Un om este pe moarte şi deodată se trezeşte plutind deasupra corpului său şi privind ce se petrece. În decursul a câteva clipe el călătoreşte cu mare viteză printr-o zonă de întuneric sau un tunel. Intră într-un tărâm de lumină orbitoare şi este întâmpinat călduros de prietenii şi rudele decedate recent.

Stefan HRUSCA - Vita verde iadara
Asculta mai multe audio Muzica

http://www.trilulilu.ro/medeea/d814ff68c4ad5b

Frecvent el aude o muzică indescriptibil de frumoasă şi vede privelişti – lunci unduitoare, văi pline cu flori şi râuri înspumate – mai frumoase decât orice lucru pe cere l-a văzut pe pământ. În această lume plină de lumină el nu mai simte durere sau teamă şi este cuprins de un sentiment copleşitor de bucurie, iubire şi pace. El întâlneşte o „fiinţă (sau fiinţe) de lumină”, care emană un sentiment de enormă compasiune şi este îndemnat de acesta (acestea) să treacă printr-o „revedere a vieţii”, o reluare panoramică a vieţii sale. El devine atât de încântat de experimentarea acestei realităţi mai măreţe, încât nu mai doreşte nimic altceva decât să rămână acolo. Totuşi, fiinţa îi spune că nu i-a venit încă timpul şi în convinge să se întoarcă la viaţa sa pământească şi să reintre în corpul fizic.
Poveste non fiction de NDE (near death experiences: un mecanic strivit de maşină în garaj şi resuscitat, după ce a trecut prin nivelul V (al întâlnirii/contopirii cu Soarele Divin) al NDE, se apucă să studieze fizica atomică şi termină cu succes un doctorat la o universitate celebră din SUA. Povesteşte că „Acolo” erau toate gândurile şi descoperirile oamenilor din trecut/prezent/viitor, într-o „formă” atemporală/aspaţială: chiar şi primele modele atomice primitive ale lui Rutheford, şi teoria lui Bohr, şi fizica cuantică… totul!
Ar trebui observat că aceasta este numai o descriere generală şi nu toate experienţele din preajma morţii conţin toate elementele descrise mai sus. Unele din caracteristicile menţionate mai sus pot lipsi în unele cazuri, iar alte cazuri pot conţine componente în plus. Ornamentele simbolice ale experienţelor pot de asemenea să varieze. De exemplu, cu toate că în culturile vestice cei ce trec prin experienţe din preajma morţii tind să intre pe tărâmul vieţii de apoi trecând printr-un tunel, în alte culturi aceştia pot să coboare pe un drum sau să treacă peste o apă ca să ajungă în lumea de dincolo.
Cu toate acestea, există un acord uimitor între cei care trec prin această experienţă raportaţi diferitelor culturi de-a lungul istoriei. De pildă, revederea vieţii, o trăsătură care se iveşte frecvent în perioada modernă, este de asemenea descrisă în Cartea tibetană a morţilor, în Cartea egipteană a morţilor, în povestirea lui Platon despre ceea ce a experimentat Er? în timpul vizitei sale în lumea cealaltă şi în scrierile yoghine de acum 2000 de ani ale înţeleptului indian Patanjali. Similitudinile care trec peste culturi între cei care au trecut prin experienţele din preajma morţii au fost confirmate şi de studiile oficiale. Faptul că experienţele NDE sunt similare, dovedeşte că există o Sursă Unică/Una (a lumii, eului, miturilor).
Omenirea a avut/are/va avea mereu nevoie de Mit (mituri), pentru că, dacă le exilează total în domeniul conştientului/raţionalului mecanicist/studiului exclusiv academic, sau le refulează în inconştient punând capac Izvorului Interior (sunt doar basme/fabulaţii în care cred doar primitivii neştiinţifici, care nu au cucerit natura - sic! (Marea Zeiţă) cu ştiinţa minţilor lor… toată argumentaţia materialist-dialectică a gândirii comuniste), va intra în conflict/tensiune cu propriul in/subconştient. Ceva în genul scenariului povestirii SF „Lumea Alisei” scrisă de Sam Lundvall, în care oamenii se întâlnesc cu personajele din mituri în formă obiectivată, materializată, palpabilă în realitatea de zi cu zi, războindu-se fără nici o şansă cu propriul lor inconştient colectiv. Şi ar fi ca şi cum oamenii s-ar auto castra, auto mutila sufleteşte. Ca şi cum şi-ar tăia singuri o parte din fiinţă. Cine ar fi nebun să vrea aşa ceva? Din fericire, oricum, aşa ceva este imposibil. 1/Unu – Realitatea Una/Unică nu poate fi secţionată, împărţită ori risipită, pentru că aşa este făcută. Aşa cum se spunea de mult în legendarele Table de Smarald ale Zeului Toth: „Precum este Sus, aşa este şi jos / Prin Puterea Unuia şi Aceluiaşi.”, foarte asemănător cu rugăciunea Domnească „Tatăl Nostru”, lăsată oamenilor de Iisus şi cum spun şi vechile mituri din vremuri imemoriale: un obiect spart/distrus aici în lumea noastră, rămâne întreg în lumea de Sus (arhetipurile fiind faţete ale Diamantului Divin, sunt eterne şi indestructibile).
În continuare vor fi prezentate succint o serie de exemple referitoare la schimbarea şi evoluţia formelor miturilor, care nu sunt altceva decât nişte propuneri, posibilităţi alternative de interpretare:
[Notă: În toate aceste asemenea cazuri putem spune că un acelaşi Principiu al Realităţii Profunde (inefabil) devine/generează şi forma/formele originare ale mitului şi pe cele derivate (trecute, prezente şi viitoare).]
A) Miturile Sacrificiului creator-cosmogonic al Zeului Primordial existente la toate popoarele, în toate culturile. De exemplu: în tradiţia vedică, Purusha – Omul/Zeul Cosmic Primordial, Care Se rupe în bucăţi, din fiecare parte a Sa, rezultând un sector/structură/funcţie a universului. Sau în taoism, Tao care îl generează pe 0, 0 pe 1, 1 se împarte în 2, 2 generează pe 3, iar 3 generează cele 10000 de lucruri (cam tot aşa cum un embrion uman trece de la stadiul de 1 celulă, la cel de 2 celule, 4 etc: morulă, blastulă, gastrulă etc) Sau sacrificiul Hristic (Se împarte, dar nu Se desparte)..
Care s-au transformat în sacrificii zeieşti cu funcţii mai restrânse. Cum ar fi sacrificiile lui: Tammuz, Dionysos, Osiris, ale zeilor agrari care mureau toamna-iarna spre a renaşte primăvara. Sau cel al lui Odin spânzurat: „M-am spânzurat de copacul bătut de vânt (Arborele Cosmic Yggdrasil), m-am spânzurat acolo timp de nouă nopţi lungi, am fost străpuns cu o suliţă; am fost o ofrandă adusă lui Odin, eu însumi, mie însumi. Acestea sunt cuvintele lui Odin înainte de a deveni om. Acestea au fost cuvintele lui, după moartea sa, când s-a ridicat din nou.” Dintre care unele amintesc în mod frapant de elemente ale sacrificiului lui Iisus, ca o prefigurare a acestuia şi deoarece Realitatea fiind Una, fiecare civilizaţie o vede din unghiul/perspectiva sa de vedere (cum spunea Ramakrishna: „Toate religiile sunt căi care duc la Acelaşi Dumnezeu, dar nu sunt Dumnezeu.”)
Care s-au transformat în miturile sacrificiului eroilor civilizatori: Prometeu, îngerii fiii Domnului din Vechiul Testament, care i-au învăţat pe oameni ştiinţele, dar apoi au fost aspru pedepsiţi (Cartea lui Enoh), iar progeniturile lor mixte înger/femei umane, care erau uriaşii din vechime au fost distruse prin Potop (de aici a apărut şi ipoteza paleoastronautică, a OZN-urilor; a se vedea şi referirile din Capitolul “Naşterea miturilor-Sursa miturilor”, subcapitolul “Universul omnijectiv”) etc
Care s-au transformat în sacrificii umane după modelul celor zeieşti. Teoria vedică a sacrificiului. Biblia: „Plăteşte şi ia.” Patriarhul Iacob şi sacrificarea oprită de înger a fiului său Isaac (tradiţiile islamice spun că de fapt a fost celălalt fiu, Ismael). În schimb, în Vechiul Testament (Cartea Judecătorilor XI, 30-39), regele Ieftae o sacrifică prin ardere de tot pe fiica sa lui Iahve (de această dată nu vine nici un înger să îl oprească). Care, extrem de răzbunător şi crud în Vechiul Testament (când trimitea triburile vechilor evrei să radă, în mod repetat, cetăţi întregi cu zeci de mii de oameni: bărbaţi, femei şi copii) şi în universul predatorial în care trăim (în care peştele cel mare îl înghite pe cel mic, legea selecţiei naturale: supravieţuieşte cel mai adaptat/puternic) este totuşi acelaşi Dumnezeu al Iubirii şi Milei din Noul Testament (pentru că iubirea lui Dumnezeu pentru creaturi îmbracă şi forme de neînţeles pentru acestea). Pe aceeaşi filieră se înscriu şi miturile de tipul „Meşterul Manole”, sau Făt Frumos care îşi taie propria carne spre a hrăni pasărea magică care îl duce pe lumea cealaltă. Sacrificii umane şi apoi animale (transformate mai târziu în ofrande mai sublimate de flori, care tot fiinţe sunt, tot sacrificarea unei viaţi) şi canibalism ritualic au existat la toate popoarele, de la neanderthalieni, la CroMagnon…China antică, traco-daco-geţi, celţi, civilizaţia minoică şi cea miceniană, civilizaţiile din America [Nord, Sud şi Central Americane: azteci, incaşi, mayaşi, moche, pueblo, anasazi, zuni, hopi, cahokia – poporul Misissipi (zona St. Louis de azi, 1000 e.n.) etc; regii moche aveau un obicei de a-şi sacrifica propriul sânge, prin incizii la nivelul prepuţului, obicei care aminteşte în mod straniu de cel al circumciziei la vechii evrei, care era o formă de zeciuială/bir adus Divinităţii, prin sacrificarea celei de-a zecea părţi din corp, venituri, hrană etc]. Arderea pe rug a vrăjitoarelor şi necredincioşilor din Evul Mediu. Sau în zilele noastre: canibalismul triburilor din Papua Noua Guinee (care a dus la maladii prionice de tipul Kuru, iar mai apoi a bolii vacii nebune, pentru că vacile erau hrănite cu făini proteice de origine animală etc), holocaustul nazist, lagărele de exterminare comuniste (se pare că Marx era satanist, el însuşi spunând: „Eu nu sunt marxist!”) ş.a.m.d. Sau procedurile medicale care implică donare de sânge-transfuzii, transplant de organe, studii genetice, studii anatomice, ori extragere de substanţe terapeutice (hormoni etc) de la cadavre ori produse biologice de la oameni vii, sau de la animale etc sau procedurile cosmetice (creme din extrase de placentă umană etc) pot fi privite şi din această perspectivă, ca avându-şi filiaţia în marea mulţime a fenomenelor de tip sacrificial (sub o formă sau alta). De obicei occidentalii strâmbă din nas când li se prezintă atrocităţile aztecilor etc, dar uită de restul, care face parte din propria lor societate modernă a drepturilor (şi mai puţin a datoriilor) omului.
Din aceeaşi filieră au rezultat ulterior sacrificiile animale, vegetale şi de obiecte (de ex. vechii celţi aruncau în lacuri ritualice obiecte extrem de preţioase: bijuterii, săbii etc), hrană, bani etc ca ofrande către zei, pentru cei vii sau pentru buna trecere a morţilor. De exemplu vânătoarea ritualică a mistreţului sacru şi consumarea cărnii sale pentru a-i încorpora puterea – a vechilor celţi. Şi în poveştile româneşti Făt Frumos după ce îl ucide pe cerbul magic pentru a-i lua pietrele preţioase, îl mai şi mănâncă. [Dar să ne amintim aici şi de: „hrana-carne de putere” a toltecilor, pe care i-a dat-o Don Juan lui Castaneda; hrana îngerească din diverse episoade veterotestamentare, al cărei efect putea să ţină şi 40 de zile; hrana pe care corbii i-o aduceau de la Dumnezeu profetului Ilie; hrana spirituală şi fizică pe care biserica creştină o oferă credincioşilor sub forma: Euharistiei – Hrana Supremă – cu Care Sf. Terese Neumann a putut să trăiască zeci de ani, fără altă mâncare ori băutură, timp de 6 luni fiind controlată extrem de strict de Gestapo, aghiazmei mari şi mici, anafurei şi artosului. În mod ciudat şi proniator, prin moarte-entropie-timp-schimbare Dumnezeu îl mănâncă cumva pe om-fiinţă, iar prin Euharistie îi permite omului să Îl mănânce pe Dumnezeu.] Revenind la mistreţul sacru, acest ritual ar fi putut să devină „Povestea porcului” (unii sfinţi îşi numeau trupul fizic: „fratele meu porcul”, iar din punct de vedere genetic şi al biochimiei corporale suntem foarte apropiaţi de porci, poate nu întâmplător). Iar mai apoi ritualul mistreţului şi „povestea porcului” au devenit uciderea „creştinească” a porcilor de Ignat, în plin post al Crăciunului! - Sf. Ignatie Teoforul (Purtătorul de Dumnezeu), prăznuit pe 20 decembrie de ortodocşi şi de catolici, este copilul pe care Iisus l-a ţinut în braţe când a rostit: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Căci a unora ca acestora va fi Împărăţia Cerurilor.” Iar mai târziu a fost elevul Sf. Ap. Ev. Ioan şi apoi al Sf. Policarp al Smirnei, devenind la rândul său sfânt. – Iar apoi, după Crăciun, urmând consumarea specialităţilor din carne de porc şi excesele alimentare aferente. Ciudate sunt căile Domnului în ochii oamenilor… „Înţelepciunea oamenilor e nebunie în ochii Domnului, iar Înţelepciunea Domnului e nebunie în ochii oamenilor.” Trebuie deci să avem bunul discernământ (viveka/vichara), spre a nu confunda!
B) Miturile creaţiunii: ”Imnul Creaţiunii” din Rig Veda (X, 129); miturile akkadiene transmise apoi la sumerieni, apoi la asirobabilonieni, apoi la vechile populaţii semitice şi cunoscute de noi drept Cartea Facerii – cca. 1300 î.e.n. (expusă legendar de Arhanghelul Gavriil lui Moise) au devenit filozofia punctului primordial - teoria Kant-Laplace (1796), cu precursorul Roger Josip Boscovich (1711-1787), apoi, poeziile „Luceafărul” şi „Scrisoarea a III-a” ale lui Eminescu (aprox. 1870) şi teoria Big Bang-ului din fizica şi cosmologia modernă (1927).
C) Miturile relativităţii temporale: Basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, mai târziu Svadvaya Jaina Yoga (tratat din 5000 î.e.n., care prezintă o teorie a relativităţii complexe, mai avansată decât actuala teorie generală a relativităţii a lui Einstein, cu tehnici funcţionale de călătorie în timp, testate în laboratoarele NASA, prin balanţe temporale sub formă de incinte izolate cu reacţii chimice ireversibile), au devenit şi mai târziu teoria relativităţii expusă de Roger Josip Boscovich (1711-1787, iezuit croat, fizician, astronom, matematician, filozof , poet şi diplomat), apoi basmul repovestit de Eminescu „Făt Frumos din Lacrimă” şi poeziile sale „La steaua”, „Luceafărul” şi „Scrisoarea a III-a” (aprox. 1870), şi, în sfârşit, binecunoscuta de noi teorie a relativităţii a lui Einstein (relativitatea specială în 1905, cea generală în 1915). Marea întrebare logică care se pune (în cazurile B) şi C)), este: De unde ştiau „primitivii” asemenea lucruri de fizică ultramodernă? Ipoteze de răspuns: a) nu erau deloc primitivi şi poate ştiau mai mult decât noi – ipoteza ciclurilor anterioare de civilizaţie; b) în fiecare fiinţă/lucru este Întreaga Realitate (ca într-o hologramă) şi prin modalităţi specifice, de ex.: activarea gândirii mitice sau tehnici din disciplinele sapienţiale, cum ar fi Yoga, Zen, Artele Marţiale ca Do, rugăciunea creştină etc se poate accede la Adevăr şi la memoria cosmosului (inclusiv la „zona ” Big Bangului). Probabil ambele ipoteze sunt valide. După părerea noastră existenţa piramidei scufundate de la Yonaguni şi a basmului „Făt Frumos din lacrimă” sunt suficiente pentru a ne pune serios pe gânduri. Tot aşa cum e suficientă existenţa unei singure ciori albe ca să se infirme teoria că „toate ciorile sunt negre”. A se vedea şi ilustraţia „Yonaguni.jpg”.

D) Mitul Zeului Unic: Aton-Zeul Soare instituit în vechiul Egipt de către faraonul Amenophis-Amenhotep IV/Akhenaton, coregent cu soţia sa Nefertiti (pe la 1340 î.e.n., doar în timpul domniei sale, când a schimbat şi cultul religios şi oraşul capitală a Egiptului, de la Teba la Tel El Amarna, după care generaţiile următoare, Smenkhare – frate sau fiu sau Nefertiti sub nume de faraon-femeie, apoi Tutankhamon şi apoi generalul Ai, tatăl lui Nefertiti, au şters orice amintire a ereziei sale - care a durat doar timp de o generaţie, făcând restaurarea religioasă completă) a generat Psalmul 104 (103 în Biblia ortodoxă) în cinstea lui Iahve (din Vechiul Testament). Moise care a introdus cultul Zeului Unic a trăit pe la 1300 î.e.n. Existând similitudini frapante cu fascismul şi comunismul (a căror influenţă a durat cam tot 1-2 generaţii), care au impus cu forţa reforme sociale şi religioase. În creştinismul ulterior Iisus Hristos este asimilat cu Soarele, iar Maica Domnului cu Luna, iar aceasta nu doar pentru a asimila şi dezrădăcina vechile simboluri precreştine, zise „păgâne”. În troparul Crăciunului se spune: „Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, / Răsărit-a lumii Lumina Cunoştinţei. / Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, / De la Stea s-au învăţat / Să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii / Şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus. / Doamne Slavă Ţie!”. Iar într-un colind creştin care provine, la origine, din vremuri imemoriale, net precreştine (Dumnezeu e Etern, fiind Cel Vechi de Zile – Tatăl Ceresc şi în acelaşi timp Pruncul Sfânt – Iisus Hristos) se spune: „… Şi la mândrul Soare / Cu mare – închinare / Iai Domnuţu-i Domn.”. Iisus este Soarele Lumii, iar aceasta nu numai simbolic, ci şi efectiv pentru că în stadiul cel mai profund al NDE (near death experiences) Dumnezeu este perceput ca Un Soare extrem de luminos (totuşi nu orbitor), de cald şi de plin de Iubire Infinită, în Care există tot ceea ce a fost, este şi va fi şi în Care fiinţa-omul se topeşte şi cu Care se contopeşte. Şi a Cărui Lumină vine de pretutindeni şi se duce pretutindeni, Fiind totul.
E) Mitul Zeului Suprem care luptă contra răului, sau răscumpără răul-păcatul. De ex. Vishnu care înghite otrava întregului cosmos, sau Shiva care dansează pe ignoranţa lumii personificată sub forma unui om, sau miturile persane ale zoroastrismului, au devenit lupta lui Iahve cu diavolul etc care s-au transformat în mitul Eroului Luptător (Cavalerul pelasg/trac ori Războinicul contra ignoranţei din tradiţia toltecă, prezentat de Castaneda), care s-a transformat în povestirea vieţilor Sfinţilor militari luptători: Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sf. Teodor Tiron şi Stratilat, Sf. Mercurie, Sf. Mina, Sf. Eustaţie Plachida (care a fost generalul roman care a câştigat al 2-lea război al romanilor contra dacilor, cucerind Dacia pentru Traian) etc Arhetipul (zeul) s-a încarnat în/sub diverse forme.
„Mitul Crăciunului” (cine mai crede azi în Moş Crăciun? E considerat un anacronism, iar părinţii îşi învaţă copiii după 7 ani că nu există. Ar trebui să credem toţi în Moş Crăciun!). Cel Vechi de Zile, de Dinainte de toţi vecii/Tatăl/prefigurat de Saturn-Cronos devenind Prunc Tânăr Născut, Fiul Iisus Hristos. După care a urmat o versiune actualizată: nevasta omului Crăciun care a primit-o pe Maica Domnului spre a naşte. Al cărei soţ-Crăciun întâi a respins-O, apoi şi-a dat seama de greşeală şi a recunoscut-O ca Maică Sfântă. Devenind astfel primii doi creştini (urmaţi de Regele Abgar şi poporul său din Asia Mică, primul popor creştin, dar doar timp de 1 generaţie; de-abia după aceea urmând românii şi apoi armenii). Iar Crăciun s-a transformat într-un dăruitor de daruri pentru copii spre a-şi ispăşi greşeala făcută în faţa Pruncului Sfânt. Suprapunându-se parţial cu Sf. Nicolae.
F) Mitul lui Shiva Pashupati, Marele Stăpân al animalelor de pe sigiliile de la Mohenjo Daro, a devenit povestirea vieţii Sf. Eustaţie Plachida (singurul sfânt creştin căruia Hristos i S-a arătat în formă de animal/cerb cu cruce de lumină între coarne, ca în basmele vechi româneşti din vremuri imemoriale; singura dată când Iisus a apărut ca animal, în formă animală).
G) Principiul Vechilor Zei vindecători, ca arhetipuri (Sarapis-Egipt, Atena, Apollo şi Esculap-Grecia Antică) s-a încarnat sub/în forma lui Imhotep şi respectiv Asklepios (semizei/eroi derivaţi), iar mai apoi sub forma celor 12 Sfinţi Doctori fără arginţi: Cosma şi Damian, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon, Mochie etc (oameni deosebiţi).
H) Sf. Vineri (arhetip precreştin, apoi paleocreştin, care apare în vechile basme româneşti, cu o vechime imemorială) s-a încarnat sub/în forma sfintelor creştine: Muceniţa Paraskevi din sec. III, şi Cuvioasa Parascheva de la Iaşi.
I) Mitul vieţii de apoi şi al lumii de dincolo (Bardo Thodol-Cartea Tibetană a Morţilor, Cartea Egipteană a Morţilor şi echivalentul lor din tradiţia populară românească, despre care vorbeşte şi a încercat să o reconstituie acad. Ion Ghinoiu etc) s-au transformat în studiile de spiritism, de ex.: Alan Kardec, Johannes Greber ş.a., apoi în cercetările moderne NDE (near death experiences) ale: dr. Raymond Moody, Elisabeth Kubler Ross, Patrice van Eersel, Francois Brunne etc (a se vedea şi referirile din Capitolul “Naşterea miturilor-Sursa miturilor”, subcapitolele “NDE” şi „Moartea oricăruia dintre noi”). În procesul morţii se activează/dezactivează prin program filo/ontogenetic (soft şi hard) o serie de zone/centri cerebrali: vizuali (apar percepţii de lumini), lob temporal (apar flashuri de memorie) etc într-o ordine specifică. Dar ele sunt doar porţi/comutatoare la nivel fizic, pentru realităţi mai profunde (ce nu ţin de corpul fizic, care moare). Tot aşa cum chakrasurile ancorează Inefabilul Absolut (Spiritul) până într-un plex neuroendocrin.

