosen emotional learning path. Therefore our soul vibratory spectrum measures where we stand on the grand cycle of spiritual evolution.
Individuals who tread the path of reactivity require relatively abrasive catalysts to get them moving. But because every learning experience offers choice in how to proceed, there is always the opportunity to climb the frequency scale and become more conscious and less reactive, which in turn makes life experiences less abrasive.
When people gather into mutual physical or mental proximity their vibratory fields sum to produce a collective field resonating strongly at frequencies shared among them. Gaps in this field invite collective lessons and experiences. This collective field is self-reinforcing because it exerts repulsion upon anyone or anything whose spectrum is dissonant with the collective frequency. For instance, people entering the field will either be repelled or attracted depending on how closely their aural profiles match that of the collective.
Cities and neighborhoods are examples of physical groups generating a collective field whose intensity falls off with physical distance. Getting too close to an area with vibrations strongly dissonant to one’s own may evoke feelings of uneasiness, suffocation, or panic; entering areas with resonant vibrations will invite feelings of comfort and vitality.
Sometimes people move to a particular place because it provides the necessary probable futures that catalyze personal evolution. But once those catalysts are exhausted, the realm boundary gaps formerly inviting those experiences become filled in and cause dissonance. This dissonance automatically evokes from the hologram varied catalysts for separation. In other words, when it is time for someone to move to a more fruitful area, improbable events manifest to force relocation.
When dissonance is weak between individual and group, repulsion may manifest as emotional uneasiness or apathy; when strong, friction may ignite emotional fire through negative experiences that catalyze the severing of physical or mental interaction between dissonant elements.
According to Jung, synchronicities are meaningful coincidences. They function as waking dream symbols and communicate the presence of something significant beneath the threshold of conscious awareness. Synchronicities tend to appear during hyperdimensional activity or prior to emotionally charged events and expansions in awareness. In general, they are precursors to either realm expansion or realm breach.
-
- Ştergere comentariu
„Toata viata e doar un set de imagini aflate in creier [in minte mai bine zis; mintea fiind, de fapt, independenta de creier] si nu e nicio diferenta intre cele ivite din lucruri reale si cele faurite din vise, asa cum nu exista niciun motiv de a le pretui pe unele mai mult decat pe celelalte.“ (H.P. Lovecraft)
-
- Ştergere comentariu
"Noi nu creem lumea, ci suntem lumea !"
-
- Ştergere comentariu
You're in samadhi right now: This is a little hard to believe, but at the present moment you are in samadhi, and the object on which you are in samadhi is your perception of who you are (1.4), in the context of how you believe the world to be. In fact, you are pure consciousness, Self, Seer, etc. (1.3), but have difficulty experiencing this because of the clouding (1.5) of the mind field. The tool of meditation and samadhi is learned so as to be able to break these false identities.
Yoga Sutra Patanjali
http://www.swamij.com/yoga-sutras-10104.htm
-
- Ştergere comentariu
“Realitatea” / lumea (de aici / de Dincolo, toate lumile/universurile paralele) / ceea ce percepem – este o obiectivare / materializare a continutului subconstientului (inconstientului) (avand natura de vis insa) a mintii profunde / fiintei profunde (de care nu sunt constient), a naturii mele reale (care e Minte / Inima, de aici rugaciunea mintii / inimii si coborarea mintii in inima).O proiectie a mintii / mentala – tot ceea ce exista sunt forme-gand / formes pensees / thought forms.
-
- Ştergere comentariu
Principiul incertitudinii (Heisenberg) + Ecuatia undei de probabilitate / potentialitate / posibilitate / a starii de latenta (Schroedinger): o particula poate fi in mai multe locuri in acelasi timp + in acelasi loc pot fi mai multe particule; nu se poate determina simultan viteza (impulsul) si pozitia unei particule etcDin marea infinita de probabilitati / potentialitati / potentialitate (oceanul de incertitudine), prin observatie (masuratoare, actul de a masura) se coaguleaza / precipita / colapseaza: o singura / anumita versiune / varianta de realitate (anume stare).Se poate extrapola si la scara macro.Deci, o alta exprimare:Realitatea / Universul exista (e reala) in masura in care o percepem (o percep) / o observi (o observ) – eu, tu,… noi toti, si in masura in care credem / suntem convinsi de realitatea ei (obiectivitatea ei, independent de constiinta noastra, ceea ce nu este adevarat !)Noi insine o coagulam/ asamblam (v. “the assemblage point” din Carlos Castaneda) / precipitam din oceanul de infinite posibilitati.Exista si nu exista, dar e altceva decat credem noi, cu prejudecatile / preconceptiile noastre, care ele ne fac sa “alegem” (inconstient) o anume versiune de realitate.
-
- Ştergere comentariu
http://abyss.uoregon.edu/~js/21st_century_science/lectures/lec13.html
Young Two-Slit Experiment: Readings: two slit experiment
Copenhagen Interpretation
Quantum Mechanics- the two slit experiment is key to understand the microscopic world
The wave-like properties of light were demonstrated by the famous experiment first performed by Thomas Young in the early nineteenth century. In original experiment, a point source of light illuminates two narrow adjacent slits in a screen, and the image of the light that passes through the slits is observed on a second screen. 
click here to interference movie click here to see a wave experiment - waves can interfere, for light this will make a series of light and dark bands
- matter particles, such as electrons, also produce interference patterns due to their wave-like nature
- so with a high flux of either photons or electrons, the characteristic interference pattern is visible
The dark and light regions are called interference fringes, the constructive and destructive interference of light waves. So the question is will matter also produce interference patterns. The answer is yes, tested by firing a stream of electrons.
- if we lower the intensity of light, or the flux of electrons (the electric current), we should be able to see each photon strike the screen
- each photon makes a dot on the screen, but where is the interference pattern?
However, notice that electrons do act as particles, as do photons. For example, they make a single strike on a cathode ray tube screen. So if we lower the number of electrons in the beam to, say, one per second. Does the interference pattern disappear?
- the interference pattern is still there, it simply takes some time for enough photons, or electrons, to strike the screen to build up a recognizable pattern
- interference, or a wave phenomenon, is still occurring even if we only let the photons, or electrons, through one at a time
- so what are the individual particles interfering with? apparently, themselves
The answer is no, we do see the individual electrons (and photons) strike the screen, and with time the interference pattern builds up. Notice that with such a slow rate, each photon (or electron) is not interacting with other photons to produce the interference pattern. In fact, the photons are interacting with themselves, within their own wave packets to produce interference.
- in order for a particle to interfere with itself, it must pass through both slits
- this forces us to give up the common sense notion of location
But wait, what if we do this so slow that only one electron or one photon passes through the slits at a time, then what is interfering with what? i.e. there are not two waves to destructively and constructively interfere. It appears, in some strange way, that each photon or electron is interfering with itself. That its wave nature is interfering with its own wave (!).
click here to see a particle experiment The formation of the interference pattern requires the existence of two slits, but how can a single photon passing through one slit `know' about the existence of the other slit? We are stuck going back to thinking of each photon as a wave that hits both slits. Or we have to think of the photon as splitting and going through each slit separately (but how does the photon know a pair of slits is coming?). The only solution is to give up the idea of a photon or an electron having location. The location of a subatomic particle is not defined until it is observed (such as striking a screen).
Role of the Observer:
- since the quantum world can not be observed directly, we are forced to use instruments as extensions of our senses
- however, quantum entities are so small that even contact with one photon changes their position and momentum = measurement problem
- 1st hint that the observer is an important piece of any quantum experiment, can not isolate the observer or their effects
The quantum world can be not be perceived directly, but rather through the use of instruments. And, so, there is a problem with the fact that the act of measuring disturbs the energy and position of subatomic particles. This is called the measurement problem.
