Cartea / Poarta:
“Eu Sunt Acela = I am That”
de Nisargadatta Maharaj
(Editura Herald)
Se poate lucra direct in timp ce se citeste / traieste.
Merita incercat. Cine vrea si are curaj.
V. fisierele atasate postarii, cu textul complet, biografie etc [sub titlu, deasupra imaginilor]
“Î: Ce ne face să fim serioşi?
M: Compasiunea stă la baza seriozităţii. Compasiunea faţă de tine însuţi şi faţă de alţii, născută
din suferinţă, din a ta şi din a altora.
Î: Trebuie oare să sufăr pentru a fi serios?
M: Nu-i nevoie, dacă eşti sensibil şi dacă, la fel ca Buddha, reacţionezi la amărăciunile altora. Dar
dacă eşti fără inimă şi nemilos, propria ta suferinţă te va face să pui întrebările inevitabile.
Î: Eu constat că sufăr, dar nu îndeajuns. Viaţa este dezagreabilă, dar suportabilă. Micile mele
plăceri compensează micile mele dureri şi, în ansamblu, o duc mai bine decât majoritatea oamenilor pe
care îi cunosc. Eu ştiu că condiţia mea este precară şi că în orice clipă pot fi înghiţit de o calamitate.
Trebuie oare să aştept ca o criză să mă pună pe calea adevărului?
M: Din clipa în care ai perceput fragilitatea condiţiei tale, eşti deja trezit. Acum caută să rămâi
treaz, acordă atenţie, investighează, examinează şi descoperă greşelile pe care le comite mintea ta şi
corpul tău, şi renunţă la ele.
Î: Tu nu mai ai dorinţe şi frici?
M: Destinul meu a fost să mă nasc un om simplu, un om de rând, un umil comerciant, cu puţină
educaţie formală. Viaţa mea a fost cât se poate de obişnuită, cu dorinţe şi frici obişnuite. Când, prin
credinţa avută în maestrul meu şi dând ascultare cuvintelor lui, am realizat adevărata mea fiinţă, am
lăsat în urmă natura mea umană să se îngrijească de ea însăşi, până când soarta îi va fi pecetluită.
Î: Tu nu te temi de moarte?
M: Eu sunt deja mort.
Î: În ce sens?
M: Eu sunt de două ori mort. Sunt mort nu numai pentru corpul meu, ci şi pentru mintea mea.
Î: Păi, nu arăţi mort deloc.
M: Tu eşti cel care o spui! Tu pari să îmi cunoşti starea mai bine decât o cunosc eu!
Î: îmi pare rău. Dar pur şi simplu nu înţeleg. Tu zici ca eşti fără de trup şi fără de minte, în vreme
ce eu te văd plin de vitalitate şi capabil să te exprimi clar şi precis.
M: Nu spune: "toţi sunt conştienţi". Spune: "există conştiinţă" - în care totul apare şi dispare. Minţile
noastre sunt doar valuri pe suprafaţa oceanului conştiinţei. Ca valuri, ele vin şi se duc. Ca ocean, ele
sunt infinite şi eterne. Cunoaşte-te pe tine însuţi ca fiind oceanul fiinţei, matca întregii existenţe. Toate
astea sunt, desigur, metafore; realitatea este dincolo de orice descriere. Tu nu poţi s-o cunoşti decât
fiind realitatea însăşi.
Î: Căutarea acesteia merită oare osteneala?
M: Fără ea totul este osteneală. Dacă vrei să trăieşti sănătos, dacă vrei să fii creativ şi fericit şi să
ai infinite bogăţii de împărtăşit, caută ceea ce eşti. În timp ce mintea este centrată în corp iar conştiinţa
este centrată în minte, Conştienţa este liberă. Corpul are imboldurile lui, iar mintea durerile şi plăcerile ei.
Conştienţa este neataşată şi neclintită. Ea este limpede, tăcută, paşnică, ageră şi netemătoare, fără
dorinţă şi fără frică. Meditează asupra ei ca fiind fiinţa ta autentică, încearcă să fii ea în viaţa ta zilnică, şi
atunci o vei realiza în toată plenitudinea ei. Mintea este interesată de ceea ce se întâmplă, pe când
Conştienţa este interesată de mintea însăşi. Copilul urmăreşte jucăria, dar mama priveşte copilul, nu
jucăria. Privind neobosit, eu am devenit cu totul gol şi odată cu starea aceea de gol totul s-a întors la
mine cu excepţia minţii. Am descoperit că mi-am pierdut mintea în mod iremediabil.
Î: în clipa aceasta, când ne vorbeşti, eşti inconştient?
M: Nu sunt nici conştient , nici inconştient, eu sunt dincolo de minte şi de diversele ei stări şi
condiţii. Distincţiile sunt create de minte şi se aplică numai minţii. Eu sunt însăşi Conştiinţa pură,
Conştienţa neîntreruptă faţă de tot ceea ce este. Eu sunt într-o stare mult mai reală decât a ta. Eu nu
sunt tulburat de distincţiile şi de separaţiile care alcătuiesc o persoană. Atâta timp cât corpul durează, el
are, ca oricare altul, nevoile lui, însă procesul meu mental a luat sfârşit.
Î: însă tu te comporţi ca o persoană care gândeşte.
M: De ce nu? însă gândirea mea, ca şi digestia mea, este inconştientă şi practică.
Î: Dacă gândirea ta este într-adevăr inconştientă, cum de ştiu că este corectă?
M: Nu există dorinţă şi nici frică care să o zădărnicească. Ce ar putea să o facă incorectă? Odată
ce mă cunosc pe mine însumi şi ceea ce reprezint, nu mai am nevoie să mă supraveghez tot timpul.
Când ştii că ceasul tău arată timpul corect, tu nu mai şovăi de fiecare dată când ÎI consulţi.
Î: În clipa asta chiar, cine vorbeşte dacă nu mintea?
M: Cel care aude întrebarea, răspunde la ea.
Î: Dar cine este el?