Moartea oricăruia dintre noi
În acest sens iată o povestire foarte pertinentă: Moartea lui Gregory Bateson (biolog si antropolog, 1904-1980) povestită de Fritjof Capra (fizician atomist): „Ceremonia funerară pentru Gregory Bateson a fost una din cele mai frumoase la câte am asistat vreodată. Un grup numeros de oameni – familia lui Bateson, prietenii şi membrii comunităţii de la Esalen – stăteau în cerc, pe iarbă, deasupra oceanului, iar pe un mic altar din centrul cercului se afla cenuşa lui Bateson, fotografia lui, tămâie şi o mulţime de flori proaspete. În timpul ceremoniei, copii care se jucau, câini, păsări şi alte animale umpleau aerul de zgomot pe fundalul valurilor oceanului, ca pentru a ne reaminti de unitatea vieţii. Ceremonia se desfăşura aparent fără nici un plan sau orar. Nimeni nu părea s-o conducă şi totuşi, într-un fel, fiecare ştia cu ce să contribuie – ca la un sistem cu autoorganizare. Era acolo un călugăr benedictin de la o sihăstrie din apropiere, pe care Bateson o vizitase adesea, şi care se ruga; erau apoi călugări Zen de la San Francisco Zen Center care cântau şi îndeplineau diverse ritualuri; oameni care cântau şi interpretau muzică; alţii care recitau poezii; şi alţii care au vorbit despre relaţia lor cu Bateson. Când a venit rândul meu, am vorbit pe scurt despre conceptul de minte al lui Bateson. Mi-am exprimat convingerea că acesta va avea un impact puternic asupra gândirii ştiinţifice a viitorului şi am adăugat că ne poate ajuta şi pe noi, chiar în acele momente, să facem faţă morţii lui Bateson. „O parte a minţii sale”, am spus, „a dispărut desigur o dată cu corpul său, dar o mare parte este încă aici şi va mai fi mult timp. Este acea parte care participă la relaţiile fiecăruia dintre noi cu ceilalţi şi cu mediul, relaţii care au fost profund influenţate de personalitatea lui Gregory. După cum ştiţi, una dintre expresiile favorite ale lui Gregory a fost „structura care uneşte”. Convingerea mea este că Gregory însuşi a devenit o astfel de structură. El va continua să ne unească între noi şi cu cosmosul şi, în felul acesta, el va trăi mai departe în fiecare dintre noi şi în cosmos. Am sentimentul că dacă, săptămâna viitoare, oricare dintre noi va păşi în casele celorlalţi, nu ne vom simţi total străini. Va exista o structură care ne uneşte – Gregory Bateson.”
Iar aceste lucruri sunt valabile pentru oricine. Fie că credem sau nu, zahărul este dulce! În cel mai rău caz, vom muri şi vom vedea.
„Do not stand at my grave and weep” by Mary Frye (1905-2004) (scrisa in 1932):
„Do not stand at my grave and weep,
I am not there, I do not sleep.
I am in a thousand winds that blow,
I am the softly falling snow.
I am the gentle showers of rain,
I am the fields of ripening grain.
I am in the morning hush,
I am in the graceful rush
Of beautiful birds in circling flight,
I am the starshine of the night.
I am in the flowers that bloom,
I am in a quiet room.
I am in the birds that sing,
I am in each lovely thing.
Do not stand at my grave and cry,
I am not there. I do not die.”
Cam acelasi lucru e spus intr-un roman (povestire?) a lui Karl Gjellerup (Nobel pt literatura). 2 soti, el moare, ea il plinge cu o uriasa tristete, mereu. Pina intr-o zi, cind, in timp ce facea focul, simte-traieste ca el nu a murit (si ca nimeni nu moare niciodata, de fapt) si ca el este (ca oricine) in foc, in vatrai, in ea, in nori, in toate obiectele, in camera, in lumina soarelui, pe lumea cealalta, in toate lucrurile, in toate fiintele, peste tot. Ca este viu si peste tot-pretutindeni, ca si ea si ca si oricine!

Altă descriere a conştiinţei, care este deplin congruentă cu spectrul lui Wilber, a fost realizată printr-o abordare foarte diferită de către dr. Stanislav Grof (şef al Departamentului de Cercetare Psihiatrică de la Maryland Psychiatric Research Center şi profesor de psihiatrie la John Hopkins University School of Medicine). În timp ce Wilber a abordat studiul conştiinţei ca psiholog şi filozof şi şi-a extras ideile în parte din practica lui meditativă, Grof a abordat-o ca psihiatru, bazându-şi modelele pe mulţi ani de experienţă clinică. Timp de şaptesprezece ani, cercetarea clinică a lui Grof s-a axat pe psihoterapie, folosind LSD şi alte substanţe psihedelice. În acest timp, el a condus aproximativ 3000 de şedinţe psihedelice şi a studiat înregistrările de la aproape 2000 de şedinţe ţinute de colegii lui din Europa şi SUA. Mai târziu, controversa publică legată de LSD şi restricţiile legale rezultante l-au făcut pe Grof să-şi abandoneze practica de terapie psihedelică şi să pună la punct tehnici terapeutice care induc stări similare fără a recurge la droguri.
Observaţiile bogate ale lui Grof privind experienţele psihedelice l-au convins că LSD este un catalizator nespecific sau amplificator al proceselor mentale, care scoate la suprafaţă diverse elemente din adâncul inconştientului. O persoană care ia LSD nu trece printr-o psihoză toxică, aşa cum credeau mulţi psihiatri la începutul cercetării asupra LSD, ci face o călătorie în ţinuturile normale ale inconştientului. Prin urmare, după părerea lui Grof, cercetarea psihedelică nu este studiul efectelor speciale induse de substanţe psihoactive, ci studiul minţii omeneşti cu ajutorul unor agenţi facilitanţi puternici. „Nu pare inadecvat şi exagerat să comparăm semnificaţia lor potenţială pentru psihiatrie şi psihologie cu cea a microscopului pentru medicină sau telescopului pentru astronomie”.
Opinia că substanţele psihedelice acţionează doar ca amplificatori ai proceselor mentale este susţinută şi de faptul că fenomenele observate în terapia LSD nu sunt în nici un fel limitate la experimentele psihedelice. Multe dintre ele au fost observate în practicile de meditaţie, hipnoză şi noile terapii experimentale. Pe baza a mulţi ani de observaţii atente de acest tip, cu şi fără utilizarea de psihedelice, Grof a construit ceea ce el numeşte o hartă a inconştientului, un plan al fenomenelor mentale, care prezintă mari similitudini cu spectrul Wilber al conştiinţei. Cartografia lui Grof cuprinde trei domenii majore: a) domeniul experienţelor psihodinamice, asociate cu evenimente din viaţa trecută şi prezentă a persoanei; b) domeniul experienţelor perinatale, legate de fenomenele biologice implicate în procesul naşterii; c) domeniul experienţelor transpersonale, care trec dincolo de graniţele individuale.
Nivelul psihodinamic este clar autobiografic şi individual ca origine, implicând amintiri ale unor evenimente emoţionale relevante şi ale unor conflicte nerezolvate din diverse perioade ale istoriei individului. Experienţele psihodinamice includ dinamica psihosexuală şi conflictele descrise de Freud şi pot fi înţelese, în mare măsură, în termeni de principii psihanalitice de bază. Dar Grof a adăugat un concept interesant la cadrul freudian. După observaţiile sale, experienţele din acest domeniu au tendinţa să apară în anumite constelaţii de memorie, pe care el le numeşte sisteme COEX (sisteme de experienţe condensate – condensed experiences). Un sistem COEX se compune din amintiri din diferite perioade ale vieţii persoanei, având o temă de bază similară, sau conţin elemente similare şi sunt însoţite de o puternică încărcătură emoţională de aceeaşi calitate. Relaţiile detaliate între elementele componente ale unui sistem COEX sunt, în majoritatea cazurilor, în acord fundamental cu gândirea freudiană.
Domeniul experienţelor perinatale este probabil cea mai fascinantă şi originală parte din cartografia lui Grof. El prezintă o diversitate de modele de experienţe bogate şi complexe legate de problemele naşterii biologice. Experienţele perinatale implică o retrăire extrem de realistă şi autentică a diferitelor stadii ale procesului efectiv de naştere – existenţa serenă în placentă, în uniune primordială cu mama, precum şi perturbarea acestei stări paşnice cauzată de substanţe toxice şi contracţii musculare; situaţia „fără ieşire” din primul stadiu al naşterii, când colul uterin este încă închis, iar contracţiile îl apasă pe făt, creând o situaţie claustrofobică însoţită de un disconfort fizic intens; propulsarea din timpul naşterii, care implică o enormă luptă pentru supravieţuire sub o presiune zdrobitoare, adesea însoţită de sufocare; şi, în final, eliberarea bruscă şi relaxarea, prima respiraţie şi tăierea cordonului ombilical, care încheie separarea fizică de mamă.
În experienţele perinatale, senzaţiile şi sentimentele asociate cu procesul naşterii pot fi retrăite într-un mod direct, realist şi pot apărea, de asemenea, sub forma unor experienţe simbolice, vizionare. De exemplu, experienţa tensiunilor enorme care sunt caracteristice luptei de străbatere a canalului de naştere, este adesea însoţită de viziunea unor lupte titanice, dezastre naturale, secvenţe sado-masochiste şi diverse imagini de distrugere şi autodistrugere. Pentru a facilita înţelegerea marii complexităţi a simptomelor fizice, imagisticii şi modelelor de trăire, Grof le-a adunat în patru grupuri pe care le-a numit matrice perinatale, ce corespund unor stadii succesive ale procesului naşterii. Studii detaliate ale relaţiilor între diferitele elemente ale acestor matrice au dus la intuiţii profunde ale multor stări psihologice şi tipare ale experienţelor omeneşti.
Unul dintre cele mai şocante aspecte ale domeniului perinatal este relaţia strânsă între experienţa naşterii şi a morţii. Întâlnirea cu suferinţa şi lupta şi anihilarea tuturor punctelor de referinţă anterioare în procesul naşterii sunt atât de aproape de experienţa morţii, încât Grof se referă adesea la întregul fenomen ca experienţa moarte-renaştere. Într-adevăr, viziunile asociate cu această experienţă implică frecvent simbolurile morţii şi simptomele fizice corespunzătoare pot provoca sentimentul unei crize existenţiale supreme, care poate fi atât de viu, încât să se confunde cu moartea reală. Nivelul perinatal al inconştientului este deci nivelul naşterii şi al morţii, un domeniu al experienţelor existenţiale care exercită o influenţă crucială asupra vieţii noastre mentale şi emoţionale. După cum scrie Grof, „naşterea şi moartea par a fi alfa şi omega existenţei umane şi orice sistem psihologic care nu le încorporează trebuie să rămână superficial şi incomplet”.
Întâlnirea experimentală cu naşterea şi moartea în cursul psihoterapiei înseamnă adesea o adevărată criză existenţială, forţându-i pe oameni să examineze serios sensul vieţii lor şi valorile după care se ghidează. Ambiţiile lumeşti, impulsurile concurenţiale, dorinţa de statut, putere sau posesiuni materiale par toate să pălească atunci când sunt privite pe fundalul unei potenţiale morţi iminente. După cum a spus Carlos Castaneda, relatând învăţăturile şamanului amerindian Don Juan, „Un volum imens de mărunţişuri dispare dacă moartea face un gest către tine, sau dacă apuci să o zăreşti… Moartea este singurul sfătuitor înţelept pe care îl avem”.
Singurul mod de a depăşi dilema existenţială a condiţiei umane, este, în ultimă instanţă, de a o transcende, trăindu-ne existenţa într-un context cosmic mai larg. Aceasta se realizează în domeniul transpersonal, ultimul domeniu major din cartografia inconştientului trasată de Grof. Experienţele transpersonale par să ofere o înţelegere profundă a naturii şi relevanţei pe care o are dimensiunea spirituală a inconştientului. La fel ca şi experienţele psihodinamice şi perinatale, ele tind să aibă loc în grupuri tematice, dar organizarea lor este mult mai dificil de descris în limbaj faptic, aşa cum au subliniat Jung şi numeroşi mistici, deoarece baza logică a limbajului nostru este serios pusă la încercare de asemenea experienţe. În particular, experienţele transpersonale pot implica aşa-numitele fenomene paranormale, care sunt prin excelenţă greu de abordat în cadrul gândirii raţionale şi analizei ştiinţifice. De fapt, se pare că există o relaţie complementară între fenomenele psihice şi metoda ştiinţifică. Fenomenele psihice par a se manifesta cu deplină putere doar în afara cadrului gândirii analitice, diminuând progresiv pe măsură ce observarea şi analiza lor devin tot mai ştiinţifice.
Iată, în continuare, o relatare a lui Grof însuşi: „Cu mulţi ani în urmă, pe baza a mii de înregistrări ale unor şedinţe cu LSD, am început să studiez acele afirmaţii care se refereau la probleme cosmologice şi ontologice fundamentale – Care este natura Universului? Care este originea şi scopul vieţii? Cum se leagă conştiinţa de materie? Cine sunt eu şi care este locul meu în schema de ansamblu a lucrurilor? Studiind aceste înregistrări am fost surprins să constat că experienţele aparent disparate cu LSD ale acestor subiecţi pot fi integrate şi organizate într-un sistem metafizic cuprinzător, un sistem pe care eu l-am numit „cosmologie şi ontologie psihedelică”. Cadrul acestui sistem este radical diferit de cadrul obişnuit al vieţii noastre de zi cu zi. El se bazează pe conceptul de Minte Universală sau Conştiinţă Cosmică, care este forţa creativă din spatele proiectului cosmic. Toate fenomenele pe care le percepem sunt înţelese ca experimente în conştiinţă săvârşite de Mintea Universală într-un joc creativ de o infinită ingeniozitate. Problemele şi paradoxurile derutante asociate cu existenţa umană sunt considerate ca iluzii complicate, inventate de Mintea Universală şi încorporate în jocul cosmic; iar semnificaţia ultimă a existenţei umane este experimentarea deplină a tuturor stărilor mentale asociate cu această fascinantă aventură a conştiinţei; de a fi un actor şi un partener inteligent în jocul cosmic. În acest cadru, conştiinţa nu este ceva care să poată fi dedus sau explicat în termenii a altceva. Este un factor primar al existenţei din care apare tot restul. Fireşte, ne asumăm un risc atunci când folosim cuvinte ca să ne referim la aceste mistere. Nu poţi spune prea multe despre ceea ce este inefabil. Când oamenii s-au găsit în aceste stări speciale, experienţa lor a fost întotdeauna inefabilă; nu exista nici o posibilitate ca ei s-o descrie. Cu toate acestea, ei au exprimat în repetate rânduri o senzaţie de împlinire, sentimentul că toate întrebările au primit răspuns. Ei nu au avut nevoie să întrebe nimic şi nu a fost nimic de explicat.”

Există „apa vie” şi „apa moartă” din basme şi „apa alchimică” sub forma: apei grele din reactoarele moderne şi a polimerilor înalt structuraţi de apă (polywater, forma în care se află apa intracelulară). Cum au arătat şi cercetători români: cercet. şt. horticultură Victor Rojancovschi (Institutul de Chimie al Academiei Române din Timişoara), ing. Gheorghe Lucaci şi prof Viorel Abrudan (Universitatea Timişoara), prof. dr. Ion Mânzatu (acesta, deşi controversat, a promovat ideea) etc