- the two slit experiment is a good test of the role of the observer in the quantum realm
- any experimental design that attempts to determine which slit a photon has passed through (test for its particle nature) destroys the interference pattern (its wavelike nature)
- this is a breakdown of objective reality
- each quantum entity has dual potential properties, which become an actual characteristic if and when it is observed
Thus, we begin to see a strong coupling of the properties of an quantum object and and the act of measuring those properties. The question of the reality of quantum properties remains unsolved. All quantum mechanical principles must reduce to Newtonian principles at the macroscopic level (there is a continuity between quantum and Newtonian mechanics).How does the role of the observer effect the wave and particle nature of the quantum world? One test is to return to the two slit experiment and try to determine count which slit the photon goes through. If the photon is a particle, then it has to go through one or the other slit. Doing this experiment results in wiping out the interference pattern. The wave nature of the light is eliminated, only the particle nature remains and particles cannot make interference patterns. Clearly the two slit experiments, for the first time in physics, indicates that there is a much deeper relationship between the observer and the phenomenon, at least at the subatomic level. This is an extreme break from the idea of an objective reality or one where the laws of Nature have a special, Platonic existence.
Quantum Wave Function:
- a wave packet interpretation for particles means there is an intrinsic fuzziness assign to them
- the wave function is the mathematical tool to describe quantum entities
The wave nature of the microscopic world makes the concept of `position' difficult for subatomic particles. Even a wave packet has some `fuzziness' associated with it. An electron in orbit has no position to speak of, other than it is somewhere in its orbit.To deal with this problem, quantum physics developed the tool of the quantum wave function as a mathematical description of the superpositions associated with a quantum entity at any particular moment. 
- wave function express likelihood *until* a measurement is made
The key point to the wave function is that the position of a particle is only expressed as a likelihood or probability until a measurement is made. For example, striking an electron with a photon results in a position measurement and we say that the wave function has `collapsed' (i.e. the wave nature of the electron converted to a particle nature).
Superposition:
- quantum physics is a science of possibilities rather than exactness of Newtonian physics
- quantum objects and quantities becomes actual when observed
- key proof of quantum superpositions is the phenomenon of quantum tunneling
The fact that quantum systems, such as electrons and protons, have indeterminate aspects means they exist as possibilities rather than actualities. This gives them the property of being things that might be or might happen, rather than things that are. This is in sharp contrast to Newtonian physics where things are or are not, there is no uncertainty except those imposed by poor data or limitations of the data gathering equipment.Further experimentation showed that reality at the quantum (microscopic) level consists of two kinds of reality, actual and potential. The actual is what we get when we see or measure a quantum entity, the potential is the state in which the object existed before it was measured. The result is that a quantum entity (a photon, electron, neutron, etc) exists in multiple possibilities of realities known as superpositions.
The superposition of possible positions for an electron can be demonstrated by the observed phenomenon called quantum tunneling.
- the position of the electron, the wave function, is truly spread out, not uncertain
- observation causes the wave function to collapse to an actual
Notice that the only explanation for quantum tunneling is if the position of the electron is truly spread out, not just hidden or unmeasured. It raw uncertainty allows for the wave function to penetrate the barrier. This is genuine indeterminism, not simply an unknown quantity until someone measures it.It is important to note that the superposition of possibilities only occurs before the entity is observed. Once an observation is made (a position is measured, a mass is determined, a velocity is detected) then the superposition converts to an actual. Or, in quantum language, we say the wave function has collapsed. - quantum existence is tied to the environment, opposite to the independence of macroscopic objects
The collapse of the wave function by observation is a transition from the many to the one, from possibility to actuality. The identity and existence of a quantum entities are bound up with its overall environment (this is called contextualism). Like homonyms, words that depend on the context in which they are used, quantum reality shifts its nature according to its surroundings.In the macroscopic world ruled by classical physics, things are what they are. In the microscopic world ruled by quantum physics, there is an existential dialogue among the particle, its surroundings and the person studying it.
............................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Aprilie 8, 2015 la 3:53pm
- Ştergere comentariu
In Bardo se spune: Din directia Est (a mintii tale) vin zeitatile…
Zeitatile (= arhetipuri care iau o anume forma, fatete ale Diamantului Divin) din mine se materializeaza si-mi apar in fata:
- ca (sub forma) zeitatilor binevoitoare, precum mama cu zaharelul / binisorul
- apoi, daca nu ma transform in bine, ca (sub forma) zeitatilor
teribile / manioase, ca mama manioasa / batul (alertata contra fortelor
“negative” / blocajelor din mine / karmice pe care eu insumi le-am
generat fara sa o stiu + a celor independente de mine).
- daca nici asa, intervine judecata particulara a Zeului Mortii (= toate zeitatile din Bardo reunite).
- ca (sub forma) zeitatilor binevoitoare, precum mama cu zaharelul / binisorul
-
- Ştergere comentariu
Filmul „Tomorrowland: Lumea de dincolo de mâine” (Regia Brad Bird, cu
George Clooney, Hugh Laurie, Britt Robertson)
http://www.cinemagia.ro/filme/tomorrowland-589348/
F. interesant si instructiv-educativ-informativ.
Online pe aici:
http://www.calitatehd.com/2015/04/tomorrowland-2015-online-subtitra...
http://www.calitatehd.com/search/label/sci-fi/page/2
-
- Ştergere comentariu
V. si filmele, care contin multa informatie non-fiction:
Tomorrowland = Tomorrowland: Lumea de dincolo de mâine
· Regia
Brad Bird
· Cu
George Clooney, Hugh Laurie, Britt Robertson
http://www.cinemagia.ro/filme/tomorrowland-589348/
……………………
Terminator: Genisys
· Regia
Alan Taylor
· Cu
Jason Clarke, Jai Courtney, J.K. Simmons, Emilia Clarke, Arnold Schwarzenegger
http://www.cinemagia.ro/filme/terminator-genisys-32424/
…………………………………………
X-Men: Days of Future Past = X-Men: Viitorul este trecut
· Regia
Bryan Singer
· Cu
Jennifer Lawrence, Ian McKellen, Michael Fassbender, Nicholas Hoult, Hugh Jackman
http://www.cinemagia.ro/filme/x-men-days-of-future-past-17827/
………………………………………………..
Lucy
· Regia
Luc Besson
· Cu
Scarlett Johansson, Morgan Freeman
http://www.cinemagia.ro/filme/lucy-590058/
…………………………..
Jupiter Ascending = Ascensiunea lui Jupiter
· Regia
Andy Wachowski, Lana Wachowski
· Cu
Channing Tatum, Mila Kunis, Sean Bean
http://www.cinemagia.ro/filme/jupiter-ascending-561454/
…………………………………….
-
- Ştergere comentariu
Hogfather = Legenda Mosului – filmul (Regia Vadim Jean; Cu David Warner, Joss Ackland, Marc Warren, Michelle Dockery)
http://www.cinemagia.ro/filme/hogfather-legenda-mosului-24076/
Motto: Daca nu mai exista Hogfather (si el exista in masura in care crezi in el / daca crezi in el / ii alimentezi existenta cu energia credintei tale) – Soarele nu va mai rasari.
Everything starts somewhere, although many physicists disagree. There is the constant desire to find out where - where is the point where it all began. But much, much later than that, the Discworld was formed. Drifting onwards through space, atop four elephants on the shell of a giant turtle, the Great A'Tuin. It was some time after its creation when most people forgot that the very oldest stories of the beginning are, sooner or later, about blood. At least, that's one theory. The philosopher Didactylos suggested an alternative hypothesis: "Things just happen. What the hell." And so our story begins in Ankh-Morpork, the twin city of proud Ankh and pestilent Morpork, the biggest city in Discworld. A city where magic is just another job, and where the Tower of Art of the Unseen University for Wizards looms over all the dark narrow streets... Our story begins on a midwinter festival bearing a remarkable similarity to your Christmas. And so... it was the night before Hogswatch.
Realitatea in care crezi e aceea pe care o vei proiecta.
“I'm just saying man is naturally a mythopoeic creature."
"What's that mean?" said the Senior Wrangler.