M: Nu cine, ci ce? Eu nu sunt o persoană în sensul pe care îl dai tu cuvântului, cu toate că eu pot
să par o persoană-pentru tine. Eu sunt acel ocean infinit de conştiinţă în care se întâmplă totul. Eu sunt
de asemenea dincolo de întreaga existenţă şi cunoaştere, beatitudinea pură a existenţei. Nu este nimic
de care să mă simt separat, prin urmare eu sunt totul. Eu nu sunt nici un lucru, eu nu sunt nimic. Aceeaşi
putere care face focul să ardă şi apa să curgă, care face seminţele să încolţească şi copacii să crească,
mă face pe mine să răspund la întrebările tale. În mine nu este nimic personal, cu toate că limbajul şi
stilul ar putea să pară personale. O persoană este un tipar prestabilit de dorinţe şi gânduri şi de acţiuni
care decurg din ele; nu există un astfel de tipar în cazul meu. Nu există nimic pe care să-l doresc sau de
care să mă tem - cum ar putea să existe vreun tipar?
Î: Cu siguranţă, tu vei muri.
M: Viaţa va scăpa, corpul va muri, dar asta nu mă va afecta câtuşi de puţin. Dincolo de spaţiu şi de
timp sunt eu, fără cauză, fără a cauza, şi cu toate acestea eu sunt chiar matricea existenţei.
Î: îmi este permis să întreb cum ai ajuns la condiţia ta prezentă?
M: Învăţătorul meu mi-a spus să mă ţin de simţământul "eu sunt" cu tenacitate şi să nu mă
depărtez de el nici măcar o clipă. Am făcut tot ce s-a putut ca să-i urmez sfaturile şi într-un timp relativ
scurt am realizat în mine însumi adevărul învăţăturii sale. Tot ce am făcut a fost să-mi amintesc în mod
constant învăţătura sa, chipul său, cuvintele sale. Aceasta a cauzat sfârşitul minţii .În nemişcarea minţii
eu m-am văzut aşa cum sunt - eliberat.
Maharaj: Lumea-i doar un spectacol strălucitor şi gol. Ea este, şi totuşi nu-i. Este acolo atâta timp
cât vreau să o văd şi să iau parte la ea. Atunci când încetează să-mi pese, ea se dizolvă. Ea nu are nici
o cauză şi nu serveşte nici unui scop. Lumea se întâmplă pur şi simplu atunci când suntem distraţi,
neatenţi. Ea pare să fie exact aşa cum se înfăţişează, dar ea nu are nici adâncime nici înţeles. Numai
spectatorul este real, numeşte-l Sinele sau Atma. Pentru Sine lumea nu-i decât un spectacol plin de
culoare, de care el se bucură atâta timp cât durează şi pe care îl dă uitării de îndată ce se sfârşeşte. Tot
ceea ce se întâmplă pe scenă îl face să tremure de groază sau să se tăvălească de râs; totuşi, el este
tot timpul conştient că e doar un spectacol. Fără dorinţă sau frică, el se bucură de spectacol pe măsură
ce acesta se întâmplă.
Întrebare: Persoana cufundată în lume are o viaţă plină de multe parfumuri. Ea râde şi plânge,
iubeşte şi urăşte, doreşte şi se teme, suferă şi se bucură. Insă jnaninul, cel lipsit de dorinţă şi de frică, ce
viaţă are el? Nu rămâne el însingurat şi gol în atitudinea sa distantă?
M: Starea sa nu este atât de dezolantă; ea are gustul beatitudinii nediluate, pure, fără cauză. El
este fericit şi pe deplin conştient că fericirea este chiar natura sa şi că nu este nevoie ca el să facă ceva,
sau să se străduiască să obţină ceva pentru a o asigura. Ea îl urmează, mai reală decât trupul, mai
aproape decât mintea însăşi. Tu îţi închipui că fără cauză nu poate exista fericire. Pentru mine, fericirea
care ar depinde de vreun lucru ar fi o cumplită nenorocire. Plăcerea şi durerea au cauze, pe când starea
mea este a mea personală, totalmente fără cauza, indepedentă, inatacabilă.
Î: Ca o piesă pe scenă?
M: Piesa a fost scrisă, pregătită şi repetată. Lumea se revarsă pur şi simplu în existentă din nimic
şi se întoarce în nimic.
Î: Şi totuşi, tu funcţionezi.
M: Când eşti ameţit, tu vezi lumea învârtindu-se în jurul tău. Obsedat de ideea de mijloace şi scop,
de muncă şi rost, tu mă vezi funcţionând aparent. În realitate, eu doar privesc. Indiferent ce se face, se
face pe scenă. Bucurie şi tristeţe, viaţă Şi moarte - toate sunt reale pentru omul aflat în sclavie; pentru
mine, ele fac parte din spectacol, sunt tot atât de reale ca spectacolul însuşi. Se poate ca eu să percep
lumea ca şi tine, dar tu crezi că faci parte din ea, pe când eu o văd ca pe o picătură irizată în vasta
întindere a conştiinţei.
Î: Noi toţi îmbătrânim. Vârsta înaintată nu este plăcută - toate durerile şi chinurile, slăbiciunea şi
sfârşitul care se aproprie. Cum se simte un jnanin ca om bătrân? Cum vede Sinele lui lăuntric propria sa
bătrâneţe?
M: Pe măsură ce îmbătrâneşte, ei devine tot mai fericit şi mai paşnic, în cele din urmă, el se duce
acasă. Asemenea unui călător care, apropiindu-se de destinaţia sa, îşi adună bagajele, el părăseşte
trenul fără regret.
Î: Există, cu siguranţă, o contradicţie. Se spune că un jnanin este dincolo de orice schimbare.
Fericirea sa nici nu creşte, nici nu descreşte. Cum poate el să devină mai fericit fiindcă devine mai
bătrân, şi asta în ciuda slăbiciunii fizice?
M: Nu există nici o contradicţie. Mosorul destinului se apropie de capăt - mintea este fericită.
Ceaţa existenţei trupeşti se ridică - povara trupului devine mai mică pe zi ce trece.