Mitul nemuririi şi al nemuritorilor din toate tradiţiile / religiile: în scripturile sacre ale creştinismului se spune: „Lumea este făcută pentru om, iar omul este făcut pentru Dumnezeu.” (Principiul Antropic altfel exprimat). “Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi…” (Psalmul 81/6). Omul este făcut spre a fi fericit şi nemuritor. Omul originar aşa era. Cel actual este încă muritor, spre a deveni nemuritor prin Mântuire. Care înseamnă şi: abolirea de către Dumnezeu a însăşi ideii / arhetipului / principiului de timp. Veşnicia fiind nu atât curgerea nesfârşită a timpului săgeată – trecut / prezent / viitor ci abolirea sa. Cercetările de genetică modernă au arătat că îmbătrânirea şi moartea sunt programate (prin mecanisme genetice, de tipul telomeri / telomerază etc) şi legate de reproducerea sexuată (eros şi thanatos). Modificarea acestor mecanisme la o specie de viermi cilindrici care trăiesc 7 zile, a prelungit durata de viaţă a acestora până la 21 de zile (ceea ce la om ar corespunde la aproximativ 200 de ani). Există celule virtual nemuritoare: celulele stem; celulele canceroase; bacterii care au fost reactivate din starea sporulată în care se aflau de cca. 260 milioane de ani (în mine de sare din SUA, foste lacuri sărate); bacterii care trăiesc în condiţii extreme de presiune, radiaţii şi temperatură / extremofilele (în gheizerele fierbinţi, pe fundul oceanelor în zone cu intensă activitate vulcanică, bacterii care rezistă la condiţiile spaţiului cosmic, aproape de 0 grade Kelvin + radiaţii cosmice dure / 2 ani şi o călătorie dus-întors Terra-Lună, la radiaţii ultraintense etc); chiar organisme pluricelulare sunt practic nemuritoare, de exemplu: hidra de apă dulce; tritonii, salamandrele îşi pot regenera membre întregi care au fost distruse; şopârlele îşi pot regenera coada ruptă; scorpionii rezistă la câteva sute de metri de locul unei explozii atomice, unde radiaţia este extrem de intensă; evoluţia ontogenetică a omului repetă rezumativ evoluţia filogenetică a speciilor, deci în genele noastre, în stare potenţială se află multe dintre capacităţile bacteriilor, animalelor şi plantelor care există sau au existat pe Terra etc Evoluţia ontogenetică a omului repetă rezumativ evoluţia filogenetică a speciilor, deci în genele noastre, în stare potenţială se află multe dintre capacităţile bacteriilor, animalelor şi plantelor care există sau au existat pe Terra etc
În noi (în oameni) există material genetic vechi de 7 milioane de ani (luând în consideraţie linia de evoluţie a hominizilor, începută, se pare cu „Toumaï”), dar şi mai vechi: cca. 4 – 3,5 miliarde de ani (primele forme de viaţă – probabil procariotele din „lumea ARN” – de pe Terra). Tot aşa cum în structura plăcilor tectonice din scoarţa terestră de azi se regăsesc rămăşiţe (sub forma aşa numiţilor „cratoni / cratons”:
http://en.wikipedia.org/wiki/Craton ) ale continentelor primordiale: Vaalbara, Rodinia, Pangeea, Gondwana etc unele vechi de aproximativ 4 miliarde de ani. Tot astfel cum în orice există memoria evoluţiei Universului nostru (cca. 13,7 miliarde de ani). Detaliind: Biologul Todd Stevens (Biology Department of Portland State University) a demonstrat existenţa obişnuită a unor bacterii vii (care trăiesc prin chemosinteză) până la cel puţin 3,2 km adâncime în rocă solidă, în structura scoarţei terestre. Au fost găsite bacterii care trăiesc pe barele reactoarelor nucleare. În jurul hornurilor (venturilor) vulcanice de pe fundul oceanelor (în condiţii extreme de presiune şi temperatură, fără lumină / până la 400 grade Celsius - conform studiilor din Bio Deep Project condus de Terry Mc Genity de la University of Essex - trăiesc bacterii chemosintetizatoare, dar şi organisme pluricelulare complexe, atât nevertebrate cât şi vertebrate etc) Astrobiologul Richard Hoover (NASA's National Space Science and Technology Center in Huntsville, Alabama) studiind permafrostul din Tunelul Fox din Canada a reuşit să retrezească la viaţă bacterii dormante, îngheţate de 3 milioane de ani, dar şi muşchi îngheţat de 40 000 de ani. Doar prin simplă încălzire treptată.
Au fost găsite chiar persoane cu o durată a vieţii cu totul neobişnuită: Maharishi Kartikeya din India, al 6-lea Maharishi Legendar, gurul profesorului de yoga al lui J. Nehru şi al familiei Gandhi (care în 1950 avea 300 de ani, vârstă dovedită prin înregistrări oficiale ale liniei discipolilor săi), a se vedea ilustraţia „Maharishi Kartikeya.jpg”. Legendarul Babaji din Munţii Himalaya (prezentat de Swami Yogananda în volumul său „Autobiografia unui yoghin”), cu care au reuşit să se întâlnească două expediţii ştiinţifice internaţionale, cărora le-au fost arătate şi date spre analiză resturi de unghii, păr şi dinţi, despre care la analiza ADN s-a aflat că îi aparţineau, iar la analiza cu radiocarbon aveau o vechime de cca. 1000 de ani! A se vedea ilustraţiile: „Babaji.jpg” şi „nails relic.jpg”, „teeth relic.jpg”, „hair relic.jpg”. Tot o formă de nemurire, dar temporară dacă putem spune astfel, este şi cazul Theresei Neumann - Sfânta stigmatizată din Konnersreuth. Care ani şi ani de zile nu a mâncat şi nici băut nimic, în afară de Ostia Euharistică (Hrana prin excelenţă). Şi care a fost verificată în condiţii stricte de Gestapo, timp de mai multe luni! A se vedea şi ilustraţiile: „Therese Neumann 01.bmp”, „Therese Neumann 02.bmp” şi „Therese Neumann.jpg”.
Să nu uităm că în decursul istoriei cvasilegendare (versiunea de legendă pentru unii, mai adevărată decât cărţile de istorie pentru alţii) a umanităţii au fost mai mulţi oameni care nu au gustat moartea în mod obişnuit sau chiar deloc: Enoh; proorocul Ilie; Sf. Varsanufie (prăznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în „Vieţile Sfinţilor”: „Ajungând să dobândească curăţia inimii şi desăvârşita nepătimire, s-a aşezat într-o chilie retrasă, fără să primească pe cineva timp de peste cincizeci de ani. Grăia despre el însuşi ca şi cum ar fi vorbit despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, ştiu de un om aici în mănăstire, care poate rămâne fără nici un fel de hrană sau băutură, şi fără hrană până la venirea Domnului. Nu-i lipseşte nimic din toate acestea, pentru că hrana lui, băutura lui, haina lui, veşmântul lui, sunt Duhul Sfânt". Uneori totuşi îşi îngăduia mărturia răpirilor şi extazurilor lui, spunând, de pildă, că el cunoştea un om care suise până la al şaptelea cer, sau scriind: "Grăiesc înaintea Lui şi nu mint, căci ştiu pe un rob al lui Dumnezeu între oamenii de acum, în această vreme şi în acest loc binecuvântat, care poate scula morţi întru numele Stăpânului nostru Iisus Hristos, şi poate alunga demoni şi vindeca boli de nevindecat, care poate opri şi războaie, poate închide şi deschide cerul ca Ilie. Căci totdeauna are Domnul slugi adevărate, pe care nu le mai numeşte slugi, ci fii (Gal. 4,7). Şi, precum a lucrat prin primii Săi ucenici, aşa poate lucra şi prin cei de acum". El descoperi atunci, tainic, că era unul din acei "trei bărbaţi desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu care au întrecut măsura omenească şi au primit puterea să lege şi să dezlege. Ei stau drepţi, neclintiţi mijlocitori, ca să nu nimicească dintr-o dată lumea, ci, prin rugăciunile lor, să o certe cu milostivire.” Nu se cunoaşte cum şi când Sfântul Varsanufie şi-a sfârşit petrecerea sa pământească. Cum 50 de ani mai târziu se socotea că este încă în viaţă, Patriarhul Ierusalimului a dispus să se deschidă chilia sa; dar a izbucnit atunci un foc care a învăluit adunarea.”; în „Patericul egiptean”: „Spuneau părinţii despre avva Iosif cel din Panefo că voind să se săvârşească, şi zăcând în pat, şedeau şi bătrânii şi luând el seama la fereastră a văzut pe diavolul care îl batjocorea: „Avvo, avvo, ai îmbătrânit şi nu mai ai putere, şi iată moartea te-a ajuns!”. Iar el chemând pe ucenicul său, i-a zis : „Adu-mi toiagul. Că acesta socoteşte că am îmbătrânit şi nu mai pot asupra lui.” Şi după ce a apucat toiagul, au văzut bătrânii că a sărit dintr-un salt pe fereastră şi s-a făcut nevăzut. Şi de atunci nu l-a mai văzut nimeni.”; iar despre Sf. Ap. Ev. Ioan, ucenicul cel iubit al lui Iisus, ieşise vorba între apostoli / ucenici că nu va gusta moartea până la Parusie (foarte asemănător situaţiei vărului lui Buddha, Ananda, ucenicul iubit al acestuia). „…Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie. / De aceea a ieşit cuvântul acesta intre fraţi, că ucenicul acela nu va muri….” (Ioan 21:21-23) Tot despre Evanghelistul Ioan în „Vieţile Sfinţilor” se spune: „Împlinindu-se toţi anii lui o sută şi câţiva, a ieşit din casa lui Domnos cu cei şapte ucenici ai săi şi, mergând la un loc oarecare, le-a poruncit să şadă acolo. Şi era spre ziuă. Iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a rugat. După aceea, săpând ucenicii un mormânt în chipul Crucii de lungimea staturei sale, precum le-a poruncit, a zis lui Prohor să meargă la Ierusalim şi acolo să pe-treacă până la sfârşitul său. Învăţându-şi ucenicii şi sărutându-i le-a zis: "Trăgând pământul, mama mea [mama Gaia!], acoperiţi-mă". Şi l-au sărutat ucenicii, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei l-au acoperit până la grumaji, [ca în poveştile româneşti] şi a pus pe faţa lui o basma, şi aşa l-au sărutat, plângând foarte tare, apoi l-au acoperit cu totul. Auzind de aceasta fraţii din cetate au venit şi, dezgropând mormântul, n-au aflat nimic. Plâns-au foarte mult şi rugându-se s-au întors în cetate. Apoi, în tot anul, din mormântul lui se arăta praf subţire, în opt zile ale lunii mai, şi tămăduiri bolnavilor se dau cu rugăciunea Sfântului Apostol Ioan spre cinstea lui Dumnezeu, celui în Treime lăudat în vecii vecilor. Amin.”; o serie de sfinţi şi maeştri indieni şi sufiţi care s-au transformat în lumină, topindu-se definitiv în aceasta; don Juan Matus şi don Genaro, maeştrii lui Carlos Castaneda (care s-au topit în cea de-a treia atenţie, devenind Lumină) ş.a. Fiecare este liber să creadă sau nu. Pentru sceptici e bine să îşi amintească de aprinderea Sf. Lumini la Ierusalim de Înviere şi de posibilitatea transformării complete a substanţei în energie, din fizică (celebra formulă a lui Einstein: E=mc2) pe baza căreia s-au construit bombele atomice şi termonucleare (care sunt ceva foarte concret) sau anihilarea materie / antimaterie, prezentă în acceleratoarele de particule şi în procesele cosmice / stelare. Problema este că, cei mai mulţi consideră miturile ca fiind doar „poveşti de adormit copiii” care servesc doar copiilor sau pot fi studiate academic la facultatea de litere, ori la cea de antropologie etnografie şi folclor. Dar, se pare, tot aşa cum omenirea actuală nu este încă capabilă să obţină fuziunea nucleară controlată, pentru energie pe gratis – tot astfel nu suntem încă în stare să folosim / trăim potenţialul cvasiinfinit (energetic, informaţional şi sufletesc / spiritual) cuprins în mituri şi poveşti. Şi să nu uităm nici spusele lui Ramakrishna:”A fi pios / religios nu înseamnă a fi idiot / prost!”

Conceptul de ordine stratificată oferă, de asemenea, perspectiva adecvată asupra fenomenului morţii. Autoreînnoirea – descompunerea şi construirea structurilor în cadrul unor cicluri continue – reprezintă un aspect esenţial al sistemelor vii. Dar structurile care sunt înlocuite în mod continuu, sunt ele însele organisme vii. Din punctul lor de vedere, autoreînnoirea sistemului mai mare care le cuprinde este propriul lor ciclu de viaţă şi moarte. Prin urmare, viaţa şi moartea apar acum ca reprezentând un aspect central al autoorganizării, ca reprezentând însăşi esenţa vieţii. Într-adevăr, toate sistemele vii din jurul nostru se reînnoiesc în continuu, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, că toate lucrurile din jurul nostru mor tot timpul. Dar, pentru fiecare organism care moare se naşte alt organism. Astfel, moartea nu reprezintă opusul vieţii, ci un aspect esenţial al ei. Lucru transmis demult prin miturile viaţă-moarte/viaţa după moarte/lumea de dincolo/reînviere/regenerare/eros-thanatos. Ştiinţa ar putea avansa mai repede dacă ar lua în serios cunoaşterea transmisă prin mituri.
Chiar dacă moartea este un aspect central al vieţii, nu toate organismele mor. Organismele simple, compuse dintr-o singură celulă, ca, de exemplu, bacteriile şi amibele, se reproduc prin diviziune celulară şi făcând acest lucru trăiesc pur şi simplu în proprii lor descendenţi. Bacteriile din zilele noastre sunt în fond aceleaşi bacterii care au populat globul cu miliarde de ani în urmă, dar care s-au divizat într-un număr incomensurabil de organisme. În plus, sunt virtual nemuritoare, chiar individual, reuşindu-se resuscitarea unor spori bacterieni adormiţi acum peste 30 000 de ani în gheţurile Antarcticii! De curând, s-a reuşit reactivarea unor asemenea spori, dar vechi de milioane de ani, prinşi în chihlimbar fosil şi a unora vechi de 260 milioane de ani! prinse în sarea dintr-o salină din SUA care fusese un lac sărat, ce s-a evaporat. Acest tip de viaţă fără moarte a fost singurul tip de viaţă pe durata primelor 2/3 ale istoriei evoluţiei vieţii pe Terra (4,5 miliarde de ani). În acest uriaş interval de timp nu a existat nici îmbătrânire şi nici moarte, dar nu a existat nici prea multă diversitate – nici un fel de forme de viaţă aflate pe trepte superioare ale evoluţiei şi nici un fel de conştiinţă de sine. Apoi, cu aproape 1 miliard de ani în urmă, evoluţia vieţii a cunoscut o accelerare extraordinară şi a generat o mare varietate de forme. Pentru a face acest lucru, viaţa a trebuit să inventeze sexul şi moartea. Fără sex nu ar fi putut exista diversitatea, iar fără moarte nu ar fi putut exista individualitatea. De atunci, organismele superioare îmbătrânesc şi mor, iar indivizii îşi împreunează („a împreuna”= a pune la un loc, deci limba exprimă de mult realitatea genetică, descoperită în vremurile noastre de Gregor Mendel, Morgan, Watson şi Crick etc Miturile Kaballei spun de mult să fim atenţi la realităţile şi capcanele lingvistice) cromozomii în procesul de reproducere pe cale sexuală, generând astfel o enormă diversitate genetică, diversitate care a accelerat evoluţia de mii de ori.
Sistemele stratificate au evoluat împreună cu aceste forme superioare de viaţă, sisteme care se reînnoiesc la toate nivelurile şi care menţin astfel cicluri continue de naştere şi moarte pentru toate organismele care aparţin structurii arborescente. Iar această dezvoltare ne face să ne punem întrebări asupra rolului oamenilor în lumea vie. Deoarece şi noi, oamenii, suntem născuţi şi trebuie să murim, înseamnă acest lucru că suntem părţi componente ale unor sisteme mai mari care se reînnoiesc continuu? Într-adevăr, aceasta pare să fie situaţia. Ca orice alte fiinţe vii, noi aparţinem ecosistemelor şi, de asemenea, formăm propriile noastre sisteme sociale. Finalmente, la un nivel chiar şi mai cuprinzător, există biosfera, ecosistemul întregii noastre planete, ecosistem de care depinde integral supravieţuirea noastră. De obicei, noi nu considerăm aceste sisteme mai mari ca fiind organisme individuale precum plantele, animalele sau oamenii, dar există o nouă ipoteză ştiinţifică care face chiar acest lucru la un nivel accesibil în cel mai înalt grad. Studii detaliate efectuate asupra modalităţilor prin care biosfera pare să regleze compoziţia chimică a aerului, temperatura suprafeţei Pământului, precum şi numeroase alte aspecte ale mediului planetar i-au condus pe chimistul James Lovelock şi pe specialistul în microbiologie Lynn Margulis la ideea că aceste fenomene pot fi înţelese numai în cazul în care planeta ca întreg este considerată ca fiind un singur organism viu. Recunoscând faptul că ipoteza lor reprezintă o renaştere a unui puternic mit străvechi, cei doi oameni de ştiinţă au denumit-o „Ipoteza Gaia” (lansată oficial în anii `60), după numele zeiţei Pământului în mitologia greacă. Printre oamenii de ştiinţă care au avut o contribuţie principală pot fi citaţi: chimiştii Ilya Prigogine (premiul Nobel pt teoria sistemelor disipative în chimie) şi Manfred Eigen, biologii Conrad Waddington şi Paul Weiss, antropologul Gregory Bateson şi specialiştii în teoria sistemelor Erich Jantsch şi Ervin Laszlo. Mitul Zeiţei Geea-Gaia a trecut astfel din forma „mitologică” clasică, într-o nouă formă, ştiinţifică (dar cu acelaşi mesaj). Această ipoteză ştiinţifică a fost prezentată publicului larg, sub forma unui film de desene animate: „Final Fantasy - Spiritele ascunse” (un nou proces de “neomitologie”= evoluţia în forme moderne a miturilor). Ipoteza, deşi recentă, a fost confirmată demult de către Sf. Francisc de Asissi şi de tradiţia toltecă (a se vedea cărţile lui Carlos Castaneda) etc În acelaşi spirit a fost lansat oficial în 1998 (plecând mai ales de la ideea de „Noosferă” a lui Teilhard de Chardin) „Global Consciousness Project al Universităţii Princeton” (idei similare şi în volumul, mult anterior proiectului, „Carantina” – Greg Egan; din nou „neomitologie”). Unul dintre promotorii acestui Proiect este prof. Adrian Pătruţ, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Directorul Proiectului este Roger D. Nelson de la Princeton University.
Nu numai că planeta este plină de viaţă, dar pare să fie ea însăşi o fiinţă vie în înţelesul deplin al cuvântului. Întreaga materie vie de pe glob, împreună cu atmosfera, oceanele şi solul formează un sistem complex care prezintă toate modelele caracteristice ale autoorganizării. Acest sistem persistă într-o remarcabilă stare de nonechilibru chimic şi termodinamic şi poate, prin intermediul unei uriaşe diversităţi de procese, să regleze echilibrul planetar astfel încât să se păstreze condiţiile optime pentru evoluţie. Astfel, Pământul este un sistem; el nu numai că funcţionează asemănător unui organism, dar în realitate pare să fie un organism – Gaia, fiinţa vie planetară. Proprietăţile şi activităţile sale nu pot fi prezise prin însumarea părţilor sale componente; fiecare ţesut al său este legat cu celelalte şi toate sunt reciproc interdependente; numeroasele sale trasee de comunicare sunt extrem de complexe şi neliniare; forma sa a evoluat pe parcursul a miliarde de ani şi continuă să evolueze. Aceste observaţii au fost efectuate într-un context ştiinţific, dar ele trec dincolo de graniţele ştiinţei. La fel ca numeroase alte aspecte ale noii paradigme, ele reflectă o profundă conştiinţă ecologică a cărei adevărată natură este spirituală.

Semnele Domnului sunt pretutindeni în lume, în stânga, în dreapta, cu lumină sau umbră, pe cărare de bine sau pe cărare de rău.
Cine le vede şi le înţelege nu se mai teme de moarte, chiar de i-ar ieşi moartea-n drum.
Şi buruiana şi floarea şi omul sunt fapturile LUI.

Isaia 45:7 "I form the light, and create darkness: I make peace, and create evil: I the LORD do all these things." / „Eu intocmesc lumina si dau chip intunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea si restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.”

“Ou que vous vous dirigiez, vous allez au devant de votre propre Soi. Rien au monde n’est autre que votre propre Soi.
Vos pouvez atteindre le Un autant en vous declarant Son ennemi qu’en L’adorant. Le Un condense guerre et paix. Tous est Lui seul. Quoi que vous perceviez, quels que soient les evenements, tout est Sa manifestation.
Quand vous realiserez que Dieu est indissociable du monde, quand vous comprendrez que tout est la mouvance du Divin, alors il n’y aura plus pur vous ni grace, ni causalité. Il n’y aura plus moyen de separer le vrai du faux.” [Ma Ananda Mayi (1896-1982)]

Bibliografie orientativa

“Bardo-Cartea Tibetană a Morţilor”, Sogyal Rinpoche – „Cartea tibetană a vieţii şi a morţii”, “Cartea Egipteană a Morţilor”, Ion Ghinoiu – (“Cartea Românească a morţilor”, „Lumea de aici, lumea de dincolo: ipostaze româneşti ale nemuririi”, „Obiceiuri populare de peste an: Dicţionar”, „Panteonul românesc: Dicţionar”, „Sărbători şi obiceiuri româneşti”, „Vârstele timpului”, „Popasuri etnografice româneşti” etc), Sf. Vasile cel Nou – „Înfricoşatele vămi ale văzduhului şi dreapta judecată a lui Dumnezeu”, dr. Raymond Moody – “Viaţa după viaţă 1-3” etc, dr. Elisabeth Kübler-Ross – („On Death & Dying”, “Death: The Final Stage of Growth”, “Remember The Secret”, “Unfolding the Wings of Love”, “Longing to Go Back Home”, “Why Are We Here” etc), Francois Brune – “Morţii ne vorbesc”, Peter şi Mary Harrison – “Viaţa înainte de naştere”, Jim B. Tucker – „Viaţa înainte de viaţă = Life before life”, Camille Flammarion – (“Viaţa după moarte”, „La mort et son mystere” etc), Patrice Van Eersel – “Izvorul Negru”, Cristian Bădiliţă – „Călugărul şi moartea”, Jan Van Helsing – „Omul negru a venit”, dr. Ian Stevenson - („Twenty Cases Suggestive of reincarnation” Twenty Cases Suggestive of Reincarnation. 1966. (2nd rev. ed. 1980), “Children Who Remember Previous Lives. A Quest of Reincarnation. 2001.”, „European Cases of the Reincarnation Type. 2003”), Robert Monroe - („Journeys Out of the Body”, “Far Journeys”, “The Ultimate Journey”), Scott Rogo – („In Search of the Unknown”, „Miracles: A Parascientific Inquiry into Wondrous Phenomena”, „The Search for Yesterday” etc), dr. Kenneth Ring – („Life at Death”, “Heading Toward Omega”, “The Omega Project”, “Mindsight and Lessons from the Light” etc), Johannes Greber – „Comunicarea cu spiritele bune ale lui Dumnezeu”, Alan Kardec – („Cartea spiritelor”, „Cartea mediumurilor”, „Biblia după spiritism” etc), M. Valtora – „L`Evangile tel qu`il m`a été révélé”, Jean Prieur – „Les temoins de l`invisible” etc, Guy Ritchie – „Retour de l`au dela”, J. Guesné – „Le Grand Passage”, Pierre Monnier – „Lettres de Pierre”, Rolland de Jouvenel, Gitta Mallasz – „Dialogurile cu îngerul”, August Strindberg – „Legende”, Rudolf Steiner – „Iniţiere în lumile oculte superioare”, Stanislav Grof – „Călătoria ultimă. Dincolo de frontierele morţii”, A. Robert Smith – „Toate sufletele trec dincolo - din cuvântul şi înţelepciunea lui Edgar Cayce”, Jakob Loerber – „Împărăţia misterioasă a spiritelor: Evoluţia unui suflet în lumea de dincolo de moarte”, Michael Newton Ph. D. – „Călătoria sufletelor - studii de caz asupra vieţii dintre vieţi”, „Destinul sufletelor - noi studii de caz asupra vieţii dintre vieţi”, „Viaţa dintre vieţi - hipnoterapie pentru regresie spirituală”, Brian L. Weiss - "Multe vieti, multi maestri", "Acelasi suflet, multe trupuri", "Mesaje de la maestri" etc

http://biserica.org/Publicatii/Catehism/CultulMortilor.html

http://biserica.org/Publicatii/Catehism/parastase.html

http://www.crestinortodox.ro/Zilele_pentru_pomenirea_generala_a_mor...

http://www.parohiamacin4.org/pomeni_morti.htm

http://www.crez.org/randuieli/parastasul.asp

http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1136

http://www.google.ro/search?hl=ro&q=vamile+vazduhului&meta=...

http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?saunders=22

http://www.razboiulnevazut.org/articol/8/O-experienta-moderna-a-vam...

http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?cap=1241

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-mo...

http://www.crestinortodox.ro/vamile_vazduhului_-c152-p20-new.html

http://biserica.org/Publicatii/1995/NoVII/09_index.html

http://ortodoxia.topcities.com/Vami.html

http://arheotim.uvt.ro/pag%20web/gnosis/istorie/lupascu.htm

http://forum.schituldarvari.ro/viewtopic.php?t=871&sid=652fcd0a...

http://ro.altermedia.info/cultura-vietii/dreptul-la-moarte-ultimul-...

http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=873

Pasarea Colibri - „Sfirsitul nu-i aici !”:

„Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu

Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aicï…”

....................
Stefan HRUSCA - Vita verde iadara
Asculta mai multe audio Muzica
......................