"Means we make things up as we go along,"
Belief Determines Truth, Which Shall Set You Free
“It’s amazing how people define roles for themselves and put handcuffs on their experience and are constantly surprised by the things a roulette universe spins at them.”
“There is always time for another last minute.”
The Hogfather can. The Hogfather gives presents. There's no better present than a future.
“And then Jack chopped down what was the world's last beanstalk, adding murder and ecological terrorism to the theft, enticement, and trespass charges already mentioned, and all the giant's children didn't have a daddy anymore. But he got away with it and lived happily ever after, without so much as a guilty twinge about what he had done...which proves that you can be excused for just about anything if you are a hero, because no one asks inconvenient questions.”
“The Auditors fluttered anxiously. And, as always happens in their species when something goes radically wrong and needs fixing instantly, they settled down to try to work how who was to blame.”
“The phrase 'Someone ought to do something' was not, by itself, a helpful one. People who used it never added the rider 'and that someone is me'.”
“You can't give her that!' she screamed. 'It's not safe!'
IT'S A SWORD, said the Hogfather. THEY'RE NOT MEANT TO BE SAFE.
'She's a child!' shouted Crumley.
IT'S EDUCATIONAL.
'What if she cuts herself?'
THAT WILL BE AN IMPORTANT LESSON.”
“BE HAPPY WITH WHAT YOU’VE GOT, IS THAT THE IDEA?
“That’s about the size of it, master. A good god line, that. Don’t give ’em too much and tell ’em to be happy with it. Jam tomorrow, see.”
THIS IS WRONG. Death hesitated. I MEAN…IT’S RIGHT TO BE HAPPY WITH WHAT YOU’VE GOT. BUT YOU’VE GOT TO HAVE SOMETHING TO BE HAPPY ABOUT HAVING. THERE’S NO POINT IN BEING HAPPY ABOUT HAVING NOTHING.”
“This is very similar to the suggestion put forward by the Quirmian philosopher Ventre, who said, "Possibly the gods exist, and possibly they do not. So why not believe in them in any case? If it's all true you'll go to a lovely place when you die, and if it isn't then you've lost nothing, right?" When he died he woke up in a circle of gods holding nasty-looking sticks and one of them said, "We're going to show you what we think of Mr Clever Dick in these parts...”
“The philosopher Didactylos has summed up an alternative hypothesis as "Things just happen. What the hell".”
“STARS EXPLODE, WORLDS COLLIDE, THERE'S HARDLY ANYWHERE IN THE UNIVERSE WHERE HUMANS CAN LIVE WITHOUT BEING FROZEN OR FRIED, AND YET YOU BELIEVE THAT A... A BED IS A NORMAL THING. IT IS THE MOST AMAZING TALENT.”
“IT'S THE EXPRESSION ON THEIR LITTLE FACES I LIKE, said the Hogfather.
"You mean sort of fear and awe and not knowing whether to laugh or cry or wet their pants?"
YES. NOW THAT IS WHAT I CALL BELIEF.”
“Credulous: having views about the world, the universe and humanity's place in it that are shared only by very unsophisticated people and the most intelligent and advanced mathematicians and physicists.”
Lord Downey: Mr Teatime, you have actually applied yourself to study of ways of killing Death?
Teatime: Only as a hobby, sir.
Lord Downey: But then some people might say that he is technically immortal.
Teatime: Everyone has a weak point, sir.
“WHAT WOULD HAVE HAPPENED IF YOU HADN'T SAVED HIM?
"Yes! The sun would have risen just the same, yes?"
NO
"Oh, come on. You can't expect me to believe that. It's an astronomical fact."
THE SUN WOULD NOT HAVE RISEN.
...
"Really? Then what would have happened, pray?"
A MERE BALL OF FLAMING GAS WOULD HAVE ILLUMINATED THE WORLD.”
All right, I'm not stupid. You're saying that humans need fantasies to make life bearable.
La ce e buna o zeitate / un zeu care iti indeplineste toate / orice dorintele ?
“What good's a god who gives you everything you want?”
Old gods do new jobs.”
Speranta e esenta credintei.
Exista o cantitate finita de credinta in Univers.
Se investeste credinta in entitati / egregore antropomorfe precum: Mos Ene, Jack Frost, Omul din Luna, Iepurele de Pasti, Hogfather, Zana Maseluta, Bau Bau, Omul Negru Moartea s.c.l.
Daca (credinta) nu e investita / fixata in egregore antropomorfe
[prin care se incearca explicarea inexplicabilului / necunoscutului. Nestiind legile naturii (Natura = Zeita Mama), printr-un mecanism psihologic Freudian, omul apeleaza subconstient / inconstient la aceste entitati, asa se zice = explicatia stiintifica, care nu explica, de fapt, nimic]
cantitatea (sau o parte din ea) de credinta ramane libera si disponibila spre a fi manipulata (pt generarea / crearea altei forme a Realitatii) de catre “Auditorii Realitatii”.
Gandesti, dar si crezi ?
Trebuie, mai intai, sa inveti sa crezi in minciunile mici (cele de mai sus: Mos Ene s.c.l.), ptca apoi sa treci la cele mari: dreptate, bunatate, adevar s.c.l.
Macina Universul nostru, apoi cerne-l si fa-l pulbere fina… si nu vei gasi nici un graunte de dreptate [e un “univers predatorial” (Don Juan / Carlos Castaneda), cel tare il omoara pe cel slab; la oameni se aplica legea karmei, dar la animalele s.c.l. nevinovate, care sufera: Nu ! (Universul a de-cazut din cauza omului !? / ptca omul a cazut)].
Si totusi ti se cere (si incercam sa ne comportam) ca si cum ar exista dreptate-bine-adevar care conduce Universul si ne ghideaza.
Dar daca (in fapt) nu exista, atunci de ce ?
Tocmai pt a deveni. (a se instaura dreptatea-binele-adevarul care sa prezideze Universul)
Universul asta este un loc unde coexista (si invata sa coexiste) ingerii (cazuti) cu maimutele in devenire (oamenii).
Si cu toate ca e un loc plin de minuni, oamenii au inventat plictiseala !
Hogfather Quotes:
“Real stupidity beats artificial intelligence every time.”
-
- Ştergere comentariu
Hogfather = Legenda Mosului – filmul (Regia Vadim Jean; Cu David Warner, Joss Ackland, Marc Warren, Michelle Dockery)
http://www.cinemagia.ro/filme/hogfather-legenda-mosului-24076/
Motto: Daca nu mai exista Hogfather (si el exista in masura in care crezi in el / daca crezi in el / ii alimentezi existenta cu energia credintei tale) – Soarele nu va mai rasari.
Everything starts somewhere, although many physicists disagree. There is the constant desire to find out where - where is the point where it all began. But much, much later than that, the Discworld was formed. Drifting onwards through space, atop four elephants on the shell of a giant turtle, the Great A'Tuin. It was some time after its creation when most people forgot that the very oldest stories of the beginning are, sooner or later, about blood. At least, that's one theory. The philosopher Didactylos suggested an alternative hypothesis: "Things just happen. What the hell." And so our story begins in Ankh-Morpork, the twin city of proud Ankh and pestilent Morpork, the biggest city in Discworld. A city where magic is just another job, and where the Tower of Art of the Unseen University for Wizards looms over all the dark narrow streets... Our story begins on a midwinter festival bearing a remarkable similarity to your Christmas. And so... it was the night before Hogswatch.
Realitatea in care crezi e aceea pe care o vei proiecta.
“I'm just saying man is naturally a mythopoeic creature."
"What's that mean?" said the Senior Wrangler.
"Means we make things up as we go along,"
Belief Determines Truth, Which Shall Set You Free
“It’s amazing how people define roles for themselves and put handcuffs on their experience and are constantly surprised by the things a roulette universe spins at them.”
“There is always time for another last minute.”
The Hogfather can. The Hogfather gives presents. There's no better present than a future.