Î: Hai să presupunem că jnaninul este bolnav. A contractat o febră şi fiecare articulaţie îl doare şi îl
arde. Care este starea minţii lui?
M: Fiecare senzaţie este contemplată într-o perfectă stare de linişte. Nu există nici o dorinţă pentru
acea senzaţie, nici un refuz. Ea este aşa cum este şi jnaninul o priveşte cu un zâmbet de detaşare
afectuoasă.
Î: Poate că el este detaşat de propria lui suferinţă, dar ea continuă să fie acolo.
M: Ea este acolo, dar asta nu contează. Indiferent de starea în care mă aflu, eu o văd ca pe o
stare a minţii care trebuie acceptată aşa cum este.
Î: Durerea este durere. Tu o experimentezi la fel ca toata lumea.
M: Cel care experimentează corpul, experimentează durerile şi plăcerile lui. Eu nu sunt nici corpul,
nici experimentatorul corpului.
Î: Să zicem că ai vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Căsătoria ta a fost stabilită, celebrată şi
împlinită, iar îndatoririle familiale te năpădesc din toate părţile. Cum te-ai simţi?
M: întocmai cum mă simt acum. Tu continui să spui că starea mea interioară este modelată de
evenimente externe. Nu este deloc aşa. Indiferent de ceea ce se întâmplă, eu rămân. La rădăcina fiinţei
mele este Conştienţa pură, un grăunte de lumină intensă. Acest grăunte de lumină, prin însăşi natura sa,
radiază şi creează imagini în spaţiu şi evenimente în timp - fără efort şi în mod spontan. Cât timp el este
pur şi simplu conştient, nu există probleme. Dar când mintea discriminatoare ia fiinţă şi creează distincţii,
se ivesc plăcerea şi durerea. În timpul somnului mintea este în suspensie, şi la fel sunt durerea şi
plăcerea. Procesul creaţiei continuă, dar faptul nu este remarcat. Mintea este o formă de conştiinţă, iar
conştiinţa este un aspect al vieţii. Viaţa creează toate lucrurile, dar Supremul este dincolo de orice.
Î: Supremul este stăpânul, iar conştiinţa - servitorul său.
M: Stăpânul este în conştiinţă, nu dincolo de ea. În termeni de conştiinţă, Supremul este în acelaşi
timp creaţia şi disoluţia, concretizarea şi abstractizarea, focarul şi universalul. De asemenea, e! nu este
nici una din toate astea. Cuvintele nu ajung acolo, nici mintea.
Î: Jnaninul pare să fie o fiinţă foarte singuratică, complet solitară.
M: EI este singur, dar el este totul. El nu este nici măcar o fiinţă. El este fiinţarea tuturor fiinţelor.
Nici măcar asta. Nici un cuvânt nu se aplică. El este ceea ce este - pământul din care creşte totul.
Î: Ţie nu ţi-e frică de moarte?
M: Am să-ţi spun cum a murit gurul meu. După ce a anunţat ca sfârşitul îi era aproape, el a încetat
să mai mănânce, dar fără sa-şi schimbe rutina vieţii zilnice. În a unsprezecea zi, la ora rugăciunii, în timp
ce cânta şi bătea viguros din palme, el a murit subit! Chiar aşa, între două mişcări, ca o lumânare stinsă
dintr-o suflare. Fiecare moare aşa cum trăieşte. Eu nu mă tem de moarte pentru că nu mi-e frică de
viaţă. Eu trăiesc o viaţă fericită şi voi muri o moarte fericită. Nenorocirea este să fii născut, nu să mori.
Totul depinde de cum priveşti.
Î: Nu poate fi dată nici o dovadă despre starea ta. Tot ce ştiu despre ea este ceea ce spui tu. Tot
ce văd eu, este un om bătrân, foarte interesant.
M: Tu eşti bătrânul interesant, nu eu! Eu nu m-am născut niciodată. Cum aş putea să
îmbătrânesc? Ceea ce par eu a fi pentru tine există numai în mintea ta. Eu nu sunt preocupat de asta.
Î: Chiar şi ca vis, tu eşti un vis cât se poate de neobişnuit.
M: Eu sunt un vis care te poate trezi. Vei avea dovada acestui fapt chiar în trezirea ta.
Î: Imaginează-ţi că ajunge la tine vestea că eu am murit. Cineva îţi spune: "îl cunoşteai pe cutare?
Află că a murit". Care ar fi reacţia ta?
M: Aş fi foarte fericit să te am înapoi acasă. Cu adevărat bucuros să te văd ieşit din această
prostie.
Î: Care prostie?
M: De a gândi că te-ai născut şi că vei muri, că tu eşti un corp folosind o minte şi alte asemenea
absurdităţi. În lumea mea nimeni nu se naşte şi nimeni nu moare. Unii oameni se duc într-o călătorie şi
vin înapoi, unii nu pleacă niciodată. Dar în ce fel schimbă asta situaţia, de vreme ce ei călătoresc pe
tărâmuri de vis, fiecare cufundat în propriul său vis? Numai trezirea este importantă. Este suficient să
recunoşti pe "eu sunt" ca realitate, şi de asemenea ca iubire.
Î: Lucrurile se petrec aşa cum vrei tu să se petreacă, ori tu vrei ca ele să se petreacă aşa cum se
petrec?
M: Şi una, şi alta. Accept şi sunt acceptat. Eu sunt totul şi toate sunt "eu". Fiind lumea, eu nu mă
tem de lume. Fiind totul, de ce anume să mă tem? Apa nu se teme de apă, nici focul de foc. De
asemenea, eu nu mă tem, deoarece nu sunt nimic care să poată experimenta frica, sau care să poată fi
în pericol. Nu am formă, nici nume. Ataşamentul de un nume şi o formă e cel care dă naştere fricii. Eu
nu sunt ataşat. Eu sunt nimicul, iar nimicul nu se teme de nici un lucru. Dimpotrivă, toate lucrurile se tem
de Nimic, căci atunci când un lucru atinge Nimicul, el devine nimic. Nimicul este ca un puţ fără fund; tot
ce cade în el, dispare.
I: Nu este Dumnezeu o persoană?
M: Cât timp îţi închipui că tu eşti o persoană, El este, de asemenea, o persoană. Atunci când eşti
totul, tu îl vezi ca fiind totul.
Î: Pot eu să schimb faptele schimbându-mi atitudinea?
M: Atitudinea este faptul. Să luăm mânia. Pot să fiu furios, umblând prin cameră de la un capăt la
altul; în acelaşi timp, eu sunt ceea ce sunt - un centru de înţelepciune şi iubire, un atom de existenţă
pură. Totul se domoleşte, iar mintea se transformă treptat în tăcere.
Î: Cu toate acestea, şi tu eşti mânios uneori.
M: Pe cine să fiu mânios şi pentru ce? Mânia apare şi se dizolvă în clipa în care îmi amintesc de
mine însumi. Totul este un joc de guna. Atunci când mă identific cu ele, sunt sclavul lor. Când stau
separat, sunt stăpânul lor„
Î: Poţi influenţa lumea prin atitudinea ta? Separându-te de lume, pierzi orice speranţă de a o salva.
M: Cum ar putea fi astfel? Totul este eu însumi, nu pot eu să mă ajut pe mine însumi? Nu mă
identific cu nimeni în particular, căci eu sunt totul - atât ceea ce este particular, individual, cât şi ceea ce
este universal.
Î: Atunci poţi să mă ajuţi pe mine, persoana particulară?
M: Dar eu te ajut întotdeauna din interior. Sinele meu şi Sinele tău sunt una. Eu ştiu asta, dar tu
nu. Asta-i toată deosebirea - şi ea nu poate să dureze.
Î: Şi cum ajuţi tu întreaga lume?
M: Gandhi este mort, totuşi mintea lui străbate pământul. Gândirea unui jnanin pătrunde
umanitatea şi lucrează fără încetare pentru totdeauna. Fiind anonimă, provenind din interior, ea este
mult mai puternică şi mai imperioasă. Iată cum se îmbunătăţeşte lumea - interiorul ajutând şi
binecuvântând exteriorul. După ce un jnanin moare, el nu mai este, în acelaşi sens în care un râu nu mai
este atunci când trece în mare; numele, forma, nu mai sunt, dar apa rămâne şi devine una cu oceanul.
Când un jnanin se uneşte cu mintea universală, toată bunătatea şi înţelepciunea Iui devin moştenirea
umanităţii şi înalţă sufleteşte fiecare fiinţă umană. “
Comentariu:
În ultimă instanţă nu e necesară nici o carte, nici un studiu teoretic. Pentru că (parafrazându-l) pe Shri Ramakrishna (prezent şi în Encyclopaedia Britannica, ca şi Ramana Maharishi) toate cărţile (chiar şi cele sfinte, dacă sunt privite profan, iar nu ca nişte Porţi ale Puterii) nu fac altceva decât să spună că Există: Dumnezeu / Adevărul / Realitatea Profundă / Sinele / Tat (lb. sanscrită) / Çela (lb. franceză) / Ainseité (lb. franceză) / Aşa – itate. Şi că merită căutat practic, realizat în propria fiinţă a fiecăruia. Cărţile sapienţiale propun şi un algoritm practic de lucru cu noi înşine. Deci ne ajută să ne întărim convingerea aceasta. Dar practica căutării / călătoriei / trezirii de-abia urmează. Şi ea implică: trupul, mintea, afectivitatea, psihismul şi respiraţia etc – toată fiinţa noastră. Shri Ramakrishna: „Toate religiile sunt drumuri care duc la Acelaşi (Dumnezeu). Dar drumul nu e Dumnezeu.” Disciplinele sapienţiale (Yoga, Zen, Artele Marţiale ca Do etc) nu se învaţă din cărţi, ci prin practică / trăire / simţire / făcut exerciţii (termenul „exerciţiu” înseamnă „a-mi exercita dreptul / starea de a fi” ); mai degrabă: nu eu le fac, ci mă las fasonat de ele. Spiritul nu Se supune exerciţiilor / tehnicilor. Dar exerciţiile ne deschid în faţa Spiritului (îmi topesc blocajele mele faţă de Spirit). Dumnezeu nu poate fi cunoscut (cu mintea etc), dar poate fi experimentat / gustat / trăit /simţit (în măsura în care o permite El).
Notă: Prea multă minte (raţională/intelectuală/cunoaştere teoretică) strică, devenind un obstacol în calea Realizării (de Sine <în sensul Tradiţiei din India> ). „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.” – nu e doar un aforism pietist! Intelectul/raţiunea (ca şi egoul, de altfel) e doar un instrument care trebuie corect folosit şi integrat cu instinctul, intuiţia şi afectivitatea. Mintea există şi independent de creier, după cum Viaţă există atât înainte, cât şi după moartea corpului fizic/trupului. Mintea generează creierul (iar nu invers) şi se exprimă sub forma gândirii omeneşti prin intermediul lui. Lumea are natura visului/minţii, fiind Mintea Universală. Originea Minţii / conştiinţei (de mine, de lume, de Sine) / conştienţei / atenţiei este în Inimă (nu cea fizică). [O dovadă brută în acest sens sunt fenomenele de transfer de personalitate/amintiri etc de la donatorii la receptorii de inimi transplantate. Teoria memoriei celulare. Bibliografie: Paul Pearsall, Ph.D., de la Princeton University, cu cartea sa „The Heart's Code: Tapping the Wisdom and Power of our Heart Energy”; Gary E. Schwartz, M.D. şi Linda Russek, PhD, de la Arizona University, cu cartea lor „The Living Energy Universe”; Claire Sylvia, cu cartea sa de mărturisiri „A change of heart: a Memoir”; Larry Dossey M.D., fost Chief of Staff of Medical City Dallas Hospital cu cartea "Healing Words,"; Dr. Candace Pert, professor in the department of physiology and biophysics at Georgetown University, consideră că "the mind is not just in the brain, but also exists throughout the body." etc] Yoga constă în supresiunea stărilor/fluctuaţiilor (substanţei) mentale / conştiinţei. O dată valurile pacificate/liniştite, prin transparenţa apei limpezi a Oceanului (substanţa mentală universală / a se vedea filmul „Solaris” al lui Tarkovski, după romanul lui Stanislav Lem) – putem vedea „fundul apei” / Miezul / pe Creator. Şi de aici începe marea aventură / călătorie / taină a Împărăţiei Cerurilor, care este scopul fără scop al tuturor fiinţelor, a tot ceea ce există.
„Eu sunt Cel care Este.” (Facerea), „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa I, 8), „În El trăim, ne mişcăm şi suntem.” (Fapte XVII, 28), „Hristos este toate (totul) şi în toţi.” (Coloseni III, 11), El „împlineşte toate în toţi.” (Efeseni I, 23).
Iar dacă atâţia oameni deştepţi (vârfurile umanităţii) susţin aceasta, cine suntem noi ca să îi contrazicem (măcar trebuie să luăm în consideraţie cu seriozitate spusele lor, să le verificăm şi să vedem dacă sunt adevărate. Cum spunea Buddha: „Nu credeţi ceva pentru că aşa spune societatea, părinţii, educatorii sau maeştrii voştri, ori obişnuinţele/preconcepţiile voastre / aşa zisul bun simţ comun, cărţile voastre, sau istoria înregistrată etc – aflaţi, practicaţi, realizaţi şi vedeţi prin proprie experienţă ce şi cum.” Adevărul nu poate fi cunoscut cu mintea raţională, dar poate fi experimentat / trăit / simţit. „La prise de conscience de la Verité.” (Despre care vorbeşte Mircea Eliade.)
Şi pentru ca „să nu ne spargem dinţii noştri de lapte în nuca tare a Scripturilor” (cum spun Sfinţii Părinţi) şi pentru că „Atunci când mirenii se apucă să citească Scripturile [şi nu le înţeleg cum trebuie] – atunci apare erezia şi rătăcirea.”
Să facem / trăim:
Rugăciunea
(pentru a înţelege Mitul / Scriptura Realităţii – a lui Dumnezeu)
Dar nu exista fara rugăciune, ridicare a mintii pe alt plan de cunoastere, pe planul intalnirii personale cu Dumnezeu, Care Se revarsa ca lumina : "In lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 36, 9). Acelasi principiu este valabil si pentru contemplarea in Sfanta Scriptura a stratului ascuns al cuvintelor lui Dumnezeu : "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum¬nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa pri¬mesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10).
"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu Dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei. Dar ina¬inte de a fi vazut si luat si patimit acestea, sa nu va amagiti pe voi insiva si sa socotiti pe nedrept ca sunteti ceva, nefiind nimic (Gal. VI, 3). Si sa nu va inchipuiti, fiind cazuti din constiinta, ca sunteti duhovnicesti, ina¬inte de a fi luat pe Duhul Sfant" (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).
"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)
“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)
Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)
„Atunci încep să se întâmple lucruri minunate, care nu pot fi descrise în cuvinte... Iar pentru noi [încuiaţii] acesta este sfârşitul tuturor poveştilor... Pentru ei [cei care se trezesc] însă n-a fost decât începutul poveştii adevărate. Toată existenţa lor în aceasta lume şi toate aventurile lor... n-au fost decât coperta şi prima pagină; acum, în sfârşit, începeau Capitolul Unu al Măreţei Poveşti, pe care nimeni pe pământ n-a citit-o, povestea care nu se sfârşeşte niciodată, povestea în care fiecare capitol e mai bun decât cel dinaintea lui.” (C. S. Lewis – Cronicile din Narnia. Ultima bătălie)
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/490468/Ramana-Maharshi
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/490432/Ramakrishna
....................
- Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 16, 2009 la 6:53pm
- Ştergere comentariu
-
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 16, 2009 la 7:03pm
- Ştergere comentariu
Un frate a zis lui avva Antonie (cel Mare) : Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul : nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu.
Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand :
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand : Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.
Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.
Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas zicandu-mi : smerenia.
S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul : Ati auzit Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis : Voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor batranul : Zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : Nu putem face aceasta. Zis-a lor batranul : De nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea una s-o suferiti. Zis-au lui : Nici aceasta nu putem. Zis-a batranul : Daca nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei : Nici aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau : Fa-le putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.
-
- Ştergere comentariu
Un avocat renumit, devotat lui Padre Pio povesteşte
-"Odată mă aflam în vechea biserică a mănastirii pentru a asculta sfânta liturghie, lunga liturghie [3 ore si ceva !] a lui Padre Pio şi, chiar în momentul înălţării ostiei, m-am distras gândindu-mă la altceva, rămânând în picioare, singurul în mijlocul mulţimii de credincioşi ingenunchiaţi. Pe neaşteptate am fost lovit de un parfum de violete penetrant, care m-a făcut sa mă întorc la realitate, şi privind în jur am îngenuncheat dar fără să mă gândesc la acel parfum straniu.
Ca de obicei după liturghie m-am dus să-l salut pe Padre Pio, care m-a primit cu această replică "Ce, astăzi erai un pic ameţit?”
-"Da Padre, astăzi am fost un pic distrat. Dar din fericire m-a trezit parfumul Dvs…”
-"Dar care parfum, ţie îţi trebuie palme…”
-
- Ştergere comentariu
In timp ce citesc, sa fac ce zice el-Inteleptul acolo: sa ma uit in mine, sa fiu atent la mine, la Inima mea...
[sa incearc] Sa traiesc ce zice el, sa vad in mine adevarul spuselor lui.
Nu e o carte ci o Prezenta Vie.
In fata Sfintilor si Inteleptilor trebuie sa lasam de-o parte prejudecatile noastre si tot ce stim si am invatat si sa ii ascultam pe ei ce zic si ne invata.
"Fiti piosi, dar nu fiti idioti !" (Ramakrishna)
"Credinta constienta este libertate.
Credinta emotionala este sclavie.
Credinta mecanica este prostie."
Credinta fara faptele bune corespunzatoare e moarta.
Intrebarile cuiva (chiar daca sunt valide) nu sunt valabile pt altcineva. Ptca nu sunt ale lui (nu si le pune el insusi).
Ce defineste un zeu? Suma puterilor [pe care le are / sunt reale] sau modul cum le foloseste ?!
All stories are stories of our own lives. About mySelf.
Vezi tu... ce si cum.
-
- Ştergere comentariu
V. si:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ramana-cineva-care-a-reusit
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/jivanmukta-1
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/realitatea-de-care-nu-ne-dam
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/3496555:BlogPost:28987
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zen-din-nou
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cel-care-cauta
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/cine-este-dumnezeu
-
- Ştergere comentariu
Citate din filmul "Taken", dar care vin de demult:
„Faptul ca esti mereu ingrijorat / plin de griji te impiedica sa fii tu Insuti.”
"Oamenilor mari le este greu pentru ca au uitat sa accepte lucrurile."
-
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti. "
-
- Ştergere comentariu
"Fii fericit, e intaia indatorire!"
Despre Dumnezeire [Care e esenta noastra / din noi, fiind Sinele] se poate spune doar: "Sat/Existenta - Chit/Constienta - Ananda/Beatitudine". Dar mai bine e sa iubim Tacerea.
-
- Ştergere comentariu
"Voi pune legea Mea in inimile lor, si o voi scrie in mintile lor, asa incat nu va mai fi nevoie sa se invete unul pe altul: 'Cunoaste-L pe Domnul', ci ei-insisi de la ei o vor sti'" [Isaia]
Sinele = miezul de Divin din noi [din oricine si orice]
.................................
- Comentariu publicat de Bdi pe August 13, 2010 la 11:17am
- Ştergere comentariu
-
- Ştergere comentariu
Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva înaceastă iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şinici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţiseparat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs.creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizeazăexperimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creeazăsinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ceanume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoicmind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care esteconştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund,compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs.vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin][Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oameniiprofund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "
http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle
One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:
“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”
Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.
-
- Ştergere comentariu
Nu exista Lumina sau intuneric
'New Age si religiile cred in existenta 'luminii' si a 'intunericului', dar nu exista nici lumina, nici intuneric', spuse Vocea. 'Acestea sunt iluzii. Conceptul ca este nevoie de lumina pentru a echilibra intunericul este total gresit, iar credinta in existenta luminii este un concept la fel de separator ca si cel al credintei in intuneric. A crede in 'lumina', inseamna a crede in 'intuneric', astfel incat credinta in 'lumina' creeaza iluzia energiei sale polare - 'intunericul'. Mai mult decat atat, acestea sunt expresii ale Mintii separate de intreg. Lumina si intunericul sunt iluzii ale Retelei, create cu scopul de a cauza separare, conflict si frica. Infinitul nu este mai luminos decat este mai intunecat. Este armonia si echilibrul a tot ce este. Nu este bun sau rau, lumina sau intuneric, negru sau alb, masculin sau feminin; doar este - intregimea a tot. La fel nu exista nici demoni,' a spus vocea. 'Daca Iubirea Infinita este totul, iar restul este iluzie, cum pot fi demonii altceva decat iluzii? Sunt holograme proiectate in imaginatia mintilor infricosate si manipulate', spuse Vocea. 'Idea ca lumina trebuie sa se lupte cu intunericul si cu demonii doar intareste credinta in existenta lor fizica'. Nu este nevoie sa ne 'luptam' cu nimic, iar cei care fac acest lucru dau si mai multa putere acestora, confirmand ca sunt 'reali'. Asa cum am mai spus: luptand impotriva a ceva, devii acel ceva. Daca oamenilor nu le place experienta curenta, atunci sa perceapa o alta, iar manifestarea realitatii curente va dispare, a spus Vocea. Nu-ti place visul realitatii prezente, atunci viseaza o alta realitate.V. aici text complet:http://dincolo-de-limite.blogspot.com/2010/09/david-icke-iubirea-infinita-este.html
-
- Ştergere comentariu
Propriul meu nume este o temnita
de Rabindranath Tagore
Propriul meu nume este o temnita
in care plange cel pe care l-am inchis.
Fara incetare ma straduiesc sa inalt zid roata in juru-mi;
si, in timp ce zi de zi acest zid creste spre cer,
in adancurile beznei mele eu intrezaresc
adevarata mea fiinta.
Ma mandresc cu acest zid inalt;
si de teama celei mai mici sparturi,
eu o astup grabnic cu tarana si nisip:
dar avand mereu grija de numele meu,
eu ma departez neincetat de adevarata mea fiinta.
-
- Ştergere comentariu
"There is no greater mystery than this, that we keep
seeking reality though in fact we are reality. We
think that there is something hiding reality and that
this must be destroyed before reality is gained.
How ridiculous! A day will dawn when you will laugh
at all your past efforts. That which will be the day
you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)
"You are all Buddhas
There is nothing you need to achieve.
Just open your eyes." (Siddhartha Gautama)
-
- Ştergere comentariu
“I used to be an atheist until I realized that I was God." (J. Krishnamurti)
"The ego is a monkey catapulting through the jungle:
Totally fascinated by the realm of the senses,
it swings from one desire to the next,
one conflict to the next,
one self-centered idea to the next.
…If you threaten it, it actually fears for its life.
Let this monkey go.
Let the senses go. Let desires go.
Let conflicts go.
Let ideas go.
Let the fiction of life and death go.
Just remain in the center, watching.
And then forget that you are there." (Lao Tzu)
-
- Ştergere comentariu
“The sage dreams, but he knows it to be a dream, in the same way as he knows the waking state to be a dream. Established in the state of supreme reality, he detachedly witnesses the three other states – waking, dreaming, and dreamless sleep – as pictures superimposed onto it. For the sage, all three states are equally unreal. Most people are unable to comprehend this, because for them the standard of reality is the waking state, whereas for the sage the standard is reality itself." [Traditia]
-
- Ştergere comentariu
“Am zis:
Bineinteles ca noi,
adica oamenii,
noi
suntem cei mai vechi
de pe lume.
…
Pom, animal,
si moartea pomului,
animalului, -
pamantul, adica Pamantul,
toate,
totul,
din tine cade, din tine cad,
Am zis.
Noi, eu adica,
suntem si sunt
cel mai vechi.
Tot ceea ce ne insoteste,
totul
e decazut din noi,
din mine adica,
Am zis.”
(Nichita Stanescu - “Scriptura intaia”)
…………………………………………………….
Ceea ce este mai departe de mine,
Fiind mai aproape de mine,
“tu” se numeste.
Iată, m-am trezit zbătîndu-mă.
Se zbătea în mine “tu”
“tu”, pleoapă, te zbăteai,
tu, mînă,
tu, piciorule, te zbăteai
şi deşi stam întins, alergam
de jur-împrejurul numelui meu.
Numai numelui meu nu-i spun “tu”;
în rest însuşi sufletul meu
este “tu”,
tu, suflete.
II
“Ai rîs.”
Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am rîs”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai rîs”.
Într-adevăr, numele,
Sprijinindu-se
ca într-un toiag
de trupul meu,
s-a azvîrlit împotriva lui,
cel fără nume
cel care este numai trup,
împotriva lui “tu”,
trupul tuturor numelor,
împotriva lui “tu”,
tatăl tuturor numelor.
Dar el
cînd se revărsau zorii
nu s-a mai gîndit la mine.
M-a uitat.
III
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am spus: “Eu sunt numele meu”.
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis
şi i-am răspuns:
“Tu vrei să fiu altul,
tu vrei să nu mai fiu,
tu vrei să mor
şi să nu mai fiu.
Cum o să-mi schimb numele?”
IV
El mi-a spus:
“Tu te-ai născut pe genunchii mei.
Eu te ştiu de cînd te-ai născut.
Nu-ţi fie frică de moarte,
înainte de a te naşte.
Aşa vei fi şi după ce vei muri.
Schimbă-ţi numele.”
V
“Ai plîns”. Eu am tăgăduit şi am zis:
“N-am plîns”. Căci mi-a fost frică.
Dar el a zis: “Ba da, ai plîns”
şi nu se mai gîndi la mine.
M-a uitat.
VI
Eu sunt numai numele meu.
Restul e “tu”, i-am zis.
El nu m-a auzit, căci el
se gîndea în altă parte.
De ce o fi spus atunci:
“te-ai luptat cu însuşi cuvîntul
şi l-ai învins!”
Să fi fost el însuşi cuvîntul?
Numele să fie însuşi cuvîntul?
… El care este numai “tu”,
tu şi tu şi tu şi tu,
cel care-mi înconjoară numele? „
(Nichita Stanescu – “Lupta lui Iacob cu Ingerul sau despre ideea de “tu” ”)
http://agonia.ro/index.php/poetry/103887/Lupta_lui_Iacob_cu_%C3%AEn...
-
- Ştergere comentariu
"There is no greater mystery than this, that we keep
seeking reality though in fact we are reality.
We think that there is something hiding reality and that
this must be destroyed before reality is gained.
How ridiculous! A day will dawn when you will laugh
at all your past efforts. That which will be the day
you laugh is also here and now." (Ramana Maharshi)
-
- Ştergere comentariu
Dumnezeirea si omul – cea mai tare carte-poarta (despre):
“Invataturile lui Ramakrishna = L’enseignement de Ramakrishna” / Ramakrishna
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/dumnezeirea-si-omul-cea-ma...
- Comentariu publicat de Bdi pe Martie 24, 2013 la 11:58pm
- Ştergere comentariu
„De-acum eu Dumnezeu devin,
Eu sunt Dumnezeu.
M-am sfârşit şi m-am întors
Iarăşi la începuturi.
Eu sunt Marele Zeu, care din nimic se făcu,
Şi care din numele său creiă totul.
Timpul în scrum se prefăcu.
Eu sunt pasărea mare
Care cântareşte, ce a fost şi ce este.
Eu sunt ziua de ieri şi ziua de mâine.
La cearta zeilor privesc
făcând rânduială.
Am părăsit cetatea,
eu sunt în patria mea,
La Tatăl meu eu sunt acum pentru totdeauna.
Obrazul răului s-a stins.
Păcatul nu este însuşirea mea – îl lăsai pe pământ.
Eu merg pe drumul nou
atât de cunoscut mie, în patria cerului.
Păşesc prin poartă.
Întindeti-mi mânile voi, tovarăşi fericiţi.
Eu sunt la voi.
Eu sunt in Tatăl meu.”
(“Cântecul de triumf al sufletului în poarta cerului” – Egipt)
-
- Ştergere comentariu
Ma Ananda Mayi:
" Nu simt placere sau durere si stau cum am fost intodeauna. Cateodata El ma trage in afara si cateodata ma baga in interior si sunt complet retrasa. Sunt nimeni, toate actiunile mele sunt facute de El si nu de mine.
La fel cum nu va simtiti greutatea capului, mainilor, ale picioarelor… la fel simt si eu ca aceste persoane sunt membrele organice ale ACESTUI CORP; deci nu simt presiune sau greutatea grijilor lor. Bucuriile si tristetile lor, problemele si solutiile lor, le simt ca fiind in mod vital ale mele… nu am niciun simt al ego-ului sau vreo conceptie de separare.
Ea a explicat ca exista patru etape in evolutia ei spirituala. In prima, mintea a fost “golita” de dorinta si pasiune pentru a se putea aprinde de la focul cunosterii spirituale foarte usor. Apoi corpul ei a devenit nemiscat si mintea atrasa in interior, pe masura ce emotiile religioase au curs in inima ca un fluviu. In cea de-a treia etapa, identitatea ei personala a fost absorbita de o zeitate individuala, insa tot au ramas niste diferentieri intre forma si non-forma. La final, a fost o topire totala a intregii dualitati. Aici mintea a devenit complet libera de miscarea gandurilor. A fost de asemenea o constienta totala chiar si in ceea ce este numit in mod normal starea de visare.
In timp ce cateodata vorbea despre evolutia spirituala, ea a mentionat si ca identitatea ei spirituala nu s-a schimbat inca din copilarie. A punctat ca toate schimbarile exterioare din viata ei erau pentru beneficiul discipolilor.
Atunci cand Paramahansa Yogananda s-a intalnit cu Anandamayi Ma si a intrebat-o despre viata ei, ea a raspuns:
“Tata, sunt putin de spus”. Si-a intins bratele intr-un gest dezaprobator. “Constiinta mea nu s-a asociat niciodata cu acest corp temporar. Inainte de a veni pe Pamant, Tata, ‘am fost aceiasi’. Am crescut ca femeie, insa ‘tot am fost aceiasi’. Atunci cand familia in care m-am nascut a facut aranjamente pentru a marita acest corp, ‘am fost tot aceiasi’… Si Tata, in fata ta acum, ‘sunt tot aceiasi’. Chiar si dupa aceasta viata, prin dansul schimbarilor creatiei din jurul meu, in imensitatea eternitatii ‘voi fi tot aceiasi’. ”
-
- Ştergere comentariu
Gopi Krishna
…But he failed to pass the examination to enter college, and he now took a lowly job and established his family. He also started on a discipline of meditation to discover who he was. After having been engaged in this for many years, he had his first Kundalini experience at the age of 34, which he describes thus in his autobiography:
„ Suddenly, with a roar like that of a waterfall, I felt a stream of liquid light entering my brain through the spinal cord.
Entirely unprepared for such a development, I was completely taken by surprise; but regaining my self-control, keeping my mind on the point of concentration. The illumination grew brighter and brighter, the roaring louder, I experienced a rocking sensation and then felt myself slipping out of my body, entirely enveloped in a halo of light. It is impossible to describe the experience accurately. I felt the point of consciousness that was myself growing wider surrounded by waves of light. It grew wider and wider, spreading outward while the body, normally the immediate object of its perception, appeared to have receded into the distance until I became entirely unconscious of it. I was now all consciousness without any outline, without any idea of corporeal appendage, without any feeling or sensation coming from the senses, immersed in a sea of light simultaneously conscious and aware at every point, spread out, as it were, in all directions without any barrier or material obstruction. I was no longer myself, or to be more accurate, no longer as I knew myself to be, a small point of awareness confined to a body, but instead was a vast circle of consciousness in which the body was but a point, bathed in light and in a state of exultation and happiness impossible to describe.”
…known from ancient times in India as Kundalini, which is responsible for creativity, genius, psychic ability, religious and mystical experience, as well as some types of aberrant mental illness.
Gopi Krishna's experience radically altered the path of his life. He came to believe that the human brain was evolving and that an individual's profound mystical experience was a foretaste of what would eventually become an all-pervasive transformation in human consciousness. By his own account, Gopi Krishna's initial experience triggered a transformative process that lasted for twelve years. During this time, the sensations of light, splendor and joy alternated with – and were often completely overshadowed by – sensations of fire, unbearable heat and bleak depression.
Before his death in 1984 at the age of eighty-one, Gopi Krishna would write seventeen books on Higher Consciousness – three of them entirely in verse. He credited this output not to his own efforts but to inspiration from a higher source.
At the end of the hour, as I was about to pack up my gear, I asked Gopi Krishna what I needed to do to become enlightened. I was open to anything he might direct, including wearing a hat all the time, repeating a phrase, wearing a certain color garment, changing my diet or whatever. After I asked the question, he looked me directly in the eye and said:
“Just this: Every day, as often as you can, just think about God, and God will take care of everything else.”
“For the past thirty years this has been my main spiritual practice, and I can say without reservation that this is a true path to great spiritual growth. Jesus said it as follows: Seek ye first the Kingdom of God, and all else will be added to you.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Gopi_Krishna_(yogi)
http://www.whatifitreallyworks.com/2014/01/19/2878/
-
- Ştergere comentariu
Citeşte aceste texte şi un lucru va deveni limpede: maeştrii din trecut practicau pentru trezire şi nu iroseau nici un cuvânt. Îi întelegi? Dacă există o distanţă între tine şi adevăr, dacă ai un simţământ de tulburare în timp ce citeşti, un sentiment că ceva nu este în regulă, toate acestea vin din fluxul repetat al falselor identificări şi al punctelor de vedere dualiste.
Chan, sau zen, nu este neapărat blând în îndepărtarea obstacolelor. Mai degrabă, el deschide tărâmul necunoscutului prin ceea ce este de nerezolvat. Poemele servesc ca instrucţiuni concise pe cale, pietre de încercare intenţionate pentru mintea ta, astfel încât să ieşi din mărăciniş şi să-ţi pui întrebările potrivite. Odată ce se întâmplă acest lucru, vei avea şansa să găseşti direcţia corectă pentru mintea ta, depăşind viaţa şi moartea.
Nu te grăbi. Savurează fiecare rând, trăieşte fiecare moment, lasă înţelesul să pătrundă adânc şi să topească în linişte ideile tale fixe, ataşamentele şi falsele identificări. Cu toţii vrem putină înţelepciune, cu toţii vrem să creştem - cât de mult ne dăm voie să ne schimbam, însă?
Pregăteşte-te pentru schimbarea ta interioară, las-o să se întâmple. Libertatea, adusă de roua răcoroasă a acestor poeme-învăţături, nu este familiară şi poate să nu fie uşor pentru gândirea noastră convenţională să o digere. Dacă vrei să o păstrezi pentru tine, te va arde - pur şi simplu din cauză că ai creat un "sine" care vrea să ţină un "non-sine" şi să atingă astfel perfecţiunea. Aceasta nu este posibil. După cum spune unul dintre versuri, "tu nu eşti asta; asta este, cu adevărat, tu". (Chong An Sunim)
Cand mintea nu concepe nimic pe baza obisnuintelor si impulsurilor latente, ci reflecta totul ca o oglinda curata, fara partinire, realitatea se reveleaza de la sine in toate fenomenele. Inima trezirii n-a incetat niciodata sa bata. O auzi? Daca nu, iata o carte care te striga pe nume.
Trezeste-te!
......................................