Opus
Life Is Life lyrics

La la la la la!
La la la la la!
La la la la la!
La la la la la!

Life
Life is life

When we all give the power
We all give the best
Every Minute of an hour
Don't think about a rest
When you all get the power
You all get the best

When everyone gives everything
And every Song everybody sings
Then it's life

Life is life
Life is life
...

Life is life
When we all feel the power
Life is life
Come on stand up and dance
Life is life
When the feeling of the people
Is the feeling of the band

Life is life
Life is life

Life
Life is life
Life is life

And you call when it's over
You call it should last
Every minute of the future
Is a memory of the past
'Cause we all gave the power
We all gave the best

When everyone gave everything
And every song everybody sings
Life is life.

http://www.youtube.com/watch?v=EGikhmjTSZI

................
"Nu pot să mă văd mort în sicriu, ci doar viu.
De aceea a făcut Dumnezeu raiul, ca să îl umple cu cei ce Îl iubesc.
Oricum sînt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna sîntem bine."
(Părintele Teofil Piraianu)
..................
Carlos Castaneda:
“Death is our eternal companion. It is always to our left, an arm’s length behind us. Death is the only wise adviser that a warrior has. Whenever he feels that everything is going wrong and he’s about to be annihilated, he can turn to his death and ask if that is so. His death will tell him that he is wrong, that nothing really matters outside its touch. His death will tell him, ‘I haven’t touched you yet.’”
(In vol. "The Wheel of Time")

— Moartea e însoţitorul nostru etern, a spus don Juan cu un aer foarte serios. Se află întotdeauna la stânga noastră, la o lungime de braţ. Ea te privea când urmăreai şoimul alb; ţi a şoptit la ureche şi i ai simţit fiorul, aşa cum l ai simţit şi astăzi. Ea te a urmărit întotdeauna. O va face până în ziua în care te va atinge.
…
Mi a replicat că problema morţii noastre nu era niciodată întinsă destul de departe. Iar eu am argumentat că n ar avea nici un sens pentru mine să insist asupra morţii, pentru că gândul ăsta mi ar aduce doar stinghereală şi frică.
— Eşti plin de prostii! Moartea este singurul sfetnic inte¬ligent pe care l avem. De câte ori simţi, aşa cum faci mereu, că totul merge prost şi că eşti pe cale să fii anihilat, întoarce ţi capul spre moartea ta şi întreab o dacă este aşa. Moartea îţi va spune că te înşeli; că nu contează nimic în afară de atingerea ei. Moartea ta o să ţi spună: “Încă nu te am atins!”
(In vol. "Calatorie la Ixtlan")
...................
http://www.youtube.com/watch?v=LTo_dd9c-Rs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=7TIhxo2mDxQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dNxHNOqNaXM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=YAKHRJWTCHM

http://www.youtube.com/watch?v=VCtWxJNAYMc

http://www.youtube.com/watch?v=N7eRokao_sQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=pcwSgiSms8A&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=sRNmeHdCNns&feature=related

................
Poetul crestin Costache Ioanid scria:

"Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi,
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi!"
.....................
The Real Adventures of Jonny Quest: To Bardo and back

http://fliiby.com/file/121106/n5a46st203.html
......................

................

,

Voltaj: "De maine..."
...............
ToAllTheGirlsI'veLoved.pps

Sic transit gloria mundi.
Un pic mai cinic.

Bunicul il intreaba pe nepotel:
- Cum il cheama pe neamtul ala mic care imi tot ascunde lucrurile?
- Alzheimer, bunicule

Viata este o maladie mortala cu transmitere sexuala.
Nimeni nu scapa viu din viata.
Insa, vom muri si vom vedea !

Nikos Kazantzakis spunea ca atunci cind vede o fata se gindeste cum va fi baba, dar si cind vede o baba se gindeste cum era ca fata.
...........................
"Viata dupa moarte"
de Chopra, Deepak
http://www.carte-online.ro/librarie-esoterica-online/categories%7CdisplayDetails/productID_1091/VIATA-DUPA-MOARTE.html
.....................

.........................

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rănd
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt , decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ iar eu … un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa ! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi … îndulceşte-o , gâdeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept !
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt !

Viorel Muha

http://grou.ps/johnnyem/people/person/npagvahynyujgsymb
...................
http://pamantuldeocamdata.blogspot.ro/2010/04/moartea-prof-scarlat-demetrescu.html

http://pamantuldeocamdata.blogspot.ro/2010/04/actul-mortii-prof-scarlat-demetrescu.html

.......................
"Dincolo de prag. Scene de pe patul de moarte - Un ghid pentru Lumea de dincolo"
si
"Împăraţia misterioasă a spiritelor: Evoluţia unui suflet în lumea de dincolo de moarte"
de Jakob Lorber
http://www.divin.ro/?bq5y3&cat47&d3t47&1d4u7=67d16650ee2880d798bd8213feef5a6d
........................
Sinaxar 8 mai: Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se şi cu alţii către dânsul: "Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos". Şi el zise: "Dacă îl voi spune, îl veţi ţine?" Iar ei ziseră: "Aşa, adevărat." Şi zise el: "Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu vă apropiaţi acolo".

conexiune [prin schimbare de registru] cu:

koanurile budiste: "Daca vrei sa-l afli pe Buddha, du-te acolo unde nu e Buddha !" + "Ucide-l pe Buddha = Kill the Buddha !"

si cu zicerea crestina ezoterica si apocrifa: "Daca vrei sa ajungi cu adevarat la Dumnezeu: in caz ca ajungi la Iad, evadeaza si mergi la Rai; iar daca ai ajuns la Rai, fugi si de acolo ca sa-L gasesti !"
.......................................
Sf Arsenie cel Mare (praznuit pe 8 mai):

Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut şi păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, şi plin de toată bunătatea şi înţelepciunea dumnezeiască şi omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit şi diacon. Şi ocârmuind atunci împărăţia romanilor Teodosie cel Mare şi punând multă nevoinţă, şi căutând om duhovnicesc şi învăţat care să fie în stare să înveţe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, şi a scris la împăratul Graţian, şi la papa Inocenţiu, şi abia a putut dobândi ceea ce dorea. Deci purcezând Arsenie de la Roma şi sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la faţă şi la fire este om cinstit şi căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, şi împodobit cu toată bunătatea. Şi umplându-se de multă bucurie şi dulceaţă, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, şi i se smerea ca unui dascăl. Şi senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea şi iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, şi dorind de viaţă monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorinţa. Şi îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: "Arsenie, fugi de la oameni şi te mântuieşte". Deci el nezăbovind, ci schimbându-şi portul, s-a dus şi a sosit la Alexandria. Şi călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea şi anevoioasă. Şi rugându-se lui Dumnezeu, iarăşi a auzit glas Dumnezeiesc către dânsul: "Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te şi te mântuieşte".

Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se şi cu alţii către dânsul: "Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos". Şi el zise: "Dacă îl voi spune, îl veţi ţine?" Iar ei ziseră: "Aşa, adevărat." Şi zise el: "Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu vă apropiaţi acolo".

Şi iarăşi se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieţii sale, purta un petec de rasă în sân de-şi ştergea lacrimile. Şi era la trup minunat şi cuvios, peste tot cărunt, uscat şi lung, măcar că si era puţin gârbov de bătrâneţe, avea barba până la pântece şi chip îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea să-şi arate faţa cuiva. Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-şi genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Şi când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneţi, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde şi cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis: "Oare nu ştiţi să puneţi o funie de picioarele mele şi să mă trageţi în munte?" Şi iarăşi le zise: "Vedeţi, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieşi din trup?" Şi ei ziseră: "Vedem". Iar el zise: "De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta". Şi îndată şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu.

Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean, .
...........................

.......................

Moaste – relicve sfinte in Budism [v. si documentarele de pe Discovery “Cei care s-au mumificat singuri” si „Misterul mumiei tibetane”]:

http://en.wikipedia.org/wiki/Buddhist_mummies

http://sonic.net/~anomaly/japan/dbuddha.htm

http://www.agorajournal.org/2005/Lowe.pdf

http://www.wa-pedia.com/religion/japanese_buddhist_mummies.shtml

http://funzu.com/index.php/crazy-pics/sokushinbutsu-japans-self-mum...

http://community.livejournal.com/chaos_zine/3169.html

http://www.cjmathews.com/ritual-self-mummification/

http://www.shugendo.fr/mummies.html

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8237299

http://www.thethinkingblog.com/2007/07/self-mummified-monks-of-japa...

http://www.asahi-net.or.jp/~qm9t-kndu/heikenji.htm

Ca si Sfintii crestini, maestrii budisti nu sunt morti [desi au murit !], iar esenta lor [o parte din ea, una cu intregul, in mod holografic] este prezenta [proiectata constient] in relicvele lor.

La fel si in cazul samanilor [siberieni s.a.] [care dupa moarte isi puteau proiecta esenta sufletului in ramasitele lor pamantesti sau in amulete, statuete, obiecte magice,
intr-o luminare sau felinar care ardea apoi singur (v. si „lanternele mortilor” din Franta, obicei de sorginte druidica; v. si aprinderea luminarilor pt sufletele mortilor, ca ceva din ei sa se odihneasca efectiv in flacara luminarii / v. si episodul pe aceasta tema din Star Trek Generations cu seducerea consilierului Troy de catre o entitate info-energetica care locuia in flacara unei luminari speciale, putandu-se materializa si lua forma umana, ceea ce facuse si cu bunica si strabunica sa),
sau intr-un copac (care chiar daca se usca, raminea cu esenta lor timp de sute de ani)].

[Conex: http://www.editura-dianusa.com/ro/publicatii.html

http://www.ringingcedars.com/materials/book-1-preface.pdf

http://www.ringingcedars.com/]

Similar si in vechea civilizatie a Egiptului.

Similar si povestile romanesti, unde zmeul isi proiecteaza esenta simultan in mai multe obiecte si fiinte: o gaina, o vrabie, un ou, un fus etc iar pt a fi ucis acestea trebuie distruse.

.....................

Sa ne amintim conex si de ceea ce spunea Mama dela Pondichery = Mirra Alfassa / colaboratoarea spirituala a lui Sri Aurobindo: "Nu-mi mai dau seama daca sunt vie sau moarta."
In cartea sa "Intelepciunea-Mintea celulelor".
http://www.alfassa.com/momma.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Mirra_Alfassa

Si de pisica vie+moarta a lui Schroedinger (fizicianul) si a maestrului Zen care a ucis-o cu sabia, intr-un koan mai „crud” in aparenta.

Adica cam asa: Cei vii nu traiesc, iar cei morti sunt vii. Exista 1un continuum cu 2 poli: viu si mort.
Cumva, abia dupa moarte ne intoarcem la Sursa si la Viata, Acasa la Tatal-Mama Nostru(Noastra).

.........................
Dupa moartea fizica:
PariNirvana.
VidehaMukta.

http://buddhism.about.com/od/buddha/a/parinirvana.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Parinirvana

http://en.wikipedia.org/wiki/Videha_mukti

http://www.hinduism.co.za/jnani-.htm

http://1stholistic.com/prayer/hindu/hol_Hindu-moksha.htm

...................
Moastele sfintilor si maestrilor (din orice religie), desi "morti", totusi sunt vii, mai vii ca noi, ptca s-au conectat [au devenit constienti de] Sursa Vietii - Dumnezeu:
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-sf-moaste-si
..................
Discovery Atlas / Mexico revealed / The Day of the dead:

http://dsc.discovery.com/convergence/atlas/video-player/video-playe...

Day of the dead:

http://en.wikipedia.org/wiki/Day_of_the_Dead

http://www.dayofthedead.com/

http://g1b2i3.wordpress.com/2008/10/31/1-noiembrieziua-mortilor/

http://www.e-timisoara.info/stiri-locale/ziua-mortilor-sau-ziua-tut...

http://www.crestinortodox.ro/parastas/sambata-ziua-mortilor-68886.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ritul_bizantin_din_Ardeal

Lanternes des morts:

[se zice ca lumina unei lumanari rituale alimenteaza efectiv viata si forta din corpul energo-informational al celui mort, dar si al celor vii, lumanarea devenind efectiv un fel de casa-adapost pt sufletul mortului, care inca nu a urcat in planurile superioare ale existentei post-mortem si pre-natale; tot asa cum samanii dupa ce mor isi pot proiecta voluntar o parte din esenta lor vitala a sufletului intr-un obiect sau copac; similar vechilor egipteni care operau o asemenea proiectie magica in statuete refugiu pt suflet; similar povestilor in care zmeul avea sufletul salasluit nu numai in trupul sau, ci si in mai multe obiecte si insecte, pasari, animale s.a., iar pt a putea fi ucis definitiv, trebuie distruse si acestea; similar mumiilor Shingon sau din Tibet ale maestrilor care au murit si totusi sunt vii, prezenti si in relicvele lor trupesti / moaste dar care pot fi prezenti si in felinare ritualice care ard, uneori singure

(v. cazul non-fiction al mormantului Tulliei, fiica lui Cicero)
http://www.independent-al.ro/mistere/candele-care-ard-vesnic.html

http://www.carpinet.net/dblog/articolo.asp?articolo=367

http://www.enigme.ro/articole/articol/427/lampile-eterne.html
, de sute de ani]:

http://crm.revues.org/index393.html

http://crm.revues.org/index393.html#tocto2n1

http://fr.wikipedia.org/wiki/Lanterne_des_morts

http://cfpphr.free.fr/lanternedesmorts.htm

...............
Pt o abordare mai putin ortodoxa a se vedea info din episodul "Moartea ca entitate" al emisiunii "Codul lui Oreste", transmisa pe B1TV pe 14 mai 2010 (invitat Codrin Stefanescu).

http://www.megaupload.com/?d=ELGJW3RS

V. si partea a 2-a: "Negociatorii" transmisa pe 16 iulie 2010.

http://www.megaupload.com/?d=ALNVO5CE

si
„Moartea ca entitate” ep 3 : „Nemuritorii” [„Codul lui Oreste” din 8 oct. 2010]

Conex [si cu gena imbatranirii P 21 si gena nemuririi etc] v. episodul "Tao of Rodney" (ep 14 sezon 3) din "Stargate Atlantis":
http://www.iwatchstargateatlantis.com/season3/episode14-tao-of-rodney/
...............................
Viata-moartea / imbatrinirea:
http://www.iwatchstargateatlantis.com/season3/episode7-common-ground/
.............
https://simplyxpress.wordpress.com/2009/08/14/miracol-in-muntele-athos/

http://vestitorul.blogspot.com/2010/06/olga-romanca-ce-murit-si-inv...

http://www.diakonima.gr/2009/07/28/a-simple-biomedical-presentation-of-the-first-miracle-of-elder-joseph-of-vatopaidi-mount-athos-who-smiled-45-minutes-after-his-death/

..............

http://laurentiudumitru.ro/blog/2006/03/04/o-minune-recentn-fncutn-de-maica-domnului-in-siria/

https://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/02/18/sufletul-dupa-moarte-experiente-de-astazi/

http://www.descopera.ro/fenomenele-paranormale/4619590-experientele-de-dupa-moarte-amintiri-din-casa-mortilor

http://www.scribd.com/doc/17313100/Raymond-Moody-Viata-Dupa-Viata

http://kunyla.webs.com/emergenta.htm
.............
O observatie curioasa pe care a facut-o cineva studiind istoria credintelor religioase din cele mai vechi timpuri [30000 BC...15 000 BC] pina azi:
Toate culturile, popoarele, religiile au avut intr-o forma sau alta un cult al stramosilor [la noi, azi: pomana, coliva, parastasele, Mosii de Vara si de Toamna etc], mergand pana la Mama si Tatal Divini, precum si prezenta unui echivalent al moastelor [desigur pastrand proportiile !]: mumiile
[obtinute prin procedee de imbalsamare, datorita unor conditii naturale, ori prin meritele persoanelor respective]
stramosilor merituosi-deosebiti [samani, regi ori rude].
...............
Motto: Cercetati pe Sfinti
[la fata locului sau in/prin rugaciune] !
“Toti, toti sa veniti la mine si sa-mi povestiti necazurile voastre, de parca as fi vie/viu, caci eu va voi vedea, va voi auzi si va voi ajuta!”
(Sf. Matrona din Moscova)
..................
Marturie din Formula As:

“Crezi ca parintele Arsenie este mort? Eu iti spun ca e viu”

Cand s-a aflat de moartea parintelui si trebuia sa mergem la inmormantare, fiica mea, care atunci avea 9 ani si care il indragea foarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea.
Era toamna spre iarna, era frig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitii: “Si eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc”. Iar daca vroia sa mearga pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la inmormantare. De cum a ajuns in biserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. Nu-i era frica ca este mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. La plecarea de la inmormantare, a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat singura noaptea in bloc, refuzand sa fie insotita de cineva. A intrat fara teama in casa, unde era o matusa si i-a spus acesteia: “Hai sa-ti spun ceva: Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort?”. Sora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. “Eu (continua fetita) atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti spun altceva: Daca te uiti in casa, il vezi?”. – “Nu, nu il vad”. “Dar daca merg prin casa, auzi si tu pasii lui insotindu-ma?”. – “Nu, nu ii aud, dar eu sunt o pacatoasa, iar tu esti un copil curat. Tu poate poti sa-l vezi si sa-l auzi, dar eu nu”. “Daca tu nu il vezi si nu il auzi, atunci sa nu mai spui la nimeni ceea ce am spus eu, ca n-am sa recunosc la nimeni nimic”.

Am vazut o femeie care isi pierduse un copil si s-a dus la mormantul parintelui Arsenie sa se roage. Mai mare ii era disperarea decat credinta si se intreba: “Ce poate sa faca un mormant? Caci vad ca este un mormant ca oricare altul”. Si, deodata, a cazut in genunchi (pesemne ca i s-a aratat parintele) si a strigat: “Parinte, nu am stiut cine esti! Parinte, te rog, ajuta-ma!”. Credinta a cuprins-o chiar in acele clipe si sufletul ei s-a luminat, iar buzele au eliberat in cuvinte suferinta ei de mama.

Dar aceste lucruri, desi se stiu, nu le spune nimeni. Oare de ce nu se spun lucrurile acestea? Sunt niste lucruri adevarate. “
....................
Pr Arsenie Boca:
“Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum.”
.................
În trecut au fost oameni care au muncit sau au călătorit în condiţii foarte grele, o viaţă întreagă pentru a avea privilegiul de a fi primiţi la un Sfânt. Şi unii au trebuit să plătească cu pierderea familiei, a sănătăţii, a fericirii limitate, a unui braţ sau chiar a vieţii. Şi au plătit. Ei au vrut s-o facă. Oare erau nebuni toţi? Iar acum avem privilegiul de a ajunge uşor la ei, doar să vrem (de fapt, şi ei ne cheamă tainic). Cum spunea Padre Pio: “Nu plângeţi c-o să mor. În viaţă fiind, voi trebuia să mă căutaţi şi să mă aşteptaţi. După moartea mea însă n-o să trebuiască să mă mai aşteptaţi pentru că voi fi permanent la dispoziţia (accesibil) tuturor.” Fie că vrem, fie că nu, tot va trebui să facem acestă călătorie. De ce să n-o facem acum, când e simplu? Dacă totuşi nu pot ajunge (din motive reale de timp, probleme, boală, bătrâneţe etc), atunci să-mi doresc sincer şi să mă rog (Sfinţii mă vor simţi) să ajung cândva şi să merg ACUM cu gândul acolo, la faţa locului (şi e ca şi cum aş fi fost acolo).
...................
Moartea lui Buddha:
pp 138-139
https://books.google.ro/books?id=oeBL7ci3MKoC&pg=PA138&lpg=PA138&dq=Buddha+death+kalpa&source=bl&ots=g1oMbymLIq&sig=flHFj7Or_IQXNfbUc7c772cgUZk&hl=ro&ei=H-QETd2ICMKG4Qa4yuSRCg&sa=X&oi=book_result&ct=result#v=onepage&q=Buddha%20death%20kalpa&f=false

https://books.google.ro/books?id=oeBL7ci3MKoC&lpg=PA138&ots=g1oMbymLIq&dq=Buddha%20death%20kalpa&pg=PP10#v=onepage&q=Buddha%20death%20kalpa&f=false
.................