“And then Jack chopped down what was the world's last beanstalk, adding murder and ecological terrorism to the theft, enticement, and trespass charges already mentioned, and all the giant's children didn't have a daddy anymore. But he got away with it and lived happily ever after, without so much as a guilty twinge about what he had done...which proves that you can be excused for just about anything if you are a hero, because no one asks inconvenient questions.”
“The Auditors fluttered anxiously. And, as always happens in their species when something goes radically wrong and needs fixing instantly, they settled down to try to work how who was to blame.”
“The phrase 'Someone ought to do something' was not, by itself, a helpful one. People who used it never added the rider 'and that someone is me'.”
“You can't give her that!' she screamed. 'It's not safe!'
IT'S A SWORD, said the Hogfather. THEY'RE NOT MEANT TO BE SAFE.
'She's a child!' shouted Crumley.
IT'S EDUCATIONAL.
'What if she cuts herself?'
THAT WILL BE AN IMPORTANT LESSON.”
“BE HAPPY WITH WHAT YOU’VE GOT, IS THAT THE IDEA?
“That’s about the size of it, master. A good god line, that. Don’t give ’em too much and tell ’em to be happy with it. Jam tomorrow, see.”
THIS IS WRONG. Death hesitated. I MEAN…IT’S RIGHT TO BE HAPPY WITH WHAT YOU’VE GOT. BUT YOU’VE GOT TO HAVE SOMETHING TO BE HAPPY ABOUT HAVING. THERE’S NO POINT IN BEING HAPPY ABOUT HAVING NOTHING.”
“This is very similar to the suggestion put forward by the Quirmian philosopher Ventre, who said, "Possibly the gods exist, and possibly they do not. So why not believe in them in any case? If it's all true you'll go to a lovely place when you die, and if it isn't then you've lost nothing, right?" When he died he woke up in a circle of gods holding nasty-looking sticks and one of them said, "We're going to show you what we think of Mr Clever Dick in these parts...”
“The philosopher Didactylos has summed up an alternative hypothesis as "Things just happen. What the hell".”
“STARS EXPLODE, WORLDS COLLIDE, THERE'S HARDLY ANYWHERE IN THE UNIVERSE WHERE HUMANS CAN LIVE WITHOUT BEING FROZEN OR FRIED, AND YET YOU BELIEVE THAT A... A BED IS A NORMAL THING. IT IS THE MOST AMAZING TALENT.”
“IT'S THE EXPRESSION ON THEIR LITTLE FACES I LIKE, said the Hogfather.
"You mean sort of fear and awe and not knowing whether to laugh or cry or wet their pants?"
YES. NOW THAT IS WHAT I CALL BELIEF.”
“Credulous: having views about the world, the universe and humanity's place in it that are shared only by very unsophisticated people and the most intelligent and advanced mathematicians and physicists.”
Lord Downey: Mr Teatime, you have actually applied yourself to study of ways of killing Death?
Teatime: Only as a hobby, sir.
Lord Downey: But then some people might say that he is technically immortal.
Teatime: Everyone has a weak point, sir.
“WHAT WOULD HAVE HAPPENED IF YOU HADN'T SAVED HIM?
"Yes! The sun would have risen just the same, yes?"
NO
"Oh, come on. You can't expect me to believe that. It's an astronomical fact."
THE SUN WOULD NOT HAVE RISEN.
...
"Really? Then what would have happened, pray?"
A MERE BALL OF FLAMING GAS WOULD HAVE ILLUMINATED THE WORLD.”
All right, I'm not stupid. You're saying that humans need fantasies to make life bearable.
La ce e buna o zeitate / un zeu care iti indeplineste toate / orice dorintele ?
“What good's a god who gives you everything you want?”
Old gods do new jobs.”
Speranta e esenta credintei.
Exista o cantitate finita de credinta in Univers.
Se investeste credinta in entitati / egregore antropomorfe precum: Mos Ene, Jack Frost, Omul din Luna, Iepurele de Pasti, Hogfather, Zana Maseluta, Bau Bau, Omul Negru Moartea s.c.l.
Daca (credinta) nu e investita / fixata in egregore antropomorfe
[prin care se incearca explicarea inexplicabilului / necunoscutului. Nestiind legile naturii (Natura = Zeita Mama), printr-un mecanism psihologic Freudian, omul apeleaza subconstient / inconstient la aceste entitati, asa se zice = explicatia stiintifica, care nu explica, de fapt, nimic]
cantitatea (sau o parte din ea) de credinta ramane libera si disponibila spre a fi manipulata (pt generarea / crearea altei forme a Realitatii) de catre “Auditorii Realitatii”.
Gandesti, dar si crezi ?
Trebuie, mai intai, sa inveti sa crezi in minciunile mici (cele de mai sus: Mos Ene s.c.l.), ptca apoi sa treci la cele mari: dreptate, bunatate, adevar s.c.l.
Macina Universul nostru, apoi cerne-l si fa-l pulbere fina… si nu vei gasi nici un graunte de dreptate [e un “univers predatorial” (Don Juan / Carlos Castaneda), cel tare il omoara pe cel slab; la oameni se aplica legea karmei, dar la animalele s.c.l. nevinovate, care sufera: Nu ! (Universul a de-cazut din cauza omului !? / ptca omul a cazut)].
Si totusi ti se cere (si incercam sa ne comportam) ca si cum ar exista dreptate-bine-adevar care conduce Universul si ne ghideaza.
Dar daca (in fapt) nu exista, atunci de ce ?
Tocmai pt a deveni. (a se instaura dreptatea-binele-adevarul care sa prezideze Universul)
Universul asta este un loc unde coexista (si invata sa coexiste) ingerii (cazuti) cu maimutele in devenire (oamenii).
Si cu toate ca e un loc plin de minuni, oamenii au inventat plictiseala !
Hogfather Quotes:
“Real stupidity beats artificial intelligence every time.”
“All right," said Susan. "I'm not stupid. You're saying humans need... fantasies to make life bearable."
REALLY? AS IF IT WAS SOME KIND OF PINK PILL? NO. HUMANS NEED FANTASY TO BE HUMAN. TO BE THE PLACE WHERE THE FALLING ANGEL MEETS THE RISING APE.
"Tooth fairies? Hogfathers? Little—"
YES. AS PRACTICE. YOU HAVE TO START OUT LEARNING TO BELIEVE THE LITTLE LIES.
"So we can believe the big ones?"
YES. JUSTICE. MERCY. DUTY. THAT SORT OF THING.
"They're not the same at all!"
“NO. YOU NEED TO BELIEVE IN THINGS THAT AREN’T TRUE. HOW ELSE CAN THEY BECOME?”
YOU THINK SO? THEN TAKE THE UNIVERSE AND GRIND IT DOWN TO THE FINEST POWDER AND SIEVE IT THROUGH THE FINEST SIEVE AND THEN SHOW ME ONE ATOM OF JUSTICE, ONE MOLECULE OF MERCY. AND YET—Death waved a hand. AND YET YOU ACT AS IF THERE IS SOME IDEAL ORDER IN THE WORLD, AS IF THERE IS SOME...SOME RIGHTNESS IN THE UNIVERSE BY WHICH IT MAY BE JUDGED.
"Yes, but people have got to believe that, or what's the point—"
MY POINT EXACTLY.”
“HUMAN BEINGS MAKE LIFE SO INTERESTING. DO YOU KNOW, THAT IN A UNIVERSE SO FULL OF WONDERS, THEY HAVE MANAGED TO INVENT BOREDOM. (Death)”
“Dullness. Only humans could have invented it. What imaginations they had.”
“While evidence says that the road to hell is paved with good intentions, they're probably all on first steps.”
“It was amazing how many people spent their whole lives in places where they never intended to stay.”
'I ought to point out that she decided to do that so the Hogfather would think she was sweet,' said Susan. 'Including the deliberate bad spelling. But look, why are you ...'
SHE SAYS SHE IS FIVE YEARS OLD.
'In years, yes. In cynicism, she's about thirty-five. Why are you doing the...'
BUT SHE BELIEVES IN THE HOGFATHER?
'She'd believe in anything if there was a dolly in it for her.”
― Terry Pratchett, Hogfather
“Death turned to leave the room, but stopped when Hex began to write furiously. He went back and looked at the emerging paper.
+++ Dear Hogfather, For Hogswatch I Want
OH, NO. YOU CAN'T WRITE LETT... Death paused, and then said, YOU CAN, CAN'T YOU.
+++ Yes. I Am Entitled +++
Death waited until the pen had stopped, and picked up the paper.
BUT YOU ARE A MACHINE. THINGS HAVE NO DESIRES. A DOORKNOB WANTS NOTHING, EVEN THOUGH IT IS A COMPLEX MACHINE.
+++ All Things Strive +++
YOU HAVE A POINT, said Death. He thought of tiny red petals in the black depths, and read to the end of the list.
I DON'T KNOW WHAT MOST OF THESE THINGS ARE. I DON'T THINK THE SACK WILL, EITHER.
+++ I Regret This +++
BUT WE WILL DO THE BEST WE CAN, said Death.
FRANKLY, I SHALL BE CLAD WHEN TONIGHT'S OVER. IT'S MUCH HARDER TO GIVE THAN TO RECEIVE. He rummaged in his sack. LET ME SEE... HOW OLD ARE YOU?”
Death: [reads a list] The boy wants a pair of trousers that he doesn't have to share, a huge meat pie, a sugar mouse, "a lot of toys" and a puppy named Scruff.
Albert: Ah, how sweet. I shall wipe away a tear, 'cause what he's getting, see, is this wooden toy and an apple.
Death: But the letter clearly...
Albert: I know. It's the socio-economic factors. The world would be in a hell of a mess, eh, if everyone got what they asked for.
Death: I gave them what they wanted in the store...
Albert: Yeah, well, what good is a god that gives you everything you want?
Death: You have me there.
Albert: It's the HOPE that's important. It's a big part of belief. I mean to say, you give people jam today and they'll just sit and eat it. But jam tomorrow, now... that'll keep them going for ever.
Death: And you mean that because of this the poor get poor things and the rich get rich things?
Albert: Well, yes. That's the meaning of Hogswatch, isn't it, Master?
Death: But I'm the Hogfather! At the moment, I mean.
..,
Cam aceleasi idei:
Oamenii / fiintele alimenteaza existenta / viata zeilor (energia existentiala a zeilor) – care zei ? – cu energia credintei lor in acestia (in zei).
si in: entitatile Ori din serialele “Stargate”, Kipling, teoria vedica a zeilor si a sacrificiului, filmele “Nemuritorii : Războiul Zeilor = Immortals”, „Înfruntarea titanilor = Clash of the Titans”, “Percy Jackson şi Olimpienii: Hoţul Fulgerului = Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief ”, “Dr Who” s.a.m.d.
.......................................................................................
- Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 27, 2015 la 3:42pm
- Ştergere comentariu
Pe hotnews.ro a apărut o ştire extrem de interesantă:
La 80 de ani după ce fizicianul Albert Einstein a respins ideea că simpla observare a unei particule ar putea să schimbe automat un alt obiect aflat la distanţă, calificând-o drept “înfricoşătoare”, o echipă de cercetători olandezi a anunţat săptămâna aceasta că a dovedit decisiv faptul că efectul este real, scrie Reuters. Cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Delft (TU Delft) din Olanda au detaliat, într-un studiu publicat în revistă de specialitate Nature, un experiment în care arăta cum doi electroni aflaţi în locuri diferite, la 1,3 km distanţă, au demonstrat o legătură clară, invizibilă şi instantanee.
Albert Einstein a argumentat într-o lucrare ştiinţifică publicată în 1935 ca “înfricoşătoarea acţiune la distanţă” (“spooky action at a distance”), după cum a numit-o el, trebuie să fie greşită şi că particulele ar trebuie să aibă proprietăţi încă nedescoperite pentru că un astfel de comportament contra-intuitiv să poată fi explicat.
Einstein a refuzat să accepte noţiunea că Universul ar putea să se comporte într-un fel atât de ciudat şi, aparent, întâmplător. Celebrul fizician era profund nemulţumit de “incertitudinea” introdusă de teoria cuantică şi a spus că implicaţiile acesteia seamănă cu “a-i cere lui Dumnezeu să dea cu zarul”, scrie New York Times. “Înfricoşătoarea acţiunea la distanţă” se referă la proprietatea obiecte separate de distanţe mari de a îşi influenţa reciproc şi instantaneu comportamentele.
P.S. Acest experiment pur şi simplu dovedeşte încă o dată că toată lumea noastră este una iluzorie, confirmând şi experimentul din 1982 al fizicianului francez Alain Aspect, despre care am vorbit într-un articol de acum 5 ani (Universul holografic: este toată lumea noastră doar o iluzie?). Fizicianul francez şi echipa sa au descoperit că, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile să comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanţa care le separă, fie că e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, într-un fel, fiecare particulă pare să cunoască ceea ce face cealaltă. Toată problema acestei descoperiri o constituie faptul că ea violează teoria lui Einstein, care spune clar că nicio comunicare nu poate depăşi viteza luminii.
Aceasta ar însemna că întregul Univers e o simplă hologramă, că realitatea obiectivă nu există, în ciuda aparentei sale solidităţi. Aşadar, Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice şi create remarcabil, până la cele mai mici detalii. Motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact unele cu celelaltele, indiferent de distanţa la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietăţi misterioase ale acestora, ci pentru faptul că separarea lor e doar o iluzie. La un anumit nivel profund al realităţii, asemenea particule nu sunt entităţi individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.
Aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice ne spune faptul că există un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem conştienţi, o dimensiune mult mai complexă decât a noastră. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealaltă, întrucât nu percepem decât o porţiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “părţi” a unei realităţi profunde, holografice şi indivizibile. Şi, din moment ce întreg Universul e alcătuit din aceste “umbre”, atunci întreg Universul nu este decât o proiecţie, o hologramă.
Acest articol foarte excitant oferă un suport teoretic ştiinţific pentru multe experienţe şi puncte de vedere spirituale. Totul a început în anul 1982, atunci când la Universitatea din Paris, o echipă de cercetători, condusă de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului trecut. Fizicianul francez şi echipa sa au descoperit că, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile să comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanţa care le separă, fie că e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, într-un fel, fiecare particulă pare să cunoască ceea ce face cealaltă. Toată problema acestei descoperiri o constituie faptul că ea violează teoria lui Einstein, care spune clar că nicio comunicare nu poate depăşi viteza luminii. Din moment ce călătoria cu o viteză super-luminică semnifică spargerea barierei timpului, această perspectivă i-a făcut pe mulţi fizicieni să încerce să găsească explicaţii pentru acest fenomen.
O nouă teorie a apărut: Universul e o hologramă
Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers holografic”, întrucât el crede că descoperirile lui Alain Aspect demonstrează faptul că realitatea obiectivă nu există, în ciuda aparentei sale solidităţi. Bohm mai crede că Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice şi create remarcabil, până la cele mai mici detalii.
Ce este o hologramă?
Dar înainte de a trece mai departe la teorie, să vedem mai întâi ce este o hologramă. O hologramă este o fotografie tridimensională realizată cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o hologramă, obiectul care urmează să fie fotografiat, este mai întâi “învăluit” într-o rază de laser. Apoi, o a doua rază laser este îndreptată spre lumina reflectată a primei raze, iar modelul de interferenţă rezultat (zona în care cele două raze laser se amestecă) este înregistrat pe un film. Atunci când filmul este developat, se vor vedea doar turbulenţe de linii luminoase şi întunecate fără sens; dar dacă acest film este iluminat de o a treia rază laser, o imagine tridimensională a obiectului iniţial va apare.
Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristică remarcabilă a hologramelor. Dacă holograma unui trandafir este tăiată în jumătate şi apoi iluminată de o rază laser, fiecare jumătate va conţine imaginea întreagă a trandafirului. Şi chiar dacă şi cele două jumătăţi sunt din nou divizate, fiecare bucată de film va conţine o mai mică, dar intactă versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme conţine toate informaţiile posedate de întreg.
Caracteristica hologramei “totul e conţinut în fiecare parte” ne oferă o cu totul altă viziune. În toată istoria sa, ştiinţa occidentală a lucrat cu prejudecata că pentru a înţelege fiecare fenomen fizic, fie că este vorba de o broască sau de un atom, acel fenomen trebuie să fie divizat şi studiat pe părţile sale componente. O hologramă ne învaţă faptul că anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Dacă vom încerca să divizăm un anumit lucru construit holografic, nu vom obţine piesele din care el este făcut, ci doar “întreguri” mai mici.
Pornind de la acest lucru, Bohm sugerează faptul că motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact unele cu celelaltele, indiferent de distanţa la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietăţi misterioase ale acestora, ci pentru faptul că separarea lor e doar o iluzie. El argumentează faptul că, la un anumit nivel profund al realităţii, asemenea particule nu sunt entităţi individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.
Modelul acvariu al hologramei
Pentru ca oamenii să înţeleagă mai bine ceea ce a dorit să arate, Bohm oferă următoarea ilustraţie. Să ne imaginăm un acvariu care conţine o broască ţestoasă. Imaginile din acvariu nu pot fi văzute direct, cu ochii liberi, aşa că au fost instalate două camere video care oferă imagini din acvariu: o cameră video aflată în faţa acvariului, iar cealaltă aflată în partea opusă. Fiecare camera video are două monitoare, pe care puteţi să vedeţi broasca ţestoasă. Pentru că vă uitaţi la două monitoare, uneori veţi avea impresia că broasca ţestoasă e diferită, că în acvariu se află două broaşte ţestoase, şi asta pentru că acele camere video sunt situate în unghiuri diferite.
Dar atunci când vă uitaţi cu atenţie la cele două broaşte ţestoase din monitoare, veţi deveni conştienţi că există o legătură între ele. Când o broască se întoarce, cealalta pare că face şi ea o întoarcere, puţin diferită (datorită unghiului camerei), dar echivalentă. Dacă n-aţi şti despre ce e vorba, aţi putea trage concluzia că o broască comunică instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.
Iluzia separării particulelor subatomice
Astfel stau lucrurile între particulele subatomice în experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul că există un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem conştienţi, o dimensiune mult mai complexă decât a noastră, analoagă cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealaltă, întrucât nu percepem decât o porţiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “părţi” a unei realităţi profunde, holografice şi indivizibile. Şi, din moment ce întreg Universul e alcătuit din aceste “umbre”, atunci întreg Universul nu este decât o proiecţie, o hologramă.
Cosmosul, o super-hologramă
În afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea şi caracteristici uimitoare. Dacă aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realităţii, toate lucrurile din Univers sunt interconectate în mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman sunt conectaţi de particulele subatomice deţinute de fiecare peşte care înoată, de fiecare inimă care bate, de fiecare stea care străluceşte pe cer. Totul se întrepătrunde cu totul, şi, deşi natura umană are tendinţa de a categorisi şi divide toate lucrurile din Univers, toate împărţile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singură.
Într-un univers holografic, chiar şi timpul şi spaţiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept ca spaţiul nu mai are sens, întrucât, în realitate, nimic nu este despărţit; la fel şi timpul nu are nicio semnificaţie, căci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-hologramă, în care trecutul, prezentul şi viitorul există simultan. Acest fapt sugerează faptul că, dacă ar exista tehnologia necesară, într-o zi am putea plonja într-un nivel de realitate super-holografic, şi am putea vizualiza scene din trecutul îndepărtat.
Dacă admitem că super-holograma este matricea care a dat naştere întregului nostru Univers, în ea este conţinut fiecare particulă subatomică care a fost sau care va fi, fiecare configuraţie de materie şi energie posibilă, de la fulgi de zăpadă până la quasari, de la balene până la raze gamma. Totul trebuie văzut ca un fel de depozit cosmic al “totului care există”.
Deşi Bohm afirmă că nu există nicio posibilitate de a ne da seama ce se află ascuns în această super-hologramă, totuşi el se aventurează în a spune că nu există niciun motiv pentru care să nu presupunem că ar exista mai mult. Poate că nivelul super-holografic de realitate este doar o etapă, în spatele căruia se află un număr infinit de alte structuri super-holografice sau de altă natură.
Creierul văzut ca o hologramă
Bohm nu este singurul cercetător care a găsit dovezi precum că Universul nostru ar fi o hologramă. Lucrând independent în domeniul cercetării neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea Stanford (SUA) a ajuns şi el la concluzia precum că realitatea este de natură holografică.
În formularea modelului holografic, Pribram dorea să afle iniţial cum şi unde sunt memorate amintirile în creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetări, o serie de studii au arătat faptul că memoriile n-au o localizare specifică, fiind dispersate în tot creierul. Într-o serie de experimente realizate în anii ’20, omul de ştiinţă Karl Lashey a aflat că, indiferent ce porţiune de creier a unui şobolan era îndepărtată, memoria acestuia (privind îndeplinirea anumitor sarcini) rămânea intactă. Astfel, mecanismul memoriei părea unul de genul “totul în fiecare parte”.
În anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizează memorarea informaţiilor de către creier. El crede că amintirile nu se stochează pe neuroni sau în mici grupuri de neuroni, ci în modele de impulsuri nervoase care intersectează întreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser intersectează întreaga zonă a unui film conţinând o imagine holografică. Cu alte cuvinte, Pribram crede că însuşi creierul este o hologramă.
Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate reţine atât de multe amintiri într-un spaţiu atât de mic. A fost descoperit faptul că creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biţi de informaţii pa parcursul unei vârste medii de viaţă de 75 de ani, ceea ce înseamnă informaţiile conţinute în 5 seturi de Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacităţi, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea informaţiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care două lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil să se înregistreze imagini diferite pe aceeaşi suprafaţă. S-a demonstrat că un centrimetru cub de film poate stoca până la 10 miliarde de biţi de informaţii.
Abilitatea noastră stranie de a regăsi rapid orice informaţii avem nevoie dintr-o cantitate uriaşă de memorii devine mai de înţeles dacă creierul ar funcţiona conform principiilor holografice. Dacă cineva te va întreba ce înţelegi prin cuvântul “zebră”, nu vei fi nevoit să stai şi să aştepţi sortarea alfabetică a informaţiei (până vei ajunge la “z”), ci pur şi simplu, vei răspunde aproape instantaneu “vărgat”, “arată ca un cal”, “un animal din Africa”.
Într-adevăr, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gândirii umane e faptul că fiecare informaţie pare instantaneu corelată cu altă informaţie – o altă caracteristică intrinsecă a hologramei. Datorită faptului că fiecare porţiune a hologramei este conectată infinit cu altă porţiune, acesta este exemplu care arată sistemul interconectat al hologramelor.
Simţurile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei
Înmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai uşor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se referă la capacitatea creierului de a traduce avalanşa de frecvenţe primite cu ajutorul stimulilor (frecvenţe vizuale, auditive etc.) în lumea concretă a percepţiilor noastre. Codificarea şi decodarea frecvenţelor este realizată cel mai bine de către o hologramă. La fel cum funcţionează o hologramă, ca un fel de lentilă, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvenţe fără sens într-o imagine coerentă, la fel Pribram crede că creierul include o lentilă şi foloseşte principii holografice pentru a converti matematic frecvenţele pe care le primeşte de la simţuri în lumea noastră interioară a percepţiilor.
Holograma folosită şi în lumea fenomenelor acustice
Teoria lui Pribram a câştigat destui suporteri în rândul neuropsihiatrilor. Cercetătorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic şi în lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul că oamenii pot localiza sursa sunetelor fără a-şi mişca capul, Zucarelli a descoperit faptul că principiile holografice stau la baza acestei abilităţi. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnică de înregistrare capabilă să reproducă situaţiile acustice de un realism uimitor.