Parintele Arsenie Boca: "Noi nu suntem nascuti de timp, ci de vesnicie. Desi traim o vreme imbracati de lumea aceasta [„exteriorul” ca haina a „interiorului”], ni se intampla ades ca fratele Vis si sora Moarte sa ne dea tarcoale si sa ne despice faptura in doua. Atunci scapam din chingile lumii vazute si ne trezim intr-un alt fel de a fi si-a cunoaste".

„În viaţa de dincolo oamenii se vor cunoaşte după dragoste; cei ce s-au iubit după Dumnezeu vor fi aproape unii de alţii şi aproape şi de Dumnezeu.” („Scrisori şi îndrumări de la Părintele Arsenie”)

................

http://dreamhawk.com/dream-encyclopedia/australian-aborigine-dream-beliefs/

...............

Ma Ananda Mayi:
“Cum ţi-ai trăit viaţa, Pitaji? Fiecare răsuflare când nu ne gândim la DUMNEZEU, este irosită. Avem o şansă incredibilă că ne-am născut ca fiinţe umane. Ne putem apropia de DUMNEZEU pentru că suntem fiinţe umane“. Şi celor care stăteau în jurul ei: “Întrebaţi-vă ce faceţi cu timpul vostru. Uităm atât de uşor că nici o zi nu poate fi chemată înapoi. Se sting fără ca noi să observăm. Brusc, suntem bătrâni şi prea obosiţi să mai depunem eforturi. DUMNEZEU nu este munca noastră la bătrâneţe, când nu avem nimic altceva de făcut; El este munca vieţii noastre şi trebuie să ne folosim toată energia pentru aceasta. Cine nu a început, să înceapă astăzi. Acum, imediat“. Se uită încet în jur.

Pr Arsenie Papacioc:
"Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m‑ai făcut, Tu mă iei”. Ne‑a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m‑am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le‑au făcut, nu cum le‑au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să‑i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într‑un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într‑o zi?” Nu într‑o zi, într‑o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I‑o dăm într‑o clipă."
................

Randuiala Parastaselor:
http://bisfvasilevictbuc.home.ro/Revista%20parohiei/Pomeniri_morti.pdf
....................

Ascension = evolutie spirituala / "fictiv" dar nu mai putin informativ-educativ

Teoria cu evolutia spirituala: http://stargate.wikia.com/wiki/Ascension

Vezi online pt ilustrare 2 ep f. f. interesante: http://www.freeonlineepisodes.net/stargate-atlantis-season-2-episode-12-epiphany/

http://www.freeonlineepisodes.net/stargate-atlantis-season-3-episode-14-tao-of-rodney/

.........................

The five people you meet in Heaven

.....................

http://www.sfaturiortodoxe.ro/_drumul.htm

................

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sufletul-mormant-96547.html
http://www.crestinortodox.ro/diverse/sufletul-exista-inaintea-trupu...
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/legatura-sufle...
http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/religii/sufletul-maril...
......................
http://www.bvau.ro/bibliografii/tematice/203.mitologiamortii.pdf
.................

V si:
“Star Trek III: The Search for Spock”
“Star Trek Enterprise”: "Awakening", "The Forge", "Kir'Shara"

Some Vulcans appear able to "cheat death" by implanting their katra, essentially their living essence or spirit, into an object or another person via a form of mind-meld just prior to death. The history and mechanics of the katra have never been discussed in great detail in canon. It was known at the time of Surak, and Surak successfully transferred his essence into a "katric ark" which remained hidden for 1,800 years until it was recovered by a Vulcan named Syrran in the 22nd century. Syrran melded with the ark and received Surak's katra, which guided him into creating the Syrrannite movement which fought to restore Surak's teachings to Vulcan, but was labeled a terrorist group by the Vulcan High Command.
Syrran was fatally wounded by a lightning strike while escorting Jonathan Archer and T'Pol across a desert region called The Forge in 2154 prior to a short-lived conflict between Vulcan and Andoria. He conducted a forced mind-meld on Archer and implanted Surak's katra into Archer's mind before he died. For a brief time, Archer found himself communicating with the long-dead Surak, and Surak began controlling, or at least strongly influencing, Archer's actions. Surak's katra was so strong that it resisted efforts to be transferred into T'Pol, but once the Syrrannites overthrew the High Command, the katra allowed itself to be transferred into a Vulcan elder. The ultimate fate of Surak's katra remains unknown.
Katras can, on rare occasions, be returned to the body, effectively bringing an individual back from the dead. Such was the case with Spock, who, near the end of Star Trek II: The Wrath of Khan, implanted his katra into the mind of Dr. McCoy prior to sacrificing his life to save the USS Enterprise. (Such was the strength of Spock's mental abilities that he was in fact able to function normally for several minutes despite depositing his "soul" elsewhere). Following Spock's death, McCoy began exhibiting Vulcan-like behavior and was briefly institutionalized. It was later discovered that Spock's body came to rest on the Genesis Planet after his burial in space, and was regenerated. He was recovered and was taken with McCoy to Mount Seleya on Vulcan where a Vulcan high priestess named T'Lar performed a rare, seldom-attempted ritual called the fal tor pan (literally, "re-fusion"), which removed the katra from McCoy and implanted it into Spock's regenerated body. Subsequently, Spock recovered, although it took some time to retrain his mind to where it was prior to his death. Eventually, Spock's original memories apparently reasserted themselves, and he resumed his duties in Starfleet.
................

Lumina din stadiul 5 after death / NDE vine de pretutindeni se duce pretutindeni si este vie.
http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/2679
In August 1985 pe cind aveam numai 5 ani, eram intr-o excursie cu vaporasul pe un lac. Am fost muscata de un tintar si am facut encefalita. Am ‘murit’ si m-am trezit zburind spre un loc unde m-am simtit in siguranta, unde nu era nici durere si nici teama. Era un loc unde m-am simtit imediat ca acasa. La distanta am vazut o lumina mica. Ma atragea spre ea. Am simtit cum ma miscam cu mare repeziciune spre ea. Nu imi era teama. Cind am ajuns la acea lumina, am simtit o liniste si bucurie, dar mai presus de toate, o iubire adinca, neconditionata. Lumina parea asemenea unui nor stralucitor. Din interiorul lui am auzit o voce direct in mintea mea si am stiut imediat ca este Dumnezeu. Fiindca parintii mei nu mi-au vorbit niciodata despre Dumnezeu sau m-au dus vreodata la biserica, nu inteleg cum de am stiut ca era Dumnezeu, dar am stiut imediat. In plus, am simtit ca aceea era adevarata mea casa, acolo in acea lumina, impreuna cu Dumnezeu. M-am simtit inconjurata de lumina si am simtit ca eram una cu ea. Am avut un sentiment asemanator cu acela cind, cu citeva luni inainte tata ma luase in brate cind m-a muscat un ciine, dar sentimentul era mult mai puternic.

http://www.nderf.org/index.html

http://www.nderf.org/Romanian/index.htm

http://www.nderf.org/NDERF_NDEs.htm

http://www.gnspy.org/oamenii_intorsi_din_moarte_cerebrala__n63.html

http://spiritlessons.com/documents/Rawlings/Romanian_To_Hell_and_Ba...

http://samanism.blogspot.com/
.................
“…8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.” (Psalmul 102)

Din Canonul cel Mare (al Sf Andrei Criteanul):
“ Se apropie, suflete, sfârsitul, se apropie si nu te îngrijesti, nu te pregatesti; vremea se scurteaza, scoala-te; aproape lânga usi este Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce în desert ne tulburam?
…
Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi? Sfârsitul se apropie si vei sa te tulburi. Desteapta-te dar, ca sa se milostiveasca spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, si toate le plineste. “
...............

Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):

„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.

Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.

A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.

Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în

această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi

nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.

Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi

separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs.

creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează

experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează

sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce

anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.

Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.

Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic

mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.

Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.

După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".

Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.

Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.

Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este

conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund,

compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs.

vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.

Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]

[Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]

Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.

Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.

Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii

profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "

http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle

One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:

“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”

Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.
...............
Lumina NDE este Lumina Sfanta (Increata-Necreata):
http://www.youtube.com/watch?v=S1qF3oCAxsA
http://www.youtube.com/watch?v=AKwizUzyj0I
http://vimeo.com/10017958
..............

Desenul Divin, în care pare să existe cauzalitate, şi că o fotogramă decurge din alta, dar, de fapt, toate sunt desenate de Aceeaşi Mână, pe o unică foaie făcută din substanţa Divină a Vidului - <pânza (*) multiuniversului ţesută din filamentele (vii si autoconstiente/cu constiinta de sine) Energiilor Increate = asista icoanelor, reprezentată metaforic şi plastic ca un pergament pe care îl desfăşoară la Început şi apoi îl înfăşoară la Sfârşit îngerii lui Dumnezeu> - emanată din Divinitate: “…prin Care toate s-au făcut, prin lucrarea Fiului şi împreună lucrarea Sfântului Duh”

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata [Lumina si Legea-Dharma]."
.....................
V. si episodul "Dead Man Walking" din serialul "Torchwood".
http://en.wikipedia.org/wiki/Dead_Man_Walking_(Torchwood)
http://en.wikipedia.org/wiki/Everything_Changes_(Torchwood)
http://en.wikipedia.org/wiki/They_Keep_Killing_Suzie
.....................

V. episoadele serialului “Sir Arthur Conan Doyle's The Lost World”:
"End Game", "An Eye for an Eye", "True Spirit", "Phantoms".
..................
Francisco Cândido (Chico Xavier) a fost cel mai respectat medium din Brazilia, o poziţie de mare autoritate morală într-o ţară unde circa 32 de milioane de persoane au convingeri spiritiste. A publicat 450 de cărţi, al căror autor nu s-a recunoscut niciodată a fi, spunând că el doar a reprodus ceea ce îi dictau spiritele. Şi-a cedat toate drepturile de autor, începând cu prima sa carte.

În anul 1944 a apărut romanul "Nosso Lar", cel mai vândut volum al său. Este primul dintr-o lungă serie concepută de spiritul Andre Luiz. Romanul relatează despre primii ani trăiţi de spiritul dezîncarnat al medicului Andre Luiz într-o "colonie spirituală", un fel de oraş unde se strâng spiritele între încarnările succesive, cu scopul de a-şi continua lecţiile despre viaţă.

Autorul se prezintă ca un cercetător al lumii spirituale, traducând percepţiile sale într-o formă didactică, mai uşor de înţeles de oameni. Descrie în detaliu minunata colonie de ajutor spiritual Nosso Lar (Căminul Nostru), creată după concepţiile Spiritelor Superioare, în vederea acordării unei asistenţe permanente oamenilor şi spiritelor dezîncarnate.

Poate mai puţin înţeleasă în film este zona inferioară numită Umbral, pe care o vom explica prin cuvintele din carte: "Umbral este o zonă destinată pentru epuizarea energiei reziduurilor mentale. Sunt multe suflete ezitante şi ignorante, nu destul de pervertite pentru a fi trimise în colonii de corecţie mai cumplite, dar nici destul de nobile ca să fie conduse către planurile elevate." Umbral poate fi înţeles şi ca starea psihică în care spiritele nu reuşesc să se debaraseze de propriile proiecţii mentale nefaste sau idei fixe.

"Nosso Lar" este un film ce ne prezintă în mod accesibil şi simbolic o realitate suprafizică, pe care, posibil, o vom întâlni după moarte. Este unul dintre puţinele pelicule ce descriu întâmplările unui suflet plecat în lumea de apoi, strădaniile sale de a se purifica de gunoiul mental acumulat în viaţa de om, munca sa continuă de a deveni folositor Universului. Filmul ne prezintă, simplu şi clar, fundamentele mesajului spiritist şi ne aduce în inimi un mesaj de optimism şi speranţă.

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/cai-mistice/nosso-lar

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/cai-mistice/chico-x...

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/lumi-parare/the-fiv...
...................

Documentar: "Exista Raiul"
http://cybershamans.blogspot.com/2011/06/is-there-heaven-exista-rai...
....................
Filmul "Solaris" (R: Tarkovsky), dupa cartea omonima a lui Stanislaw Lem:
http://altmarius.ning.com/forum/topics/solaris-1972
..............

“The Five People You Meet in Heaven = 5 prieteni in viata de apoi” (R: Lloyd Kramer, cu: Jon Voight, Ellen Burstyn)
http://www.cinemagia.ro/filme/the-five-people-you-meet-in-heaven-ci...

https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/lumi-parare/the-fiv...

...............

Poezie mistica sufita / Rumi:

To Love is to be God.
Never will a Lover's chest
feel any sorrow.
Never will a Lover's robe
be touched by mortals.
Never will a Lover's body
be found buried in the earth.
To Love is to be God.

A iubi inseamna a fi Dumnezeu
Niciodata pieptul unui Indragostit
nu va simti durere
Niciodata roba Indragostitului
nu va fi atinsa de muritori.
Niciodata corpul Indragostitului
nu va fi gasit ingropat in pamint.
A iubi inseamna fi Dumnezeu.
................

V. si episoadele "Revenant" si "Resurrection" din serialul "Legend of the Seeker = Legenda cautatorului"
http://en.wikipedia.org/wiki/Legend_of_the_Seeker
...........
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie)

http://fr.wikipedia.org/wiki/Mort

http://en.wikipedia.org/wiki/Ars_moriendi

http://en.wikipedia.org/wiki/Et_in_Arcadia_ego

http://www.descopera.ro/cultura/5975572-30-de-lucruri-pe-care-nu-le...

http://www.cartidownload.ro/Arta_si_cultura/216488/Mircea_Eliade_Ar...

http://fr.wikipedia.org/wiki/Vie_apr%C3%A8s_la_mort

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5494
....................

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
(Nichifor Crainic)
.......................
Moartea nu inseamna neaparat si disparitia ignorantei.
Chiar si dupa moarte putem ramane ignoranti (dpdv ontologic).
Insa moartea este o noua sansa.
Ca sa ne trezim.
.................
Toti vrem sa ajungem in Rai, dar nimeni nu vrea sa moara.
Or, de regula, la Rai se ajunge dupa moarte.
.................

“În timp ce contemplăm toate câte se întâmplă în zilele acestea pe planeta noastră, se cuvine să întrebăm: „Chiar trebuie să se întâmple? De ce se întâmplă?”
Răspunsul este da, trebuie să se întâmple. Se întâmplă pentru că Viaţa însăşi se întâmplă – şi întreaga viaţă se mişcă în cicluri, conform unei formule. Această formulă impune ca viaţa să progreseze trecând prin nişte faze, pe baza unor principii legate de funcţionalitate, adaptabilitate şi sustenabilitate.
Ori de câte ori funcţionalitatea vieţii, în oricare dintre multiplele sale forme este ameninţată, aceasta se adaptează la acea manifestare, devenind astfel sustenabilă într-o formă nouă.
Acest lucru este adevărat pentru tot ceea ce există. Nimic nu „moare” şi nu poţi să „omori” ceva. Absolut nimic. Nu poţi omorî o persoană, nu poţi omorî un animal, nu poţi omorî o plantă.
Este important să înţelegem acest lucru în acest moment, mai ales pentru că în cursul acestei Restaurări a Umanităţii sunt oameni care au murit şi vor fi oameni care vor muri, şi înţelegerea ideii că moartea nu este un proces care ia o viaţă, ci unul care schimbă viaţa ne este de folos şi are virtuţi tămăduitoare.
Ne lipseşte prezenţa lor aici, cu noi – ne este teribil de dor de ei –, dar nu trebuie să-i jelim, căci noua formă pe care au adoptat-o le-a adus multă bucurie.
N-ar însemna asta că ar fi o idee minunată să ne punem capăt vieţii sub forma noastră actuală?
Primesc adeseori această întrebare de la oameni care provin din multe culturi. De fiecare dată răspunsul meu este negativ. Plecarea sufletului din această viaţă fizică nu este niciodată o tristeţe, ci întotdeauna o bucurie, oriunde şi oricând are loc.
Acest lucru nu înseamnă totuşi că este o „idee bună” să părăsim pur şi simplu viaţa fizică. Agenda de lucru a sufletului se referă la lucrurile pe care le slujeşte aici, pe pământ, iar dacă agenda sufletului este completă, vor fi create circumstanţele corespunzătoare şi perfecte pentru plecarea lui. Dar acele circumstanţe nu vor fi niciodată produse în mod artificial de mintea omenească.
La fel cum este o bucurie să părăseşti acest corp fizic, la fel de mare e şi bucuria de a rămâne, şi dacă viaţa în lumea fizică nu este o bucurie, motivul este că nu o privim din perspectiva sufletului, ci mai degrabă încercăm s-o înţelegem cu mintea.
Pentru minte, viaţa nu va avea niciodată sens. Doar atunci când este cercetată din perspectiva sufletului va avea sens şi va produce pentru mult timp bucurie, linişte şi fericire.
Ideea este că, dacă nu suntem fericiţi cu viaţa pe care o avem, nu trebuie să ne părăsim corpul, ci să ne alăturăm sufletului. Iar acest lucru nu se poate face decât atâta vreme cât suntem încă în viaţă şi avem un corp. Totuşi majoritatea oamenilor nu reuşesc să aducă sufletul în experienţa lor cotidiană.
Înainte să încheiem această conversaţie, îţi voi împărtăşi modul în care poţi să faci asta. Iar când comunici cu sufletul tău, vei înţelege pe deplin ce se întâmplă aici – adică pe planeta noastră. Vei şti că atunci când capacitatea oricărei forme de viaţă de a-şi continua existenţa în expresia ei actuală este compromisă, acea formă de viaţă îşi adaptează expresia pentru a-i permite să devină imediat sustenabilă din nou. Acesta este modul prin care viaţa devine eternă.”
..................

Cartea „Viaţa după moarte : Noi mărturisiri cutremurătoare” : Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului / Traducere [din lb. greacă] Cristian Spătărelu. - Galaţi : Egumeniţa, [s.a.].
http://www.resurse-ortodoxe.ro/viata-dupa-moarte-noi-marturisiri-cu...
http://archive.org/details/ViataDupaMoarte.noiMarturisiriCutremurat...
.........................

- Filmul „Cinci (5) prieteni in viata de apoi” (180 min: 1,5 +1,5 h sau 3 h)
- Filmele: Nosso Lar (Brazilia) , Filmul Spiritelor (Brazilia) , Hereafter (Viaţa de Apoi)
http://www.spiritus.ro/video/filme-video/filme_spirituale.htm#Filmu...
- Filmul „Constantine” (Keanu Reeves)
- Cartile dr. Brian L. Weiss: „Multe Vieţi, Mulţi Maeştri”, „Daca dragoste nu e, nimic nu e” s.c.l. (Ed. Adevar Divin)
http://www.divin.ro/?bq5y3&cat47&d3t47&1d4u7=3e5041f670...
- Cartea „Sufletul dupa moarte” de SERAFIM ROSE
v. online aici toata cartea
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sufletul-dupa-moarte/se...
+
„Invatatura crestina despre moarte”
http://www.crestinortodox.ro/inmormantarea/despre-moarte-pomenirea-...
.............

Citate din Castaneda despre moarte:
http://www.scribd.com/doc/49777455/11/MOARTEA#page=34 (Cap. Moartea)
http://archeusdawn.blogspot.ro/2010/11/fragmente-carlos-castaneda-c...
Moartea e însoţitorul nostru etern, a spus don Juan cu un aer foarte serios. Se aflăîntotdeauna la stânga noastră, la o lungime de braţ. ...... Ea te-a urmărit întotdeauna. O va face până înziua în care te va atinge. – Ix-52◄─ Cum te poţi simţi atât de important, când ştii că moartea îţi dă târcoale? – Ix-52◄Ceea ce trebuie să faci, când eşti nerăbdător, e să te întorci spre stânga şi să ceri un sfat de lamoartea ta. Dacă moartea face un semn spre tine sau dacă prinzi o licarire a ei, sau dacă ai doar sentimentul că însoţitorul tău te priveşte, scapi de o mare cantitate de meschinării. –Ix-53◄De câte ori simţi, aşa cum faci mereu, că totul merge prost şi că eşti pe cale să fii anihilat,întoarce-ţi capul spre moartea ta şi întreab-o dacă este aşa. Moartea îţi va spune că te înşeli; că nucontează nimic în afară de atingerea ei. Moartea ta o să-ti spună: „Încă nu te-am atins!” – Ix-53◄E la o lungime de braţ. Te poate atinge în orice clipă, aşa că nu ai deloc timp pentru gândurişi stări fără rost. Nici unul din noi nu are timp pentru asta. – Ix-58◄─ Trebuie să-ţi asumi responsabilitatea că te afli într-o lume ciudată. Ştii, noi suntem într-olume ciudată. – Ix-103◄....interesul meu a fost să te conving că trebuie să-ţi asumi responsabilitatea că eşti aici, înaceastă lume minunată, în acest deşert minunat, în acest timp minunat. Am vrut să te conving că trebuiesă înveţi să faci să conteze fiecare acţiune, o dată ce eşti aici pentru un timp foarte scurt, de fapt prea scurtca să fii martor la toate minunăţiile ei.Am insistat că a fi plictisit de lume, sau a fi în dezacord cu ea este o atitudine umană.─ Atunci schimb-o, a replicat el sec. Dacă nu răspunzi la provocarea asta, eşti ca şi mort. – Ix-103-104◄Nici eu nu am vrut să mă schimb, exact ca tine. Totuşi, nu îmi plăcea viaţa pe care o trăiam;eram plictisit, exact ca tine. Acum nu îmi mai ajunge. – Ix-104◄─ Nu te speria, a spus el calm. Nu e nimic în lumea asta pe care luptătorul să nu-lînregistreze. Vezi, un luptător se consideră deja mort, deci pentru el nu mai e nimic de pierdut. Tot ce i seputea întâmpla mai rău i s-a întâmplat deja, de aceea el are mintea limpede şi e calm; judecându-l dupăacţiunile sau cuvintele sale, n-o să-l poţi suspecta niciodată că a fost martor la vreun eveniment. – Pov-37◄Puterea îţi arată că moartea este ingredientul indispensabil pentru a „trebui” să crezi. Fărăconştiinţa morţii, totul este comun, minor. Lumea asta e un mister insondabil doar pentru că moartea nedă târcoale. – Pov-125◄.....dacă lucrurile sunt egale, atunci de ce nu am putea alege moartea?─ Mulţi oameni ai cunoaşterii fac asta, a răspuns el. Într-o zi, ei dispar pur şi simplu. Oameniipot gândi despre ei şi că au fost prinşi în capcană sau au fost ucişi din cauza îndeletnicirilor lor. Ei aleg sămoară fiindcă pentru ei nu contează. Pe de altă parte, eu aleg să trăiesc şi să râd, nu pentru că ar conta, cipentru că asta e înclinaţia naturii mele. Raţiunea pentru care spun că aleg e pentru că „văd”, şi nu faptulcă aleg să trăiesc; voinţa mea mă face să continui să trăiesc în pofida a tot ceea ce „văd”. Acum nu măpoţi înţelege, din cauza obişnuinţei tale de a gândi când priveşti la lucruri şi de a gândi aşa cum gândeşti.– Real-102
…acţiunile unui vrăjitor nu trebuie luate în glumă, pentru că vrăjitorul se confruntă cumoartea la fiecare mişcare. – Real-115◄Fiecare părticică minusculă de cunoaştere care devine putere are forţa centrală moartea.Moartea dă o ultimă atingere şi tot ceea ce a atins ea devine într-adevăr putere. – Real-178◄Astfel, pentru a fi un luptător, un om trebuie să fie, în primul rând, pe bună dreptate, perfectconştient de moartea sa. Dar a fi preocupat de moarte te forţează să te concentrezi asupra eului, iar asta te34 slăbeşte. Aşadar, următorul lucru de care ai nevoie pentru a fi un luptător este detaşarea. Ideea morţiiiminente, în loc să devină o obsesie, devine o indiferenţă. – Real-179◄─ Acum trebuie sa te detaşezi, a spus.─ De ce anume?─ Detaşează-te de tot.─ Este imposibil. Nu vreau să fiu un sihastru.─ A fi un sihastru înseamnă un privilegiu şi nu m-am gândit niciodată la asta. Un sihastru nueste detaşat, deoarece se abandonează benevol acestei practici. Doar ideea morţii conferă unui om destulădetaşare, astfel încât să devină incapabil să se abandoneze oricărui lucru. Doar ideea morţii este aceeacare îl face pe om să fie destul de detaşat, ca să nu-şi refuze nimic. ........... Un om detaşat, care ştie că n-are nici o posibilitate de a-şi ţine moartea la distanţă, are doar un singur lucru de opus acesteia; putereadeciziilor sale. El trebuie să fie, ca să spun aşa, un maestru al deciziilor lui. Trebuie să înţeleagă perfect căalegerea sa este responsabilitatea lui şi că, odată ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau încriminări.– Real-179-180◄Când luptătorul a obţinut răbdarea, se află în drum spre voinţă. Ştie cum să aştepte. Moarteastă cu el pe rogojină, sunt prieteni. Moartea îl sfătuieşte, în moduri misterioase, cum să aleagă, cum sătrăiască strategic. – Real-181◄Un luptător nu se abandonează în faţa nici unui lucru, nici chiar în faţa morţii lui. – Real-213◄Acum, confruntat cu posibilitatea de a închiria o cameră într-un hotel comparabil cu „Eduardal VII-lea”, nu ştiam ce să spun sau încotro să mă îndrept.─ Ce vrei să fac eu acolo, don Juan? l-am întrebat eu.
Vrăjitorul foloseşte un astfel de loc pentru a muri acolo, spuse el, uitându-se la mine fără săclipească. Niciodată în viaţa ta nu ai fost singur. Acum este momentul să trăieşti această experienţă. Veirămâne în camera aceea până vei muri.Ceea ce îmi cerea el m-a speriat, făcându-mă, în acelaşi timp, să râd.─ Nu că aş avea de gând să o fac, don Juan, am spus eu, dar care ar fi criteriile după care aşînţelege că am murit? Asta, bineînţeles, dacă nu îmi cer să mor fizic.─ Nu, nu vreau ca trupul tău să moară în sens fizic, mi-a spus el. Vreau ca persoana ta sămoară. Persoana şi trupul tău sunt două chestiuni complet diferite. În esenţă, persoana ta are foarte puţinde-a face cu trupul tău. Persoana ta este mintea ta şi, crede-mă, mintea ta nu este, de fapt, a ta.─ Ce sunt cuvintele astea fără sens, don Juan, că mintea mea nu este a mea? m-am auzitîntrebând cu o nuanţă de nervozitate în glas.─ O să-ţi spun eu într-o zi, dar nu atât timp cât eşti influenţat de prietenii tăi. Modul în care unvrăjitor îşi dă seama că a murit, a continuat el, este că pentru el nu mai contează dacă este singur sau cualtcineva. Ziua în care nu mai tânjeşti după prietenii tăi, pe care îi foloseşti ca pe nişte scuturi, este ziua încare persoana ta a murit. Te interesează să intri în joc? – Latura -129-130◄Pentru mine, este cheia pentru a înţelege tot şi am să-ţi repet acest lucru până o să-ţi intrebine în cap. ..............─ Suntem fiinţe muritoare, a spus el. Nu suntem nemuritori, dar ne purtăm de parcă am fi.Aceasta este marea problemă care ne trage în jos ca indivizi şi care ne va trage în jos într-o bună zi caspecie. – Latura -50◄Fără o idee clară despre moarte, nu există ordine, cumpătare, frumuseţe. Vrăjitorii sestrăduiesc să capete această cunoaştere esenţială, care să-i ajute să-şi dea seama cât mai bine că nu existănici un fel de garanţie că viaţa lor va continua dincolo de momentul prezent. Această revelaţie le dăvrăjitorilor curajul de a avea răbdare şi totodată de a acţiona, precum şi curajul de a accepta fără a dadovadă de prostie. – Tăcerii-116◄Vrăjitorii spun că moartea e singurul nostru duşman demn de luat în seamă, a răspuns el.Moartea e cea care ne pune la încercare. – Tăcerii-118◄Moartea se arată blândă şi îngăduitoare doar faţă de vrăjitorii luptători. Vrăjitorii luptători potfi răniţi mortal, şi totuşi, nu simt nici o durere. Iar lucrul cel mai extraordinar este că vrăjitorii pot ţinemoartea la distanţă câtă vreme au nevoie.─ Cea mai mare diferenţă între un om de rând şi un vrăjitor este aceea că vrăjitorul îşi comandămoartea cu propria lui viteză, a continuat don Juan. Ca urmare, jaguarul nu mă va sfâşia pe mine. Te vasfâşia pe tine, fiindcă tu nu ai viteza necesară ca să ţii moartea la distanţă.
....................

Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreaba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. "Cum pot sa-ti spun, zise ea, despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar fi facut cenusa.
Cand a venit ceasul mortii mele, duhurile cele rele m-au inconjurat din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadea curaj si indrazneala. Abia atunci demonii s-au indepartat putin de patul meu. Unul din ingeri a intrebat cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti ce va bucura aici: mila lui Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el." Atunci diavolii s-au tulburat si au inceput a descoperi si arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: "Ale cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?". In sfarsit, a venit moartea, grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu este formata si alcatuita decat din oase omenesti. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica.
Sfintii Ingeri au zis catre moarte: "Fa-ti treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, fiindca el nu are mare povara de pacate.". Moartea se apropie de mine, a luat o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din incheieturi. Am pierdut astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma misc. Pe urma mi-a taiat capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu. Dupa aceasta, ea a pregatit o bautura intr-un vas pe care l-a apropiat de buzele mele si m-a facut sa o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu a putut sa o suporte, s-a infiorat intr-atat si s-a aruncat afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor. Cand m-am intors, am vazut trupul meu ca zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata, si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii au inceput a cauta faptele mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune, facute in viata mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata faptelor mele cele rele, cand deodata s-a aratat Sfantul nostru Parinte Vasile, care a zis catre Sfintii Ingeri: "Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si Dumnezeu m-a ascultat si mi l-a dat.". Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu aur si a dat-o ingerilor, spunand: "Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si acum dau aceasta punga pentru acest suflet, care m-a slujit.". Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au ramas inmarmurite; au inceput a scoate gemete tanguitoare si s-au indepartat. Apoi iarasi s-a aratat Sfantul Vasile, purtand niste vase pline cu miruri curate si pretioase. A deschis vasele, unul dupa altul, si a varsat acele miruri asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si luminata. Sfantul a zise catre ingeri: "Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.". Apoi sfantul s-a facut nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit..."
Astfel mijloceste orice Sfant, toti Sfintii, pt oricine care este prieten cu ei prin evlavie, rugaciune, nadejde la ei etc
...................
Ceea ce percepe cineva dupa moarte (sau in viziuni si alte stari speciale, in timpul unor revelatii etc) depinde de religia in care a fost botezat (sau ceva asemanator botezului din acea religie), de credinta sa, de faptele sale, de prejudecatile sale mentale, de nivelul sau spiritual etc si, desigur de Mila lui Dumnezeu. Ceea ce vede, nu e neaparat ceea ce este "acolo", ci, de obicei, doar o franja de perceptie a Tainei. V. filmul "The Messenger: The Story of Joan of Arc" de Luc Besson - cum a perceput Jeanne d'Arc revelatia trimisa de Dumnezeu si cum i-a explicat-o Acesta.
................

„Călătoria ultimă
dincolo de frontierele morţii”
de Stanislav Grof (Ed. Elena Francisc)
http://www.eusunt.ro/carte-Calatoria-ultima~845/
- „Viata inainte de nastere” de Peter & Mary Harrison
(Editura "Europolis ", Constanta , 1993)
http://www.okazii.ro/recomandate/65880742/twitter.com/okaziiro
- „Cealaltă realitate” de Carlos Castaneda
„Călătorie la Ixtlan ” de Carlos Castaneda
„Povestiri despre putere” de Carlos Castaneda (Ed. Rao)
http://www.eusunt.ro/carte-Calatorie-la-Ixtlan~1712/
...................

Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.
Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, sunt:
- Cât de frumos ai iubit?
- Care a fost calitatea iubirii tale?
Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.
Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?
Richard Bach – „Învăţături pentru suflete avansate”
http://raduungureanu.blogspot.ro/2009/10/richard-bach-invataturi-pe...
..............................
NDE stories - International Association for Near-Death Studies (IANDS)
..................

Ernst Jandl:
„Nu o dezamagire, doar o rectificare”
Cine stie
Ce ar fi trebuit sa simt
Din prima impartasanie
O luasem pe stomacul gol
Imi harazise mama sa o primesc
La o varsta atat de frageda
Promitandu-mi
Ca voi simti cum intra Iisus in mine
Iar mai apoi m-a intrebat
Daca am simtit-o
La care cine stie
Ce am raspuns
………….
„Mica biografie trupeasca”
Acum nu mai tin in gura
Nici un deget de la picior (nici al meu nici de la vreun picior strain)
Picioarele mele in mainile mele
Sunt o gimnastica vetusta
Mainile mele imi maseaza zadarnic
Betegele. Proteza ma impiedica
Sa-ngenunchez, dar ma aplec
Fara sfortare – tinuta mea
Curenta. Zilnic spalat, membrul meu
Uitat-a
Zilnica sculare. O rasculare
E in schimb in al meu suflet
Pentru a carui viata lupt.
…………………….
„Calatorie sentimentala”
Cand aveam 20
Cand aveam 20
Cand aveam 30
Cand aveam 30
Cand aveam 40
Cand aveam 40
Cand aveam 50
Cand aveam 50
Cand aveam 60
Cand aveam 60
Acum
Chiar sunt curios
…………………..
„Multe drumuri [creode]”
Multe drumuri se-ncruciseaza in mine
Iar eu parcurg ca-n trecut
Mai multe cai deodata.
Sunt sarac.
Dar mi se nazare:
Atunci as fi mai sarac
Cand dintre caile toate
Una ar fi de scapare.
……..
Sa zaci
Sa faci pe tine
Si sa fii spalat
Si sa zaci
Sa faci pe tine
Si sa fii spalat si sa zaci
Si sa faci pe tine
Si sa fii spalat si sa zaci
Si sa primesti ultima impartasanie
Si sa faci pe tine
Si sa fii spalat
Si sa zaci
Sa zaci
Si sa intri in Rai.
……….
„Sufletul”
Cu o mana
Baiatul arata
In sus
Cu cealalta
La mormantul proaspat sapat
Si rade
Daca bunicul
Este acolo jos
Cum poate fi el aici sus
Ah da sufletul
………..
„Pateric”
Venit-a la Avva Sisoe diavolul pe cand era bolnav zacand pe patul de moarte, neputincios.
„E batranule inrait, te-a ajuns batranetea, boala si moartea !”
Avva Sisoie: „Au crezi ca sunt neputincios?” Si dintr-un salt a sarit din pat pe fereastra (luandu-si in treact si bastonul cu care l-a croit napraznic pe diavol)… si dus a fost Avva, a disparut ( la Rai ).
Tot asa si batranul maestru Zen (care toata viata vanduse „prostilor” apa pe malul fluviului), cand era "neputincios" si nu mai putea sa incoarde arcul, sageata i-a cazut la nici 1 metru (unii zic ca „cu un part de opinteala” sau ca pipiul la prostatici, pe bombeu); toti au ras batjocoritor sau cu mila – si toti au intrat in Satori.
.........................

Katra (lui Surak) Star Trek (Enterprise s.c.l.) / Moartea
http://en.memory-alpha.org/wiki/Katra
http://en.memory-alpha.org/wiki/Surak
http://en.wikipedia.org/wiki/Surak
http://en.wikipedia.org/wiki/Katra_(Star_Trek)#Katra
Katra. Some Vulcans appear able to "cheat death" by implanting their katra, essentially their living essence or spirit, into an object or another person via a form of mind-meld just prior to death. Dr Julian Bashir in the episode "The Passenger" of Deep Space Nine referred to this phenomenon as "synaptic pattern displacement." The history and mechanics of the katra have never been discussed in great detail in canon.
Katras can, on rare occasions, be returned to the body, effectively bringing an individual back from the dead. Such was the case with Spock, who, near the end of Star Trek II: The Wrath of Khan, implanted his katra into the mind of Dr. McCoy prior to sacrificing his life to save the USS Enterprise from Khan's attack. Following Spock's death, McCoy began exhibiting Vulcan-like behavior and was briefly institutionalized. It was later discovered that Spock's body came to rest on the Genesis Planet after his burial in space, and was regenerated. He was recovered and was taken with McCoy to Mount Seleya on Vulcan where a Vulcan high priestess named T'Lar performed a rare, seldom-attempted ritual called the fal tor pan, literally, "re-fusion," which removed the katra from McCoy and implanted it into Spock's regenerated body. Subsequently, Spock recovered, although it took some time to retrain his mind to where it was prior to his death. Eventually, Spock's original memories apparently reasserted themselves, and he resumed his duties in Starfleet.
....................
Episodul "Vitas Mortis" din serialul „Farscape = Razboi intergalactic”.
D'Argo takes part in a sacred ritual that helps a dying Luxan, an Orican, to pass on. During the ritual the Orican invokes a ritual of renewal, drawing from what she thinks is D'Argo's strength [si astfel ea intinereste]. Consequently Moya starts to age rapidly [ptca, de fapt, femeia Orican luase energie de la Moya pt regenerarea sa].
.................

„De-acum eu Dumnezeu devin,
Eu sunt Dumnezeu.
M-am sfârşit şi m-am întors
Iarăşi la începuturi.
Eu sunt Marele Zeu, care din nimic se făcu,
Şi care din numele său creiă totul.
Timpul în scrum se prefăcu.
Eu sunt pasărea mare
Care cântareşte, ce a fost şi ce este.
Eu sunt ziua de ieri şi ziua de mâine.
La cearta zeilor privesc
făcând rânduială.
Am părăsit cetatea,
eu sunt în patria mea,
La Tatăl meu eu sunt acum pentru totdeauna.
Obrazul răului s-a stins.
Păcatul nu este însuşirea mea – îl lăsai pe pământ.
Eu merg pe drumul nou
atât de cunoscut mie, în patria cerului.
Păşesc prin poartă.
Întindeti-mi mânile voi, tovarăşi fericiţi.
Eu sunt la voi.
Eu sunt in Tatăl meu.”
(“Cântecul de triumf al sufletului în poarta cerului” – Egipt)
“Iisus cu-nvataceii Sai umbland prin lume
Trecu pe lang-un targ, se spune,
Mulcom gandind la ale Sale.
Un caine mort zacea, azvarlit in cale,
De toti vazut, in fata unei case.
In jurul hoitului multime s-adunase
ca vulturii plesuvi pe lang-o mortaciune.
Si unul zise: “Maruntaiele se-ntorc pe dos
in mine de-un asemenea cumplit miros.”
Un altul: “Aruncat sa fie-n foc,
Ca tot ce-i mort aduce nenoroc.”
Si fiecare-si zise cantecul netot
ocara adunand pe-un caine mort.
Dar cand venise randul lui Iisus,
cu gand suav, purtat de bunatate, El a spus:
“Sunt albi ca niste perle dintii lui.”
Cei ce-ascultau de-acest cuvant de vis,
ca niste scoici trandafirii
patrunse de lumina, s-au deschis.”
(“Cainele mort” – Nisam Ed Din)
…………
“Tu [Luna] ne-ai spus odata, demult,
ca si noi ne-om intoarce, vii ne-om intoarce
cand murim.”
(“Cantec pentru secera Lunii – Tribul Bosiman Africa de Sud”)
…………….
“Noi suntem stelele cari canta.
Noi cu lumina noastra cantam.
Pasari de foc suntem noi,
zburam peste cer prin senin.
Lumina noastra-i un glas.
In jos peste piscuri de munti privim.
Noi – pentru duhuri un drum pregatim,
un drum pentru duhuri ce vin.”
(“Cantecul stelelor” – Tribul algonkin)
.................
„Deci imi este clar ca nu voi muri niciodata – decat in gesturi trecatoare si in momente de uitat.”
(Alessandro Baricco)
.....................

“! deci voi muri, si altii au murit,
deci nu mi-a fost de-invatatura,
o voi sfarsi si eu intr-un sfarsit
deci tot cu sufletul la gura (…)!
de fratii mei lovit, lovit cumplit
si-intampinat cu noua ura
cu groaza si cu foamea prigonit
te-am purtat suflete, pe gura (…)!
ca un Copil Batran si fericit
acum plec spre alta-nvestitura,
acolo unde sunt tinut uimit
de Domnul tot cu sufletul la gura…”
„Dumnezeu ne da un destin, ne da o biografie si ne lasa liberi. Avem, deci, liberul arbitru sa pacatuim sau sa nu pacatuim, sa respingem sau sa accceptam toata abjectia lumii pe care ne-o pune in fata. Suntem, asadar, liberi in fata lui Dumnezeu si in fata propriului nostru destin. Dar, in masura in care suntem liberi, suntem si responsabili, trebuie sa platim.”
(Cezar Ivanescu)
.................

„Ingropat in mine, viu si foarte
Suparat pe viata si pe moarte,
…
Inraiti de-o sete dureroasa,
Cei ce-ncearca harnic sa existe
Prin uratul unor inimi triste,
Se destrama secerati de coasa.”
(Bujor Voinea)
„O viata in care mereu
ai senzatia ca esti la un pas
de a descoperi ceva pentru care
sa isi merite pretul.”
(Ion Dumbrava)
...............