Sinteza teoriilor lui Bohm şi a lui Pribram
Dar ce se întâmplă dacă unim cele două teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui Bohm această lume fizică este doar o hologramă; dacă şi creierul e şi el, la rândul său, doar o hologramă, căci selectează doar anumite frecvenţe şi le transformă matematic în percepţii senzoriale, atunci ce mai rămâne din realitatea obiectivă? Ea pur şi simplu încetează să mai existe!
Paradigma holografică
Aşa cum multe religii orientale arătau de mii de ani, lumea materială este o maya, o iluzie, şi, deşi noi credem că suntem fiinţe fizice care ne mişcăm într-o lume fizică, chiar şi acest lucru este tot o iluzie. Noi suntem doar nişte receptori care “plutim” într-un ocean uriaş de frecvenţe, şi ceea ce extragem din acest ocean şi-l metamorfozăm în lumea reală nu este altceva decât un canal extras din atâtea canale extrase al acestei super-holograme.
Această nouă înfăţişare a realităţii poartă numele de paradigma holografică, şi, deşi este privită de mulţi cercetători cu scepticism, totuşi există câţiva care cred că acesta este cel mai corect model de realitate la care ştiinţa a ajuns până acum. Mai mult decât atât, se crede că această paradigmă poate explica misterele care n-au putut fi înţelese cu ajutorul ştiinţei, şi care au fost catalogate ca fiind paranormale. Astfel, într-un univers în care creierele individuale sunt de fapt porţiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte uşor, prin călătoria informaţiei de la mintea individuală A la mintea individuală B.
Conştiinţa creează realitatea
Paradigma holografică are implicaţii şi în biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul că, întrucât realitatea nu este decât o iluzie holografică, atunci nu mai poată fi adevărată afirmaţia conform căreia “creierul produce conştiinţa”. E de fapt invers: conştiinţa creează aparenţa creierului, a corpului fizic şi a tuturor lucrurilor care ne înconjoară, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimbă viziunea asupra medicinii, căci trupul fiind o proiecţie holografică a conştiinţei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sănătate. Ceea ce unele cazuri din medicină au fost privite ca “vindecări miraculoase” s-ar putea explica prin schimbările avute în conştiinţă, ce au afectat astfel şi schimbările din holograma trupului.
Şi chiar dacă modelul holografic nu ar oferi explicaţia cea mai bună pentru comunicarea simultană între particulele subatomice, totuşi, aşa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui Alain Aspect indică faptul că trebuie să ne pregătim pentru noi viziuni şi mai radicale asupra realităţii înconjurătoare.
Cercetatorii de la Universitatea de Tehnologie Delft (TU Delft) din Olanda au detaliat, intr-un studiu publicat in revista de specialitate Nature, un experiment in care arata cum doi electroni aflati in locuri diferite, la 1,3 km distanta, au demonstrat o legatura clara, invizibila si instantanee.
Mai mult decat atat, noul studiu a eliminat cateva explicatii alternative cunoscute sub numele de "loopholes" (portite de scapare) din testele anterioare care lasau urme de indoiala asupra existentei acestei legaturi deduse de fizica cuantica.
Albert Einstein a argumentat intr-o lucrare stiintifica publicata in 1935 ca "infricosatoarea actiune la distanta" ("spooky action at a distance"), dupa cum a numit-o el, trebuie sa fie gresita si ca particulele ar trebuie sa aiba proprietati inca nedescoperite pentru ca un astfel de comportament contra-intuitiv sa poata fi explicat.
Einstein a refuzat sa accepte notiunea ca Universul ar putea sa se comporte intr-un fel atat de ciudat si, aparent, intamplator. Celebrul fizician era profund nemultumit de "incertitudinea" introdusa de teoria cuantica si a spus ca implicatiile acesteia seamana cu "a-i cere lui Dumnezeu sa dea cu zarul", scrie New York Times .
"Infricosatoarea actiunea la distanta" se refera la proprietatea obiecte separate de distante mari de a isi influenta reciproc si instantaneu comportamentele.
Ideea nu pare sa aiba sens in contextul experientelor zilnice, unde o schimbare pare sa se inregistreaza numai in urma unei interactiuni locale. Insa in ultimele decenii, s-au adunat dovezi stiintifice care indica faptul ca particulele pot intr-adevar sa "se incurce", actiune descrisa de fizicieni sub numele de "entanglement", astfel incat nu conteaza cat de departe se afla una de alta, vor fi intotdeauna conectate.
Experimentul din Delft este concludent pentru ca, in premiera, cercetatorii au inchis simultan doua potentiale portite de scapare.
Prima sugereaza ca particulele ar putea, cumva, sa isi sinconizeze comportamentul dinainte, in timp ce a doua presupune ca testul ar putea detecta doar un subset de perechi "incurcate".
Cercetatorii olandezi au descris experimentul lor ca pe un "test Bell lipsit de portite de scapare", referindu-se la un experiment propus in 1964 de fizicianul John Stewart Bell pentru a dovedi ca "actiunea infricosatoare la distanta" este reala.
Pentru a dovedi existenta acestui efect, echipa condusa de profesorul Ronald Hanson de la Institutul pentru Nanostiinte Kavli, din cadrul universitatii din Delft, a folosit doua diamante care contin mici capcane pentru electroni cu o proprietate magnetica numit de "spin" si au masurat toate perechile "incurcate", la o distanta de peste 1.3 km ce separa doua laboratoare. Pulsuri de microunde si energie laser au fost apoi utilizate pentru a conecta si pentru a masura "spinul" electronilor.
Distanta - masurata cu ajutorul unor detectoare amplasate in colturi opuse ale campusului - a asigurat ca nu s-a realizat niciun schimb de informatii intre cei doi electroni prin mijloace confidentiale in perioada de timp necesara pentru a efectua masuratorile.
Testele acestea au loc intr-o lume ciudata si incalcita. Potrivit mecanicii cuantice, particulele nu capata proprietati formale pana cand nu sunt masurate sau observate intr-un anumit fel. Pana atunci, ele pot sa existe, simultan, intr-unul sau mai multe locuri deodata. Odata masurate, ele patrund totusi intr-o realitate mai clasica, existand intr-un singur loc.
Experimentul a inchis astfel un capitol intr-o dezbatere stiintifica veche de 80 de ani, dar Hanson arata ca are, de asemenea, implicatii importante pentru viitor, avand in vedere ca criptografia sofisticata utilizeaza deja proprietatile cuantice pentru a garanta securitatea datelor.
Cu toate acestea, astfel de sisteme de criptare cuantica vor fi 100% sigure doar in cazul in care toate aceste "loopholes" sunt inchise, cum este cazul in sistemului Delft.
"Portitele pot fi usi de acces ascunse in sisteme", a declarat pentru Reuters Hanson. "Cand acoperi toate portitele, atunci adaugi un strat suplimentar de securitate si poti fi absolut sigur ca nu exista nicio posibilitate ca hackerii sa intre".
Dincolo de rezultatele imediate, fizicienii considera ca experimentul din Olanda reprezinta un pas major ce a fost facut in vederea unei mai bune intelegeri a universului liliputan, considerat multa vreme o "provincie periferica" a fizicii. Mecanica cuantica a avut deja un impact urias asupra industriei si tehnologiilor moderne. De exemplu, ea reprezinta fundamentul pentru computerele moderne si lasere.
Traducerea termenilor spooky și entanglement în limba română este cumva nefericită. Einstein nu era deloc înfricoșat, nici pentru el și nici în numele fizicii, atunci când a folosit termenul spooky. I se părea mai degrabă ciudat, curios. Astfel încât o traducere mai buna ar fi "acțiune ciudată la distanță", nu acțiune înfricoșătoare.
Deasemenea, folosirea termenului "încurcat" pentru a traduce entanglement este uşor nefericită. Particulele sunt mai degrabă conectate una la cealaltă, nu încurcate. Chiar dacă mot a mot traducerea este corectă, în ambele cazuri.
Din toate traducerile în limba română pe care le-am întâlnit până acum doar a dvs s-a referit la spooky ca fiind înfricoșătoare sau entanglement ca fiind încurcare.
Experimentul nu îl contrazice pe Einstein, dar sigur că titlul sună mai senzaționalist așa și a fost preluat ca atare. Einstein nu a negat existența quantum entanglement, ci spunea, așa cum se zice țn articol, că "particulele ar trebuie sa aiba proprietati inca nedescoperite pentru ca un astfel de comportament contra-intuitiv sa poata fi explicat". Există interpretări are mecanicii cuantice care nu necesită renunțarea la realism și determinism, cum este interpretare undelor pilot.
http://www.lovendal.ro/wp52/experimentul-cuantic-al-cercetatorilor-...
http://www.lovendal.ro/wp52/universul-holografic-este-toata-lumea-n...
http://m.hotnews.ro/stire/20525809
http://www.tudelft.nl/en/current/latest-news/article/detail/einstei...
V. si Universul Holografic = The Holographic Universe de Michael Talbot (mai ales sub-capitolul "Universul omnijectiv")
https://www.librariaonline.ro/practice/spiritualitate/diverse/unive...
http://projectavalon.net/The_Holographic_Universe_Michael_Talbot.pdf
https://docs.google.com/document/d/1eQ0nSSYX9-2Nwn9iGjgPebL3Jz3Xs8G...
http://banglaboipdf.blogspot.ro/2013/12/the-holographic-universe-by...
V. fisierul "Universul omnijectiv.doc" din:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/viitorul-1
Question reality !
You can go there, even though it doesn't exist.
Co-generarea universului / realitatii:
Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul (Antonie) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.
Kuei Ch'in [maestru Ch’an din sec. IX] said, "Not knowing is most intimate." (Your not knowing is the vastness of your own deep nature giving birth to the spattering galaxies, to the dark shapes of the trees in the courtyard, and to your own beating heart).” = “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”
Conex sa ne amintim de Norul Necunoasterii Divine si de hishiryo = a gandi din strafundul negandirii din Zen, precum si de dharma megha samadhi.
-
- Ştergere comentariu
-
Filmul Sucker punch = Evadare din realitate
(Opening Narration): Everyone has an angel, a guardian who watches over us. We can't know what form they'll take: One day old man. Next day, little girl. But don't let appearances fool you. They can be as fierce as any dragon. Yet they're not here to fight our battles, but to whisper from our heart, reminding us it is us, it's everyone of us who holds the power over the worlds we create. We can deny our angels exist, convince ourselves they can't be real. But they show up anyway, at strange places, and at strange times. They can speak through any character we can imagine. They'll shout through demons if they have to, daring us, challenging us to fight.
You have all the weapons you need, you always had them... NOW USE IT!
If you don't stand for something, you'll fall for anything!
For those who fight for it, life has a flavor the sheltered will never know.
The fifth thing is a mystery. It is the reason; it is the goal. It will be a deep sacrifice and a perfect victory. Only you can find it. And if you do, it will set you free.
And finally, this question: The mystery of whose story it will be, of who draws the curtain, of who sets the stage. Who is it that chooses our steps in the dance, who drives us mad, lashes us with whips and crowns us with victory when we survive the impossible? Who is it, that does all these things? Who honors those we love with the very life we live? Who sends monsters to kill us and at the same time sings we will never die? Who teaches us whats real and how to laugh at lies? Who decides why we live and what we die to defend? Who chains us and who holds the key that can set us free? It’s you, you have all the weapons you need, now FIGHT !
https://www.rottentomatoes.com/m/sucker_punch_2011/quotes/
....................................................................
Filmele: Sucker punch = Evadare din realitate, Serenity = Calmul dinaintea furtunii, Ready player one = Sa inceapa jocul, Doom Patrol, Etajul 13, Dark City, Seria Matrix, Vanilla Sky, Inception, Zoe (Ewan Mc Gregor), holospatiul din Star Trek, The Deaths of Ian Stone, Repo Men, Nosso Lar, serialul Westworld, Nirvana, Sfarsitul copilariei (cartea), Planeta interzisa = Forbidden Planet (1956), Odd Thomas.
........................................................................
Matrix:
Neo : What are you trying to tell me? That I can dodge bullets?
Morpheus : No, Neo. I'm trying to tell you that when you're ready, you won't have to.
Morpheus : This is your last chance. After this, there is no turning back. You take the blue pill - the story ends, you wake up in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill - you stay in Wonderland and I show you how deep the rabbit-hole goes.
Morpheus : What is real? How do you define 'real'? If you're talking about what you can feel, what you can smell, what you can taste and see, then 'real' is simply electrical signals interpreted by your brain.
Morpheus : Neo, sooner or later you're going to realize just as I did that there's a difference between knowing the path and walking the path.
Morpheus : You have to let it all go, Neo. Fear, doubt, and disbelief. Free your mind.
Morpheus : I imagine that right now, you're feeling a bit like Alice. Hmm? Tumbling down the rabbit hole?
Neo : You could say that.
Morpheus : I see it in your eyes. You have the look of a man who accepts what he sees because he is expecting to wake up. Ironically, that's not far from the truth. Do you believe in fate, Neo?
Neo : No.
Morpheus : Why not?
Neo : Because I don't like the idea that I'm not in control of my life.
Morpheus : I know *exactly* what you mean. Let me tell you why you're here. You're here because you know something. What you know you can't explain, but you feel it. You've felt it your entire life, that there's something wrong with the world. You don't know what it is, but it's there, like a splinter in your mind, driving you mad. It is this feeling that has brought you to me. Do you know what I'm talking about?
Neo : The Matrix.
Morpheus : Do you want to know what it is?
Neo : Yes.
Morpheus : The Matrix is everywhere. It is all around us. Even now, in this very room. You can see it when you look out your window or when you turn on your television. You can feel it when you go to work... when you go to church... when you pay your taxes. It is the world that has been pulled over your eyes to blind you from the truth.
Neo : What truth?
Morpheus : That you are a slave, Neo. Like everyone else you were born into bondage. Into a prison that you cannot taste or see or touch. A prison for your mind.
Morpheus : Have you ever had a dream, Neo, that you were so sure was real? What if you were unable to wake from that dream? How would you know the difference between the dream world and the real world?
Morpheus : I'm trying to free your mind, Neo. But I can only show you the door. You're the one that has to walk through it.
Neo : Why do my eyes hurt?
Morpheus : You've never used them before.
Morpheus : What are you waiting for? You're faster than this. Don't think you are, know you are. Come on. Stop trying to hit me and hit me.
Morpheus : How did I beat you?
Neo : You... you're too fast.
Morpheus : Do you believe that my being stronger or faster has anything to do with my muscles in this place? Do you think that's air you're breathing now?
Neo : I know kung fu.
Morpheus : [eyeing him, hand on chin] Show me.
Neo : I thought it wasn't real
Morpheus : Your mind makes it real
Neo : If you're killed in the matrix, you die here?
Morpheus : The body cannot live without the mind
Morpheus : The Matrix is a system, Neo. That system is our enemy. But when you're inside, you look around, what do you see? Businessmen, teachers, lawyers, carpenters. The very minds of the people we are trying to save. But until we do, these people are still a part of that system and that makes them our enemy. You have to understand, most of these people are not ready to be unplugged. And many of them are so inured, so hopelessly dependent on the system, that they will fight to protect it.
[Neo's eyes suddenly wander towards a woman in a red dress]
Morpheus : Were you listening to me, Neo? Or were you looking at the woman in the red dress?
Neo : I was...
Morpheus : [gestures with one hand] Look again.
[the woman in the red dress is now Agent Smith, pointing a gun at Neo's head; Neo ducks]
Morpheus : Welcome to the desert of the real.
Morpheus : [to Neo who is choosing the red pill] Remember... all I'm offering is the truth. Nothing more.
https://www.imdb.com/title/tt0133093/characters/nm0000401