(Din „Chix cosmic”, „Am gresit drumul, Doamne”, „Nu-i sti-ntreba pe Regele Pescar” de Adrian Botez)
„Niciunul nu-L mai iubiti pe Dumnezeu
…
Toti L-ati vandut pe Hrist – pe sub izmana
si toti va dati savanti si potentati –
dar raiul nu-i bordel – nu-i de pomana:
pana si ingerii-au iesit – odata-intrati!
…
Am gresit drumul, Doamne, catre Tine,
s-au strans atatea toamne peste piscuri
…
mi-e greu sa mor – rusine ca traiesc…
cand plang – las zoaie dupa mine
pufnesc in ras – cand vreau sa ma caiesc!
…o, Doamne – harul da-mi sa mor
imbratisat de rame si namol:
am strans un astronomic zero ici – la scor
si nu mai pot da inapoi nici un bemol!
Curand – eu am sa mor – nedumerit:
am vrut sa stiu – si am uitat sa fiu…
sunt tot hoinar – de viata necitit
n-am invatat pe ape ca sa scriu
…ranjet de viermi iti fi-va unic rai
…
nu stii nici ce sa iei – nici ce sa dai
…doar vei muri – cumplit nedumerit… ”
.......................
Pe 29 februarie 2008 parintele Atanasie (Ştefănescu, 21 ani de temnita comunista) a plecat la Domnul, dar n-a murit, caci “mor numai acei care nu cred”.
...................
Omul cu parul alb ca zapada care si-a provocat singur decaderea prin ignoranta sau perversitate sau omul a carui vitalitate creste o data cu maturitatea, care devine mai puternic si mai bine pregatit pt a face fata varstei inaintate si isi dezvolta calitatea de a fi bun si generos?
Trebuie sa ne fie mila de omul care ajunge sa moara din ignoranta. Dar ce sa mai spunem de acela care ajunge la acelasi rezultat cunoscand adevarul ?
................
“Dupa cuvantul moarte trebuie pus virgula, nu punct”.
(Traian Trifan)
..................
„Acest loc e un vis. Numai cel care doarme crede ca e real.
Apoi moartea vine ca zorile si te trezesti razand de ceea ce credeai ca-i suferintă.”
(Jalal al-Din / Rumi)
..........
"We are all visitors to this time, this place. We are just passing through. Our purpose here is to observe, to learn, to grow, to love... and then we return home"
Australian Aboriginal Proverb
..........................

Katra (lui Surak) Star Trek (Enterprise s.c.l.) / Moartea
http://en.memory-alpha.org/wiki/Katra
http://en.memory-alpha.org/wiki/Surak
http://en.wikipedia.org/wiki/Surak
http://en.wikipedia.org/wiki/Katra_(Star_Trek)#Katra
KatraSome Vulcans appear able to "cheat death" by implanting their katra, essentially their living essence or spirit, into an object or another person via a form of mind-meld just prior to death. Dr Julian Bashir in the episode "The Passenger" of Deep Space Nine referred to this phenomenon as "synaptic pattern displacement." The history and mechanics of the katra have never been discussed in great detail in canon.
Katras can, on rare occasions, be returned to the body, effectively bringing an individual back from the dead. Such was the case with Spock, who, near the end of Star Trek II: The Wrath of Khan, implanted his katra into the mind of Dr. McCoy prior to sacrificing his life to save the USS Enterprise from Khan's attack. Following Spock's death, McCoy began exhibiting Vulcan-like behavior and was briefly institutionalized. It was later discovered that Spock's body came to rest on the Genesis Planet after his burial in space, and was regenerated. He was recovered and was taken with McCoy to Mount Seleya on Vulcan where a Vulcan high priestess named T'Lar performed a rare, seldom-attempted ritual called the fal tor pan, literally, "re-fusion," which removed the katra from McCoy and implanted it into Spock's regenerated body. Subsequently, Spock recovered, although it took some time to retrain his mind to where it was prior to his death. Eventually, Spock's original memories apparently reasserted themselves, and he resumed his duties in Starfleet.
..................
Vamile vazduhului (Sf Vasile cel Nou)
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-26-cv_vasile_cel_nou.html
..............
Koan:
„Nu exista moarte ca sa existe inviere.”
.............
After death Jules Verne pdf:
http://www.rait.airclima.ru/contact/z9702.pdf
..............
Santa Muerte
http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Muerte
..............
V. si episoadele „Revenant”, "Marked", "Baneling", "Hunger" din serialul „Legend of the Seeker = Legenda Cautatorului”.
................

Cum mor maestrii:
http://en.calameo.com/read/000039257c10edf7ed5b5
Graceful Exits: How Great Beings Die
http://www.calameo.com/books/000039257c10edf7ed5b5
http://thedayaftertomorrow.net/46k/Graceful-Exits-How-Great-Beings-...
"Cum trec in nefiinta marile personalitati" de Sushila Blackman
http://www.emag.ro/cum-trec-in-nefiinta-marile-personalitati-sushil...
.................................

„Cine a avut curajul să se nască trebuie să aibă si curajul să moară.” (Nichita Stanescu)
"For he who lives more lives than one
More deaths than one must die." (Oscar Wilde)
.........................
„Biblia pentru furnici : scrisă de José Saramago, în anul urcării sale la cer” de Ştefan Mitroi. - Bucureşti : Editura RAO, 2013
http://cdn4.libris.ro/userdocspdf/477/Biblia%20pentru%20furnici173.pdf
..............
„Bucurati-va, alipire de viata cea nepieritoare
Bucurati-va, lepadare a pacatelor imbatranitoare”
„Tulburarea inimilor o potoliti, Sfintilor, cu darul mangaietor al rugaciunii neprihanite. Pentru aceasta va chemam sa ne sloboziti sufletele din grija imbatranitoare, ca in pace sa putem canta pururi: Slava!” [Sf Mc 14000 Prunci]
„Crudul imparat Irod a murit in grele chinuri urmarit de mania lui Dumnezeu. Tot astfel si noi, zabovind cu mintea in pacat si potrivnici intruparii duhovnicesti a lui Hristos, ne primejduim sufletele de moartea cea nevazuta a simtirii intelegatoare. Pentru aceasta chemam milostivirea Domnului, strigand neincetat: Aliluia!” [Sf Mc 14000 Prunci]
................

„Heidegger şi un hipopotam intră pe Porţile Raiului = Heidegger and a hippo walk through those Pearly Gates : cum folosim filosofia (şi bancurile!) pentru a explora viaţa, moartea, viaţa de după moarte şi tot ce se mai întâmplă între timp” de Thomas Cathcart si Daniel Klein (Bucureşti : Humanitas, 2014 )
Teologii, psihoterapeuţii, gânditorii şi campionii discursurilor de nişă au o anume solemnitate a rostirii care poate să inhibe. Din fericire, există şi oameni care ştiu să ia peste picior vorba scrobită. Să se exprime în registrul jovialităţii, inclusiv în marginea temelor grave. Ceea ce fac ei se cheamă accesibilizare. Altfel spus, împrietenire cu marile chestiuni care-i frământă pe oameni, printre care şi chestiunea timpului, a morţii, a vieţii de apoi. Thomas Cathcart şi Daniel Klein, autori cu palmares în domeniu, preiau ideile lui Heidegger şi le filtrează prin citate nu doar din Freud sau Kierkegaard, ci şi din Groucho Marx sau Woody Allen. Li se adaugă zeci de anecdote cu bancheri şi piloţi, cu soţii înşelate şi testamente false, cu îngeri şi zombi. Heidegger şi un hipopotam intră pe Porţile Raiului este, în această lumină, o carte în care întrebările noastre grave sunt privite cu lentila bunei-dispoziţii.
http://www.humanitas.ro/files/media/heidegger-si-un-hipopotam.pdf
Heidegger şi un hipopotam se apropie de Porţile Raiului, iar Sfântul Petru le spune:
- Nu mai este loc decât pentru unul astăzi. Aşa că acela dintre voi care îmi dă cel mai bun răspuns la întrebarea: “Care este sensul vieţii?” e primit înăuntru.
Heidegger spune:
- A ne gândi la Fiinţă în sine ne impune să ignorăm Fiinţa în măsura în care este fundamentată şi interpretată exclusiv în termeni de fiinţe şi pentru fiinţe ca fundament al acestora, ca în întreaga metafizică.
Şi chiar înainte ca hipopotamul să apuce să scoată un cuvânt, Sfântul Petru îi zice:
- E ziua ta norocoasă, băiete!
Scuze de deranj, ai un moment? Facem un sondaj şi vrem să-ţi punem o întrebare. Nu durează decât un minut şi răspunsul tău va rămâne complet anonim, OK? Deci, iată întrebarea:
Chiar crezi că o să mori?
Pe bune şi cu adevărat?
Chiar crezi că viaţa ta va lua sfârşit într-o bună zi?
Gândeşte-te oricât de mult vrei. Nu te grăbi să răspunzi. Bine, cu singura menţiune că fiecare moment care trece înseamnă un moment mai puţin din viaţa ta.
Dacă semeni cât de cât cu noi, probabil că nu crezi cu adevărat că într-o bună zi se va lăsa cortina peste toate. Putem într-un fel să concepem moartea în general, dar în particular? Nu chiar atât de bine. Suntem ca scriitorul armeno-american William Saroyan, care a scris, într-o scrisoare către cei care-i vor supravieţui: „Fiecare din noi trebuie să moară, dar am crezut tot timpul că se va face o excepţie în cazul meu.“
Pe de altă parte, nu putem nici să ne scoatem complet moartea din cap. Pe cât de mult încercăm să reprimăm toate gândurile legate de mortalitatea noastră, ele tot apar, ca animăluţele alea păroase de la Whack-a-Mole. Asta probabil pentru că moartea este una din acele caracteristici imuabile ale vieţii umane.
Suntem singurele creaturi care înţelegem că vom muri şi, de asemenea, suntem singurele creaturi care ne putem imagina că vom trăi veşnic. Combinaţia asta ne scoate din minţi. Moartea ne sperie rău de tot. Iar o viaţă care nu are o destinaţie clară – decât dacă te arunci de pe o stâncă – pare lipsită de sens. Iată de ce mortalitatea umană este, fără îndoială, strâns legată de întrebările fundamentale ale filosofiei.
Întrebări de genul: Care este sensul vieţii – şi mai ales dacă se va sfârşi într-o bună zi? Cum ar trebui conştiinţa morţii noastre să ne afecteze modul în care ne trăim viaţa? Ar avea viaţa o cu totul altă semnificaţie dacă am trăi veşnic? După un mileniu sau două, am fi copleşiţi de plictiseală existenţială şi ne-am dori să se termine totul?
Avem suflet – şi dacă da, supravieţuieşte el corpului nostru? Din ce este făcut sufletul? Sufletul tău e mai bun decât al meu?
Există o altă dimensiune temporală care sparge ciclul naşterii şi morţii? Este posibil să „trăieşti veşnic“ dacă trăieşti mereu în prezent?
Raiul e un loc în spaţiu şi timp? Dacă nu, unde şi când este el? Şi care sunt şansele să ajungi acolo?
Iată genul de întrebări care ne-au îndemnat să ne înscriem la primele noastre cursuri de filosofie acum vreo cincizeci de ani. Dar, din păcate sau din fericire, am fost deviaţi de profesori, care ne-au spus că, înainte de a aborda Marile Întrebări, ar trebui să rezolvăm nişte nimicuri tehnice care dau bătăi de cap. Întrebări de genul: Oare Bertrand Russell a confundat „necesitatea posibilă“ cu „posibilitatea necesară“?
Ceeee?
De atunci, timpul a trecut şi noi tot o să murim. Într-un final, ne-am regăsit drumul către Marile Întrebări în cursuri de metafizică şi teologie, etică şi existenţialism.
Dar a apărut imediat un nou obstacol: contemplarea onestă a propriei morţi ne speria de moarte. Nu puteam să ne uităm la Doamna cu Coasa drept în ochi fără, ei bine, fără frică şi fără să ne tremure genunchii. Dar nici nu ne puteam lua ochii de la ea. Moartea: nu poţi trăi cu ea, nu poţi trăi fără ea.
Ce să facem?
Ce-ar fi să spunem un banc? N-are ce să strice.
Millie se duce cu soţul ei Maurice a doctor. După ce îl examinează complet pe Maurice, doctorul o cheamă pe Millie în cabinet, singură. Îi spune: „Maurice suferă de o afecţiune gravă, provocată de stres extrem. Dacă nu faci exact cum îţi spun, soţul tău o să moară. În fiecare dimineaţă, trezeşte-l încet cu un sărut, apoi pregăteşte-i un mic dejun sănătos. Fii plăcută în orice moment şi asigură-te că este tot timpul bine dispus. Găteşte-i doar felurile lui favorite şi lasă-l să se odihnească după masă. Nu îl încărca cu nici un fel de treburi casnice, şi mai ales nu discuta problemele tale cu el; asta nu va face decât să-i agraveze stresul. Nu te certa cu el, chiar dacă te critică sau te ia peste picior. Încearcă să-l relaxezi seara făcându-i masaj. Încurajează-l să se uite la cât mai multe emisiuni sportive la televizor, chiar dacă asta înseamnă să nu te mai uiţi tu la emisiunile tale favorite. Şi, cel mai important, în fiecare seară după cină, fă tot ce e necesar ca să-i satisfaci orice capriciu. Dacă poţi să faci toate astea, în fiecare zi, timp de şase luni, cred că Maurice se va recupera complet“.
Pe drumul spre casă, Maurice o întreabă pe Millie: „Ce a zis doctorul?“
„A zis că o să mori“.
Într-un fel, mortalitatea prin gura lui Millie devine mai uşor de suportat. Iată de ce sunt bancurile distractive: pot să demonstreze ceva înfricoşător, fără să creeze anxietate. De-asta sunt atât de multe bancuri despre sex sau despre moarte – ambele ne sperie groaznic.
Din fericire, ştim o mulţime de bancuri. De fapt, la un moment dat am descoperit că bancurile sunt o modalitate uşoară de a clarifica ideile filosofice generale, ba chiar am scris o carte despre asta. Ar putea deci bancurile să ne lumineze în privinţa conceptelor filosofice ale vieţii şi morţii, Fiinţei şi Nefiinţei, sufletului etern şi damnării eterne, făcându-ne în acelaşi timp să ne simţim mai puţin angoasaţi în faţa morţii?
Cum să nu!
Iar asta e bine, căci a venit timpul (ambii am atins de curând vârsta biblică de şaptezeci de ani) să aruncăm o privire cutezătoare către Moarte şi către lucrurile pe care marii gânditori le-au spus despre ea, aşa că vom avea nevoie de orice porţie de râs pe care ne-o putem provoca. O să dăm la o parte toate pietrele de mormânt de pe această chestiune, şi nu o să ne uităm doar la Doamna M, ci şi la predecesoarea ei, Viaţa, precum şi la succesoarea ei, Dulcea Viaţă de Apoi. O să căutăm indicii.
Vom începe prin a ne uita puţin la modurile fascinante pe care societăţile civilizate le-au inventat pentru a nega mortalitatea noastră, în special prin acea perenă găselniţă, religia organizată. În special, vom verifica teoria lui Freud despre modul în care creăm religii – precum şi devastatoare confuzii – pentru a ne susţine iluzia de nemurire.
Mai departe, vom analiza spusele unor filosofi din secolul al nouăsprezecelea, din nişte ţări din nordul Europei. (Oare de ce nu există pe Riviera Italiană filosofi care să scrie despre moarte?). Vom ajunge imediat şi la melancolicul danez, Søren Kierkegaard, care ne-a învăţat că singurul mod de a transcende anxietatea morţii este de a trece prin ea. Pentru Kierkegaard, toate încercările noastre de a ne suprima gândurile despre moarte sunt de fapt contraproductive. Singurul mod de a intra în contact cu eternitatea este de a accepta anxietatea nimicului. Hai nu zău, Sø!
Apoi, vom vedea ce are de spus acel sumbru filosof german, Arthur Schopenhauer. Practic, el e cel care a brevetat conceptul de Weltschmerz (în traducere liberă: „Lumea mă face să vomit“). Poate credeţi că atitudinea lui faţă de moarte e super-schmerzească, dar Schopenhauer, care n-a fost un fan al Vieţii, a privit Moartea cu o apatie totală. A scris că „moartea unei persoane nu are absolut nicio consecinţă“ şi, prin urmare „morţile noastre ar trebui… să ne fie indiferente“.[i]
Indiferenţă faţă de moarte? Asta nu ne ajută prea mult, Artie, iar acul indicatorului nostru de anxietate o ia razna. Repede, ne trebuie un banc bun despre indiferenţa faţă de moarte.
Cică Ole moare, iar nevasta lui, Lena, merge la ziarul local să dea un anunţ la secţiunea Necrologuri. Domnul de la ghişeu, după ce îi transmite condoleanţele sale, o întreabă pe Lena ce doreşte să spună despre Ole.
Lena răspunde: „Scrieţi doar“ Ole a murit“.“
Cu gura căscată, omul spune: „Doar atât? Trebuie să mai fie ceva ce doriţi să spuneţi despre Ole. Aţi trăit împreună cincizeci de ani, aveţi copii şi nepoţi. În plus, dacă vă îngrijorează cât aveţi de plată, să ştiţi că primele şase cuvinte sunt gratis“.
„OK“, răspunde Lena. „Scrieţi: Ole a murit. Barcă de vânzare“.
Nicio analiză a filosofiilor morţii nu ar putea fi completă fără o vizită pe la existenţialiştii secolului al XX-lea, care au văzut non-existenţa ca o piesă componentă a existenţei – ca un fel de set de piese care se îmbină una într-alta. O să ne ocupăm deci de Martin Heidegger şi de Jean Paul Sartre, care au încercat să arunce priviri cutezătoare către starea de a fi mort. Heidegger pretinde chiar că avem nevoie de anxietatea morţii pentru a nu cădea în „obişnuitul de zi cu zi“, o stare în care nu suntem decât pe jumătate vii, trăind într-o iluzie care ne omoară. Iar Sartre ne-a sfătuit să ne gândim la cealaltă alternativă: singurele fiinţe care nu suferă de anxietatea morţii sunt cele care sunt deja moarte ţepene – ca de exemplu scândurile. Să ne trezim la realitate, ne avertizează ei. Am vrea noi, dar ar trebui mai întâi să ne oprim din tremurat.
.......................

Prefatand aceasta carte, Dalai Lama spunea : "In aceasta carte de actualitate (Cartea tibetana a vietii si a mortii), Sogyal Rinpoche se concentreaza asupra felului cum trebuie inteleasa adevarata semnificatie a vietii, cum sa acceptam moartea si cum sa-i ajutam pe muribunzi si pe cei morti. Moartea este o parte naturala a vietii cu care toti va trebui sa ne confruntam, mai devreme sau mai tarziu. Dupa parerea mea, exista doua moduri in care o putem aborda, cat timp suntem in viata. Putem opta fie s-o ignoram, fie sa infruntam perspectiva propriei noastre morti si, reflectand limpede asupra ei, sa incercam sa reducem la minimum suferinta pe care o poate aduce. Totusi, in nici unul din aceste moduri nu o vom invinge. Ca budist, eu consider moartea un proces normal, o realitate de care sunt constient ca va aparea atat timp cat raman in existenta aceasta mundana. Stiind ca nu pot sa scap, nu vad nici un rost sa-mi fac griji in aceasta privinta. Tind sa ma gandesc la moarte ca la schimbarea unor haine invechite si uzate, mai degraba ca la un sfarsit irevocabil.
Cu toate acestea, moartea este imprevizibila: nu stim cand sau cum se va produce. Astfel ca este doar o chestiune de bun simt sa-ti iei anumite precautii inainte ca ea sa se intample in realitate. Fireste, cei mai multi dintre noi si-ar dori o moarte senina, dar este foarte clar ca nu putem spera sa murim impacati daca viata noastra a fost plina de violenta, sau daca mintea ne-a fost mereu agitata de emotii precum furia, atasamentul sau frica. Astfel ca daca vrem sa murim bine, trebuie sa invatam sa traim bine: pentru a spera la o moarte senina, trebuie sa cultivam pacea in mintea noastra si in modul nostru de viata. Dupa cum veti citi in cartea de fata, experienta reala a mortii este, din punctul de vedere budist, foarte importanta. Desi modul sau locul in care vom renaste depinde in general de fortele karmice, starea noastra mentala din momentul mortii poate sa influenteze calitatea viitoarei renasteri. Astfel ca in momentul mortii, in pofida marii diversitati a karmei pe care am acumulat-o, daca facem un efort special pentru a genera o stare virtuoasa a mintii, putem intari si activa o karma virtuoasa si in felul acesta sa determinam o renastere fericita".
....................
Vamile Vazduhului (Sf Vasile cel Nou):
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-26-cv_vasile_cel_nou.html
...............
Cartea
„Marea despărţire = The great divorce : Un vis” de C.S. Lewis ; traducere din engleză şi note de Alexandru Macovescu. - Bucureşti : Humanitas, 2013
...............

„Nosso Lar - Our Home: The Astral City” Official Trailer
https://www.youtube.com/watch?v=AjgiHi0QtpM
Online film
http://www.spiritus.ro/video/filme-video/Embed/n0ss0_lar.htm
Cartea
http://spiritus.webege.com/viata-spirituala/chico_xavier.htm
.............
In Bardo se spune: Din directia Est (a mintii tale) vin zeitatile…
Zeitatile (= arhetipuri care iau o anume forma, fatete ale Diamantului Divin) din mine se materializeaza si-mi apar in fata:

ca (sub forma) zeitatilor binevoitoare, precum mama cu zaharelul / binisorul
apoi, daca nu ma transform in bine, ca (sub forma) zeitatilor teribile / manioase, ca mama manioasa / batul (alertata contra fortelor “negative” / blocajelor din mine / karmice pe care eu insumi le-am generat fara sa o stiu + a celor independente de mine).

daca nici asa, intervine judecata particulara a Zeului Mortii (= toate zeitatile din Bardo reunite).

................................

Sf Teodora: Deodată, fără de veste, a sosit şl moartea, răcnind ca un leu. Chipul aceleia era înfricoşat Asemănarea ei era în o slabă formă omenească, cu trup fioros, alcătuit numai din oase omeneşti înşirate. Ea purta felurite unelte de muncire: săbii, săgeţi, suliţe, bardă, coasă, secure, ţepuşi, pilă, seceră, teslă, undiţă şi alte felurite unelte neştiute şi necunoscute de mine. Acelea vâzându-le smeritul, necăjitul şi mult truditul meu suflet, s-a cutremurat de frică. Sfinţii îngeri, privind, au zis morţii: „De ce zăboveşti? Eliberează sufletul acesta din legăturile trupeşti. Dezleagă-l degrab şi cu uşurinţă, pentru că nu are multă greutate de păcate”.
Apropiindu-se moartea de mine, a luat un ciocănaş cu care a deznodat vinele şi cele 20 de unghii de la mâini şi picioare, apoi toate încheieturile degetelor, braţelor şi picioarelor mele, după care au rămas moarte, încât nu le mai puteam mişca deloc. După aceea luând o teslă, m-a lovit peste gât, tăindu-mi-l, după care nu mi-am mai putut mişca nici capul, de parcă nu mai era al meu. Atunci sufletul era în inimă, şi numai mintea le mai nălucea şi cugeta pe toate. Apoi umplând un pahar cu oarecare amestec, pe care ducându-mi-l la gură, m-a silit a-l bea tot. Vai, Doamne? Şi atâta de amară era băutura aceea, încât nemaiputând suferi, sufletul meu s-a scuturat şi a ieşit din trup, smulgându-se cu sila. Atunci îngerii purtători de lumină l-au luat în mâinile lor. Privind eu înapoi, am văzut trupul meu zăcând pe pat: mort, fără suflet în el, nesimţitor şi nemişcat. Şi precum cineva îşi dezbracă haina învechită şi ruptă, aruncând-o încolo de pe sine, aşa şi eu priveam la trupul meu mort, de care mă dezbrăcasem ca de-o haină veche şi de care lucru mă minunam mult!”
http://www.aparatorul.md/marturia-sfintei-teodora-despre-trecerea-p...

Atunci arapii aceia văzând faptele mele cele bune, scrâşneau cu dinţii lor asupra mea, vrând să mă răpească din mâinile Sfinţilor îngeri şi să mă arunce în fundul iadului lor. Dar s-a arătat fară de veste Cuviosul Părintele nostru Vasile (cel Nou), vorbind oarece cu îngerii lui Dumnezeu.

Părintele nostru Vasile ţinând în mâinile sale ceva minunat, un fel de sicriaş cu daruri duhovniceşti în chip de bani de aur, l-a dat îngerilor luminaţi, zicând: „Poftiţi, domnii mei! Acest suflet mi-a slujit mie cu bună credinţă, odihnindu-mi bătrâneţile mele. Eu m-am rugat lui Dumnezeu pentru dânsul şl El mi 1-a dăruit… Când veţi trece prin Vămile Văzduhului şi vor începe duhurile cete viclene a strâmtora pe acest suflet, sa-l răscumpăraţi cu acestea de datoriile lui. Eu, cu Darul lui Dumnezeu, sunt bogat duhovniceşte, adunându-mi comoară mare în cer, din ostenelile, suferinţele şi sudorile mele. Dăruiesc, deci, sicriaşul acesta pentru răscumpărarea sufletului acestuia, ce mi-a slujit cu mult devotament”. Acestea zicând, le-a dat sicriaşul şi s-a dus. Văzând acestea viclenii draci, au rămas uimiţi, şi ridicând glasuri de plângere, s-au făcut nevăzuţi.

Fugind arapii aceia, a venit iarăşi plăcutul lui Dumnezeu Vasile, aducând împreună cu el mai multe vase cu untdelemn curat şi cu mir de mult preţ, sfinţit, pe care le ţineau în mâini nişte tineri frumoşi.
Sfântul Vasile a poruncit să le despecetluiască (destupe) şi să le toarne toate peste mine. După turnarea sfântului untdelemn şi mir peste mine, m-am umplut de o mireasmă duhovnicească, minunată şi cerească. Atunci am văzut că m-am curăţit toată. Faţa sufletului meu s-a făcut strălucită şi luminată, prea frumoasă şi plină de veselie Dumnezeiască. Apoi Cuviosul Vasile a zis iarăşi îngerilor care mergeau împreună cu mine:
„Domnii mei! După ce veţi săvârşi toate cele ce se cuvin cu sufletul acesta, după rânduială, să-l duceţi în locaşul meu ceresc, cel gătit mie de la Domnul Dumnezeu, ca să petreacă acolo”. Acestea zicând, s-a făcut nevăzut; iar Sfinţii îngeri zburând în văzduh, m-au dus în sus spre răsărit.
..................................
„Halloween” (31 octombrie spre 1 nov.), „All Saints’ Day” (1 noiembrie) si “All Souls’ Day” (2 noiembrie) - conexiuni

Ziua mortilor 2 noiembrie: Dia de Los Muertos

http://www.rockabilly.ro/2010/10/dia-de-los-muertos-day-of-the-dead...

https://www.youtube.com/watch?v=ztvEm2ebyt4

https://www.youtube.com/watch?v=-v4-1wFEzM0

https://www.youtube.com/watch?v=94Itpne_1Ww

https://www.youtube.com/watch?v=JFt8-WdstQA

https://www.youtube.com/watch?v=jl25Uf9RpdA

+

Filmul de animatie f. interesant “Cartea vietii = The Book of life”
http://www.cinemagia.ro/filme/the-book-of-life-579020/

http://www.portalultautv.ro/the-book-of-life-cartea-vietii-2014/

+

Se mai zice ca (strange stuff):
„…referitor la aceasta sarbatoare…de Halloween….si ea a fost modificata ca de altfel si altele…desi stramosii nostri o sarbatoreau ca fiind o sarbatore extrem de importanta…benefica…..iar la ora actuala…acest Halloween este contrar pentru ca reptilienii [aia rai / bad guys] au transformat-o in negativ…cu energii negative…
In trecutul indepartat al Pamantului aceasta sarbatoare simboliza transmigratia sufletelor de pe Marte (cand s-a distrus civilizatia de acolo, cei mai avansati au ascensionat ca fiinte de energie, cei mai putin avansati au migrat spre Terra cu vehicule-whorm holes / material / tehnologic sau/si cu sufletele) pe PAMANT.”
V. filmul (it’s a must !) „Final Fantasy: Spiritele ascunse” (R: Hironobu Sakaguchi, Moto Sakakibara)
http://www.cinemagia.ro/filme/final-fantasy-the-spirits-within-fina...

http://filmesubtitratehd.ro/movie/final-fantasy-spiritele-ascunse-2...

http://www.filmefullhd.net/final-fantasy-spiritele-ascunse-2001-fil...

„31 octombrie este noaptea sacrificiului uman cum spunea… satanistii fac ritualuri si sacrificii..iar aceste sacrificii se fac in castelele din Europa care participa numeroase personaje politice si de elita. iar copii sunt victime ale acestor sacrificii pentru ca ei sunt puri….sangele lor este pur.. de acest lucru au nevoie reptilienii (satanistii) pentru ca sa poata sa stea in aceasta dimensiune…”
V. conex filmul (R: Stanley Kubrick, cu moartea lui suspecta dupa lansarea filmului) „Cu ochii larg închişi = Eyes Wide Shut”
http://www.cinemagia.ro/filme/eyes-wide-shut-cu-ochii-larg-inchisi-...

http://www.scritub.com/istorie/O-istorie-a-planetei-Marte171201182.php

http://www.lovendal.ro/wp52/halloween-o-mica-istorie-fascinanta/

Conex si filmul “John Carter” (R: Andrew Stanton)
http://www.cinemagia.ro/filme/john-carter-34316/

dupa "A Princess of Mars" s.c.l. de Edgar Rice Burroughs, care stia el multe..,
...................
Filmul / Cartea Baptist(a) cu copilul vindecat miraculos / bazat pe fapte reale ! :
https://www.osv.com/OSVNewsweekly/Article/TabId/535/ArtMID/13567/Ar...

‘Heaven is for Real’, Todd Burpo
“Raiul e aievea = Heaven is for Real”

Regia Randall Wallace
http://www.cinemagia.ro/filme/heaven-is-for-real-579225/

http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/spiritualitate/ra...

https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real_%28film%29

https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real

D-zeu face minuni (si e normal sa faca asa) si pt baptisti (neo-protestanti) spre surpriza (si nemultumirea) multora…
https://nathandickey.wordpress.com/2014/04/16/heaven-is-for-suckers...

http://ndestories.org/colton-burpo/

V. si:

“Intoarcere din Lumea de Dincolo” cartea de dr. George G. Ritchie

http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=3944
........................

Filmul

What Dreams May Come

(1998)

O iubire fără sfârşit

Regia
Vincent Ward
Cu
Robin Williams

.............................

“Star Wars: The Clone Wars”

3D American animated television series created by Lucasfilm Animation

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Star_Wars:_The_Clone_Wars_epi...

Sezonul 6, episoadele 8-13:

116	8	"The Disappeared, Part I"	Steward Lee	Jonathan W. Rinzler	March 1, 2014	5.16
The peaceful world of Bardotta finds itself threatened by an ancient prophecy. Since now, of all times, its spiritual leaders have vanished, Bardotta's people ask their representative in the senate for help. And Jar Jar Binks indeed manages to convince Jedi Master Mace Windu that this matter is of grave importance.
117	9	"The Disappeared, Part II"	Bosco Ng	Jonathan W. Rinzler	March 1, 2014	5.17
In order to fulfill a dark prophecy, a mysterious cult kidnaps Julia, queen of the planet Bardotta. Now, Jedi Master Mace Windu and Senate Representative Jar Jar Binks need to give everything in order to stop the cult. If they fail, the cult might unleash a dreadful force.
118	10	"The Lost One"	Brian Kalin O'Connell	Christian Taylor	March 1, 2014	5.18
Jedi Master Sifo-Dyas died under mysterious circumstances years ago. When a secret Jedi mission accidentally finds his lightsaber, Anakin Skywalker, Obi-Wan Kenobi, and Master Yoda investigate Sifo-Dyas's death again. To keep them from uncovering the Sith conspiracy, Darth Sidious orders his servant Darth Tyranus to erase all traces.
119	11	"Voices"	Danny Keller	Christian Taylor	March 1, 2014	5.19
Yoda is deeply unsettled when he hears the voice of his deceased friend Qui-Gon Jinn (Voiced by Liam Neeson) in his head, because he knows that not even a Jedi can speak to the living from beyond the grave. The Jedi Council is concerned about Yoda’s behavior and wants to examine him further. But with the help of Anakin, Yoda escapes from the hospital and he sets out to find the origin of the voice by himself.
120	12	"Destiny"	Kyle Dunlevy	Christian Taylor	March 7, 2014	5.20
Guided by the Force, Yoda travels to the heart of the galaxy. There, on the planet where he finds the origin of the Force, he must face difficult trials. Only upon passing them will the Sages deem him worthy of learning the deepest mysteries of the Force.
121	13	"Sacrifice"	Steward Lee	Christian Taylor	March 7, 2014	5.21
On Moraband (Korriban), the homeworld of the Sith, the time has come for Yoda to pass his final test. Only then will he learn the best-kept secret of his order, but first he encounters a vision that heavily foreshadows what is to come. Yoda also faces Darth Bane's (Voiced by Mark Hamill) Spirit. Yoda realizes that, no matter who wins the Clone Wars or what the future holds, there will one day be a new hope.

Online pe aici:

http://kisscartoon.me/Cartoon/Star-Wars-The-Clone-Wars-Season-06/

http://www.toonova.com/star-wars-the-clone-wars

..................

Emanuel Swedenborg, a Swedish scientist and mystic from the 17^th-18^th century reported that one time, when he was on the astral plane, his guide showed him a community of souls who were listening to teachings given by Jesus. His guide explained him that the Jesus present was not the real Jesus, not even a real being, but a form created by the subconscious mind of the group, because these people longed for the appearance of Jesus because of their belief system. They themselves were not consciously aware that this was a created manifestation, They took it for the real Jesus. This shows that on the astral plane one really has to watch out for what is real or what is a created illusion. There are beings on the astral planes, both humans, aliens and otherwise who can appear easily in the form of 'spiritual guides' or gods and goddesses, or historic figures to fool the human souls, for their own purposes, usually to feed of the emotional energy of these human souls.

''All forms on the astral plane are created by the mind, and this is important to understand. The astral worlds themselves can be places where the soul can recover, can reflect, create, enjoy and explore. However, when we listen to those who have been there and told us what is happening in the afterlife (from near-death experiences, astral travelers, from hypnotic sessions), then there is seems to be something wrong. What happens in the afterlife, after one dies, has been know for a long time, but it has always been taken for granted because we didn't know better. But when one starts to question, something doesn't add up. Then one discovers that not only is humanity been heavily manipulated while they are in physical bodies on this planet, but also when they are in their astral bodies between reincarnations. This astral manipulation is also perpetuated by the same alien races. This might seem strange to a lot of people, but one has to understand that most extraterrestrial races fully know that intelligent beings exist in multiple dimensions, and some of the aliens can freely shift from one dimension to another, and work and manipulate the energies in these other dimensions. This is the case on this planet too, where the alien Controllers are using their technology to control the minds of the human souls on the astral plane too, to keep them ignorant and caught up in another illusionary world. The astral world is part of the natural matrix of Earth, and is programmed by the alien Controllers to make human souls believe in a (self-created) heaven and hell, or spirit world, all according to their own belief systems. It is easy to create your own world in the astral planes, and there is nothing wrong with it. The problem is that you are made to believe that your own created heaven is the ultimate goal of your existence, while in reality it is nothing but an illusionary trap.

When it is your time to leave this physical body behind, and experience the astral dimensions, be aware of what you encounter, and question everything. Keep your awareness in your center, and from there feel what the possibilities are for you at that point. Discernment always has been a necessity, now even more than ever before.

http://www.soul-guidance.com/houseofthesun/afterlife.html

Mesajul Gnozei (Demiurgul corupt) - in limbaj modern:

„Why I am no longer a Light Worker” by Cameron Day

„Tell the “Lords” of Karma that you are Sovereign – no longer a Lightworker Part 2” by

Cameron Day

http://istoriagalactica.blogspot.ro/2013/12/de-ce-nu-mai-sunt-un-lucrator-al-luminii.html

http://www.ascensionhelp.com/blog/2013/08/23/why-i-am-no-longer-a-light-worker/

http://wakeup-world.com/2015/04/26/why-i-am-no-longer-a-light-worker/

http://www.ascensionhelp.com/blog/2013/11/21/tell-the-lords-of-karma-that-you-are-sovereign-no-longer-a-lightworker-part-2/

http://istoriagalactica.blogspot.ro/2014/01/spune-le-lorzilor-karme...

http://montalk.net/

http://montalk.net/gnosis/171/corruption-of-the-demiurge

Rezumat:

Exact si fix, asta suntem, doar niste Baterii !
Si sa nu ne amagim, avem 2 borne, Negativ si Pozitiv, iar emotiile noastre sunt produse in “sistem alternativ”.
La fel cum ne sunt incitate deciziile spre Negativ, la fel sunt catalizate si spre Pozitiv !
Iar acum intervine Calea de Mijloc sau Urechile Acului ori Echilibrul Yang / Yin .
Nu intotdeauna o fapta, un gand ( emotie), o vorba buna are un rezultat bun !

https://archive.org/stream/CarlosCastaneda/CarlosCastaneda1981-Eagl...

http://www.federaljack.com/ebooks/Castenada/books/6.%20The%20Eagle%...

...Don Juan did exactly the same thing with me, and with la Gorda; he made us shift levels of awareness and told us the rule of the Nagual in the following way: The power that governs the destiny of all living beings is called the Eagle, not because it is an eagle or has anything to do with an eagle, but because it appears to the seer as an immeasurable jet-black eagle, standing erect as an eagle stands, its height reaching to infinity. As the seer gazes on the blackness that the Eagle is, four blazes of light reveal what the Eagle is like. The first blaze, which is like a bolt of lightning, helps the seer make out the contours of the Eagle's body. There are patches of whiteness that look like an eagle's feathers and talons. A second blaze of lightning reveals the flapping, wind-creating blackness that looks like an eagle's wings. With the third blaze of lightning the seer beholds a piercing, inhuman eye. And the fourth and last blaze discloses what the Eagle is doing. The Eagle is devouring the awareness of all the creatures that, alive on earth a moment before and now dead, have floated to the Eagle's beak, like a ceaseless swarm of fireflies, to meet their owner, their reason for having had life. The Eagle disentangles these tiny flames, lays them flat, as a tanner stretches out a hide, and then consumes them; for awareness is the Eagle's food. The Eagle, that power that governs the destinies of all living things, reflects equally and at once all those living things. There is no way, therefore, for man to pray to the Eagle, to ask favors, to hope for grace, The human part of the Eagle is too insignificant to move the whole. It is only from the Eagle's actions that a seer can tell what it wants. The Eagle, although it is not moved by the circumstances of any living thing, has granted a gift to each of those beings. In its own way and right, any one of them, if it so desires, has the power to keep the flame of awareness, the power to disobey the summons to die and be consumed. Every living thing has been granted the power, if it so desires, to seek an opening to freedom and to go through it. It is evident to the seer who sees the opening, and to the creatures that go through it, that the Eagle has granted that gift in order to perpetuate awareness. For the purpose of guiding living things to that opening, the Eagle created the Nagual. The Nagual is a double being to whom the rule has been revealed. Whether it be in the form of a human being, an animal, a plant, or anything else that lives, the Nagual by virtue of its doubleness is drawn to seek that hidden passageway. ...I had confronted don Juan with the question of how the rule became known to man. He explained that the rule was endless and covered every facet of a warrior's behavior. The interpretation and the accumulation of the rule is the work of seers whose only task throughout the ages has been to see the Eagle, to observe its ceaseless flux. From their observations, the seers have concluded that, providing the luminous shell that comprises one's humanness has been broken, it is possible to find in the Eagle the faint reflection of man. The Eagle's irrevocable dictums can then be apprehended by seers, properly interpreted by them, and accumulated in the form of a governing body. Don Juan explained that the rule was not a tale, and that to cross over to freedom did not mean eternal life as eternity is commonly understood - that is, as living forever. What the rule stated was that one could keep the awareness which is ordinarily relinquished at the moment of dying. Don Juan could not explain what it meant to keep that awareness, or perhaps he could not even conceive of it. His benefactor had told him that at the moment of crossing, one enters into the third attention, and the body in its entirety is kindled with knowledge. Every cell at once becomes aware of itself, and also aware of the totality of the body. His benefactor had also told him that this kind of awareness is meaningless to our compartmentalized minds. Therefore the crux of the warrior's struggle was not so much to realize that the crossing over stated in the rule meant crossing to the third attention, but rather to conceive that there exists such an awareness at all. http://www.bibliotecapleyades.net/cienciareal/esp_donjuan13.htm..........
Cosmic trap afterlife (false Light) / Moartea
http://www.soul-guidance.com/houseofthesun/afterlife.html
https://macyafterlife.com/tag/jules-verne/
http://noblesavageworld.com/2011/12/04/the-human-story-6-the-afterlife-eden/

The Human Story 7: The Afterlife of Jules Verne

Conexiune cu ciclul de romane SF (partial non-fiction) "Lumea fluviului" de Philip Jose Farmer.

The Human Story 7: The Afterlife of Jules Verne

https://macyafterlife.com/tag/jules-verne/
http://noblesavageworld.com/2011/12/04/the-human-story-6-the-afterlife-eden/

...................................

bdi

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Despre moarte

What Dreams May Come

O iubire fără sfârşit

Regia

Cu

“Star Wars: The Clone Wars”

„Why I am no longer a Light Worker” by Cameron Day

„Tell the “Lords” of Karma that you are Sovereign – no longer a Lightworker Part 2” by

Cameron Day

The Human Story 7: The Afterlife of Jules Verne

The Human Story 7: The Afterlife of Jules Verne

Niciun comentariu: