Despre boala.doc
Despre boală
“Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi…” (Psalmul 81/6)
„Boala ne face cinstiţi, pentru că ne obligă să trăim ceea ce nu vrem să vedem.”
“Cauza oricărei boli este ignoranţa. Există boli cronice şi boli acute. Dar chiar şi accidentele se produc tot din cauza ignoranţei.” – Rgyud bzhi, cel mai vechi tratat de medicină tibetană. (Subconştientul cunoaşte viitorul, pentu că, în profunzimea fiinţei nu există timp şi nici spaţiu. Ştie că se va produce un accident şi în ce va consta. Într-un fel, chiar o parte din fiinţa omului vrea ca el sa aibă accidentul respectiv, ca un fel de autopuniţie, prin mecanisme psiho-somatice. E posibil ca acelaşi înger păzitor, care ne scapă, atunci când vine momentul din Voia lui Dumnezeu, să ne împingă sub roţile maşinii care ne va călca. Nu ştim ceea ce ne este de folos, iar “Dumnezeu, ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti.”)
Este vorba de ignoranţă ontologică (nu ştim ce înseamnă: “Cine sânt?”, “De unde vin?”, “Încotro mă duc?”, “Cine-ce-cum-unde este Dumnezeu, cum e cu mine în raport cu El?”, “De ce trebuie să suferim?”etc, întrebările fundamentale ale fiinţei umane). Din cauza acestei ignoranţe-uitări-neatenţii (v. prima, a 2-a şi a 3-a atenţie despre care îi vorbeşte Don Juan lui Castaneda), trăim egoist, adică pentru “mine contra restul”, în loc de “eu împreună cu restul, una cu “celălalt” în cadrul Unităţii multiuniversului”, în contra legii - stării de Unitate a multiuniversului (toţi sântem Una, aparente părticele ale Fiinţei Cosmice Unice care este aspectul cu formă al lui Dumnezeu) şi atunci sântem striviţi de puterea cosmosului.
Din cauza greşelilor existenţiale care se acumulează în timp, structurile informaţionale, apoi cele energetice şi apoi cele substanţiale-de carne ale fiinţei se degradează, entropizează şi apar bolile (care ar putea fi înţelese nu neapărat ca o dezordine, ci ca un alt fel/tip de ordine – a altor lumi, care înlocuieşte ordinea acestei lumi, nu întâmplător bolile sunt numite în jargonul ştiinţific „entităţi nosologice”).
„M-am îmbolnăvit”, „s-a îmbolnăvit” – sunt expresii curente care exprimă o realitate profundă!
Egoismul e o luptă contra Stării de Unitate a Realităţii (care, oricum nu poate fi spartă niciodată, nicicum), cu un lanţ vicios: neatenţie, ignoranţă, uitare – ontologice, egoism, ale cărui verigi se potenţează reciproc. Boala e un fel de entitate-program energo-informaţional autoconştient (posedă un fel de conştiinţă de sine), care îl trage pe om de mânecă (din partea lui Dumnezeu), încercând să-l facă să se trezească şi să fie cinstit faţă de el însuşi şi faţă de Dumnezeu şi deci şi faţă de “ceilalţi - universul” (ceea ce, de fapt e acelaşi lucru). Dacă omul nu se îndreaptă, bolile devin în timp, distructive, necruţătoare şi letale. Plus karma, vieţile anterioare, care există doar pentru ignoranţi, păcatul strămoşesc în sensul biblic etc. Bineânţeles această prezentare e super simplificată, lucrurile fiind extrem de complexe şi nuanţate, neputând fi înţelese cu mintea raţională, ca dealtfel tot ceea ce există (fiind minunat de incomprehensibil).
Rolul medicinei holistice (cu multiple ramuri: alopată, homeopată, naturistă, acupunctură etc, Qi Kung, T`ai Chi, Yoga chikitsa şi orice disciplină sapienţială tradiţională – în aspectul lor terapeutic, ramuri care ar trebui folosite de la caz la caz, în funcţie de context, singure sau împreună, simultan sau pe rând) – este de a câştiga timp pentru cel bolnav şi un nivel de suferinţă nu prea mare (dar nici prea mic: dacă o ducem prea bine d.p.d.v. al egoismului nostru şi nu ne e frică, se pare că nu mai vrem să evoluăm – să mergem mai departe), pentru ca să se apuce singur de treabă şi să facă ceva cu el însuşi conştient şi voluntar/deliberat, în sensul celor de mai sus. Un vindecat pasiv de către doctori care ar trebui să fie terapeuţi (therapeutos, din lb. greacă veche = cel care cunoaşte-trăieşte esenţa ascunsă a lucrurilor şi deci îi poate ajuta şi pe ceilalţi / însoţitor al celor aflaţi în nevoie, “Doctore vindecă-te întâi pe tine însuţi!…”; cum erau vechii „călugări” traco-daci, tristai polistai) se va reânbolnăvi (nu s-a umblat la cauza bolilor, ci doar la bolile ca simptom). Vezi dr. Jeanine Fontaine (specialistă în terapie intensivă – anestezie din Franţa, care a lucrat cu “chirurgul psihic” filipinez, un adevărat terapeut, care a fost Antonio Agpaoa). Sau vezi dr. Jean Marc Kespi (marele acupunctor francez, care a povestit despre cazul unei doamne căreia nu putea să-i facă nimic, deşi încerca din răsputeri, iar după ce i-a spus, doamna a replicat: “Desigur că îmi dau seama domnule doctor, dar măcar aveţi bunăvoinţa de mă însoţi cu compasiune pe parcursul bolii mele.”)
Iată o scurtă prezentare a perspectivei psihiatrului dr. Ronald David Laing: „Un terapeut trebuie să fie un specialist în atenţie şi conştientizare. În esenţă , psihoterapia este o întâlnire autentică între fiinţe umane.” Într-una dintre şedinţele sale de terapie: Un bărbat a venit să-l consulte. Povestea sa nu părea să aibă trăsături ieşite din comun – căsătorit, doi copii, o slujbă de birou; nu era nimic neobişnuit în viaţa lui, nici o dramă, nici un joc complex de circumstanţe speciale. „L-am ascultat”, a zis Laing; „i-am pus câteva întrebări; la sfârşit, omul a izbucnit în lacrimi şi a spus: „Pentru prima oară m-am simţit o fiinţă umană.” După care a urmat o strângere de mână şi atât. Momentele realmente decisive în psihoterapie, aşa cum ştie orice pacient sau terapeut care a trecut vreodată prin ele, sunt imprevizibile, unice, de neuitat, întotdeauna irepetabile şi adesea indescriptibile.”
Dr. Stanislav Grof a povestit într-o prelegere cum starea pacienţilor unui spital psihiatric din Praga s-a ameliorat considerabil psihic şi fizic în urma unei terapii cu LSD şi cum unii şi-au schimbat radical viziunea despre lume ca rezultat al terapiei, devenind serios interesaţi de yoga, meditaţie şi domeniul imaginilor mitice şi arhetipale. În timpul discuţiilor, un psihiatru de la Harvard a remarcat: „Mi se pare că i-aţi ajutat pe aceşti pacienţi cu problemele lor nevrotice, dar aţi făcut din ei nişte psihotici.” „Acest comentariu”, a explicat Grof, „este tipic pentru o neînţelegere larg răspândită şi foarte problematică în psihiatrie. Criteriile folosite pentru a defini sănătatea mentală – sentimentul identităţii, recunoaşterea spaţiului şi a timpului, percepţia mediului ş.a.m.d. – presupun ca percepţiile şi viziunile unei persoane să se conformeze cadrului mecanicist-cartezian-newtonian. Viziunea carteziană despre lume nu este numai principalul sistem de referinţă, ea este privită ca singura descriere validă a realităţii. Orice altceva este considerat de psihiatri convenţionali ca psihotic.” Observaţiile sale asupra experienţelor transpersonale i-au arătat cum conştiinţa umană pare capabilă de două moduri complementare de conştientizare. În modul cartezian-newtonian, percepem realitatea de zi cu zi în termeni de obiecte separate, spaţiul tridimensional şi timpul liniar. În modul transpersonal, limitările uzuale ale percepţiei senzoriale şi ale raţionamentului logic sunt depăşite şi percepţiile noastre se deplasează de la obiecte solide către tipare energetice fluide. Prin analogie cu perspectiva corpusculară complementară faţă de cea ondulatorie din fizica cuantică. „Pare să existe o tensiune dinamică fundamentală între cele două moduri ale conştiinţei. A percepe realitatea exclusiv în modul transpersonal este incompatibil cu funcţionarea noastră normală în lumea de zi cu zi, iar a experimenta conflictul şi ciocnirea dintre cele două moduri fără a fi capabil să le integrezi înseamnă psihoză. Simptomele bolii mentale pot fi văzute ca manifestări ale unui zgomot de interfaţă între cele două moduri ale conştiinţei. O persoană care funcţionează exclusiv în modul cartezian este de asemenea în stare de nebunie, nebunia culturii noastre dominante. O astfel de persoană poate să nu prezinte simptome manifeste, dar aceasta nu înseamnă că poate fi considerată sănătoasă mental. Asemenea indivizi duc îndeobşte o viaţă egocentrică, competitivă, orientată spre un scop. De regulă, ei sunt incapabili să găsească satisfacţie în activităţile obişnuite ale vieţii de zi cu zi şi devin alienaţi faţă de lumea lor interioară. Pentru oamenii a căror existenţă este dominată de acest mod de experienţă, nici un nivel de bogăţie, putere sau faimă nu le va da cu adevărat satisfacţie. Ei ajung îmbibaţi cu un sentiment de inutilitate, lipsită de sens şi chiar absurditate pe care nici un succes exterior nu-l poate risipi. O eroare frecventă a practicii psihiatrice curente este diagnosticarea oamenilor ca psihotici pe baza conţinutului experienţei lor. Observaţiile mele m-au convins că ideea despre ce este normal şi ce este patologic nu trebuie să se bazeze pe conţinutul şi natura experienţei oamenilor, ci pe modul în care acestea sunt manevrate şi pe gradul în care o persoană este capabilă să integreze aceste experienţe neobişnuite în viaţa ei. Integrarea armonioasă a experienţelor transpersonale este crucială pentru sănătatea mentală, iar sprijinul şi asistenţa înţelegătoare în acest proces sunt esenţiale pentru o terapie reuşită.” Cum spunea şi R.D. Laing: „În loc de spitale psihiatrice avem nevoie de ceremonii de iniţiere în care persoana să fie călăuzită prin spaţiul interior de oameni care au fost acolo şi s-au întors.” Persoanele psihotice experimentează adesea stări care seamănă izbitor cu cele ale misticilor. Iar misticii, evident nu sunt nebuni. După R.D. Laing: „Misticii şi schizofrenicii se găsesc în acelaşi ocean, dar misticii înoată, pe când schizofrenicii se îneacă.” S. Grof: „Eu însumi cred că LSD-ul (care induce accesul în nivelul arhetipal, de unde se nasc şi vin miturile) este cel mai puternic catalizator de vindecare/rezonanţă, dar au fost dezvoltate şi alte tehnici pentru a stimula organismul, a-l energiza într-un mod special, astfel încât potenţialul său de autovindecare să devină activ. Odată ce procesul terapeutic a fost iniţiat, rolul terapeutului este să faciliteze experienţele în curs de emergenţă şi să-şi ajute pacientul să învingă rezistenţele. Ideea aici este că simptomele bolilor mentale reprezintă elemente îngheţate ale unui tipar experienţial care trebuie completat şi integrat pe deplin, dacă se vrea ca simptomele să dispară. În loc să suprime simptomele cu medicamente psihoactive, acest gen de terapie le va activa şi intensifica pentru a determina experimentarea deplină, integrarea şi soluţionarea lor. Iar integrarea aceasta poate să includă experienţe transpersonale. Desfăşurarea completă a tiparelor experienţiale poate fi extrem de dramatică şi provocatoare, atât pentru pacient/client, cât şi pentru terapeut/consilier, dar eu cred că procesul terapeutic trebuie încurajat şi sprijinit, indiferent ce formă şi intensitate îşi asumă. În acest scop, deopotrivă terapeutul/consilierul şi pacientul/clientul trebuie să-şi suspende pe cât posibil cadrele conceptuale şi aşteptările pe durată procesului experienţial , care va lua adesea forma unui fel de călătorie de vindecare. [Notă: Asemenea călătoriei în Fantazia a lui Bastian, din „Poveste fără sfârşit” a lui Michael Ende sau a celei în spaţiul „interior” al lumii arhetipurilor din „Inner Guide Meditation” a lui Edwin C. Steinbrecher] Experienţa mi-a arătat că dacă terapeutul este dispus să încurajeze şi să susţină o asemenea aventură pe un teritoriu necunoscut, şi dacă pacientul este receptiv, ei vor fi deseori recompensaţi de succese terapeutice extraordinare.” În anii `60-`70 au fost dezvoltate multe tehnici terapeutice noi pentru mobilizarea energiilor blocate şi transformarea simptomelor în experienţe. Spre deosebire de abordările tradiţionale, limitate de cele mai multe ori la schimburi verbale, noile terapii, aşa-numite experienţiale, încurajează expresia non-verbală şi pun accent pe experienţa directă implicând organismul total. Esalen a fost unul din principalele centre ale acestei mişcări.
În mişcarea medicală holistă boala este privită ca o problemă a întregii persoane şi terapia nu se concentrează numai pe maladie, ci are în vedere fiinţa umană în întregime. Este o abordare multidimensională care implică diverse strategii de tratament – medical convenţional, vizualizări, consiliere psihologică, terapie prin mit şi altele – toate menite să iniţieze şi să sprijine procesul somato-psihic de vindecare inerent organismului. Problemele somatice şi cele emoţionale nu sunt separate de tiparele mai largi ale vieţii, incluzând aspecte generale de ordin social, cultural, filozofic şi spiritual.
În cazul şamanismului, ideile despre cauzalitatea bolii sunt foarte strâns legate de mediul ambiental şi social al pacientului. În timp ce medicina ştiinţifică occidentală a pus accentul pe mecanismele biologice şi procesele fiziologice care produc boala, principala preocupare a şamanismului este contextul socio-cultural în care apare boala. Procesul de îmbolnăvire este fie ignorat cu totul, fie i se atribuie o importanţă secundară. Un doctor occidental întrebat despre cauzele unei boli va vorbi despre bacterii sau tulburări psihice; un şaman probabil va menţiona competiţia, gelozia şi lăcomia. Farmece şi vrăjitoare, păcatul vreunui membru al familiei pacientului sau alt mod prin care pacientul sau familia lui au încălcat ordinea morală. Fiinţele umane sunt văzute în esenţă în două moduri: ca parte a unui grup social viu şi ca parte a unui sistem de credinţe culturale în care spiritele şi fantomele pot interveni activ în problemele oamenilor. Bărbaţii şi femeile nu sunt văzuţi predominant ca individualităţi, istoria vieţii lor şi experienţele personale, inclusiv bolile, sunt văzute ca o consecinţă a faptului că fac parte dintr-un grup social. În unele tradiţii contextul social este atât de accentuat încât organele, funcţiile corpului şi simptomele unui individ sunt legate inseparabil de relaţii sociale, plante şi alte fenomene din mediu. Spre exemplu, antropologilor care observau sistemul medical dintr-un sat din Zair le-a fost imposibil să rezume o simplă anatomie fizică din ideile despre corp păstrate în această cultură, deoarece delimitarea efectivă a persoanei era extinsă la un nivel mult mai larg decât ştiinţa şi filozofia occidentală clasică. Cercetarea cauzei şi pronunţarea diagnosticului pot fi uneori mai importante decât terapia efectivă. Întreaga procedură este în primul rând un eveniment social, pacientul fiind numai un simbol al conflictului din interiorul societăţii. Ţinta principală a acestor tehnici este să reintegreze starea pacientului în ordinea cosmică. Într-un articol clasic despre şamanism, Claude Lévi-Strauss a făcut o descriere detaliată a unui ritual complex de vindecare din America Centrală, în care şamanul vindecă o femeie bolnavă apelând la miturile culturii ei şi utilizând simbolistica adecvată pentru a o ajuta să-şi integreze suferinţa într-un întreg în care orice are semnificaţie. Odată ce pacienta înţelege condiţia ei în raport cu acest context mai larg, are loc vindecarea şi ea se însănătoşeşte. Ritualurile de vindecare şamaniste au adesea funcţia de a ridica conflicte şi blocaje inconştiente la un nivel conştient, unde pot evolua liber şi se pot soluţiona. Aceasta este şi dinamica fundamentală a psihoterapiei moderne şi există într-adevăr numeroase similarităţi între şamanism şi psihoterapie. Şamanii au utilizat timp de milenii tehnici terapeutice, ca împărtăşirea în grup a problemelor, psihodrama, analiza visului, sugestia, hipnoza, imaginaţia dirijată şi terapia psihedelică, până să fie redescoperite de psihologii moderni., dar există o diferenţă semnificativă între cele două abordări. În timp ce psihoterapeuţii moderni îi ajută pe pacienţii lor să construiască un mit individual cu elemente extrase din trecutul lor, şamanii le oferă un mit social care nu este limitat la experienţele personale anterioare. Într-adevăr, problemele şi nevoile personale sunt adesea ignorate. Şamanul nu lucrează cu subconştientul individual al pacientului, de unde apar aceste probleme, ci mai degrabă cu subconştientul colectiv şi social, care este împărtăşit de întreaga comunitate.
COMUNIUNEA CU INFINITUL
Muzica vizuala a tribului shipibo din Amazonia
de Howard G. Charing
„Ascuns in fundalul modelelor geometrice de mare complexitate ale artei tribului shipibo, se afla un concept care atesta omniprezenta unei realitatii magice si care poate provoca in egala masura tezaurul lingvistic al lumii occidentale cit si mintea rationala.
Aceste modele geometrice reprezinta mai mult decit o expresie a unicitatii creatiei, a corespondentei intre lumina si sunet, in care lumina poate lua oricind locul sunetului si invers, a uniunii sau fuziunii lucrurilor percepute ca fiind opuse. Ele devin un dialog continuu, ca un soi de comuniune cu lumea spiritului si cu puterile padurii tropicale. Arta vizionara a tribului shipibo aduce aceasta paradigma in forma fizica. Etnologul Angelika Gebhart-Sayer numeste acest act “muzica vizula”.
Tribul shipibo este unul dintre cele mai mari grupuri etnice din Amazonia peruana. Acestea au fiecare propria lor limba, traditii si cultura. Tribul shipibo numara in jur de 20,000 de oameni, care sint raspinditi in comunitati de-a lungul regiunii fluviale Pucallpa/ Ucayali. Shipibo sint vazuti in Amazonia ca maestri ayahuasca; multi dintre samanii aspiranti din regiune studiaza cu ei pentru a le invata limba, incantatiile si stiinta vindecatoare a plantelor.
Toate picturile textile, broderiile si manufactura artizanala sint transmise din generatie in generatie de catre femei. Fetele din trib sint initiate de mamele si bunicile lor inca de la o virsta frageda in aceasta practica. Tereza Shipiba, care colaboreaza cu noi in organizarea sejururilor amazoniene, spune: “cind eram copil mama mi-a stors in ochi picaturi din sucul fructelor de piripiri (o specie de “Cyperus sp.”), ca sa pot avea viziunea desenelor; acest lucru se face o singura data si efectul dureaza o viata intreaga”.
Complicatele desene shipibo isi au originea in lumea inefabila si nemanifestata a spiritului padurii tropicale. Desenele sint reprezentari ale Sarpelui Cosmic Anaconda, Marea Mama, creatoare a universului, numita Ronin. Pentru tribul shipibo pielea lui Ronin are o vibratie electrica radianta alcatuita din lumina, culoare, sunet si miscare si reprezinta intruchiparea tuturor modelelor si desenelor posibile din trecut, prezent si viitor.
Desenele pictate de indienii shipibo devin canale sau conductori pentru aceste fuziuni vibrationale multisenzoriale de forma, lumina si sunet. Desi in paradigma noastra culturala modelele geometrice sint percepute ca fiind inchise in limita materialului textil sau ceramic, pentru indienii shipibo aceste modele se extind cu mult dincolo de limita materialului in sine, insinuindu-se si imprimind lumea intreaga.
Una dintre provocarile cu care se confrunta mintea occidentala este aceea de a deveni constienta de relatia dintre aceste desene si muzica. Membrii tribului pot “auzi” un cintec sau o incantatie doar uitindu-se la desene sau invers, sa picteze un model urmind linia melodica a unui cintec.
Ca o demonstratie uluitoare a acestui lucru, două indience shipibo au pictat un vas ceremonial foarte mare, numit Mahuetá. Vasul era de aproape cinci picioare in inaltime si avea un diametru de trei. Niciuna dintre ele nu putea sa vada ce picteaza cealaltă, insa fluierau aceeasi melodie. In momentul in care au terminat de pictat, ambele laturi ale extrem de complexului model geometric s-au dovedit a fi identice, iar marginile se potriveau perfect.
Desenele shipibo se fac in mod traditional pe pinza de bumbac nevopsita (bumbac pe care adesea il cultiva singuri) sau pe bumbac vopsit in doua-trei rinduri cu scoarta de mahon, care da o nuanta distinctiva de brun. Pentru a picta, shipibo folosesc fie o bucata ascutita de chonta (bambus) sau un cui de fier, care odata impregnat in sucul fructelor de huito (Genipa Americana) si expus la aer, coloreaza pinza intr-un albastru maroniu spre negru.
Fiecare dintre desenele shipibo este unic, chiar si cele realizate pe bucati mici de pinza. Ele nu pot fi comercializate sau produse in masa. Am intilnit odata la Lima o femeie care a initiat un proiect comunitar finantat de catre guvern si care, printre altele, a creat un punct de vinzare pentru picturile si munca artizanala a tribului shipibo. Ea povestea ca o companie americana prestigioasa (Pier 1 Imports), indragostita de aceste desene, a comandat prin acest proiect douazeci de mii de pinze, toate cu acelasi design. Comanda n-a putut fi onorata niciodata, intrucit indienii shipibo n-au putut intelege ideea de a repeta acelasi desen.
Membrii tribului shipibo considera ca starea noastra de sanatate (care include atit dimensiunea fizica cit si cea psihologica) este dependenta de uniunea echilibrata dintre minte, spirit si corp. Daca vreun dezechilibru apare in oricare dintre acestea, sub forma unei emotii cum ar fi invidia, ura, supararea, acesta va genera un efect negativ asupra sanatatii unei persoane. Shamanul poate restabili echilibrul prin incantarea unui icaros. Acest icaros este generat de modelele geometrice ale armoniei, manifestate prin sunet in corpul persoanei. Samanul transforma in acest fel codul vizual in cod acustic.
Un element cheie al acestui dialog magic cu energiile care imbiba creatia si care se afla adinc incorporate in desenele tribului shipibo, il reprezinta interactiunea cu ayahuasca, pe care o realizeaza moraya , sau samanii shipibo. In starea profunda de transa indusa de ayahuasca, aceasta ii reveleaza samanului tiparul luminos de energie. Filamentele de lumina plutesc catre gura samanaului, unde se metamorfozeaza intr-o incantatie sau un icaro. Icaro devine un canal prin care curg modelele creatiei, impregnind corpul pacientului si aducind armonie sub forma modelelor geometrice. Corpul pacientului este astfel reechilbrat.
Ambitusul vocal al samanului shipibo cind incanteaza un icaro este uluitor, putind trece intr-un singur moment de la falsetul cel mai inalt la sunetul asurzitor al unei masinarii, iar mai apoi se poate transforma intr-un cintec de leagan linistitor.
Personal am trait aceasta experienta ca pe sentimentul ca fiecare celula a corpului meu plutea cufundata intr-o vibratie protectoare; chiar si aerul din jur parea sa vibreze in rezonanta acustica cu icaro-ul maestrului. Samanul stie cind vindecarea devine completa, intrucit aceasta coincide cu momentul in care modelele geometrice se contureaza distinct in corpul pacientului. Este posibil sa fie nevoie si de alte sesiuni care sa completeze vindecarea. In momentul in care modelele geometrice vindecatoare sint perfect reintregite si incorporate, rezultatul lucrarii poarta numele de Arkana. Modelul intern este menit sa fie permanent si sa protejeze spiritul acelei persoane.
Angelika Gebhart-Sayer, profesoara de etnologie, la Universitatea din Marburg noteaza: “In mod esential, terapia shipibo-conibo este o chestiune de aplicare a unui desen vizionar, realizata in conexiune cu restaurarea aurei. Samanul isi vindeca pacientul prin aplicarea unui model vizionar. Din punct de vedere spiritual, fiecare persoana se simte apoi impregnata si saturata cu modele. Samanul isi vindeca pacientul prin aplicarea unui cintec-model, care satureaza corpul pacientului si despre care se crede ca poate alinia energiile distorsionate, de natura fizica si psiho-spirituala, restaurind armonia in sistemele somatic, psihic si spiritual ale pacientului. Modelele sint permanente si ramin cu spiritul persoanei chiar si dupa moarte”.
Felul de a vedea lumea al tribului shipibo s-a conturat departe de structurile noastre lingvistice si de modelele psihologice. In ciuda faptului ca pentru occidentali nu este usor sa patrunda aceasta perspectiva, in profunzimea acestor modele geometrice se afla un limbaj simbolic complex. Cele mai importante forme din desenele shipibo sint patratul, rombul, octogonul si crucea. Simetria modelelor emanate de centru (care e lumea in care traim) constituie o reprezentare a lumilor interioare si exterioare, o harta a cosmosului. Crucea reprezinta constelatia Crucii Sudului, care domina cerul noptii si divide cosmosul in patru cadrane iar intersectia bratelor ei reprezinta centrul universului. Crucea devine astfel simbol cosmic, cel care reprezinta spiritul etern al unei persoane si uniunea dintre principiile masculine si feminine. Crucea devine insasi ciclul vietii si al mortii, cel care ne aminteste de marele act al creatiei universului si nu numai - al umanitatii si al propriilor nostre individualitati.
Modelele curgatoare mai mici, aflate in formele geometrice, constituie puterea radianta a Sarpelui Cosmic, care se rasuceste constant intre aici si acolo, creind universal pe masura ce se misca. Cercurile sint adesea o reprezentare a Sarpelui Cosmic Anaconda; in cercul in sine se afla punctual central al creatiei.
In traditia vestica, de la pitagoreici la Platon precum si pe parcursul Renasterii, muzica a fost folosita pentru a vindeca corpul si a eleva sufletul. De asemenea se credea ca muzica paminteana nu era decit ecoul slab al muzicii sferelor. Aceasta perspectiva a fost impartasita atit de artisti cit si de cei initiati in stiintele exacte pina in momentul aparitiei universului mecanic newtonian.
Joseph Campbell, probabil cel mai important cercetator al mitologiei, sugereaza ca exista un univers al vibratiilor armonioase, cu care inconstientul colectiv uman s-a aflat in permanent contact. Fiintele noastre vibreaza in ritmul cosmosului. Caile stravechi ale tribului shipibo si al altor popoare indigene continua sa reflecte acest ritm primar. Iar felul in care ei percep aceasta trecere a fortelor universale in forma fizica reprezinta cu adevarat comuniunea cu infinitul.”
În medicina tradiţională chineză, boala nu este văzută ca un intrus, ci
ca o consecinţă a reţelei de cauze care au condus la dizarmonie şi
dezechilibru. Totuşi, natura tuturor lucrurilor, inclusiv a organismului
uman, este astfel încât există o tendinţă naturală de revenire la
starea de echilibru dinamic. Intrarea şi ieşirea din echilibru este
văzută ca un proces natural constant pe parcursul ciclului vieţii. În
consecinţă, textele tradiţionale nu trasează o linie foarte bine
delimitată între sănătate şi boală. Atât sănătatea, cât şi boala sunt
văzute ca naturale şi făcând parte dintr-un continuum. Ele sunt aspecte
ale aceluiaşi proces în care organismul individului se schimbă continuu
în raport cu schimbarea mediului. Deoarece boala este uneori inevitabilă
în procesul vieţii, sănătatea perfectă nu este scopul final nici al
pacientului, nici al medicului. Ţelul medicinii chinezeşti este, mai
degrabă, atingerea celei mai bune adaptări posibile la mediul total al
individului. Pacientul joacă un rol important şi activ în urmărirea
acestui ţel. În viziunea chinezească individul este responsabil de
menţinerea propriei lui sănătăţi, şi într-o măsura şi mai mare încă,
pentru refacerea sănătăţii când organismul este dezechilibrat. Medicul
participă la acest proces, dar responsabilitatea principală revine
pacientului. Este datoria individului să se menţină sănătos şi aceasta
se face trăind conform cu regulile societăţii şi având grijă de corpul
său într-un mod practic. Pe de altă parte, organismele pot suferi un
proces de autotransformare şi autotranscendere, implicând etape de criză
şi tranziţie şi rezultând o stare de echilibru cu totul nouă.
Schimbările majore ale stilului de viaţă al unei persoane, incluse de o
boală gravă, sunt exemple de astfel de răspunsuri creative care duc
adesea persoana la un nivel de sănătate superior celui de care se bucura
înainte de problema respectivă. Aceasta sugerează că perioadele de
sănătate precară sunt stadii naturale în continua interacţiune dintre
individ şi mediu. A fi într-un echilibru dinamic înseamnă să treci prin
faze temporare de boală, care pot fi folosite pentru a învăţa şi a te
dezvolta.
Recunoaşterea rolului stresului în apariţia bolilor conduce la importanta idee de boală ca „soluţionare a problemelor”. Datorită condiţionării culturale şi sociale, oamenii sunt în imposibilitate de a-şi elibera stresul în moduri sănătoase şi de aceea aleg – conştient sau inconştient – să se îmbolnăvească, în chip de cale de scăpare. Boala lor poate fi fizică sau mentală, sau se poate manifesta prin comportament violent şi imprudent, cum ar fi crima, abuzul de droguri, accidentele şi sinuciderile, care pot fi numite boli sociale. Toate aceste „căi de evadare” sunt forme de sănătate precară, indispoziţia fizică fiind unul din numeroasele moduri nesănătoase de a face faţă situaţiilor de viaţă stresante. De aici rezultă că tratarea bolii nu-l va face neapărat sănătos pe pacient. Dacă evadarea într-o anumită boală este blocată eficient de o intervenţie medicală, în timp ce situaţia stresantă persistă, acest lucru poate schimba cu totul reacţia persoanei într-un mod diferit, cum ar fi o boală mentală sau un comportament antisocial, care va fi la fel de nesănătos. O abordare holistică va trebui să privească sănătatea din această perspectivă largă, făcând distincţia clară între originile bolii şi manifestările ei. Altfel nu are prea mult rost să vorbim despre terapii de succes. Dacă suntem capabili să reducem bolile fizice, dar în acelaşi timp cresc bolile mentale sau crimele, nu s-a rezolvat nimic. Ideea de boală ca un mod de a face faţă situaţiilor de viaţă stresante conduce în mod natural la noţiunea de înţeles al bolii, sau de „mesaj” transmis printr-o anumită boală. Pentru a înţelege acest mesaj, sănătatea precară trebuie considerată ca o oportunitate de introspecţie, astfel încât problema originară şi motivele de alegere a unei anumite căi de evadare să poată fi aduse la un nivel conştient, unde problemele pot fi rezolvate. Aici pot juca un rol important consilierea psihologică, psihoterapia şi asimilarea integrală a miturilor în fiinţă, chiar şi în tratamentul bolilor fizice. Integrarea terapiilor fizice şi psihologice va echivala cu o revoluţie majoră în sistemul de sănătate, deoarece va necesita recunoaşterea deplină a interdependenţei minţii şi corpului în starea de sănătate şi boală. Primul pas în acest tip de (auto)vindecare va fi recunoaşterea pacienţilor că au participat conştient sau inconştient la apariţia şi dezvoltarea bolii lor şi, deci, că vor fi capabili, de asemenea, să participe la procesul de vindecare. În practică, această noţiune de participare a pacientului, care implică ideea de responsabilitate a pacientului, este extrem de problematică şi este negată puternic de majoritatea pacienţilor. Condiţionaţi cum sunt de cadrul cartezian, ei refuză să ia în considerare posibilitatea ca ei să fi participat la boala lor, asociind ideea cu blamul, vinovăţia şi judecat morală. Va fi important de clarificat ce se înţelege prin participarea şi responsabilitatea pacientului.
A se vedea şi consideraţiile conexe din lucrarea „Universul Holografic” de Michael Talbot (Editura Cartea Daath, 2004, pp. 114-116: Subcapitolele „Lipsa diviziunii între sănătate şi boală” şi „Puterea vindecătoare a nimicului” şi în general întreg Capitolul „Cânt trupul holografic”).
Notă: Cineva se mai poate îmbolnăvi şi din alte cauze:
greşelilor / blestemelor făcute de strămoşii săi (părinţi, bunici, străbunici, ori chiar linii colaterale etc până la al 4/n-lea neam). Karma negativă a familiei sale împletită cu soarta sa personală (karma sa negativă). De ex. în Deuteronomul 5:9-10: „…căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
karmei sale negative prenatale (viaţa înainte de naştere; vieţile anterioare)
ca o încercare specială la care îl supune Dumnezeu, iar dacă o trece cu bine, răsplata pe care o va primi va depăşi infinit suferinţa pe care a îndurat-o
nici din cauza greşelilor sale, nici ale neamului său, ci ca să se arate prin el puterea lui Dumnezeu. De ex. în Ev. Ioan 9: 1-11: „Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.”
când omul acela este o fiinţă specială: un sfânt, maestru, acharya, bodhisatva, jivanmukta etc şi în mod conştient şi voluntar, din compasiune / milă preia asupra sa boala altuia, bolile altora, problemele karmice ale multora, pedeapsa Divină ce ar fi trebuit să se abată asupra multora şi pătimeşte el boala sau accidentul sau „întâmplările rele” etc (v. de ex. cazurile lui: Ramana Maharshi, Ramakrishna, Nisargadatta Maharaj, toţi jivanmuktas / cancere; Sf Grigorie Decapolitul / ciroză; unii Sfinţi din Patericul Egiptean / care au preluat asupra lor boli grave şi chiar şi îndrăciri; Sf Therese Neumann / boală laringiană a unui preot preluată; Sf Marianna de Jesus del Torres care a primit apariţia Marianică a aspectului Maicii Domnului „Our Lady of Good Success” Quito, care a preluat asupra sa - în mod expiatoriu pentru mântuirea sufletului unei colege călugăriţe care ducea o viaţă greşită - suferinţele iadului în simţurile fizice pe timp de 5 ani şi a suferit similar în mod expiatoriu pentru păcatele oamenilor din sec XX, ea trăind în sec. XVI; suferinţa expiatorie pentru mântuirea multor suflete de păcătoşi a copiilor cărora li S-a arătat Maica Domnului în aspectul Său de la Fatima etc etc). Şi cărora trebuie să le mulţumim cu toţii!
Vindecarea vine (când e cazul; sau oricum, suferinţa ori moartea sunt trăite / acceptate prin înţelegere şi încredere în Voia Divină, mai uşor, nu prin resemnarea neputinciosului, ci prin acceptarea Voii Divine de către acesta) prin: rugăciune, întoarcere către Dumnezeu cu căinţă, iertare a celorlalţi şi împăcare cu toţi şi cu sine însuşi, prin Tainele Bisericii, lucru cu sine însuşi în sensul disciplinelor sapienţiale (Yoga, Zen, Arte Marţiale ca Do etc) etc şi, mai ales, prin Mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem mereu, chiar deşi ne este acordată dintotdeauna şi total!
Nu toti bolnavii care se roaga se vindeca, dar toti bolnavii care se roaga pot fi siguri ca deschid o relatie speciala cu Dumnezeu, Care, oricum, va actiona cum crede El de cuviinta.
Fie să fim feriţi de orice rău, de boală şi de reaua întâmplare etc (= Să dea Dumnezeu să fie aşa, prin mila Lui.) şi să ne trezim înainte de a muri în prostie (ontologică sau obişnuită). Dacă nu, moartea este necesară, pentru a ne sparge limitările în care ne-am cantonat şi a ne permite să mergem mai departe, orice înseamnă acest “mai departe” (în cel mai rău caz, vom muri şi vom afla direct, de visu).
Remedii [in afara terapiilor exterioare, alopate sau naturiste, care sunt (de cele mai multe ori) insa necesare]: rugaciunea (caderea la Mila lui Dumnezeu), sf. maslu, mersul la biserica, la Sf Liturghie, la moastele sfintilor si icoanele facatoare de minuni/orice icoana, pelerinaje la locurile sfinte, transformarea interioara/spirituala s.c.l.
Mergind la Sfintii Doctori fara de arginti [prin moastele/icoanele lor],
ca de altfel si la orice Sfant
(sau intrind in orice biserica),
invatam direct [prin contact direct], nemijlocit, fara cuvinte, I Shin den Shin = de la Inima la inima (de la Suflet la suflet...).
Fie ca suntem constienti de asta, fie ca nu.
Fie ca simtim ceva sau nu.
Fie ca, credem sau nu.
Sfantul (Dumnezeu prin Sfant) daruieste tuturor ceea ce le este de folos.
http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72548-canon-de-tamaduire-cat...
Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului si mare facator de minuni
...
Dupa masura multimii durerilor si a intristarilor celor din inima mea, veseleasca mangaierile tale, Sfinte al lui Dumnezeu, ticalosul meu suflet cel nemangaiat.
Nicidecum nu este mantuire in trupul meu, o, intelepte Grigorie, nici intru oasele mele, ale celui de pretutindeni impresurat foarte de dureri amare; ci tu intampinandu-ma, mantuieste-ma.
O picatura de milostivire din izvoarele bunatatii picurand, prin rugaciunile tale, peste cuptorul ispitelor mele, stinge-l pe acesta si da-mi mie tihna, o, intelepte.
...
Cantarea l-a, glas 6
irmos "Ca pe uscat pasind"
stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine, pacatosul.
Dupa masura multimii durerilor si a intristarilor celor din inima mea, veseleasca mangaierile tale, Sfinte al lui Dumnezeu, ticalosul meu suflet cel nemangaiat.
Nicidecum nu este mantuire in trupul meu, o, intelepte Grigorie, nici intru oasele mele, ale celui de pretutindeni impresurat foarte de dureri amare; ci tu intampinandu-ma, mantuieste-ma.
O picatura de milostivire din izvoarele bunatatii picurand, prin rugaciunile tale, peste cuptorul ispitelor mele, stinge-l pe acesta si da-mi mie tihna, o, intelepte.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Toate mainile doctoricesti si a mestesugului putinta si pricepere neputincioase si nelucratoare s-au vadit din pricina relelor mele; pentru aceasta, Maica lui Dumnezeu, tu ma tamaduieste.
Cantarea a III-a
irmos "Nu este Sfant precum Tu"
Inguste imi sunt toate si cumplite si aducatoare de dureri, ca silnica e boala si grele durerile; ci, Slujitorule al lui Hristos intelepte, minunat fa harul tau intru mine.
Suspinul meu de la tine nicidecum nu s-a ascuns, nici a inimii intristare, nici durerea sufletului; pentru aceasta, Ierarhe, dupa milostivirea ta, miluieste-ma.
Roiul pacatelor cu adevarat a adus asupra mea multimea bolilor; ca pricinile celor din urma invederat cele dintai sunt; ci de amandoua, Ierarhe, scapa-ma.
A Nascatoarei de Dumnezeu
De boala cea nascatoare de moarte amara izbaveste-ma, ceea ce ai nascut cu trup pe Pierzatorul mortii, pe Hristos Viata insasi, si sanatate, Stapana, mie daruieste-mi.
Sedealna
glas acelasi, podobie "Nadejdea lumii"
Ranile pacatelor mele sterge-le, Fericite, carele pe Hristos, pe Cel ce are multimea indurarilor, mult L-ai slujit, pe milostivul Dumnezeu si Unul tamaduitorul sufletelor, si vindecare daruieste-mi, Grigorie intelepte, podoaba Tesalonicului.
Slava.. Si acum.. Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu osardie..
Cantarea a IV-a
irmos "Hristos e puterea mea"
Iata, imputitu-s-a si a putrezit, prin multa nebunia mea, multimea ranilor mele; Podoaba ierarhilor, buna mireasma sanatatii daruieste-mi-o.
Gandul iesirii ma cuprinde pururea, si grija plecarii si a sfarsitului; ci tu, Ierarhe al lui Hristos, si sanatate da-mi, si pocainta.
Putinatatea zilelor mele Tu cunoscandu-o, la jumatatea acestora, Hristoase, acum nu ma lua pe mine, indelung rabdator facandu-Te mie pentru rugaciunile Slujitorului Tau.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Suspin pururea, impungandu-ma de amarele sulite ale suferintelor si de ale durerilor cumplite sageti; de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, nu ma trece cu vederea pe mine, cel intristat.
Cantarea a V-a
irmos "Cu dumnezeiasca stralucire"
Ma arde boala cea grea, cumplit intristandu-ma, parjolindu-mi acum si covarsindu-mi inima; Dreptarule al dogmelor, intelepte Grigorie, cu lacrimile rugaciunilor tale pe aceasta stinge-o.
Nu ma voi rusina spre tine indraznind, ci bucura-ma-voi intru tine, cela ce esti de un salas cu graitorii de Dumnezeu, si va izvori mie grabnica lumina sanatatii, degrab rasarindu-mi vindecarile.
Sabia intristarii strabate, Sfinte, sufletul meu, si spada cu doua taisuri pana la maduva trimite durerile mele, pe care tamaduieste-le.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Nu am intru necazuri alta ajutatoare afara de tine; tu esti nadejdea mea de la sanul maicii mele, Curata; din pantecele maicii mele spre tine m-am indreptat; vindeca-ma, de Dumnezeu Nascatoare.
Cantarea a VI-a
irmos "Marea vietii"
Intunecandu-ma eu de noaptea bolilor celor intunecate, la vazduhul curat si ziua cea limpede a sanatatii scoate-ma pe mine, Tamaduitorule al celor bolnavi, Slujitorule al lui Hristos.
Asemanandu-te Domnului, nu departa de la mine indurarile tale, Sfinte, ci sa imi ajute mie, Facatorule de minuni, dumnezeiasca ta putere; ca rele nenumarate m-au cuprins pe mine.
Nebuneste m-am lasat purtat de placeri, eu desertul, si acum ma impung, scarbindu-ma, nesuferitele sageti ale durerilor; pentru aceasta veseleste-ma cu atingerea rugaciunilor tale, incepatorule al preotilor lui Hristos.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Pe tine, Norul cel viu si vesel si luminos, si cuvantator si insufletit, al Soarelui Celui simtit cu mintea, rogu-te, risipeste, Stapana, cu caldura indurarilor tale, raceala patimilor mele.
Cantarea a VII-a
irmos "Racoreste cuptorul"
Precum chipul nasterii Tale oarecand a racorit pe feciori in cuptor, Hristoase, astfel, rogu-ma, si pe mine cel ce bolesc cumplit, pentru rugaciunile sfintitului Tau slujitor, racoreste-ma, la odihna acum scotandu-ma.
Pe mine, cel aproape omorat si sfaramat de cumplita boala, iarasi inviaza-ma, innoieste-ma, facatorule de minuni, Grigorie fericite, rogu-ma, ca din suflet sa strig: Dumnezeule, bine esti cuvantat.
Cela ce esti dulce in cuvant si preadulce intru invatatura, mintea cea cereasca, amaraciunea bolii imblanzeste-o si da-mi sanatate, ca fara de fatarnicie sa slavesc pe Dumnezeu, Cel ce te-a marit pe tine.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Cea invechita si imbatranita fire a stramosului innoindu-o Cel nascut din tine, Stapana, Dumnezeul meu, prunc tanar facandu-Se mai presus de minte, si pe mine cel prin boli invechit innoieste-ma.
Cantarea a VIII-a
irmos "Din vapaia cuviosilor"
Ca al Dumnezeului Iubitor de oameni rob de oameni iubitor, obisnuita iubire de oameni a ta si indurarile si mila arata-le intru mine, intelepte, si din boala ce m-a cuprins slobozeste-ma.
In tarana patimilor mi s-a smerit acum sufletul si, prin boala, de pamant s-a lipit pantecele meu; ci tu, ca un parinte, nicidecum nu uita multa mea saracie si intristare, de trei ori Fericite.
Durerea sufletului meu, Sfinte, rogu-ma, si a trupului meu osteneala usureaza-le, imblanzeste-le, conteneste suferintele cele amare, Grigorie, stinge tanguirea si tamaduieste patimile.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Ceea ce mai presus de cuvant pe Cuvantul prin cuvant cu trup L-ai nascut, Fecioara, tu ma miluieste, ca neputincios si sarac si intru dureri sunt, si mantuirea ta sa imi ajute mie.
Cantarea a IX-a
irmos "Pe Dumnezeu a-l vedea"
Rasplatirile indelungilor tale dureri stralucit le culegi acum, pastorule al Tesalonicului, Grigorie, si sufletul tau dumnezeiesc se bucura in ceruri iar trupul tau cel cinstit conteneste bolile; pentru aceasta cu adevarat slava se cuvine lui Dumnezeu, Celui ce te-a slavit pe tine.
Ridica-ma pe mine, rogu-ma, din intunericul patimilor si al bolilor celor de multe feluri, Grigorie, cela ce cu lumina Treimii Celei de lumina incepatoare mai inainte, ca in ghicitura, te-ai luminat, Fericite, iar acum fata catre fata te desfatezi de ea.
Cu adevarat plin de intelepciune te-ai facut, si luptator al luminii celei mai presus de minte asupra potrivnicilor lui Dumnezeu, cu scrierea si limba covarsindu-i pe acestia; si marturie stau noua cartile tale, cele neincetat biruitoare a ratacirii acelora, de Dumnezeu Fericite.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Ceea ce pe Dumnezeul celor vii si al celor morti L-ai nascut, din patimile cele aducatoare de moarte, Fecioara, izbaveste-ma, si viata si sanatate mie daruieste-mi, Aducatoarea mantuirii, incingandu-ma cu putere de sus si tarie, de Dumnezeu Fericita.
Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apantisma)
Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.
Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.
Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.
Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.
Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.
Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.
Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.
Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
V. si fiserele atasate postarii [sub titlu, deasupra imaginilor]
Linkurile cu copy/paste.
.................
Stefan HRUSCA - Vita verde iadara
Asculta mai multe audio Muzica
....................
Conlucrare cu Botez vindecarea.doc
......................
Vindecari minunate prin mijlocirea Sf Ioan Rusul:
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ioan_rusul.htm
................
Vindecarea arborelui genealogic 2010.doc
si link-ul conex
https://tomhaddigan.wordpress.com/2009/05/16/in-memory-of-a-friend-dr-kenneth-mcall/
................
Idei valide [preluate din Traditie] si pe aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/terapia-destinului-166-detail#.V9SWADWMZzQ
https://www.newsbucovina.ro/social/30904/despre-destin-cu-scriitorul-vasile-andru-la-universitatea-stefan-cel-mare-
http://convorbiri-literare.dntis.ro/ANDRUmai6.html
......................
De ce sufera si se imbolnavesc animalele, plantele si alte fiinte ?
Cu toate ca unele au o forma de egoism, este departe de cel uman.
Deci nu ptca sa-si purjeze karma (ca in cazul omului).
Poate ptca sa invete experienta suferintei. (ca si omul)
In mod sigur si din cauza omului, care genereaza (din cauza egoismului) in jurul sau un univers pervertit, in care fiintele sufera, se imbolnavesc si mor. Caderea omului a dus la caderea universului. Dar mai e o parte a povestii care nu se prea spune: greselile zeilor (orice va fi insemnand aceasta).
........................
Explicitare la postarile Ning:
a) „Viitorul” (ce va fi in viitor, poate fi asa; dar si ce se intampla acum in lume, cu oamenii, functioneaza tot asa) [noi-insine/Insine generam viitorul si lumea];
b) „Despre boala”;
c) „ Starea de 1Unitate. Adevaratul Bine, Binele - de dincolo de "bine si rau" „ + „Mintea conditionata si mintea deconditionata catre Mintea Universala”.
V. [pt o vie ilustrare] episodul „Remnants” al seriei a 5-a din Stargate Atlantis:
http://www.gateworld.net/atlantis/s5/515.shtml
Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.
[Noi = inteligenata artificiala a rasei ET pierdute, sekkari – doar am facilitat/catalizat (descatusandu-ti capacitatile latente, subconstiente, existente in fiecare om-fiinta)
procesul si am intrat in joc(ul iluziei).]
Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in samsara este realitate !)
Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.
......................
Lise Bourbeau: "Corpul tau iti spune: Iubeste-te !" s.c.l.
http://www.vindecator.com/noua-medicina-legatura-creier-boala/
.....................
http://www.formula-as.ro/2010/929/spiritualitate-39/puterea-rugaciunii-12727
http://www.formula-as.ro/cautare/?keywords=Puterea+rugaciunii&options=all&in=arhiva§ion=0&author=&order=relevanta&pagina=1#focus
....................
http://bdi2.wordpress.com/
..................
Pr Arsenie Boca
Oprindu-se langa un domn, cam de 60-65 de ani, acesta a zis:
- Parinte, am necazuri mari...
- Cati ai omorat?
- Nici unul, parinte.
- Cati ai batut?
- Asa mi-a fost meseria...
- Puteai sa te muti de acolo?
- Puteam...
- N-ai facut-o, acum trage!
Apoi, parintele s-a dus langa o tanara cam de 30 de ani, ce avea o tumora pe gat, in dreptul urechii drepte. Nu se vedea, ca avea basma pe cap. Parintele da basmaua deoparte si o intreaba:
- Doare, ma, doare?
- Doare, parinte.
- Mai rabda, ma, un pic, mai rabda, ca prin rabdarea ta, noua semintii ies din iad.
Cartea "Despre infruntarea bolii" de Danion Vasile:
http://www.danionvasile.ro/carte.php?id=2
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-infruntarea-bolii/despre-infruntarea-bolii-79945.html
http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/despre-examenul-bolii-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm
https://www.scribd.com/document/25257308/Danion-Vasile-Despre-Infruntarea-Bolii-Scrisoare-Catre-Omul-Bolnav
........................
Crucea fiecaruia nu e niciodata prea grea (dar Doamne fereste !):
http://c-tarziu.blogspot.com/2010/02/drumul-crucii.html
......................
Terapia dr. Max Gerson s.a. neconventionale:
"Cenzurat, fiindcă a vindecat cancerul !"
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/05/terapia-gerson-dreptul-de-trai.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/03/matricea-vie-stiinta-vindecarii.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/03/dar-daca-marijuana-vindecat-cancerul.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/05/conspiratia-tutunului.html
......................
Oamenii credinciosi se roaga lui Dumnezeu avand nadejdea dobandirii celor dorite. Cu toate acestea, in rugaciunea domneasca, fiecare credincios se preda pe sine purtarii de grija a lui Dumnezeu, rostind cuvintele: "Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant" (Matei 6, 10).
Desi ne rugam pentru un anumit lucru, oricat de bun ar fi in sine, se cuvine sa o facem cu inima gatita atat spre a-l primi, cat si spre a nu-l primi, Dumnezeu fiind singurul in masura sa cunoasca ce anume ne este mai de folos spre mantuire. Suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza, deci, face parte din crucea personala de mantuire.
Suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza
Viata aceasta este trecere spre cea vesnica si ispasire a caderilor in pacat, deci nu poata fi lipsita de durere si pocainta. Nu este rau sa cerem mangaiere sau usurare, in orice fel de suferinta, insa acest lucru trebuie facut cu toata dispozitia de a ramane credinciosi si iubitori de Dumnezeu chiar si in cazul neschimbarii situatiei dorite sau a inaspririi acesteia. Dreptul Iov, a carui incredere in Dumnezeu se cuvine sa o dorim si noi, spune: "Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu le vom primi, oare, si pe cele rele?" (Iov 2, 10).
Cele mai multe rugaciuni sunt ascultate si implinite de Dumnezeu, insa unele raman doar ascultate, fara a fi si implinite. Sa fim incredintati, insa, ca, atat implinirea, cat si neimplinirea rugaciunilor noastre, vine din aceeasi dragoste a lui Dumnezeu, care cunoaste cele inca nesavarsite de noi si calea cea mai sigura pe care ne putem mantui.
Crucea pe care un membru al familiei ne-o pune pe umeri, crucea bolilor cauzate de noi insine sau capatate in fel si chip, crucea saraciei si a oricaror lipsuri materiale etc sunt tot atatea cai de mantuire, fara de care multi dintre noi nu ne-am putea mantui. Aceeasi iubire necuprinsa a lui Dumnezeu se manifesta in moduri dintre cele mai diferite. Pe unul il cruta de suferinta, iar pe altul il biciuieste, insa pe toti ii iubeste, ii iarta si ii primeste inapoi cu aceeasi iubire statornica de Parinte.
Rugaciunile care nu ne sunt ascultate fac parte din crucea personala de mantuire. Deci, suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza, in mod paradoxal, trebuie sa ne bucure, caci este garantia faptului ca El vrea ca noi sa ne mantuim si sa petrecem vesnic in odihna Lui.
Acceptarea si imbratisarea unei suferinte, inainte sau dupa rugaciunea de a scapa de ea, este singura cale de a ne purta demn crucea personala de mantuire. Mantuitorul Iisus Hristos, cu putin mai inainte de a fi prins, judecat si rastignit, s-a rugat Tatalui, zicand: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39).
Iubind suferinta din viata noastra, Il iubim pe Dumnezeu, care ne poarta de grija intr-un mod tainic si greu de patruns cu mintea noastra. Cartind impotriva unei greutati, cartim, de fapt, impotriva iubirii cu care ne iubeste Dumnezeu. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne invata: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci, pe cine il iubeste, Domnul il cearta si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste. Rabdati, spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci, care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evrei 12, 5-7).
Rugaciunea neimplinita a Sfantul Apostol Pavel
Chiar si sfintii s-au rugat lui Dumnezeu pentru lucruri care nu au fost implinite. Spre exemplu, Sfantul Apostol Pavel, care suferea de o boala de ochi, s-a rugat lui Dumnezeu de trei ori ca sa-l vindece, iar mai apoi a incetat, cunoscand ca boala aceea i-a fost data spre mantuire, iar nu spre pierdere.
El spune: "Pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup (o boala de ochi), un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine; si mi-a zis: "Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune." Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare" (II Corinteni 12, 7-10).
Sfantului Siluan: "Domnul se uita la mine, de ce sa ma tem?!"
Sfantul Siluan Athonitul s-a aflat si el in situatia de a cere lui Dumnezeu o usurare a deselor dureri de cap, insa a renuntat in scurt timp, dandu-si seama ca, daca Dumnezeu, care de atatea ori l-a ascultat indata, nu ii implineste cererea, aceasta nu ii este spre folos.
"Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu: ii place sa se conduca el insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte ca sa se conduca pe sine insusi, fara Dumnezeu. Si eu, cand traiam in lume si nu cunosteam inca pe Domnul si Duhul Sau Cel Sfant, nu stiam cat de mult ne iubeste Domnul si ma incredeam in mintea mea proprie. Dar cand, prin Duhul Sfant, am cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci sufletul meu s-a predat lui Dumnezeu si de atunci primesc toate intristarile care vin asupra mea si zic: "Domnul se uita la mine, de ce sa ma tem?" Dar inainte nu puteam trai asa.
Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci cand e in boala, in saracie si in prigoana, el gandeste asa: "Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa indur aceasta pentru pacatele mele."
Iata ca, de multi ani, bolesc de dureri de cap, greu de indurat, dar folositoare, pentru ca, prin boala, sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma impiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. Inseamna ca lucrul nu-mi este de folos.
Dar, iata ce s-a intamplat cu mine alta data, cand Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Intr-o zi de praznic s-a dat la trapeza peste; si, mancand, am inghitit un os de peste, care a ramas prins in piept. Am chemat pe Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, cerandu-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si, cand am spus: "Vindeca-ma", am primit in suflet raspunsul: "Iesi din trapeza, respira adanc si osul va iesi cu sange." Am facut asa: am iesit, am respirat adanc, am tusit si un os mare de peste a tasnit afara cu sange. Si am inteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, inseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel.
Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu trebuie sa se predea intru toate voii lui Dumnezeu si sa traiasca inaintea Lui in frica si in iubire: in iubire, pentru ca Domnul este Iubire; in frica, pentru ca trebuie sa ne temem sa nu intristam pe Dumnezeu prin vreun gand rau."
Rugaciune de multumire pentru suferinta
"Doamne, iti multumesc pentru toate darurile Tale cele materiale, trupesti si sufletesti. Iti multumesc, Doamne, si pentru intristarile, durerile si lipsurile care au fost, care sunt si care vor mai fi. Al tau sunt, Doamne, si cu Tine vreau sa raman, in vecii vecilor. Amin"
Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/suferinta-care-du...
Răbdarea în suferinţe (Sf. Ioan Gura de Aur):
http://www.ioanguradeaur.ro/161/rabdarea-in-suferinte/
......................
Despre boală
“Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi…” (Psalmul 81/6)
„Boala ne face cinstiţi, pentru că ne obligă să trăim ceea ce nu vrem să vedem.”
“Cauza oricărei boli este ignoranţa. Există boli cronice şi boli acute. Dar chiar şi accidentele se produc tot din cauza ignoranţei.” – Rgyud bzhi, cel mai vechi tratat de medicină tibetană. (Subconştientul cunoaşte viitorul, pentu că, în profunzimea fiinţei nu există timp şi nici spaţiu. Ştie că se va produce un accident şi în ce va consta. Într-un fel, chiar o parte din fiinţa omului vrea ca el sa aibă accidentul respectiv, ca un fel de autopuniţie, prin mecanisme psiho-somatice. E posibil ca acelaşi înger păzitor, care ne scapă, atunci când vine momentul din Voia lui Dumnezeu, să ne împingă sub roţile maşinii care ne va călca. Nu ştim ceea ce ne este de folos, iar “Dumnezeu, ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti.”)
Este vorba de ignoranţă ontologică (nu ştim ce înseamnă: “Cine sânt?”, “De unde vin?”, “Încotro mă duc?”, “Cine-ce-cum-unde este Dumnezeu, cum e cu mine în raport cu El?”, “De ce trebuie să suferim?”etc, întrebările fundamentale ale fiinţei umane). Din cauza acestei ignoranţe-uitări-neatenţii (v. prima, a 2-a şi a 3-a atenţie despre care îi vorbeşte Don Juan lui Castaneda), trăim egoist, adică pentru “mine contra restul”, în loc de “eu împreună cu restul, una cu “celălalt” în cadrul Unităţii multiuniversului”, în contra legii - stării de Unitate a multiuniversului (toţi sântem Una, aparente părticele ale Fiinţei Cosmice Unice care este aspectul cu formă al lui Dumnezeu) şi atunci sântem striviţi de puterea cosmosului.
Din cauza greşelilor existenţiale care se acumulează în timp, structurile informaţionale, apoi cele energetice şi apoi cele substanţiale-de carne ale fiinţei se degradează, entropizează şi apar bolile (care ar putea fi înţelese nu neapărat ca o dezordine, ci ca un alt fel/tip de ordine – a altor lumi, care înlocuieşte ordinea acestei lumi, nu întâmplător bolile sunt numite în jargonul ştiinţific „entităţi nosologice”).
„M-am îmbolnăvit”, „s-a îmbolnăvit” – sunt expresii curente care exprimă o realitate profundă!
Egoismul e o luptă contra Stării de Unitate a Realităţii (care, oricum nu poate fi spartă niciodată, nicicum), cu un lanţ vicios: neatenţie, ignoranţă, uitare – ontologice, egoism, ale cărui verigi se potenţează reciproc. Boala e un fel de entitate-program energo-informaţional autoconştient (posedă un fel de conştiinţă de sine), care îl trage pe om de mânecă (din partea lui Dumnezeu), încercând să-l facă să se trezească şi să fie cinstit faţă de el însuşi şi faţă de Dumnezeu şi deci şi faţă de “ceilalţi - universul” (ceea ce, de fapt e acelaşi lucru). Dacă omul nu se îndreaptă, bolile devin în timp, distructive, necruţătoare şi letale. Plus karma, vieţile anterioare, care există doar pentru ignoranţi, păcatul strămoşesc în sensul biblic etc. Bineânţeles această prezentare e super simplificată, lucrurile fiind extrem de complexe şi nuanţate, neputând fi înţelese cu mintea raţională, ca dealtfel tot ceea ce există (fiind minunat de incomprehensibil).
Rolul medicinei holistice (cu multiple ramuri: alopată, homeopată, naturistă, acupunctură etc, Qi Kung, T`ai Chi, Yoga chikitsa şi orice disciplină sapienţială tradiţională – în aspectul lor terapeutic, ramuri care ar trebui folosite de la caz la caz, în funcţie de context, singure sau împreună, simultan sau pe rând) – este de a câştiga timp pentru cel bolnav şi un nivel de suferinţă nu prea mare (dar nici prea mic: dacă o ducem prea bine d.p.d.v. al egoismului nostru şi nu ne e frică, se pare că nu mai vrem să evoluăm – să mergem mai departe), pentru ca să se apuce singur de treabă şi să facă ceva cu el însuşi conştient şi voluntar/deliberat, în sensul celor de mai sus. Un vindecat pasiv de către doctori care ar trebui să fie terapeuţi (therapeutos, din lb. greacă veche = cel care cunoaşte-trăieşte esenţa ascunsă a lucrurilor şi deci îi poate ajuta şi pe ceilalţi / însoţitor al celor aflaţi în nevoie, “Doctore vindecă-te întâi pe tine însuţi!…”; cum erau vechii „călugări” traco-daci, tristai polistai) se va reânbolnăvi (nu s-a umblat la cauza bolilor, ci doar la bolile ca simptom). Vezi dr. Jeanine Fontaine (specialistă în terapie intensivă – anestezie din Franţa, care a lucrat cu “chirurgul psihic” filipinez, un adevărat terapeut, care a fost Antonio Agpaoa). Sau vezi dr. Jean Marc Kespi (marele acupunctor francez, care a povestit despre cazul unei doamne căreia nu putea să-i facă nimic, deşi încerca din răsputeri, iar după ce i-a spus, doamna a replicat: “Desigur că îmi dau seama domnule doctor, dar măcar aveţi bunăvoinţa de mă însoţi cu compasiune pe parcursul bolii mele.”)
Iată o scurtă prezentare a perspectivei psihiatrului dr. Ronald David Laing: „Un terapeut trebuie să fie un specialist în atenţie şi conştientizare. În esenţă , psihoterapia este o întâlnire autentică între fiinţe umane.” Într-una dintre şedinţele sale de terapie: Un bărbat a venit să-l consulte. Povestea sa nu părea să aibă trăsături ieşite din comun – căsătorit, doi copii, o slujbă de birou; nu era nimic neobişnuit în viaţa lui, nici o dramă, nici un joc complex de circumstanţe speciale. „L-am ascultat”, a zis Laing; „i-am pus câteva întrebări; la sfârşit, omul a izbucnit în lacrimi şi a spus: „Pentru prima oară m-am simţit o fiinţă umană.” După care a urmat o strângere de mână şi atât. Momentele realmente decisive în psihoterapie, aşa cum ştie orice pacient sau terapeut care a trecut vreodată prin ele, sunt imprevizibile, unice, de neuitat, întotdeauna irepetabile şi adesea indescriptibile.”
Dr. Stanislav Grof a povestit într-o prelegere cum starea pacienţilor unui spital psihiatric din Praga s-a ameliorat considerabil psihic şi fizic în urma unei terapii cu LSD şi cum unii şi-au schimbat radical viziunea despre lume ca rezultat al terapiei, devenind serios interesaţi de yoga, meditaţie şi domeniul imaginilor mitice şi arhetipale. În timpul discuţiilor, un psihiatru de la Harvard a remarcat: „Mi se pare că i-aţi ajutat pe aceşti pacienţi cu problemele lor nevrotice, dar aţi făcut din ei nişte psihotici.” „Acest comentariu”, a explicat Grof, „este tipic pentru o neînţelegere larg răspândită şi foarte problematică în psihiatrie. Criteriile folosite pentru a defini sănătatea mentală – sentimentul identităţii, recunoaşterea spaţiului şi a timpului, percepţia mediului ş.a.m.d. – presupun ca percepţiile şi viziunile unei persoane să se conformeze cadrului mecanicist-cartezian-newtonian. Viziunea carteziană despre lume nu este numai principalul sistem de referinţă, ea este privită ca singura descriere validă a realităţii. Orice altceva este considerat de psihiatri convenţionali ca psihotic.” Observaţiile sale asupra experienţelor transpersonale i-au arătat cum conştiinţa umană pare capabilă de două moduri complementare de conştientizare. În modul cartezian-newtonian, percepem realitatea de zi cu zi în termeni de obiecte separate, spaţiul tridimensional şi timpul liniar. În modul transpersonal, limitările uzuale ale percepţiei senzoriale şi ale raţionamentului logic sunt depăşite şi percepţiile noastre se deplasează de la obiecte solide către tipare energetice fluide. Prin analogie cu perspectiva corpusculară complementară faţă de cea ondulatorie din fizica cuantică. „Pare să existe o tensiune dinamică fundamentală între cele două moduri ale conştiinţei. A percepe realitatea exclusiv în modul transpersonal este incompatibil cu funcţionarea noastră normală în lumea de zi cu zi, iar a experimenta conflictul şi ciocnirea dintre cele două moduri fără a fi capabil să le integrezi înseamnă psihoză. Simptomele bolii mentale pot fi văzute ca manifestări ale unui zgomot de interfaţă între cele două moduri ale conştiinţei. O persoană care funcţionează exclusiv în modul cartezian este de asemenea în stare de nebunie, nebunia culturii noastre dominante. O astfel de persoană poate să nu prezinte simptome manifeste, dar aceasta nu înseamnă că poate fi considerată sănătoasă mental. Asemenea indivizi duc îndeobşte o viaţă egocentrică, competitivă, orientată spre un scop. De regulă, ei sunt incapabili să găsească satisfacţie în activităţile obişnuite ale vieţii de zi cu zi şi devin alienaţi faţă de lumea lor interioară. Pentru oamenii a căror existenţă este dominată de acest mod de experienţă, nici un nivel de bogăţie, putere sau faimă nu le va da cu adevărat satisfacţie. Ei ajung îmbibaţi cu un sentiment de inutilitate, lipsită de sens şi chiar absurditate pe care nici un succes exterior nu-l poate risipi. O eroare frecventă a practicii psihiatrice curente este diagnosticarea oamenilor ca psihotici pe baza conţinutului experienţei lor. Observaţiile mele m-au convins că ideea despre ce este normal şi ce este patologic nu trebuie să se bazeze pe conţinutul şi natura experienţei oamenilor, ci pe modul în care acestea sunt manevrate şi pe gradul în care o persoană este capabilă să integreze aceste experienţe neobişnuite în viaţa ei. Integrarea armonioasă a experienţelor transpersonale este crucială pentru sănătatea mentală, iar sprijinul şi asistenţa înţelegătoare în acest proces sunt esenţiale pentru o terapie reuşită.” Cum spunea şi R.D. Laing: „În loc de spitale psihiatrice avem nevoie de ceremonii de iniţiere în care persoana să fie călăuzită prin spaţiul interior de oameni care au fost acolo şi s-au întors.” Persoanele psihotice experimentează adesea stări care seamănă izbitor cu cele ale misticilor. Iar misticii, evident nu sunt nebuni. După R.D. Laing: „Misticii şi schizofrenicii se găsesc în acelaşi ocean, dar misticii înoată, pe când schizofrenicii se îneacă.” S. Grof: „Eu însumi cred că LSD-ul (care induce accesul în nivelul arhetipal, de unde se nasc şi vin miturile) este cel mai puternic catalizator de vindecare/rezonanţă, dar au fost dezvoltate şi alte tehnici pentru a stimula organismul, a-l energiza într-un mod special, astfel încât potenţialul său de autovindecare să devină activ. Odată ce procesul terapeutic a fost iniţiat, rolul terapeutului este să faciliteze experienţele în curs de emergenţă şi să-şi ajute pacientul să învingă rezistenţele. Ideea aici este că simptomele bolilor mentale reprezintă elemente îngheţate ale unui tipar experienţial care trebuie completat şi integrat pe deplin, dacă se vrea ca simptomele să dispară. În loc să suprime simptomele cu medicamente psihoactive, acest gen de terapie le va activa şi intensifica pentru a determina experimentarea deplină, integrarea şi soluţionarea lor. Iar integrarea aceasta poate să includă experienţe transpersonale. Desfăşurarea completă a tiparelor experienţiale poate fi extrem de dramatică şi provocatoare, atât pentru pacient/client, cât şi pentru terapeut/consilier, dar eu cred că procesul terapeutic trebuie încurajat şi sprijinit, indiferent ce formă şi intensitate îşi asumă. În acest scop, deopotrivă terapeutul/consilierul şi pacientul/clientul trebuie să-şi suspende pe cât posibil cadrele conceptuale şi aşteptările pe durată procesului experienţial , care va lua adesea forma unui fel de călătorie de vindecare. [Notă: Asemenea călătoriei în Fantazia a lui Bastian, din „Poveste fără sfârşit” a lui Michael Ende sau a celei în spaţiul „interior” al lumii arhetipurilor din „Inner Guide Meditation” a lui Edwin C. Steinbrecher] Experienţa mi-a arătat că dacă terapeutul este dispus să încurajeze şi să susţină o asemenea aventură pe un teritoriu necunoscut, şi dacă pacientul este receptiv, ei vor fi deseori recompensaţi de succese terapeutice extraordinare.” În anii `60-`70 au fost dezvoltate multe tehnici terapeutice noi pentru mobilizarea energiilor blocate şi transformarea simptomelor în experienţe. Spre deosebire de abordările tradiţionale, limitate de cele mai multe ori la schimburi verbale, noile terapii, aşa-numite experienţiale, încurajează expresia non-verbală şi pun accent pe experienţa directă implicând organismul total. Esalen a fost unul din principalele centre ale acestei mişcări.
În mişcarea medicală holistă boala este privită ca o problemă a întregii persoane şi terapia nu se concentrează numai pe maladie, ci are în vedere fiinţa umană în întregime. Este o abordare multidimensională care implică diverse strategii de tratament – medical convenţional, vizualizări, consiliere psihologică, terapie prin mit şi altele – toate menite să iniţieze şi să sprijine procesul somato-psihic de vindecare inerent organismului. Problemele somatice şi cele emoţionale nu sunt separate de tiparele mai largi ale vieţii, incluzând aspecte generale de ordin social, cultural, filozofic şi spiritual.
În cazul şamanismului, ideile despre cauzalitatea bolii sunt foarte strâns legate de mediul ambiental şi social al pacientului. În timp ce medicina ştiinţifică occidentală a pus accentul pe mecanismele biologice şi procesele fiziologice care produc boala, principala preocupare a şamanismului este contextul socio-cultural în care apare boala. Procesul de îmbolnăvire este fie ignorat cu totul, fie i se atribuie o importanţă secundară. Un doctor occidental întrebat despre cauzele unei boli va vorbi despre bacterii sau tulburări psihice; un şaman probabil va menţiona competiţia, gelozia şi lăcomia. Farmece şi vrăjitoare, păcatul vreunui membru al familiei pacientului sau alt mod prin care pacientul sau familia lui au încălcat ordinea morală. Fiinţele umane sunt văzute în esenţă în două moduri: ca parte a unui grup social viu şi ca parte a unui sistem de credinţe culturale în care spiritele şi fantomele pot interveni activ în problemele oamenilor. Bărbaţii şi femeile nu sunt văzuţi predominant ca individualităţi, istoria vieţii lor şi experienţele personale, inclusiv bolile, sunt văzute ca o consecinţă a faptului că fac parte dintr-un grup social. În unele tradiţii contextul social este atât de accentuat încât organele, funcţiile corpului şi simptomele unui individ sunt legate inseparabil de relaţii sociale, plante şi alte fenomene din mediu. Spre exemplu, antropologilor care observau sistemul medical dintr-un sat din Zair le-a fost imposibil să rezume o simplă anatomie fizică din ideile despre corp păstrate în această cultură, deoarece delimitarea efectivă a persoanei era extinsă la un nivel mult mai larg decât ştiinţa şi filozofia occidentală clasică. Cercetarea cauzei şi pronunţarea diagnosticului pot fi uneori mai importante decât terapia efectivă. Întreaga procedură este în primul rând un eveniment social, pacientul fiind numai un simbol al conflictului din interiorul societăţii. Ţinta principală a acestor tehnici este să reintegreze starea pacientului în ordinea cosmică. Într-un articol clasic despre şamanism, Claude Lévi-Strauss a făcut o descriere detaliată a unui ritual complex de vindecare din America Centrală, în care şamanul vindecă o femeie bolnavă apelând la miturile culturii ei şi utilizând simbolistica adecvată pentru a o ajuta să-şi integreze suferinţa într-un întreg în care orice are semnificaţie. Odată ce pacienta înţelege condiţia ei în raport cu acest context mai larg, are loc vindecarea şi ea se însănătoşeşte. Ritualurile de vindecare şamaniste au adesea funcţia de a ridica conflicte şi blocaje inconştiente la un nivel conştient, unde pot evolua liber şi se pot soluţiona. Aceasta este şi dinamica fundamentală a psihoterapiei moderne şi există într-adevăr numeroase similarităţi între şamanism şi psihoterapie. Şamanii au utilizat timp de milenii tehnici terapeutice, ca împărtăşirea în grup a problemelor, psihodrama, analiza visului, sugestia, hipnoza, imaginaţia dirijată şi terapia psihedelică, până să fie redescoperite de psihologii moderni., dar există o diferenţă semnificativă între cele două abordări. În timp ce psihoterapeuţii moderni îi ajută pe pacienţii lor să construiască un mit individual cu elemente extrase din trecutul lor, şamanii le oferă un mit social care nu este limitat la experienţele personale anterioare. Într-adevăr, problemele şi nevoile personale sunt adesea ignorate. Şamanul nu lucrează cu subconştientul individual al pacientului, de unde apar aceste probleme, ci mai degrabă cu subconştientul colectiv şi social, care este împărtăşit de întreaga comunitate.
COMUNIUNEA CU INFINITUL
Muzica vizuala a tribului shipibo din Amazonia
de Howard G. Charing
„Ascuns in fundalul modelelor geometrice de mare complexitate ale artei tribului shipibo, se afla un concept care atesta omniprezenta unei realitatii magice si care poate provoca in egala masura tezaurul lingvistic al lumii occidentale cit si mintea rationala.
Aceste modele geometrice reprezinta mai mult decit o expresie a unicitatii creatiei, a corespondentei intre lumina si sunet, in care lumina poate lua oricind locul sunetului si invers, a uniunii sau fuziunii lucrurilor percepute ca fiind opuse. Ele devin un dialog continuu, ca un soi de comuniune cu lumea spiritului si cu puterile padurii tropicale. Arta vizionara a tribului shipibo aduce aceasta paradigma in forma fizica. Etnologul Angelika Gebhart-Sayer numeste acest act “muzica vizula”.
Tribul shipibo este unul dintre cele mai mari grupuri etnice din Amazonia peruana. Acestea au fiecare propria lor limba, traditii si cultura. Tribul shipibo numara in jur de 20,000 de oameni, care sint raspinditi in comunitati de-a lungul regiunii fluviale Pucallpa/ Ucayali. Shipibo sint vazuti in Amazonia ca maestri ayahuasca; multi dintre samanii aspiranti din regiune studiaza cu ei pentru a le invata limba, incantatiile si stiinta vindecatoare a plantelor.
Toate picturile textile, broderiile si manufactura artizanala sint transmise din generatie in generatie de catre femei. Fetele din trib sint initiate de mamele si bunicile lor inca de la o virsta frageda in aceasta practica. Tereza Shipiba, care colaboreaza cu noi in organizarea sejururilor amazoniene, spune: “cind eram copil mama mi-a stors in ochi picaturi din sucul fructelor de piripiri (o specie de “Cyperus sp.”), ca sa pot avea viziunea desenelor; acest lucru se face o singura data si efectul dureaza o viata intreaga”.
Complicatele desene shipibo isi au originea in lumea inefabila si nemanifestata a spiritului padurii tropicale. Desenele sint reprezentari ale Sarpelui Cosmic Anaconda, Marea Mama, creatoare a universului, numita Ronin. Pentru tribul shipibo pielea lui Ronin are o vibratie electrica radianta alcatuita din lumina, culoare, sunet si miscare si reprezinta intruchiparea tuturor modelelor si desenelor posibile din trecut, prezent si viitor.
Desenele pictate de indienii shipibo devin canale sau conductori pentru aceste fuziuni vibrationale multisenzoriale de forma, lumina si sunet. Desi in paradigma noastra culturala modelele geometrice sint percepute ca fiind inchise in limita materialului textil sau ceramic, pentru indienii shipibo aceste modele se extind cu mult dincolo de limita materialului in sine, insinuindu-se si imprimind lumea intreaga.
Una dintre provocarile cu care se confrunta mintea occidentala este aceea de a deveni constienta de relatia dintre aceste desene si muzica. Membrii tribului pot “auzi” un cintec sau o incantatie doar uitindu-se la desene sau invers, sa picteze un model urmind linia melodica a unui cintec.
Ca o demonstratie uluitoare a acestui lucru, două indience shipibo au pictat un vas ceremonial foarte mare, numit Mahuetá. Vasul era de aproape cinci picioare in inaltime si avea un diametru de trei. Niciuna dintre ele nu putea sa vada ce picteaza cealaltă, insa fluierau aceeasi melodie. In momentul in care au terminat de pictat, ambele laturi ale extrem de complexului model geometric s-au dovedit a fi identice, iar marginile se potriveau perfect.
Desenele shipibo se fac in mod traditional pe pinza de bumbac nevopsita (bumbac pe care adesea il cultiva singuri) sau pe bumbac vopsit in doua-trei rinduri cu scoarta de mahon, care da o nuanta distinctiva de brun. Pentru a picta, shipibo folosesc fie o bucata ascutita de chonta (bambus) sau un cui de fier, care odata impregnat in sucul fructelor de huito (Genipa Americana) si expus la aer, coloreaza pinza intr-un albastru maroniu spre negru.
Fiecare dintre desenele shipibo este unic, chiar si cele realizate pe bucati mici de pinza. Ele nu pot fi comercializate sau produse in masa. Am intilnit odata la Lima o femeie care a initiat un proiect comunitar finantat de catre guvern si care, printre altele, a creat un punct de vinzare pentru picturile si munca artizanala a tribului shipibo. Ea povestea ca o companie americana prestigioasa (Pier 1 Imports), indragostita de aceste desene, a comandat prin acest proiect douazeci de mii de pinze, toate cu acelasi design. Comanda n-a putut fi onorata niciodata, intrucit indienii shipibo n-au putut intelege ideea de a repeta acelasi desen.
Membrii tribului shipibo considera ca starea noastra de sanatate (care include atit dimensiunea fizica cit si cea psihologica) este dependenta de uniunea echilibrata dintre minte, spirit si corp. Daca vreun dezechilibru apare in oricare dintre acestea, sub forma unei emotii cum ar fi invidia, ura, supararea, acesta va genera un efect negativ asupra sanatatii unei persoane. Shamanul poate restabili echilibrul prin incantarea unui icaros. Acest icaros este generat de modelele geometrice ale armoniei, manifestate prin sunet in corpul persoanei. Samanul transforma in acest fel codul vizual in cod acustic.
Un element cheie al acestui dialog magic cu energiile care imbiba creatia si care se afla adinc incorporate in desenele tribului shipibo, il reprezinta interactiunea cu ayahuasca, pe care o realizeaza moraya , sau samanii shipibo. In starea profunda de transa indusa de ayahuasca, aceasta ii reveleaza samanului tiparul luminos de energie. Filamentele de lumina plutesc catre gura samanaului, unde se metamorfozeaza intr-o incantatie sau un icaro. Icaro devine un canal prin care curg modelele creatiei, impregnind corpul pacientului si aducind armonie sub forma modelelor geometrice. Corpul pacientului este astfel reechilbrat.
Ambitusul vocal al samanului shipibo cind incanteaza un icaro este uluitor, putind trece intr-un singur moment de la falsetul cel mai inalt la sunetul asurzitor al unei masinarii, iar mai apoi se poate transforma intr-un cintec de leagan linistitor.
Personal am trait aceasta experienta ca pe sentimentul ca fiecare celula a corpului meu plutea cufundata intr-o vibratie protectoare; chiar si aerul din jur parea sa vibreze in rezonanta acustica cu icaro-ul maestrului. Samanul stie cind vindecarea devine completa, intrucit aceasta coincide cu momentul in care modelele geometrice se contureaza distinct in corpul pacientului. Este posibil sa fie nevoie si de alte sesiuni care sa completeze vindecarea. In momentul in care modelele geometrice vindecatoare sint perfect reintregite si incorporate, rezultatul lucrarii poarta numele de Arkana. Modelul intern este menit sa fie permanent si sa protejeze spiritul acelei persoane.
Angelika Gebhart-Sayer, profesoara de etnologie, la Universitatea din Marburg noteaza: “In mod esential, terapia shipibo-conibo este o chestiune de aplicare a unui desen vizionar, realizata in conexiune cu restaurarea aurei. Samanul isi vindeca pacientul prin aplicarea unui model vizionar. Din punct de vedere spiritual, fiecare persoana se simte apoi impregnata si saturata cu modele. Samanul isi vindeca pacientul prin aplicarea unui cintec-model, care satureaza corpul pacientului si despre care se crede ca poate alinia energiile distorsionate, de natura fizica si psiho-spirituala, restaurind armonia in sistemele somatic, psihic si spiritual ale pacientului. Modelele sint permanente si ramin cu spiritul persoanei chiar si dupa moarte”.
Felul de a vedea lumea al tribului shipibo s-a conturat departe de structurile noastre lingvistice si de modelele psihologice. In ciuda faptului ca pentru occidentali nu este usor sa patrunda aceasta perspectiva, in profunzimea acestor modele geometrice se afla un limbaj simbolic complex. Cele mai importante forme din desenele shipibo sint patratul, rombul, octogonul si crucea. Simetria modelelor emanate de centru (care e lumea in care traim) constituie o reprezentare a lumilor interioare si exterioare, o harta a cosmosului. Crucea reprezinta constelatia Crucii Sudului, care domina cerul noptii si divide cosmosul in patru cadrane iar intersectia bratelor ei reprezinta centrul universului. Crucea devine astfel simbol cosmic, cel care reprezinta spiritul etern al unei persoane si uniunea dintre principiile masculine si feminine. Crucea devine insasi ciclul vietii si al mortii, cel care ne aminteste de marele act al creatiei universului si nu numai - al umanitatii si al propriilor nostre individualitati.
Modelele curgatoare mai mici, aflate in formele geometrice, constituie puterea radianta a Sarpelui Cosmic, care se rasuceste constant intre aici si acolo, creind universal pe masura ce se misca. Cercurile sint adesea o reprezentare a Sarpelui Cosmic Anaconda; in cercul in sine se afla punctual central al creatiei.
In traditia vestica, de la pitagoreici la Platon precum si pe parcursul Renasterii, muzica a fost folosita pentru a vindeca corpul si a eleva sufletul. De asemenea se credea ca muzica paminteana nu era decit ecoul slab al muzicii sferelor. Aceasta perspectiva a fost impartasita atit de artisti cit si de cei initiati in stiintele exacte pina in momentul aparitiei universului mecanic newtonian.
Joseph Campbell, probabil cel mai important cercetator al mitologiei, sugereaza ca exista un univers al vibratiilor armonioase, cu care inconstientul colectiv uman s-a aflat in permanent contact. Fiintele noastre vibreaza in ritmul cosmosului. Caile stravechi ale tribului shipibo si al altor popoare indigene continua sa reflecte acest ritm primar. Iar felul in care ei percep aceasta trecere a fortelor universale in forma fizica reprezinta cu adevarat comuniunea cu infinitul.”
În medicina tradiţională chineză, boala nu este văzută ca un intrus, ci
ca o consecinţă a reţelei de cauze care au condus la dizarmonie şi
dezechilibru. Totuşi, natura tuturor lucrurilor, inclusiv a organismului
uman, este astfel încât există o tendinţă naturală de revenire la
starea de echilibru dinamic. Intrarea şi ieşirea din echilibru este
văzută ca un proces natural constant pe parcursul ciclului vieţii. În
consecinţă, textele tradiţionale nu trasează o linie foarte bine
delimitată între sănătate şi boală. Atât sănătatea, cât şi boala sunt
văzute ca naturale şi făcând parte dintr-un continuum. Ele sunt aspecte
ale aceluiaşi proces în care organismul individului se schimbă continuu
în raport cu schimbarea mediului. Deoarece boala este uneori inevitabilă
în procesul vieţii, sănătatea perfectă nu este scopul final nici al
pacientului, nici al medicului. Ţelul medicinii chinezeşti este, mai
degrabă, atingerea celei mai bune adaptări posibile la mediul total al
individului. Pacientul joacă un rol important şi activ în urmărirea
acestui ţel. În viziunea chinezească individul este responsabil de
menţinerea propriei lui sănătăţi, şi într-o măsura şi mai mare încă,
pentru refacerea sănătăţii când organismul este dezechilibrat. Medicul
participă la acest proces, dar responsabilitatea principală revine
pacientului. Este datoria individului să se menţină sănătos şi aceasta
se face trăind conform cu regulile societăţii şi având grijă de corpul
său într-un mod practic. Pe de altă parte, organismele pot suferi un
proces de autotransformare şi autotranscendere, implicând etape de criză
şi tranziţie şi rezultând o stare de echilibru cu totul nouă.
Schimbările majore ale stilului de viaţă al unei persoane, incluse de o
boală gravă, sunt exemple de astfel de răspunsuri creative care duc
adesea persoana la un nivel de sănătate superior celui de care se bucura
înainte de problema respectivă. Aceasta sugerează că perioadele de
sănătate precară sunt stadii naturale în continua interacţiune dintre
individ şi mediu. A fi într-un echilibru dinamic înseamnă să treci prin
faze temporare de boală, care pot fi folosite pentru a învăţa şi a te
dezvolta.Recunoaşterea rolului stresului în apariţia bolilor conduce la importanta idee de boală ca „soluţionare a problemelor”. Datorită condiţionării culturale şi sociale, oamenii sunt în imposibilitate de a-şi elibera stresul în moduri sănătoase şi de aceea aleg – conştient sau inconştient – să se îmbolnăvească, în chip de cale de scăpare. Boala lor poate fi fizică sau mentală, sau se poate manifesta prin comportament violent şi imprudent, cum ar fi crima, abuzul de droguri, accidentele şi sinuciderile, care pot fi numite boli sociale. Toate aceste „căi de evadare” sunt forme de sănătate precară, indispoziţia fizică fiind unul din numeroasele moduri nesănătoase de a face faţă situaţiilor de viaţă stresante. De aici rezultă că tratarea bolii nu-l va face neapărat sănătos pe pacient. Dacă evadarea într-o anumită boală este blocată eficient de o intervenţie medicală, în timp ce situaţia stresantă persistă, acest lucru poate schimba cu totul reacţia persoanei într-un mod diferit, cum ar fi o boală mentală sau un comportament antisocial, care va fi la fel de nesănătos. O abordare holistică va trebui să privească sănătatea din această perspectivă largă, făcând distincţia clară între originile bolii şi manifestările ei. Altfel nu are prea mult rost să vorbim despre terapii de succes. Dacă suntem capabili să reducem bolile fizice, dar în acelaşi timp cresc bolile mentale sau crimele, nu s-a rezolvat nimic. Ideea de boală ca un mod de a face faţă situaţiilor de viaţă stresante conduce în mod natural la noţiunea de înţeles al bolii, sau de „mesaj” transmis printr-o anumită boală. Pentru a înţelege acest mesaj, sănătatea precară trebuie considerată ca o oportunitate de introspecţie, astfel încât problema originară şi motivele de alegere a unei anumite căi de evadare să poată fi aduse la un nivel conştient, unde problemele pot fi rezolvate. Aici pot juca un rol important consilierea psihologică, psihoterapia şi asimilarea integrală a miturilor în fiinţă, chiar şi în tratamentul bolilor fizice. Integrarea terapiilor fizice şi psihologice va echivala cu o revoluţie majoră în sistemul de sănătate, deoarece va necesita recunoaşterea deplină a interdependenţei minţii şi corpului în starea de sănătate şi boală. Primul pas în acest tip de (auto)vindecare va fi recunoaşterea pacienţilor că au participat conştient sau inconştient la apariţia şi dezvoltarea bolii lor şi, deci, că vor fi capabili, de asemenea, să participe la procesul de vindecare. În practică, această noţiune de participare a pacientului, care implică ideea de responsabilitate a pacientului, este extrem de problematică şi este negată puternic de majoritatea pacienţilor. Condiţionaţi cum sunt de cadrul cartezian, ei refuză să ia în considerare posibilitatea ca ei să fi participat la boala lor, asociind ideea cu blamul, vinovăţia şi judecat morală. Va fi important de clarificat ce se înţelege prin participarea şi responsabilitatea pacientului.
A se vedea şi consideraţiile conexe din lucrarea „Universul Holografic” de Michael Talbot (Editura Cartea Daath, 2004, pp. 114-116: Subcapitolele „Lipsa diviziunii între sănătate şi boală” şi „Puterea vindecătoare a nimicului” şi în general întreg Capitolul „Cânt trupul holografic”).
Notă: Cineva se mai poate îmbolnăvi şi din alte cauze:
greşelilor / blestemelor făcute de strămoşii săi (părinţi, bunici, străbunici, ori chiar linii colaterale etc până la al 4/n-lea neam). Karma negativă a familiei sale împletită cu soarta sa personală (karma sa negativă). De ex. în Deuteronomul 5:9-10: „…căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
karmei sale negative prenatale (viaţa înainte de naştere; vieţile anterioare)
ca o încercare specială la care îl supune Dumnezeu, iar dacă o trece cu bine, răsplata pe care o va primi va depăşi infinit suferinţa pe care a îndurat-o
nici din cauza greşelilor sale, nici ale neamului său, ci ca să se arate prin el puterea lui Dumnezeu. De ex. în Ev. Ioan 9: 1-11: „Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.”
când omul acela este o fiinţă specială: un sfânt, maestru, acharya, bodhisatva, jivanmukta etc şi în mod conştient şi voluntar, din compasiune / milă preia asupra sa boala altuia, bolile altora, problemele karmice ale multora, pedeapsa Divină ce ar fi trebuit să se abată asupra multora şi pătimeşte el boala sau accidentul sau „întâmplările rele” etc (v. de ex. cazurile lui: Ramana Maharshi, Ramakrishna, Nisargadatta Maharaj, toţi jivanmuktas / cancere; Sf Grigorie Decapolitul / ciroză; unii Sfinţi din Patericul Egiptean / care au preluat asupra lor boli grave şi chiar şi îndrăciri; Sf Therese Neumann / boală laringiană a unui preot preluată; Sf Marianna de Jesus del Torres care a primit apariţia Marianică a aspectului Maicii Domnului „Our Lady of Good Success” Quito, care a preluat asupra sa - în mod expiatoriu pentru mântuirea sufletului unei colege călugăriţe care ducea o viaţă greşită - suferinţele iadului în simţurile fizice pe timp de 5 ani şi a suferit similar în mod expiatoriu pentru păcatele oamenilor din sec XX, ea trăind în sec. XVI; suferinţa expiatorie pentru mântuirea multor suflete de păcătoşi a copiilor cărora li S-a arătat Maica Domnului în aspectul Său de la Fatima etc etc). Şi cărora trebuie să le mulţumim cu toţii!
Vindecarea vine (când e cazul; sau oricum, suferinţa ori moartea sunt trăite / acceptate prin înţelegere şi încredere în Voia Divină, mai uşor, nu prin resemnarea neputinciosului, ci prin acceptarea Voii Divine de către acesta) prin: rugăciune, întoarcere către Dumnezeu cu căinţă, iertare a celorlalţi şi împăcare cu toţi şi cu sine însuşi, prin Tainele Bisericii, lucru cu sine însuşi în sensul disciplinelor sapienţiale (Yoga, Zen, Arte Marţiale ca Do etc) etc şi, mai ales, prin Mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem mereu, chiar deşi ne este acordată dintotdeauna şi total!
Nu toti bolnavii care se roaga se vindeca, dar toti bolnavii care se roaga pot fi siguri ca deschid o relatie speciala cu Dumnezeu, Care, oricum, va actiona cum crede El de cuviinta.
Fie să fim feriţi de orice rău, de boală şi de reaua întâmplare etc (= Să dea Dumnezeu să fie aşa, prin mila Lui.) şi să ne trezim înainte de a muri în prostie (ontologică sau obişnuită). Dacă nu, moartea este necesară, pentru a ne sparge limitările în care ne-am cantonat şi a ne permite să mergem mai departe, orice înseamnă acest “mai departe” (în cel mai rău caz, vom muri şi vom afla direct, de visu).
Remedii [in afara terapiilor exterioare, alopate sau naturiste, care sunt (de cele mai multe ori) insa necesare]: rugaciunea (caderea la Mila lui Dumnezeu), sf. maslu, mersul la biserica, la Sf Liturghie, la moastele sfintilor si icoanele facatoare de minuni/orice icoana, pelerinaje la locurile sfinte, transformarea interioara/spirituala s.c.l.
Mergind la Sfintii Doctori fara de arginti [prin moastele/icoanele lor],
ca de altfel si la orice Sfant
(sau intrind in orice biserica),
invatam direct [prin contact direct], nemijlocit, fara cuvinte, I Shin den Shin = de la Inima la inima (de la Suflet la suflet...).
Fie ca suntem constienti de asta, fie ca nu.
Fie ca simtim ceva sau nu.
Fie ca, credem sau nu.
Sfantul (Dumnezeu prin Sfant) daruieste tuturor ceea ce le este de folos.
http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72548-canon-de-tamaduire-cat...
Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului si mare facator de minuni
...
Dupa masura multimii durerilor si a intristarilor celor din inima mea, veseleasca mangaierile tale, Sfinte al lui Dumnezeu, ticalosul meu suflet cel nemangaiat.
Nicidecum nu este mantuire in trupul meu, o, intelepte Grigorie, nici intru oasele mele, ale celui de pretutindeni impresurat foarte de dureri amare; ci tu intampinandu-ma, mantuieste-ma.
O picatura de milostivire din izvoarele bunatatii picurand, prin rugaciunile tale, peste cuptorul ispitelor mele, stinge-l pe acesta si da-mi mie tihna, o, intelepte.
...
Cantarea l-a, glas 6
irmos "Ca pe uscat pasind"
stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine, pacatosul.
Dupa masura multimii durerilor si a intristarilor celor din inima mea, veseleasca mangaierile tale, Sfinte al lui Dumnezeu, ticalosul meu suflet cel nemangaiat.
Nicidecum nu este mantuire in trupul meu, o, intelepte Grigorie, nici intru oasele mele, ale celui de pretutindeni impresurat foarte de dureri amare; ci tu intampinandu-ma, mantuieste-ma.
O picatura de milostivire din izvoarele bunatatii picurand, prin rugaciunile tale, peste cuptorul ispitelor mele, stinge-l pe acesta si da-mi mie tihna, o, intelepte.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Toate mainile doctoricesti si a mestesugului putinta si pricepere neputincioase si nelucratoare s-au vadit din pricina relelor mele; pentru aceasta, Maica lui Dumnezeu, tu ma tamaduieste.
Cantarea a III-a
irmos "Nu este Sfant precum Tu"
Inguste imi sunt toate si cumplite si aducatoare de dureri, ca silnica e boala si grele durerile; ci, Slujitorule al lui Hristos intelepte, minunat fa harul tau intru mine.
Suspinul meu de la tine nicidecum nu s-a ascuns, nici a inimii intristare, nici durerea sufletului; pentru aceasta, Ierarhe, dupa milostivirea ta, miluieste-ma.
Roiul pacatelor cu adevarat a adus asupra mea multimea bolilor; ca pricinile celor din urma invederat cele dintai sunt; ci de amandoua, Ierarhe, scapa-ma.
A Nascatoarei de Dumnezeu
De boala cea nascatoare de moarte amara izbaveste-ma, ceea ce ai nascut cu trup pe Pierzatorul mortii, pe Hristos Viata insasi, si sanatate, Stapana, mie daruieste-mi.
Sedealna
glas acelasi, podobie "Nadejdea lumii"
Ranile pacatelor mele sterge-le, Fericite, carele pe Hristos, pe Cel ce are multimea indurarilor, mult L-ai slujit, pe milostivul Dumnezeu si Unul tamaduitorul sufletelor, si vindecare daruieste-mi, Grigorie intelepte, podoaba Tesalonicului.
Slava.. Si acum.. Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu osardie..
Cantarea a IV-a
irmos "Hristos e puterea mea"
Iata, imputitu-s-a si a putrezit, prin multa nebunia mea, multimea ranilor mele; Podoaba ierarhilor, buna mireasma sanatatii daruieste-mi-o.
Gandul iesirii ma cuprinde pururea, si grija plecarii si a sfarsitului; ci tu, Ierarhe al lui Hristos, si sanatate da-mi, si pocainta.
Putinatatea zilelor mele Tu cunoscandu-o, la jumatatea acestora, Hristoase, acum nu ma lua pe mine, indelung rabdator facandu-Te mie pentru rugaciunile Slujitorului Tau.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Suspin pururea, impungandu-ma de amarele sulite ale suferintelor si de ale durerilor cumplite sageti; de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, nu ma trece cu vederea pe mine, cel intristat.
Cantarea a V-a
irmos "Cu dumnezeiasca stralucire"
Ma arde boala cea grea, cumplit intristandu-ma, parjolindu-mi acum si covarsindu-mi inima; Dreptarule al dogmelor, intelepte Grigorie, cu lacrimile rugaciunilor tale pe aceasta stinge-o.
Nu ma voi rusina spre tine indraznind, ci bucura-ma-voi intru tine, cela ce esti de un salas cu graitorii de Dumnezeu, si va izvori mie grabnica lumina sanatatii, degrab rasarindu-mi vindecarile.
Sabia intristarii strabate, Sfinte, sufletul meu, si spada cu doua taisuri pana la maduva trimite durerile mele, pe care tamaduieste-le.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Nu am intru necazuri alta ajutatoare afara de tine; tu esti nadejdea mea de la sanul maicii mele, Curata; din pantecele maicii mele spre tine m-am indreptat; vindeca-ma, de Dumnezeu Nascatoare.
Cantarea a VI-a
irmos "Marea vietii"
Intunecandu-ma eu de noaptea bolilor celor intunecate, la vazduhul curat si ziua cea limpede a sanatatii scoate-ma pe mine, Tamaduitorule al celor bolnavi, Slujitorule al lui Hristos.
Asemanandu-te Domnului, nu departa de la mine indurarile tale, Sfinte, ci sa imi ajute mie, Facatorule de minuni, dumnezeiasca ta putere; ca rele nenumarate m-au cuprins pe mine.
Nebuneste m-am lasat purtat de placeri, eu desertul, si acum ma impung, scarbindu-ma, nesuferitele sageti ale durerilor; pentru aceasta veseleste-ma cu atingerea rugaciunilor tale, incepatorule al preotilor lui Hristos.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Pe tine, Norul cel viu si vesel si luminos, si cuvantator si insufletit, al Soarelui Celui simtit cu mintea, rogu-te, risipeste, Stapana, cu caldura indurarilor tale, raceala patimilor mele.
Cantarea a VII-a
irmos "Racoreste cuptorul"
Precum chipul nasterii Tale oarecand a racorit pe feciori in cuptor, Hristoase, astfel, rogu-ma, si pe mine cel ce bolesc cumplit, pentru rugaciunile sfintitului Tau slujitor, racoreste-ma, la odihna acum scotandu-ma.
Pe mine, cel aproape omorat si sfaramat de cumplita boala, iarasi inviaza-ma, innoieste-ma, facatorule de minuni, Grigorie fericite, rogu-ma, ca din suflet sa strig: Dumnezeule, bine esti cuvantat.
Cela ce esti dulce in cuvant si preadulce intru invatatura, mintea cea cereasca, amaraciunea bolii imblanzeste-o si da-mi sanatate, ca fara de fatarnicie sa slavesc pe Dumnezeu, Cel ce te-a marit pe tine.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Cea invechita si imbatranita fire a stramosului innoindu-o Cel nascut din tine, Stapana, Dumnezeul meu, prunc tanar facandu-Se mai presus de minte, si pe mine cel prin boli invechit innoieste-ma.
Cantarea a VIII-a
irmos "Din vapaia cuviosilor"
Ca al Dumnezeului Iubitor de oameni rob de oameni iubitor, obisnuita iubire de oameni a ta si indurarile si mila arata-le intru mine, intelepte, si din boala ce m-a cuprins slobozeste-ma.
In tarana patimilor mi s-a smerit acum sufletul si, prin boala, de pamant s-a lipit pantecele meu; ci tu, ca un parinte, nicidecum nu uita multa mea saracie si intristare, de trei ori Fericite.
Durerea sufletului meu, Sfinte, rogu-ma, si a trupului meu osteneala usureaza-le, imblanzeste-le, conteneste suferintele cele amare, Grigorie, stinge tanguirea si tamaduieste patimile.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Ceea ce mai presus de cuvant pe Cuvantul prin cuvant cu trup L-ai nascut, Fecioara, tu ma miluieste, ca neputincios si sarac si intru dureri sunt, si mantuirea ta sa imi ajute mie.
Cantarea a IX-a
irmos "Pe Dumnezeu a-l vedea"
Rasplatirile indelungilor tale dureri stralucit le culegi acum, pastorule al Tesalonicului, Grigorie, si sufletul tau dumnezeiesc se bucura in ceruri iar trupul tau cel cinstit conteneste bolile; pentru aceasta cu adevarat slava se cuvine lui Dumnezeu, Celui ce te-a slavit pe tine.
Ridica-ma pe mine, rogu-ma, din intunericul patimilor si al bolilor celor de multe feluri, Grigorie, cela ce cu lumina Treimii Celei de lumina incepatoare mai inainte, ca in ghicitura, te-ai luminat, Fericite, iar acum fata catre fata te desfatezi de ea.
Cu adevarat plin de intelepciune te-ai facut, si luptator al luminii celei mai presus de minte asupra potrivnicilor lui Dumnezeu, cu scrierea si limba covarsindu-i pe acestia; si marturie stau noua cartile tale, cele neincetat biruitoare a ratacirii acelora, de Dumnezeu Fericite.
A Nascatoarei de Dumnezeu
Ceea ce pe Dumnezeul celor vii si al celor morti L-ai nascut, din patimile cele aducatoare de moarte, Fecioara, izbaveste-ma, si viata si sanatate mie daruieste-mi, Aducatoarea mantuirii, incingandu-ma cu putere de sus si tarie, de Dumnezeu Fericita.
Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apantisma)
Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.
Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.
Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.
Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.
Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.
Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.
Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.
Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
V. si fiserele atasate postarii [sub titlu, deasupra imaginilor]
Linkurile cu copy/paste.
.................
Stefan HRUSCA - Vita verde iadara
Asculta mai multe audio Muzica
....................
Conlucrare cu Botez vindecarea.doc
......................
Cum sa strig.doc
Vindecari minunate prin mijlocirea Sf Nectarie Taumaturgul: v. cartea din fisierul pdf atasat comentariului.
si
Vindecari minunate prin mijlocirea Sf Nectarie Taumaturgul: v. cartea din fisierul pdf atasat comentariului.
si
Iosif Agapitos - Sfantul Nectarie Sfantul iubirii.pdf
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9
http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9
..................
Mario Sorin Vasilescu: Pe undeva am putea spune că atunci când ai o capacitate vindecătoare, esenţial nu este atât să-l vindeci pe celălalt. Desigur, trebuie să-i uşurezi suferinţa. Dar util şi important este să-i poţi implanta un sâmbure de responsabilitate inteligentă pentru boala lui. Înţelegerea că prin erorile sale el a „invitat“ boala şi ea a venit să-l avertizeze. Înţelegerea că nu avem un aliat mai preţios ca boala dacă acceptăm să ne transformăm. Dr. T. , o eminenţă cenuşie a acupuncturii româneşti, mi-a spus într-o zi: „Mă gândesc serios dacă mai trebuie sau nu să-i fac bine cu forţa pe bolnavi. Am senzaţia că atunci când îi tratez astfel, în acel moment le iau dreptul să se facă bine“.
Mario Sorin Vasilescu: În yoga, care nu este medicină, dar este o terapie esenţială contra ignoranţei, prin practică, dispare cauza, dispare şi efectul. Dar efortul de adaptare la realitate rămâne permanent, obligatoriu.… Dacă tu, ca bolnav, nu preiei responsabilitatea, degeaba terapeutul te ajută, căci după ce el îşi încetează acţiunea curativă, boala revine. Yoga-terapeutul îţi oferă şansa vindecării, dar tu eşti cel care faci efortul de a te vindeca. Nimeni nu poate trăi în locul tău.
............................
Mario Sorin Vasilescu: Pe undeva am putea spune că atunci când ai o capacitate vindecătoare, esenţial nu este atât să-l vindeci pe celălalt. Desigur, trebuie să-i uşurezi suferinţa. Dar util şi important este să-i poţi implanta un sâmbure de responsabilitate inteligentă pentru boala lui. Înţelegerea că prin erorile sale el a „invitat“ boala şi ea a venit să-l avertizeze. Înţelegerea că nu avem un aliat mai preţios ca boala dacă acceptăm să ne transformăm. Dr. T. , o eminenţă cenuşie a acupuncturii româneşti, mi-a spus într-o zi: „Mă gândesc serios dacă mai trebuie sau nu să-i fac bine cu forţa pe bolnavi. Am senzaţia că atunci când îi tratez astfel, în acel moment le iau dreptul să se facă bine“.
Mario Sorin Vasilescu: În yoga, care nu este medicină, dar este o terapie esenţială contra ignoranţei, prin practică, dispare cauza, dispare şi efectul. Dar efortul de adaptare la realitate rămâne permanent, obligatoriu.… Dacă tu, ca bolnav, nu preiei responsabilitatea, degeaba terapeutul te ajută, căci după ce el îşi încetează acţiunea curativă, boala revine. Yoga-terapeutul îţi oferă şansa vindecării, dar tu eşti cel care faci efortul de a te vindeca. Nimeni nu poate trăi în locul tău.
............................
Vindecari minunate prin mijlocirea Sf Ioan Rusul:
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ioan_rusul.htm
................
Vindecarea arborelui genealogic 2010.doc
si link-ul conex
https://tomhaddigan.wordpress.com/2009/05/16/in-memory-of-a-friend-dr-kenneth-mcall/
................
Idei valide [preluate din Traditie] si pe aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/terapia-destinului-166-detail#.V9SWADWMZzQ
https://www.newsbucovina.ro/social/30904/despre-destin-cu-scriitorul-vasile-andru-la-universitatea-stefan-cel-mare-
http://convorbiri-literare.dntis.ro/ANDRUmai6.html
......................
De ce sufera si se imbolnavesc animalele, plantele si alte fiinte ?
Cu toate ca unele au o forma de egoism, este departe de cel uman.
Deci nu ptca sa-si purjeze karma (ca in cazul omului).
Poate ptca sa invete experienta suferintei. (ca si omul)
In mod sigur si din cauza omului, care genereaza (din cauza egoismului) in jurul sau un univers pervertit, in care fiintele sufera, se imbolnavesc si mor. Caderea omului a dus la caderea universului. Dar mai e o parte a povestii care nu se prea spune: greselile zeilor (orice va fi insemnand aceasta).
........................
Explicitare la postarile Ning:
a) „Viitorul” (ce va fi in viitor, poate fi asa; dar si ce se intampla acum in lume, cu oamenii, functioneaza tot asa) [noi-insine/Insine generam viitorul si lumea];
b) „Despre boala”;
c) „ Starea de 1Unitate. Adevaratul Bine, Binele - de dincolo de "bine si rau" „ + „Mintea conditionata si mintea deconditionata catre Mintea Universala”.
V. [pt o vie ilustrare] episodul „Remnants” al seriei a 5-a din Stargate Atlantis:
http://www.gateworld.net/atlantis/s5/515.shtml
Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.
[Noi = inteligenata artificiala a rasei ET pierdute, sekkari – doar am facilitat/catalizat (descatusandu-ti capacitatile latente, subconstiente, existente in fiecare om-fiinta)
procesul si am intrat in joc(ul iluziei).]
Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in samsara este realitate !)
Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.
......................
Lise Bourbeau: "Corpul tau iti spune: Iubeste-te !" s.c.l.
http://www.vindecator.com/noua-medicina-legatura-creier-boala/
.....................
http://www.formula-as.ro/2010/929/spiritualitate-39/puterea-rugaciunii-12727
http://www.formula-as.ro/cautare/?keywords=Puterea+rugaciunii&options=all&in=arhiva§ion=0&author=&order=relevanta&pagina=1#focus
....................
http://bdi2.wordpress.com/
..................
Pr Arsenie Boca
Oprindu-se langa un domn, cam de 60-65 de ani, acesta a zis:
- Parinte, am necazuri mari...
- Cati ai omorat?
- Nici unul, parinte.
- Cati ai batut?
- Asa mi-a fost meseria...
- Puteai sa te muti de acolo?
- Puteam...
- N-ai facut-o, acum trage!
Apoi, parintele s-a dus langa o tanara cam de 30 de ani, ce avea o tumora pe gat, in dreptul urechii drepte. Nu se vedea, ca avea basma pe cap. Parintele da basmaua deoparte si o intreaba:
- Doare, ma, doare?
- Doare, parinte.
- Mai rabda, ma, un pic, mai rabda, ca prin rabdarea ta, noua semintii ies din iad.
"Sa
va spun acuma si de familia Joltes, din Campeni. O familie cu nume, cu
vaza din Campeni. Sotia unuia din fratii familiei era bolnava, pe vremea
cand inca mai traia parintele. Avea cancer, si eu i-am spus sa mearga
la parintele Arsenie [Boca], ca i-o da un sfat bun. Femeia mai era si
gravida. Era la al saptelea copil. S-a hotarat repede si s-a dus.
Parintele, fiind vazator cu duhul, cum a vazut-o, i-a vorbit fara ca ea
sa apuce sa-i explice ceva: "Tu esti tare necajita si tare bolnava, dar
ai o problema si mai grea ca esti si gravida. Doctorii iti spun sa faci
intrerupere de sarcina, dar tu sa nu faci asta. Ca si de faci si de nu
faci avort, tot ai sa mori, pentru ca boala ta n-are leac. Dar daca nu
vei face avort si lasi copilul, sufletul tau va merge in rai, daca esti
spovedita; iar de faci avort, o sa mergi sigur in iad". Si doamna a
nascut copilul, dupa care a murit. Dar copiii ei sunt azi realizati,
niste bijuterii de oameni."
Un
batran i se plangea, de pilda, ca sotia ii este paralizata si fara
putere, cerandu-i parintelui sa o vindece, dar el l-a oprit, vorbind ca
sa auda toata lumea: "Mosule, crucea cine vrei sa o poarte in locul tau?".
......................
http://www.danionvasile.ro/carte.php?id=2
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-infruntarea-bolii/despre-infruntarea-bolii-79945.html
http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/despre-examenul-bolii-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm
https://www.scribd.com/document/25257308/Danion-Vasile-Despre-Infruntarea-Bolii-Scrisoare-Catre-Omul-Bolnav
........................
Crucea fiecaruia nu e niciodata prea grea (dar Doamne fereste !):
http://c-tarziu.blogspot.com/2010/02/drumul-crucii.html
......................
Terapia dr. Max Gerson s.a. neconventionale:
"Cenzurat, fiindcă a vindecat cancerul !"
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/05/terapia-gerson-dreptul-de-trai.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/03/matricea-vie-stiinta-vindecarii.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/03/dar-daca-marijuana-vindecat-cancerul.html
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/05/conspiratia-tutunului.html
......................
Suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza
O sotie credincioasa se roaga indelung pentru un sot necredincios,
iar acesta din urma nu da nici un semn de credinta; o mama se roaga cu
lacrimi pentru un copil bolnav, iar boala nu inceteaza; un suflet bland
rabda indelung mania si violenta altuia; un parinte se roaga din inima
pentru copilul dependent de droguri sau alcool; un frate se roaga
indelung pentru o sora care patimeste intre straini etc.Oamenii credinciosi se roaga lui Dumnezeu avand nadejdea dobandirii celor dorite. Cu toate acestea, in rugaciunea domneasca, fiecare credincios se preda pe sine purtarii de grija a lui Dumnezeu, rostind cuvintele: "Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant" (Matei 6, 10).
Desi ne rugam pentru un anumit lucru, oricat de bun ar fi in sine, se cuvine sa o facem cu inima gatita atat spre a-l primi, cat si spre a nu-l primi, Dumnezeu fiind singurul in masura sa cunoasca ce anume ne este mai de folos spre mantuire. Suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza, deci, face parte din crucea personala de mantuire.
Suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza
Viata aceasta este trecere spre cea vesnica si ispasire a caderilor in pacat, deci nu poata fi lipsita de durere si pocainta. Nu este rau sa cerem mangaiere sau usurare, in orice fel de suferinta, insa acest lucru trebuie facut cu toata dispozitia de a ramane credinciosi si iubitori de Dumnezeu chiar si in cazul neschimbarii situatiei dorite sau a inaspririi acesteia. Dreptul Iov, a carui incredere in Dumnezeu se cuvine sa o dorim si noi, spune: "Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu le vom primi, oare, si pe cele rele?" (Iov 2, 10).
Cele mai multe rugaciuni sunt ascultate si implinite de Dumnezeu, insa unele raman doar ascultate, fara a fi si implinite. Sa fim incredintati, insa, ca, atat implinirea, cat si neimplinirea rugaciunilor noastre, vine din aceeasi dragoste a lui Dumnezeu, care cunoaste cele inca nesavarsite de noi si calea cea mai sigura pe care ne putem mantui.
Crucea pe care un membru al familiei ne-o pune pe umeri, crucea bolilor cauzate de noi insine sau capatate in fel si chip, crucea saraciei si a oricaror lipsuri materiale etc sunt tot atatea cai de mantuire, fara de care multi dintre noi nu ne-am putea mantui. Aceeasi iubire necuprinsa a lui Dumnezeu se manifesta in moduri dintre cele mai diferite. Pe unul il cruta de suferinta, iar pe altul il biciuieste, insa pe toti ii iubeste, ii iarta si ii primeste inapoi cu aceeasi iubire statornica de Parinte.
Rugaciunile care nu ne sunt ascultate fac parte din crucea personala de mantuire. Deci, suferinta pe care Dumnezeu nu o usureaza, in mod paradoxal, trebuie sa ne bucure, caci este garantia faptului ca El vrea ca noi sa ne mantuim si sa petrecem vesnic in odihna Lui.
Acceptarea si imbratisarea unei suferinte, inainte sau dupa rugaciunea de a scapa de ea, este singura cale de a ne purta demn crucea personala de mantuire. Mantuitorul Iisus Hristos, cu putin mai inainte de a fi prins, judecat si rastignit, s-a rugat Tatalui, zicand: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39).
Iubind suferinta din viata noastra, Il iubim pe Dumnezeu, care ne poarta de grija intr-un mod tainic si greu de patruns cu mintea noastra. Cartind impotriva unei greutati, cartim, de fapt, impotriva iubirii cu care ne iubeste Dumnezeu. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne invata: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci, pe cine il iubeste, Domnul il cearta si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste. Rabdati, spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci, care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evrei 12, 5-7).
Rugaciunea neimplinita a Sfantul Apostol Pavel
Chiar si sfintii s-au rugat lui Dumnezeu pentru lucruri care nu au fost implinite. Spre exemplu, Sfantul Apostol Pavel, care suferea de o boala de ochi, s-a rugat lui Dumnezeu de trei ori ca sa-l vindece, iar mai apoi a incetat, cunoscand ca boala aceea i-a fost data spre mantuire, iar nu spre pierdere.
El spune: "Pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup (o boala de ochi), un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine; si mi-a zis: "Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune." Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare" (II Corinteni 12, 7-10).
Sfantului Siluan: "Domnul se uita la mine, de ce sa ma tem?!"
Sfantul Siluan Athonitul s-a aflat si el in situatia de a cere lui Dumnezeu o usurare a deselor dureri de cap, insa a renuntat in scurt timp, dandu-si seama ca, daca Dumnezeu, care de atatea ori l-a ascultat indata, nu ii implineste cererea, aceasta nu ii este spre folos.
"Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu: ii place sa se conduca el insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte ca sa se conduca pe sine insusi, fara Dumnezeu. Si eu, cand traiam in lume si nu cunosteam inca pe Domnul si Duhul Sau Cel Sfant, nu stiam cat de mult ne iubeste Domnul si ma incredeam in mintea mea proprie. Dar cand, prin Duhul Sfant, am cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci sufletul meu s-a predat lui Dumnezeu si de atunci primesc toate intristarile care vin asupra mea si zic: "Domnul se uita la mine, de ce sa ma tem?" Dar inainte nu puteam trai asa.
Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci cand e in boala, in saracie si in prigoana, el gandeste asa: "Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa indur aceasta pentru pacatele mele."
Iata ca, de multi ani, bolesc de dureri de cap, greu de indurat, dar folositoare, pentru ca, prin boala, sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma impiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. Inseamna ca lucrul nu-mi este de folos.
Dar, iata ce s-a intamplat cu mine alta data, cand Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Intr-o zi de praznic s-a dat la trapeza peste; si, mancand, am inghitit un os de peste, care a ramas prins in piept. Am chemat pe Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, cerandu-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si, cand am spus: "Vindeca-ma", am primit in suflet raspunsul: "Iesi din trapeza, respira adanc si osul va iesi cu sange." Am facut asa: am iesit, am respirat adanc, am tusit si un os mare de peste a tasnit afara cu sange. Si am inteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, inseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel.
Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu trebuie sa se predea intru toate voii lui Dumnezeu si sa traiasca inaintea Lui in frica si in iubire: in iubire, pentru ca Domnul este Iubire; in frica, pentru ca trebuie sa ne temem sa nu intristam pe Dumnezeu prin vreun gand rau."
Rugaciune de multumire pentru suferinta
"Doamne, iti multumesc pentru toate darurile Tale cele materiale, trupesti si sufletesti. Iti multumesc, Doamne, si pentru intristarile, durerile si lipsurile care au fost, care sunt si care vor mai fi. Al tau sunt, Doamne, si cu Tine vreau sa raman, in vecii vecilor. Amin"
Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/suferinta-care-du...
Răbdarea în suferinţe (Sf. Ioan Gura de Aur):
http://www.ioanguradeaur.ro/161/rabdarea-in-suferinte/
......................
Cartea:
"Cuvinte tămăduitoare : puterea rugăciunii şi practica medicinei = Healing words : the power of prayer and the practice of medicine" de Larry Dossey ; traducere din engleză de Marius Chitoşcă. - Bucureşti : Lifestyle, 2014.
V. de ex. pp. 62-64.
„Exista un gen de persoana in a carei minte Dumnezeu este mereu amestecat cu vitamine.”[medicamente, doctori, medicina] (Larry Dossey)
Cancerul letal al lui Ramana Maharshi i-a socat pe multi.
Durerea lui a fost imensa; el tipa noaptea, tulburand intreaga comunitate. Pe fata lui aparea trecator o expresie de mare suferinta.
A fost intrebat: „Se poate sa nu mai simti durerea?”
A raspuns: „Exista durere, dar nu si suferinta.”
Ideea ca beatitudinea si fericirea constituie „dreptul nostru din nastere”, ca atunci cand ne vom recunoaste propriul „element Divin interior” vom fi permanent fericiti, e foarte populara in prezent. Dumnezeu nu inseamna doar „lucrurile bune”, cum sunt beatitudinea, fericirea, placerea si sanatatea.
Meister Ekhart: „Unii oameni vor sa-L recunoasca pe Dumnezeu doar intr-o anumita stare de iluminare placuta – apoi, ei obtin placerea si iluminarea, dar nu si pe Dumnezeu.”
…Cazul Y.H. – cancer letal, a mai trait fara suferinte, bine, inca 13 ani fara nici o forma de tratament sau interventie chirurgicala…
„Adesea, o atitudine de rugaciune, devotiune si acceptare – nu rugaciunea robusta, agresiva pentru un rezultat specific, incluzand eradicarea cancerului – precede vindecarea.” (Ikemi)
Cercetarea lui Ikemi pare sa indice ca un cancer regreseaza uneori spontan, nu atunci cand este urmata o anumita formula specifica, ci atunci cand toate formulele sunt abandonate. „Formula” deriva din latinescul „forma”, care inseamna forma. Acesti pacienti nu urmau vreo formula conceputa sa indeparteze cancerul – nu adoptau formula altcuiva, nici comportamentele despre care auzisera sau le observasera ca functionand in experientele canceroase ale altora. Ei s-au comportat pur si simplu natural fata de ei insisi, onorand experientele care au rezultat din propriile lor profunzimi psihice.
Nu au urmat nici vreo „formula spirituala” cu scopul de a scapa de cancer. Cand se imbolnavesc, oamenii adopta o cale spirituala cu un obiectiv ascuns: sa se vindece de boala. Cazurile japoneze arata totusi ca spiritualitatea nu este o marfa pe durata bolii, asemenea unui medicament. A folosi spiritualitatea intr-un scop specific ar fi o contradictie in termeni, un exercitiu de ipocrizie. Formulele de insanatosire care promoveaza practicile spirituale sunt prin definitie lipsite de autenticitate, ptca ele cer cuiva sa abordeze spiritualitatea din exterior, in loc sa-i permita sa izvorasca din centrul fiintei sale.
Secretul regresiei cancerelor paote consta in simpla autenticiatte personala. Pt a face cu adevarat acest lucru, cineva trebuie sa mearga dincolo de toate formulele, toate caile, toate programele si sa renunte la toate dorintele ulterioare – inclusiv, poate, la speranta ca tumoarea sa dispara.
Fireste, aceasta e o sarcina dificila si nepopulara. Oamenii bolnavi nu vor sa auda astfel de sfaturi. Ei vor pasi specifici de urmat – formula care va alunga boala din corp. Poate ca dificultatea si lipsa de popularitate a acestor masuri sunt motive pt care regresia spontana a cancerului nu este mai des intalnita.
„Privesc aceasta boala ca pe unul dintre cei mai buni profesori pe care l-am avut vreodata. O tratez cu respect. Incerc sa o iubesc. Ii vorbesc. Ii spun: „Esti in siguranta cu mine. Nu iti face griji. Nu te urasc.” Nu sunt sigur daca imprietenirea cu acest virus are vreun efect de vindecare. Stiu ca ma ajuta sa-mi continui viata. Daca atitudinea mea este buna, iar eu sunt o persoana fericita si generoasa, simt ca pot trai cu acest virus in mine o perioada foarte lunga.”
(Persoana tanara bolnava de SIDA)
„Am inceput sa-mi dau seama ca doctorul meu nu crede ca voi trai… Am nevoie de 2 saptamani sa-mi revin dupa o vizita la el. Plec de acolo deprimata si cu o stare de rau. Dar dupa 2 saptamani incep sa ma simt iarasi minunat. Apoi, cand vine vremea sa ma intorc la o consultatie, ma simt coplesita de un sentiment de groaza. Trebuie sa-mi impun sa ajung la intalnire. Dupa vizita, ciclul se repeta… De ce simt ca propriul meu medic ma ucide?”
(Pacienta cu cancer terminal)
.................
Fata de ceea ce inseamna in realitate viata unei fiinte [viata totala, pe toate planurile - hiperviata] experienta bolii si a mortii, oricat de dureroase si pline de suferinta ar fi - nu inseamna mare lucru. [un fir de praf intr-un ocean de nisip, o franja infima...]
(citat aproximativ din Larry Dossey)
...............
Cu înfrânarea omorând pornirile şi îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioşi şi a face minuni, atât în viaţă, cât şi după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămăduiri. Slavă Ţie, Singurului Dumnezeu şi Ziditorului. (Troparul Sf Mina, Ermoghen si Evgraf – 10 decembrie)
............
"Cuvinte tămăduitoare : puterea rugăciunii şi practica medicinei = Healing words : the power of prayer and the practice of medicine" de Larry Dossey ; traducere din engleză de Marius Chitoşcă. - Bucureşti : Lifestyle, 2014.
V. de ex. pp. 62-64.
„Exista un gen de persoana in a carei minte Dumnezeu este mereu amestecat cu vitamine.”[medicamente, doctori, medicina] (Larry Dossey)
Cancerul letal al lui Ramana Maharshi i-a socat pe multi.
Durerea lui a fost imensa; el tipa noaptea, tulburand intreaga comunitate. Pe fata lui aparea trecator o expresie de mare suferinta.
A fost intrebat: „Se poate sa nu mai simti durerea?”
A raspuns: „Exista durere, dar nu si suferinta.”
Ideea ca beatitudinea si fericirea constituie „dreptul nostru din nastere”, ca atunci cand ne vom recunoaste propriul „element Divin interior” vom fi permanent fericiti, e foarte populara in prezent. Dumnezeu nu inseamna doar „lucrurile bune”, cum sunt beatitudinea, fericirea, placerea si sanatatea.
Meister Ekhart: „Unii oameni vor sa-L recunoasca pe Dumnezeu doar intr-o anumita stare de iluminare placuta – apoi, ei obtin placerea si iluminarea, dar nu si pe Dumnezeu.”
…Cazul Y.H. – cancer letal, a mai trait fara suferinte, bine, inca 13 ani fara nici o forma de tratament sau interventie chirurgicala…
„Adesea, o atitudine de rugaciune, devotiune si acceptare – nu rugaciunea robusta, agresiva pentru un rezultat specific, incluzand eradicarea cancerului – precede vindecarea.” (Ikemi)
Cercetarea lui Ikemi pare sa indice ca un cancer regreseaza uneori spontan, nu atunci cand este urmata o anumita formula specifica, ci atunci cand toate formulele sunt abandonate. „Formula” deriva din latinescul „forma”, care inseamna forma. Acesti pacienti nu urmau vreo formula conceputa sa indeparteze cancerul – nu adoptau formula altcuiva, nici comportamentele despre care auzisera sau le observasera ca functionand in experientele canceroase ale altora. Ei s-au comportat pur si simplu natural fata de ei insisi, onorand experientele care au rezultat din propriile lor profunzimi psihice.
Nu au urmat nici vreo „formula spirituala” cu scopul de a scapa de cancer. Cand se imbolnavesc, oamenii adopta o cale spirituala cu un obiectiv ascuns: sa se vindece de boala. Cazurile japoneze arata totusi ca spiritualitatea nu este o marfa pe durata bolii, asemenea unui medicament. A folosi spiritualitatea intr-un scop specific ar fi o contradictie in termeni, un exercitiu de ipocrizie. Formulele de insanatosire care promoveaza practicile spirituale sunt prin definitie lipsite de autenticitate, ptca ele cer cuiva sa abordeze spiritualitatea din exterior, in loc sa-i permita sa izvorasca din centrul fiintei sale.
Secretul regresiei cancerelor paote consta in simpla autenticiatte personala. Pt a face cu adevarat acest lucru, cineva trebuie sa mearga dincolo de toate formulele, toate caile, toate programele si sa renunte la toate dorintele ulterioare – inclusiv, poate, la speranta ca tumoarea sa dispara.
Fireste, aceasta e o sarcina dificila si nepopulara. Oamenii bolnavi nu vor sa auda astfel de sfaturi. Ei vor pasi specifici de urmat – formula care va alunga boala din corp. Poate ca dificultatea si lipsa de popularitate a acestor masuri sunt motive pt care regresia spontana a cancerului nu este mai des intalnita.
„Privesc aceasta boala ca pe unul dintre cei mai buni profesori pe care l-am avut vreodata. O tratez cu respect. Incerc sa o iubesc. Ii vorbesc. Ii spun: „Esti in siguranta cu mine. Nu iti face griji. Nu te urasc.” Nu sunt sigur daca imprietenirea cu acest virus are vreun efect de vindecare. Stiu ca ma ajuta sa-mi continui viata. Daca atitudinea mea este buna, iar eu sunt o persoana fericita si generoasa, simt ca pot trai cu acest virus in mine o perioada foarte lunga.”
(Persoana tanara bolnava de SIDA)
„Am inceput sa-mi dau seama ca doctorul meu nu crede ca voi trai… Am nevoie de 2 saptamani sa-mi revin dupa o vizita la el. Plec de acolo deprimata si cu o stare de rau. Dar dupa 2 saptamani incep sa ma simt iarasi minunat. Apoi, cand vine vremea sa ma intorc la o consultatie, ma simt coplesita de un sentiment de groaza. Trebuie sa-mi impun sa ajung la intalnire. Dupa vizita, ciclul se repeta… De ce simt ca propriul meu medic ma ucide?”
(Pacienta cu cancer terminal)
.................
Fata de ceea ce inseamna in realitate viata unei fiinte [viata totala, pe toate planurile - hiperviata] experienta bolii si a mortii, oricat de dureroase si pline de suferinta ar fi - nu inseamna mare lucru. [un fir de praf intr-un ocean de nisip, o franja infima...]
(citat aproximativ din Larry Dossey)
...............
Cu înfrânarea omorând pornirile şi îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioşi şi a face minuni, atât în viaţă, cât şi după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămăduiri. Slavă Ţie, Singurului Dumnezeu şi Ziditorului. (Troparul Sf Mina, Ermoghen si Evgraf – 10 decembrie)
............
Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi
rănile, prin darul slujirii lui Dumnezeu, prin care şi noi primim
tămăduiri ale suferinţelor noastre. [Sf Antonie Iezer]
Greu le este oamenilor sa duca fara cartire crucea bolii si ispita deznadejdii le incearca sufletul indurerat. Dar, avand nadejde in Hristos si in ajutorul Maicii Sale si al tuturor sfintilor, crestinii primesc cununa pentru rabdarea lor. Si, afland multimea tamaduirilor savarsite de tine, iti canta:
[Sf David Evia]
....................
"Of, dacă aţi şti," spuse el odată unui călugăr, "ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El." (Sf. Serafim de Sarov)
......................
Greu le este oamenilor sa duca fara cartire crucea bolii si ispita deznadejdii le incearca sufletul indurerat. Dar, avand nadejde in Hristos si in ajutorul Maicii Sale si al tuturor sfintilor, crestinii primesc cununa pentru rabdarea lor. Si, afland multimea tamaduirilor savarsite de tine, iti canta:
[Sf David Evia]
....................
"Of, dacă aţi şti," spuse el odată unui călugăr, "ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El." (Sf. Serafim de Sarov)
......................
Partea
din corp / psihic care se imbolnaveste / are accident – tu insuti o
alegi in mod subconstient (inconstient) si te pedepsesti singur
(mazochist). Mintea ta (tu insuti) a fost propriul tau dusman, ea a
creat scenariul (de suferinta / boala) plecand de la cele mai adanci
temeri ale tale.
Noi
doar am facilitat / catalizat procesul si am intrat in joc(-ul
iluziei). V. episodul “Remnants” din serialul “Stargate Atlantis”,
sezonul 5).
.................
…crearea unei stări de sănătate
precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe
nocive corpului uman, vaccinuri şi slăbirea până la declin a sistemului
de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii…
Pe de o parte ii imbolnavesti (si determini existenta unei sanatati precare) cu hrana, vaccinuri s.c.l. – pe de alta le vinzi medicamente care nu vindeca si sunt scumpe…
Popoarele au înţeles că aceste grupuri meschine au în stăpînire sistemul de educaţie, sistemul medical - sănătatea omenirii fiind ameninţată continuu de politicile criminale ale companiilor farmaceutice, de noile vaccinuri şi medicamente, special fabricate şi puse pe piaţă, pentru a declanşa îmbolnăvirea, unele, chiar cu efect letal întîrziat. Menţinerea unei populaţii bolnave-cronic este extrem de profitabilă financiar pentru cei care controlează piaţa medicamentelor…
„Mafia medicală = La Mafia Médicale” de Ghis [Ghislaine (Saint-Pierre) Lanctôt]
Sibiu : Editura Evoluţionism, 2008
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=2937
http://www.personocratia.com/
http://www.jemesouviensdequijesuis.com/activites.htm
Online sau download:
http://www.whale.to/v/medical_mafia.pdf
Conex sa ne amintim si:
Bertrand Russell (1872-1970) a fost un filosof, matematician, istoric și critic social britanic. Russell a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință. Toate aceste lucruri apar pe pagina de Wikipedia, iar din prima vedere ar rezulta ce om minunat a fost Russell ăsta… ce a luptat împotriva imperialismului şi războiului.
Dar, desigur nu ştiţi chiar totul. Bertrand Russell nu a fost chiar un nimeni. Bunicul său, John Russell, a fost prim-ministrul al Marii Britanii de două ori în secolul al XIX-lea. Unul din strămoşii săi, John Russell (1766-1839), duce de Bedford, a fost stră-strănepotul regelui englez Charles al II-lea (1630-1685), aşa că filozoful avea în el şi “sânge albastru”. Deci, Bertrand Russell a făcut parte din elita lumii ce a condus şi ne conduce încă. Dar, iată ce “profeţii” făcea Bertrand Russell în 1953, despre cum ar trebui să arate lumea:
* Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii. Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi.
* În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.
* Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie, să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.
* Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.
.....................
Pe de o parte ii imbolnavesti (si determini existenta unei sanatati precare) cu hrana, vaccinuri s.c.l. – pe de alta le vinzi medicamente care nu vindeca si sunt scumpe…
Popoarele au înţeles că aceste grupuri meschine au în stăpînire sistemul de educaţie, sistemul medical - sănătatea omenirii fiind ameninţată continuu de politicile criminale ale companiilor farmaceutice, de noile vaccinuri şi medicamente, special fabricate şi puse pe piaţă, pentru a declanşa îmbolnăvirea, unele, chiar cu efect letal întîrziat. Menţinerea unei populaţii bolnave-cronic este extrem de profitabilă financiar pentru cei care controlează piaţa medicamentelor…
„Mafia medicală = La Mafia Médicale” de Ghis [Ghislaine (Saint-Pierre) Lanctôt]
Sibiu : Editura Evoluţionism, 2008
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=2937
http://www.personocratia.com/
http://www.jemesouviensdequijesuis.com/activites.htm
Online sau download:
http://www.whale.to/v/medical_mafia.pdf
Conex sa ne amintim si:
Bertrand Russell (1872-1970) a fost un filosof, matematician, istoric și critic social britanic. Russell a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință. Toate aceste lucruri apar pe pagina de Wikipedia, iar din prima vedere ar rezulta ce om minunat a fost Russell ăsta… ce a luptat împotriva imperialismului şi războiului.
Dar, desigur nu ştiţi chiar totul. Bertrand Russell nu a fost chiar un nimeni. Bunicul său, John Russell, a fost prim-ministrul al Marii Britanii de două ori în secolul al XIX-lea. Unul din strămoşii săi, John Russell (1766-1839), duce de Bedford, a fost stră-strănepotul regelui englez Charles al II-lea (1630-1685), aşa că filozoful avea în el şi “sânge albastru”. Deci, Bertrand Russell a făcut parte din elita lumii ce a condus şi ne conduce încă. Dar, iată ce “profeţii” făcea Bertrand Russell în 1953, despre cum ar trebui să arate lumea:
* Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii. Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi.
* În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.
* Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie, să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.
* Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.
.....................
Boala-suferinta (dedicate lui D-zeu)
Rugaciune la Fer. Ieremia Valahul:
Mijloceşte pentru mine la acela care este izvorul tămăduirii ca să-mi redea sănătatea (să redea sănătatea lui N...), sau cel puţin să mă întărească (să-l întărească) în clipele grele ale durerii. Ajută-i pe cei care mă îngrijesc să găsească mijloacele potrivite şi să aibă răbdarea necesară în faţa slăbiciunii mele.
Întăreşte-mă în credinţa că suferinţele cele mai neînsemnate, unite cu cele ale Mântuitorului, sunt ocazii minunate de a dobândi iertare de păcate şi merite pentru viaţa de veci.
Mă încredinţez sprijinului tău şi sunt sigur că astfel rugăciunea îmi va fi ascultată. Amin.
....................
Rugaciune la Fer. Ieremia Valahul:
Mijloceşte pentru mine la acela care este izvorul tămăduirii ca să-mi redea sănătatea (să redea sănătatea lui N...), sau cel puţin să mă întărească (să-l întărească) în clipele grele ale durerii. Ajută-i pe cei care mă îngrijesc să găsească mijloacele potrivite şi să aibă răbdarea necesară în faţa slăbiciunii mele.
Întăreşte-mă în credinţa că suferinţele cele mai neînsemnate, unite cu cele ale Mântuitorului, sunt ocazii minunate de a dobândi iertare de păcate şi merite pentru viaţa de veci.
Mă încredinţez sprijinului tău şi sunt sigur că astfel rugăciunea îmi va fi ascultată. Amin.
....................
Rugãciunea unui om bolnav
Sfinte Antoane, tu ai înteles cel mai bine cã sãnãtatea este un mare dar al lui Dumnezeu si de aceea ai mijlocit pentru multi oameni vindecarea de boli pe care medicii le declarau incurabile.
Priveste-mã si pe mine, care mã lupt cu boala si nu mã mai vindec. Doresc sã mã bucur de sãnãtate, pentru ca sã duc o viatã frumoasã si sã laud pe Dumnezeu prin munca mea, dar nu mã pot ruga asa cum se cuvine. Pentru trecerea de care te bucuri în fata lui Iisus, vindecãtorul celor bolnavi, mijloceste-mi si mie însãnãtosirea prin puterea Lui, pentru ca sã reiau datoriile mele de mai înainte.
Îti voi fi recunoscãtor si voi cãuta sã-mi folosesc viata pentru a face bine si pentru a-mi mântui sufletul. Iar dacã în planul lui Dumnezeu eu trebuie sã sufãr pentru ispãsirea pãcatelor mele si ale semenilor mei, te rog sã-mi dobîndesti rãbdarea si harul de a uni suferintele mele cu chinurile îndurate de Mântuitorul Iisus pe cruce, pentru ca astfel sã am parte de rãsplatã, împreunã cu aceia care-si poartã crucea cu rãbdare pe urmele Lui. Amin.
Rugãciune pentru un bolnav
O, milostive sfinte Antoane, care fiind plin de dragoste si de putere Dumnezeiascã ai ajutat pururea si pretutindeni pe aproapele tãu, si cu rugãciunea ta ai vindecat chiar si pe acela pentru care nu mai era nici o nãdejde, încât lumea toatã te numeste “Sfântul minunilor”, te rugãm sã-ti arãti puterea si iubirea ta fatã de sãrmanul bolnav N..., care si-a pus toatã încrederea în tine.
Dumnezeu, o slãvite Antoane, ti-a dat în cer puterea de a face minuni spre vindecarea bolnavilor de orice fel. De aceea, vino din cer ca un înger de mângâiere la patul acestui bolnav; alinã-i durerea sau redã-i sãnãtatea deplinã, dacã aceasta va fi spre mântuirea sufletului sãu.
Dacã însã Dumnezeu în vointa Sa de nepãtruns, a hotãrât ca el sã sufere mai departe sau chiar sã pãrãseascã aceastã vale de lacrimi, atunci fii de fatã în cel din urmã moment al vietii lui. Trezeste în sufletul lui o cãintã sincerã de pãcate, ca sã primeascã cu folos ultimele Sacramente; întãreste-l ca sã întâmpine moartea cu supunere / acceptare fatã de vointa lui Dumnezeu si astfel sã treacã din aceastã viatã la fericirea raiului, unde sã laude pentru toatã vesnicia milostivirile lui Dumnezeu si bunãtatea ta. Amin.
Îndepãrteazã de la noi paharul durerii si al amãrãciunii, iar dacã Dumnezeu a hotãrât altfel, dobândeste-ne rãbdarea si resemnarea / acceptarea la vointa Sa preasfântã.
......................
„Vindecarea arborelui genealogic” de Kenneth McAll ; traducere din limba engleză de dr. Iosif Niculescu ; cu un studiu introductiv de Părintele Galeriu
http://www.slideshare.net/gflorentina/vindecarea-arborelui-genealogic-2010-13524586
http://api.ning.com/files/35ZIGCQJYxnqrFrelwdlc8AOZ3ZQQRjO*U8ntAoFUAzpWbs0UKc*aBMIid-gV6ApWgEDyVBBQoH4oxTv-EEFSJWBQjacNVwG/Vindecareaarboreluigenealogic2010.doc
...................
Sfinte Antoane, tu ai înteles cel mai bine cã sãnãtatea este un mare dar al lui Dumnezeu si de aceea ai mijlocit pentru multi oameni vindecarea de boli pe care medicii le declarau incurabile.
Priveste-mã si pe mine, care mã lupt cu boala si nu mã mai vindec. Doresc sã mã bucur de sãnãtate, pentru ca sã duc o viatã frumoasã si sã laud pe Dumnezeu prin munca mea, dar nu mã pot ruga asa cum se cuvine. Pentru trecerea de care te bucuri în fata lui Iisus, vindecãtorul celor bolnavi, mijloceste-mi si mie însãnãtosirea prin puterea Lui, pentru ca sã reiau datoriile mele de mai înainte.
Îti voi fi recunoscãtor si voi cãuta sã-mi folosesc viata pentru a face bine si pentru a-mi mântui sufletul. Iar dacã în planul lui Dumnezeu eu trebuie sã sufãr pentru ispãsirea pãcatelor mele si ale semenilor mei, te rog sã-mi dobîndesti rãbdarea si harul de a uni suferintele mele cu chinurile îndurate de Mântuitorul Iisus pe cruce, pentru ca astfel sã am parte de rãsplatã, împreunã cu aceia care-si poartã crucea cu rãbdare pe urmele Lui. Amin.
Rugãciune pentru un bolnav
O, milostive sfinte Antoane, care fiind plin de dragoste si de putere Dumnezeiascã ai ajutat pururea si pretutindeni pe aproapele tãu, si cu rugãciunea ta ai vindecat chiar si pe acela pentru care nu mai era nici o nãdejde, încât lumea toatã te numeste “Sfântul minunilor”, te rugãm sã-ti arãti puterea si iubirea ta fatã de sãrmanul bolnav N..., care si-a pus toatã încrederea în tine.
Dumnezeu, o slãvite Antoane, ti-a dat în cer puterea de a face minuni spre vindecarea bolnavilor de orice fel. De aceea, vino din cer ca un înger de mângâiere la patul acestui bolnav; alinã-i durerea sau redã-i sãnãtatea deplinã, dacã aceasta va fi spre mântuirea sufletului sãu.
Dacã însã Dumnezeu în vointa Sa de nepãtruns, a hotãrât ca el sã sufere mai departe sau chiar sã pãrãseascã aceastã vale de lacrimi, atunci fii de fatã în cel din urmã moment al vietii lui. Trezeste în sufletul lui o cãintã sincerã de pãcate, ca sã primeascã cu folos ultimele Sacramente; întãreste-l ca sã întâmpine moartea cu supunere / acceptare fatã de vointa lui Dumnezeu si astfel sã treacã din aceastã viatã la fericirea raiului, unde sã laude pentru toatã vesnicia milostivirile lui Dumnezeu si bunãtatea ta. Amin.
Îndepãrteazã de la noi paharul durerii si al amãrãciunii, iar dacã Dumnezeu a hotãrât altfel, dobândeste-ne rãbdarea si resemnarea / acceptarea la vointa Sa preasfântã.
......................
„Vindecarea arborelui genealogic” de Kenneth McAll ; traducere din limba engleză de dr. Iosif Niculescu ; cu un studiu introductiv de Părintele Galeriu
http://www.slideshare.net/gflorentina/vindecarea-arborelui-genealogic-2010-13524586
http://api.ning.com/files/35ZIGCQJYxnqrFrelwdlc8AOZ3ZQQRjO*U8ntAoFUAzpWbs0UKc*aBMIid-gV6ApWgEDyVBBQoH4oxTv-EEFSJWBQjacNVwG/Vindecareaarboreluigenealogic2010.doc
...................
"Eu
cred ca toata lumea, de la mic la mare, crede in minuni, chiar daca
ascund foarte iscusit acest lucru. Unii oameni sunt convinsi ca nu
exista minuni, totusi in momentele de criza spera sa se produca o
minune. In interiorul fiecarui om matur sta bine ascuns un copil, asa
cum era el insusi in copilarie, care in mod sincer asteapta o minune,
ceva magic si spera la ceva mai bun.
Eu personal cred in minuni, in magie. De fapt e ceva mai mult decat o simpla credinta,..."
(Anatol Basarab)
....................
Cuviosul Pimen cel bolnav
În viaţa cuviosului Pimen vom găsi acel exemplu
demn de urmat al ridicării fără reproş a crucii suferinţelor
provocate de boli. Vom fi învăţaţi să înfruntăm cu răbdare
şi recunoştinţă orice suferinţă trupească, deoarece numai
astfel devenim şi mai puternici în lupta noastră
duhovnicească. «Căci puterea lui Dumnezeu se
desăvârşeşte în slăbiciune27». Vom fi învăţaţi de asemenea
că trebuie să-i ajutăm cu răbdare pe fraţii noştri aflaţi în
suferinţe trupeşti, ca şi cum L-am sluji pe însuşi Domnul.
27 ΙΙ Corinteni XII, 9.
272
Cuviosul Pimen a fost de mic copil foarte
bolnăvicios. S-a născut bolnav şi bolnav a crescut. Însă
suferinţa trupului său a fost aceea care nu a permis şi
îmbolnăvirea sufletului. Curat din pântecele maicii sale de
orice întinare sufletească, nu a cunoscut faţa dezgustătoare
a păcatului.
Adeseori fericitul îi ruga pe părinţii săi să-l ducă la
mănăstire şi să-l lase acolo să devină monah. Aceia însă
nici nu doreau să audă despre aşa ceva. Cu toate că băiatul
lor era atât de slăbuţ şi bolnăvicios, îl iubeau foarte mult şi
nu puteau pentru nici un motiv să se despartă de dânsul.
Odată însă tânărul se îmbolnăvi foarte grav, mai
grav decât în alte dăţi. Dintr-o pricină necunoscută trupul
său se umplu de răni iar doctorii nu reuşeau să-l vindece
cu nici un leac. Erau deznădăjduiţi pentru situaţia sa şi
aşteptau de acum să moară.
Atunci întristaţii părinţi se gândiră să ceară ajutorul
Domnului şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. L-au
luat pe fiul lor bolnav şi l-au adus la mănăstirea Peşterilor.
Au căzut la picioarele părinţilor şi i-au implorat plângând
să se roage pentru salvarea fiului lor.
Şi într-adevăr, părinţii au făcut îndelungi rugăciuni
pentru vindecarea tânărului. Iată însă că rugăciunea
tânărului fu mai puternică decât rugăciunea celorlalţi
împreună. Deoarece fericitul nu se ruga pentru
însănătoşirea sa. Dimpotrivă, îl ruga fierbinte pe
Dumnezeu ca să prelungească boala sa! Ştia că, îndată ce
s-ar fi făcut bine, părinţii lui l-ar fi luat de la mănăstire şi
l-ar fi împiedicat să-şi îndeplinească dorinţa sa cea mai
fierbinte şi anume aceea de a deveni monah.
Tatăl şi mama sa se găseau tot timpul lângă dânsul,
în camera în care fuseseră găzduiţi. De aceea nu reuşea să
273
intre în legătură cu părintele stareţ sau cu vreunul dintre
părinţi şi să le descopere dorinţa sa ascunsă.
Au trecut câteva zile, situaţia sănătăţii lui a rămas
în continuare foarte critică.
Într-o noapte priveghea, rugându-se pe ascuns,
întins pe patul suferinţei sale. Mai încolo, în aceeaşi
cameră, dormeau părinţii săi şi un pic mai departe nişte
angajaţi ai mănăstirii.
Deodată, ce vede! Îngeri luminoşi, sub înfăţişarea
unor tineri strălucitori, au intrat înăuntru şi au venit lângă
patul său. În spatele lor veneau şi alţii, care semănau cu
stareţul şi monahii mănăstirii, ţinând în mâini toate cele
necesare pentru tunderea în monahism: foarfecă, cruce,
lumânări, Sfânta Evanghelie, rasa monahală, mantia,
camilafca şi celelalte…
- Vrei să te tundem în monahism?, i-au spus cu
blândeţe tânărului ce rămăsese uimit.
- Sigur că vreau!, răspunse acesta bucuros.
Dumnezeu este cel care v-a trimis! Vă rog să îndepliniţi
acest dor inimii mele.
Au început îndată slujba tunderii, pe care au
săvârşit-o exact după rânduiala stabilită de tipic. I-au pus
numele Pimen.
Părul pe care i l-au tăiat, l-au pus într-o eşarfă
neagră.
Peste puţin timp noul monah stătea pe patul său
îmbrăcat cu veşmintele monahale şi având primită şi
schima cea mare. În mână ţinea lumânarea dăruită de
îngeri.
- Această lumânare va arde timp de patruzeci de
zile, frate Pimen, l-au asigurat îngerii. Întreaga ta viaţă va
fi un continuu martiriu din cauza bolii tale. Dumnezeu
274
îngăduie să suferi astfel, deoarece cunoaşte răbdarea şi
virtutea ta. Prin acestea vei câştiga împărăţia cerurilor şi
vei deveni şi o flacără strălucitoare, care va lumina, va
întări şi-i va învăţa pe oameni. Aşadar fii răbdător şi să ne
întâlnim cu bine în ceruri! Să ţii minte că mai înainte de
adormirea ta întru Domnul te vei face complet sănătos.
Pag. 225 - original
275
Acesta va fi semnul care te va face să înţelegi că a venit
ceasul plecării tale din această lume.
Îndată ce şi-au terminat această misiune sfântă,
îngerii l-au îmbrăţişat pe cuvios şi au plecat. Au trecut
apoi pe la biserică şi au lăsat eşarfa cu părul cuviosului
deasupra raclei cuviosului Teodosie.
Între timp fraţii care locuiau în chiliile apropiate au
auzit psalmodiile de la arhondaric. Şi-au închipuit însă că
stareţul, împreună cu alţi părinţi îl tundeau pe cel bolnav
în monahism sau că acesta deja adormise şi-i făceau slujba
stâlpilor. Au venit la arhondaric însă nu au văzut pe nimeni.
Părinţii săi dormeau. La fel şi muncitorii. Însă în aer plutea
o aromă de nedescris.
L-au văzut pe tânărul bolnav că era treaz şi
îmbrăcat în haine monahale, plin de bucurie şi
recunoştinţă.
- Ce s-a întâmplat, frate? Cine te-a tuns în
monahism? Ce psalmodii erau acelea pe care le-am auzit
noi, în vreme ce părinţii tăi care dorm aici înăuntru, nu leau
auzit şi continuă să doarmă?
Întrebările cădeau ca o ploaie asupra cuviosului.
- Eu cred că a fost stareţul, împreună cu câţiva
dintre părinţi şi cu câţiva tineri strălucitori. Au venit cu
toţii împreună, m-au tuns în monahism şi mi-au pus
numele Pimen. Aceia au psalmodiat. Mi-au dat şi această
276
lumânare. Mi-au spus că va arde timp de patruzeci de zile
continuu. Părul meu l-au pus într-o eşarfă neagră pe care
au lăsat-o în biserică.
Uimiţi şi emoţionaţi fraţii au alergat la biserică. Au
găsit-o însă încuiată. L-au trezit pe eclesiarh şi l-au
întrebat:
- A mai intrat cineva în biserică după
Miezonoptică?
- Nu, nimeni. Când am încuiat-o era goală. Şi
nimeni nu a mai deschis-o apoi.
- Şi cheile unde sunt?
- Sunt la părintele tipicar. Nu le dă niciodată
nimănui. L-au trezit pe tipicar. I-au istorisit cele întâmplate
şi i-au cerut să descuie biserica.
Când au intrat înăuntru, au văzut într-adevăr pe
mormântul cuviosului Teodosie eşarfa cu părul fericitului
Pimen.
Atunci l-au chemat pe părintele stareţ. Când a auzit
şi acesta cele întâmplate, rămase uimit şi începu să
cerceteze, nu cumva vreunii dintre fraţi îndrăzniseră să-l
tundă pe ascuns pe cel bolnav. Cercetările au rămas însă
fără nici un rezultat. De altfel, atât eşarfa cu părul
cuviosului, cât şi lumânarea care ardea fără să i se
topească ceara, erau dovezi evidente ale minunii şi ale
intervenţiei divine. Astfel, chiar dacă la început îşi pusese
serios problema valabilităţii slujbei de tundere, mai târziu
aceste semne minunate au alungat îndoielile sale şi l-au
umplut de bucurie duhovnicească.
Când fu deja sigur de această minune stareţul se
duse la fratele Pimen, îl îmbrăţişă şi-i spuse:
277
- Frate Pimen, este evident că de la însuşi
Dumnezeu, prin mâinile îngerilor Săi, ai primit marea şi
îngereasca schimă. Spune-ne însă, cum arătau aceia care
te-au tuns? Ai putea să-i descrii? Iată, aici în carte am
rânduiala acestei slujbe. Atunci când au săvârşit-o, au spus
acestea ce sunt scrise aici sau altceva…?
- Cinstite părinte, ce sunt aceste întrebări? Nu aţi
venit chiar dumneavoastră împreună cu alţi părinţi şi aţi
slujit toate după cum sunt scrise în această carte pe care o
ţineţi în mână…? Şi nu m-aţi asigurat că pentru tot restul
vieţii mele voi rămâne bolnav şi abia cu puţin mai înainte
de a adormi mă voi face bine…? Iar acum, vă rog, rugaţi-
vă pentru mine, sfinte părinte, ca să-mi dăruiască
răbdare pentru jugul ascultării şi pentru crucea bolii mele.
Astfel fericitul Pimen rămase de atunci definitiv la
mănăstirea Peşterilor. Stareţul şi ceilalţi fraţi din obşte nu
au mai avut nici un motiv să se îndoiască de arătarea cea
îngerească. De asemenea şi părinţii cuviosului, uimiţi de
această minune, nu au îndrăznit să se opună voii lui
Dumnezeu şi a fiului lor.
Cuviosul Pimen înfruntă de atunci cu curaj
martiriul bolii sale, care se înrăutăţise în asemenea grad,
încât cei care slujeau la spitalul mănăstirii erau dezgustaţi
profund de rănile sale pline de puroi şi cu greu se puteau
apropia de dânsul, din cauza mirosului urât pe care acestea
îl răspândeau. De aceea, de multe ori îl neglijau şi-l lăsau
câte două trei zile fără să-l îngrijească, flămând şi însetat,
fără să-l ajute nici în cele mai elementare nevoi ale sale.
Cuviosul însă le suporta pe toate fără să se supere.
Niciodată nu le reproşă fraţilor pentru acest tratament şi
niciodată nu se plânse la stareţ pentru comportamentul lor
lipsit de iubire frăţească. Dimpotrivă, slăvea şi mulţumea
278
lui Dumnezeu pentru toate pătimirile vremii de acum28 , pe
care le considera ca fiind nevrednice de mărirea care avea
să i se descopere29.
Într-o zi au adus la spitalul Lavrei pe unul dintre
monahi care era grav bolnav şi l-au aşezat lângă Pimen.
Astfel cei care slujeau, aveau să fie uşuraţi de faptul că,
puteau să-i îngrijească pe amândoi în acelaşi timp. Însă din
nou, de multe ori, evitau să vină la patul celor doi grav
bolnavi, lăsându-i singuri şi neajutoraţi. Cel mai mult
aceştia sufereau de sete.
Când fericitul Pimen văzu că celălalt monah era
foarte întristat din cauza acestei situaţii, îi spuse:
- Frate, dat fiind că cei ce trebuie să ne îngrijească
ne neglijează, dacă ţi-ar dărui din nou Dumnezeu
sănătatea, ai vrea să preiei şi tu ascultarea de a fi în slujba
celor bolnavi?
- Cu mare bucurie, răspunse acela. Dacă m-aş face
bine, i-aş îngriji până la moarte pe ceilalţi bolnavi cu jertfă
şi dăruire de sine.
- Iată atunci! Domnul te face bine! Vei fi din nou
sănătos! Însă să-ţi îndeplineşti promisiunea ta, slujindu-mă
nu doar pe mine, ci şi pe toţi ceilalţi fraţi bolnavi. Aceia
care nu şi-au îndeplinit cum se cuvine ascultarea lor, vor fi
pedepsiţi de Domnul cu o boală foarte grea şi dureroasă,
ca să-şi dea seama de păcatul lor, să se pocăiască şi să-şi
salveze sufletele.
Monahul care era bolnav se ridică îndată complet
sănătos şi începu să-l slujească pe cuviosul Pimen. În
28 Romani VIII,18.
29 Idem.
279
aceeaşi zi ceilalţi slujitori s-au îmbolnăvit greu, după
spusele cuviosului, şi au căzut la pat, unde au rămas în
stare critică pentru multă vreme. Cel care fusese vindecat
îi slujea cu mare dăruire pe toţi.
Din păcate însă, foarte curând, se dezgustă şi el de
rănile cuviosului Pimen şi începu să-l neglijeze. Într-o zi îl
lăsă chiar fără nici un ajutor, flămând şi însetat. Când se
duse însă să se odihnească într-una dintre chiliile mai
izolate ale Lavrei, fu îndată cuprins de o mare febră şi de
paralizie. Ardea şi se chinuia în dureri îngrozitoare. Nu
mai putea nici să vorbească ca să strige pe careva în ajutor.
Rămase acolo timp de trei zile, până când ajunse în
ultimul hal. Atunci Dumnezeu, care dorise în acest fel să-l
îndrepte, îi dărui din nou puterea de a vorbi.
- Salvaţi-mă, fraţilor, pentru numele lui Dumnezeu!
Mor! strigă din toate puterile.
Câţiva fraţi din obşte au auzit strigătele lui şi au
alergat să-l ajute.
- Spuneţi-i părintelui Pimen că mor! Să aibă milă
de mine şi să mă salveze din nou! spuse epuizat,
înţelegând motivul pătimirii sale.
L-au anunţat îndată pe cuvios despre cele
petrecute.
- Fratele care te îngrijea este pe moarte!
- «Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera»,
spuse acesta. Domnul L-a răsplătit astfel, deoarece m-a
lăsat fără hrană şi apă, încălcându-şi promisiunile făcute.
Însă pentru că Domnul, prin gura apostolului Său, ne-a
învăţat să facem bine tuturor oamenilor, «şi să nu
280
răsplătim răul cu rău30», mergeţi şi spuneţi-i: «Pimen te
cheamă. Ridică-te şi du-te».
Îndată ce i-au spus aceste cuvinte celui bolnav,
acesta şi-a revenit, s-a ridicat şi a alergat fără nici o
greutate la spitalul mănăstirii. Cuviosul l-a povăţuit atunci
cu cuvintele Domnului:
- «Iată te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău». Şi să ştii că
aceeaşi răsplată pe care o va primi în ceruri acela care
suferă crucea bolii sale fără să se plângă, o va primi şi
acela care-l îngrijeşte cu iubire frăţească. Eu pentru
răsplata cea cerească sufăr, fratele meu, slăvind pe
atotputernicul Dumnezeu. Acesta te-a vindecat de boala ta.
El mă poate vindeca şi pe mine, dacă I-aş cere-o. Eu însă
nu mi-o doresc, deoarece consider răbdarea mai preţioasă
decât sănătatea. Şi chiar dacă trupul meu ar putrezi cu
totul aici, la a doua venire a Domnului el va învia
nestricăcios. Să îndurăm aici mirosul putreziciunii, ca să
ne bucurăm dincolo de cereasca mireasmă. Ne întăreşte,
frate, în răbdare Mântuitorul Iisus Hristos zicând: «Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre». Iar
apostolul ne mângâie scriind: «Răbdaţi spre înţelepţire;
Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este
fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi
fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii
nelegitimi şi nu fii adevăraţi31».
Fu adânc impresionat şi se pocăi din adâncul inimii fratele,
luminat de poveţele cuviosului, cât şi de încercarea prin
30 Romani XII,17.
31 Evrei XII, 7-8.
281
care trecuse. De atunci, şi până la adormirea sa, luă în
primire şi îngrijirea pe timpul nopţii a fraţilor bolnavi.
Bravul imitator al dreptului Iov, cuviosul Pimen, trăi pe
patul suferinţei sale timp de douăzeci de ani de la tunderea
sa în monahism, slăvind şi lăudând neîncetat pe
Mântuitorul Iisus Hristos.
Când veni vremea plecării sale din această lume,
Dumnezeu trimise un semn revelator: în noaptea
precedentă, deasupra trapezei mănăstirii au apărut trei
stâlpi de foc luminoşi, care se întindeau către biserică.
Fraţii care i-au văzut au rămas uimiţi. Numai Dumnezeu
ştia însă atunci înţelesul acestei minuni. Mai târziu aveau
să o înţeleagă şi fraţii: Domnul vieţii şi al morţii trimisese
pe îngerii săi în întâmpinarea sufletului fericitului Pimen.
Când se lumină de ziuă, cuviosul îşi dădu seama că se
făcuse bine. Într-adevăr, orice semn al bolii sale dispăruse
de pe trupul său, în timp ce el însuşi, simţindu-se în putere
şi întreg la trup, se ridică în picioare. Înţelese atunci că
sosise ora ieşirii sale din lume.
Bucuros trecu pe la toţi fraţii din obşte, făcu în faţa lor
adâncă metanie şi-şi ceru de la toţi iertare cu smerenie.
- Eu voi părăsi această lume şi de aceea am venit
să-mi iau rămas bun de la toţi, le spuse monahilor, care nuşi
puteau crede ochilor, când îl văzură sănătos.
Apoi se întoarse din nou la spital şi le spuse celor
bolnavi:
- Fraţii mei, ridicaţi-vă şi urmaţi-mi, în numele
Domnului!
La acest cuvânt al cuviosului toţi bolnavii s-au
vindecat îndată! S-au ridicat din paturile suferinţelor lor şi
i-au urmat binefăcătorului lor, slăvind pe Dumnezeu!
282
Minunatul Pimen trecu pe la biserică, unde ceru să
primească pentru ultima dată Sfânta Împărtăşanie. Apoi
ridică pe umerii săi catafalcul şi se îndreptă direct spre
peştera unde urma să fie înmormântat, cu toate că
niciodată în viaţa sa nu fusese acolo şi nimeni nu-i arătase
vreodată drumul spre ea!
Îndată ce intră în peşteră făcu o metanie mare în
faţa mormântului cuviosului Antonie şi le arătă fraţilor,
care-l urmaseră, locul în care urma să fie îngropat.
La sfârşit cuviosul tăcu pentru o vreme şi aşteptă.
Era o tăcere sugestivă, o tăcere de moarte, ce a fost în cele
din urmă întreruptă de strigătul său de bucurie:
- Au venit, fraţilor! Au venit aceia care m-au tuns
în monahism şi mă vor lua cu dânşii!
După aceste cuvinte pline de bucurie sfântă, se
întinse pe catafalc, închise liniştit ochii şi-şi predă sufletul
în mâinile Domnului.
Cu cinste şi cu evlavie, părinţii i-au îngropat
sfinţitul trup în locul pe care-l arătase, ridicând imnuri
către Dumnezeu.
(Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev)
.......................
Filmul / Cartea Baptist(a) cu copilul vindecat miraculos / bazat pe fapte reale ! :
https://www.osv.com/OSVNewsweekly/Article/TabId/535/ArtMID/13567/ArticleID/14411/%E2%80%98Heaven-is-for-Real%E2%80%99-dad-discusses-story-film.aspx
‘Heaven is for Real’, Todd Burpo
“Raiul e aievea = Heaven is for Real”
Regia Randall Wallace
http://www.cinemagia.ro/filme/heaven-is-for-real-579225/
http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/spiritualitate/ra...
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real_%28film%29
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real
D-zeu face minuni (si e normal sa faca asa) si pt baptisti (neo-protestanti) spre surpriza (si nemultumirea) multora…
https://nathandickey.wordpress.com/2014/04/16/heaven-is-for-suckers-a-review-of-todd-burpos-heaven-is-for-real/
http://ndestories.org/colton-burpo/
V. si:
“Intoarcere din Lumea de Dincolo” cartea de dr. George G. Ritchie
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=3944
................
Viaţa lui Philippus Theophrastus Bombast de Hohenheim, cunoscut sub numele de Paracelsus şi esenţa învăţăturilor sale despre Cosmologie, Antropologie, Pneumatologie, Magie şi Vrăjitorie, Medicină, Alchimie şi Astrologie, Filozofie şi Teozofie / Franz Hartmann ; traducere din limba engleză Ilie Iliescu
Bucureşti : Herald, 2004. - 240 p. ; 20 cm. - (Logos)
Titlul original în lb. engleză: "The life of Philippus Theophrastus, Bombast of Hohenheim, known by the name of Paracelsus and the substance of his teachings concerning cosmology, anthropology, pneumatology, magic and sorcery, medicine, alchemy and astrology, philosophy and theosophy". - Titlul pe copertă "Paracelsus : viaţa şi învăţătura"
https://www.uploady.com/#!/download/mNy1EyaYjxB/MsEd6Pd6pbUGyhM5
........................
http://www.drrenfro.com/healing-testimony
https://www.cocoon.ro/marturisirile-unui-copil-de-4-ani-colton-burpo-care-a-fost-in-moarte-clinica-nu-poate-merge-nimeni-in-rai-daca-nu-il-are-pe-iisus-christos-in-inima/
https://listverse.com/2014/02/20/10-amazing-stories-of-supernatural-healing-at-lourdes/
Eu personal cred in minuni, in magie. De fapt e ceva mai mult decat o simpla credinta,..."
(Anatol Basarab)
....................
Cuviosul Pimen cel bolnav
În viaţa cuviosului Pimen vom găsi acel exemplu
demn de urmat al ridicării fără reproş a crucii suferinţelor
provocate de boli. Vom fi învăţaţi să înfruntăm cu răbdare
şi recunoştinţă orice suferinţă trupească, deoarece numai
astfel devenim şi mai puternici în lupta noastră
duhovnicească. «Căci puterea lui Dumnezeu se
desăvârşeşte în slăbiciune27». Vom fi învăţaţi de asemenea
că trebuie să-i ajutăm cu răbdare pe fraţii noştri aflaţi în
suferinţe trupeşti, ca şi cum L-am sluji pe însuşi Domnul.
27 ΙΙ Corinteni XII, 9.
272
Cuviosul Pimen a fost de mic copil foarte
bolnăvicios. S-a născut bolnav şi bolnav a crescut. Însă
suferinţa trupului său a fost aceea care nu a permis şi
îmbolnăvirea sufletului. Curat din pântecele maicii sale de
orice întinare sufletească, nu a cunoscut faţa dezgustătoare
a păcatului.
Adeseori fericitul îi ruga pe părinţii săi să-l ducă la
mănăstire şi să-l lase acolo să devină monah. Aceia însă
nici nu doreau să audă despre aşa ceva. Cu toate că băiatul
lor era atât de slăbuţ şi bolnăvicios, îl iubeau foarte mult şi
nu puteau pentru nici un motiv să se despartă de dânsul.
Odată însă tânărul se îmbolnăvi foarte grav, mai
grav decât în alte dăţi. Dintr-o pricină necunoscută trupul
său se umplu de răni iar doctorii nu reuşeau să-l vindece
cu nici un leac. Erau deznădăjduiţi pentru situaţia sa şi
aşteptau de acum să moară.
Atunci întristaţii părinţi se gândiră să ceară ajutorul
Domnului şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. L-au
luat pe fiul lor bolnav şi l-au adus la mănăstirea Peşterilor.
Au căzut la picioarele părinţilor şi i-au implorat plângând
să se roage pentru salvarea fiului lor.
Şi într-adevăr, părinţii au făcut îndelungi rugăciuni
pentru vindecarea tânărului. Iată însă că rugăciunea
tânărului fu mai puternică decât rugăciunea celorlalţi
împreună. Deoarece fericitul nu se ruga pentru
însănătoşirea sa. Dimpotrivă, îl ruga fierbinte pe
Dumnezeu ca să prelungească boala sa! Ştia că, îndată ce
s-ar fi făcut bine, părinţii lui l-ar fi luat de la mănăstire şi
l-ar fi împiedicat să-şi îndeplinească dorinţa sa cea mai
fierbinte şi anume aceea de a deveni monah.
Tatăl şi mama sa se găseau tot timpul lângă dânsul,
în camera în care fuseseră găzduiţi. De aceea nu reuşea să
273
intre în legătură cu părintele stareţ sau cu vreunul dintre
părinţi şi să le descopere dorinţa sa ascunsă.
Au trecut câteva zile, situaţia sănătăţii lui a rămas
în continuare foarte critică.
Într-o noapte priveghea, rugându-se pe ascuns,
întins pe patul suferinţei sale. Mai încolo, în aceeaşi
cameră, dormeau părinţii săi şi un pic mai departe nişte
angajaţi ai mănăstirii.
Deodată, ce vede! Îngeri luminoşi, sub înfăţişarea
unor tineri strălucitori, au intrat înăuntru şi au venit lângă
patul său. În spatele lor veneau şi alţii, care semănau cu
stareţul şi monahii mănăstirii, ţinând în mâini toate cele
necesare pentru tunderea în monahism: foarfecă, cruce,
lumânări, Sfânta Evanghelie, rasa monahală, mantia,
camilafca şi celelalte…
- Vrei să te tundem în monahism?, i-au spus cu
blândeţe tânărului ce rămăsese uimit.
- Sigur că vreau!, răspunse acesta bucuros.
Dumnezeu este cel care v-a trimis! Vă rog să îndepliniţi
acest dor inimii mele.
Au început îndată slujba tunderii, pe care au
săvârşit-o exact după rânduiala stabilită de tipic. I-au pus
numele Pimen.
Părul pe care i l-au tăiat, l-au pus într-o eşarfă
neagră.
Peste puţin timp noul monah stătea pe patul său
îmbrăcat cu veşmintele monahale şi având primită şi
schima cea mare. În mână ţinea lumânarea dăruită de
îngeri.
- Această lumânare va arde timp de patruzeci de
zile, frate Pimen, l-au asigurat îngerii. Întreaga ta viaţă va
fi un continuu martiriu din cauza bolii tale. Dumnezeu
274
îngăduie să suferi astfel, deoarece cunoaşte răbdarea şi
virtutea ta. Prin acestea vei câştiga împărăţia cerurilor şi
vei deveni şi o flacără strălucitoare, care va lumina, va
întări şi-i va învăţa pe oameni. Aşadar fii răbdător şi să ne
întâlnim cu bine în ceruri! Să ţii minte că mai înainte de
adormirea ta întru Domnul te vei face complet sănătos.
Pag. 225 - original
275
Acesta va fi semnul care te va face să înţelegi că a venit
ceasul plecării tale din această lume.
Îndată ce şi-au terminat această misiune sfântă,
îngerii l-au îmbrăţişat pe cuvios şi au plecat. Au trecut
apoi pe la biserică şi au lăsat eşarfa cu părul cuviosului
deasupra raclei cuviosului Teodosie.
Între timp fraţii care locuiau în chiliile apropiate au
auzit psalmodiile de la arhondaric. Şi-au închipuit însă că
stareţul, împreună cu alţi părinţi îl tundeau pe cel bolnav
în monahism sau că acesta deja adormise şi-i făceau slujba
stâlpilor. Au venit la arhondaric însă nu au văzut pe nimeni.
Părinţii săi dormeau. La fel şi muncitorii. Însă în aer plutea
o aromă de nedescris.
L-au văzut pe tânărul bolnav că era treaz şi
îmbrăcat în haine monahale, plin de bucurie şi
recunoştinţă.
- Ce s-a întâmplat, frate? Cine te-a tuns în
monahism? Ce psalmodii erau acelea pe care le-am auzit
noi, în vreme ce părinţii tăi care dorm aici înăuntru, nu leau
auzit şi continuă să doarmă?
Întrebările cădeau ca o ploaie asupra cuviosului.
- Eu cred că a fost stareţul, împreună cu câţiva
dintre părinţi şi cu câţiva tineri strălucitori. Au venit cu
toţii împreună, m-au tuns în monahism şi mi-au pus
numele Pimen. Aceia au psalmodiat. Mi-au dat şi această
276
lumânare. Mi-au spus că va arde timp de patruzeci de zile
continuu. Părul meu l-au pus într-o eşarfă neagră pe care
au lăsat-o în biserică.
Uimiţi şi emoţionaţi fraţii au alergat la biserică. Au
găsit-o însă încuiată. L-au trezit pe eclesiarh şi l-au
întrebat:
- A mai intrat cineva în biserică după
Miezonoptică?
- Nu, nimeni. Când am încuiat-o era goală. Şi
nimeni nu a mai deschis-o apoi.
- Şi cheile unde sunt?
- Sunt la părintele tipicar. Nu le dă niciodată
nimănui. L-au trezit pe tipicar. I-au istorisit cele întâmplate
şi i-au cerut să descuie biserica.
Când au intrat înăuntru, au văzut într-adevăr pe
mormântul cuviosului Teodosie eşarfa cu părul fericitului
Pimen.
Atunci l-au chemat pe părintele stareţ. Când a auzit
şi acesta cele întâmplate, rămase uimit şi începu să
cerceteze, nu cumva vreunii dintre fraţi îndrăzniseră să-l
tundă pe ascuns pe cel bolnav. Cercetările au rămas însă
fără nici un rezultat. De altfel, atât eşarfa cu părul
cuviosului, cât şi lumânarea care ardea fără să i se
topească ceara, erau dovezi evidente ale minunii şi ale
intervenţiei divine. Astfel, chiar dacă la început îşi pusese
serios problema valabilităţii slujbei de tundere, mai târziu
aceste semne minunate au alungat îndoielile sale şi l-au
umplut de bucurie duhovnicească.
Când fu deja sigur de această minune stareţul se
duse la fratele Pimen, îl îmbrăţişă şi-i spuse:
277
- Frate Pimen, este evident că de la însuşi
Dumnezeu, prin mâinile îngerilor Săi, ai primit marea şi
îngereasca schimă. Spune-ne însă, cum arătau aceia care
te-au tuns? Ai putea să-i descrii? Iată, aici în carte am
rânduiala acestei slujbe. Atunci când au săvârşit-o, au spus
acestea ce sunt scrise aici sau altceva…?
- Cinstite părinte, ce sunt aceste întrebări? Nu aţi
venit chiar dumneavoastră împreună cu alţi părinţi şi aţi
slujit toate după cum sunt scrise în această carte pe care o
ţineţi în mână…? Şi nu m-aţi asigurat că pentru tot restul
vieţii mele voi rămâne bolnav şi abia cu puţin mai înainte
de a adormi mă voi face bine…? Iar acum, vă rog, rugaţi-
vă pentru mine, sfinte părinte, ca să-mi dăruiască
răbdare pentru jugul ascultării şi pentru crucea bolii mele.
Astfel fericitul Pimen rămase de atunci definitiv la
mănăstirea Peşterilor. Stareţul şi ceilalţi fraţi din obşte nu
au mai avut nici un motiv să se îndoiască de arătarea cea
îngerească. De asemenea şi părinţii cuviosului, uimiţi de
această minune, nu au îndrăznit să se opună voii lui
Dumnezeu şi a fiului lor.
Cuviosul Pimen înfruntă de atunci cu curaj
martiriul bolii sale, care se înrăutăţise în asemenea grad,
încât cei care slujeau la spitalul mănăstirii erau dezgustaţi
profund de rănile sale pline de puroi şi cu greu se puteau
apropia de dânsul, din cauza mirosului urât pe care acestea
îl răspândeau. De aceea, de multe ori îl neglijau şi-l lăsau
câte două trei zile fără să-l îngrijească, flămând şi însetat,
fără să-l ajute nici în cele mai elementare nevoi ale sale.
Cuviosul însă le suporta pe toate fără să se supere.
Niciodată nu le reproşă fraţilor pentru acest tratament şi
niciodată nu se plânse la stareţ pentru comportamentul lor
lipsit de iubire frăţească. Dimpotrivă, slăvea şi mulţumea
278
lui Dumnezeu pentru toate pătimirile vremii de acum28 , pe
care le considera ca fiind nevrednice de mărirea care avea
să i se descopere29.
Într-o zi au adus la spitalul Lavrei pe unul dintre
monahi care era grav bolnav şi l-au aşezat lângă Pimen.
Astfel cei care slujeau, aveau să fie uşuraţi de faptul că,
puteau să-i îngrijească pe amândoi în acelaşi timp. Însă din
nou, de multe ori, evitau să vină la patul celor doi grav
bolnavi, lăsându-i singuri şi neajutoraţi. Cel mai mult
aceştia sufereau de sete.
Când fericitul Pimen văzu că celălalt monah era
foarte întristat din cauza acestei situaţii, îi spuse:
- Frate, dat fiind că cei ce trebuie să ne îngrijească
ne neglijează, dacă ţi-ar dărui din nou Dumnezeu
sănătatea, ai vrea să preiei şi tu ascultarea de a fi în slujba
celor bolnavi?
- Cu mare bucurie, răspunse acela. Dacă m-aş face
bine, i-aş îngriji până la moarte pe ceilalţi bolnavi cu jertfă
şi dăruire de sine.
- Iată atunci! Domnul te face bine! Vei fi din nou
sănătos! Însă să-ţi îndeplineşti promisiunea ta, slujindu-mă
nu doar pe mine, ci şi pe toţi ceilalţi fraţi bolnavi. Aceia
care nu şi-au îndeplinit cum se cuvine ascultarea lor, vor fi
pedepsiţi de Domnul cu o boală foarte grea şi dureroasă,
ca să-şi dea seama de păcatul lor, să se pocăiască şi să-şi
salveze sufletele.
Monahul care era bolnav se ridică îndată complet
sănătos şi începu să-l slujească pe cuviosul Pimen. În
28 Romani VIII,18.
29 Idem.
279
aceeaşi zi ceilalţi slujitori s-au îmbolnăvit greu, după
spusele cuviosului, şi au căzut la pat, unde au rămas în
stare critică pentru multă vreme. Cel care fusese vindecat
îi slujea cu mare dăruire pe toţi.
Din păcate însă, foarte curând, se dezgustă şi el de
rănile cuviosului Pimen şi începu să-l neglijeze. Într-o zi îl
lăsă chiar fără nici un ajutor, flămând şi însetat. Când se
duse însă să se odihnească într-una dintre chiliile mai
izolate ale Lavrei, fu îndată cuprins de o mare febră şi de
paralizie. Ardea şi se chinuia în dureri îngrozitoare. Nu
mai putea nici să vorbească ca să strige pe careva în ajutor.
Rămase acolo timp de trei zile, până când ajunse în
ultimul hal. Atunci Dumnezeu, care dorise în acest fel să-l
îndrepte, îi dărui din nou puterea de a vorbi.
- Salvaţi-mă, fraţilor, pentru numele lui Dumnezeu!
Mor! strigă din toate puterile.
Câţiva fraţi din obşte au auzit strigătele lui şi au
alergat să-l ajute.
- Spuneţi-i părintelui Pimen că mor! Să aibă milă
de mine şi să mă salveze din nou! spuse epuizat,
înţelegând motivul pătimirii sale.
L-au anunţat îndată pe cuvios despre cele
petrecute.
- Fratele care te îngrijea este pe moarte!
- «Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera»,
spuse acesta. Domnul L-a răsplătit astfel, deoarece m-a
lăsat fără hrană şi apă, încălcându-şi promisiunile făcute.
Însă pentru că Domnul, prin gura apostolului Său, ne-a
învăţat să facem bine tuturor oamenilor, «şi să nu
280
răsplătim răul cu rău30», mergeţi şi spuneţi-i: «Pimen te
cheamă. Ridică-te şi du-te».
Îndată ce i-au spus aceste cuvinte celui bolnav,
acesta şi-a revenit, s-a ridicat şi a alergat fără nici o
greutate la spitalul mănăstirii. Cuviosul l-a povăţuit atunci
cu cuvintele Domnului:
- «Iată te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău». Şi să ştii că
aceeaşi răsplată pe care o va primi în ceruri acela care
suferă crucea bolii sale fără să se plângă, o va primi şi
acela care-l îngrijeşte cu iubire frăţească. Eu pentru
răsplata cea cerească sufăr, fratele meu, slăvind pe
atotputernicul Dumnezeu. Acesta te-a vindecat de boala ta.
El mă poate vindeca şi pe mine, dacă I-aş cere-o. Eu însă
nu mi-o doresc, deoarece consider răbdarea mai preţioasă
decât sănătatea. Şi chiar dacă trupul meu ar putrezi cu
totul aici, la a doua venire a Domnului el va învia
nestricăcios. Să îndurăm aici mirosul putreziciunii, ca să
ne bucurăm dincolo de cereasca mireasmă. Ne întăreşte,
frate, în răbdare Mântuitorul Iisus Hristos zicând: «Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre». Iar
apostolul ne mângâie scriind: «Răbdaţi spre înţelepţire;
Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este
fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi
fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii
nelegitimi şi nu fii adevăraţi31».
Fu adânc impresionat şi se pocăi din adâncul inimii fratele,
luminat de poveţele cuviosului, cât şi de încercarea prin
30 Romani XII,17.
31 Evrei XII, 7-8.
281
care trecuse. De atunci, şi până la adormirea sa, luă în
primire şi îngrijirea pe timpul nopţii a fraţilor bolnavi.
Bravul imitator al dreptului Iov, cuviosul Pimen, trăi pe
patul suferinţei sale timp de douăzeci de ani de la tunderea
sa în monahism, slăvind şi lăudând neîncetat pe
Mântuitorul Iisus Hristos.
Când veni vremea plecării sale din această lume,
Dumnezeu trimise un semn revelator: în noaptea
precedentă, deasupra trapezei mănăstirii au apărut trei
stâlpi de foc luminoşi, care se întindeau către biserică.
Fraţii care i-au văzut au rămas uimiţi. Numai Dumnezeu
ştia însă atunci înţelesul acestei minuni. Mai târziu aveau
să o înţeleagă şi fraţii: Domnul vieţii şi al morţii trimisese
pe îngerii săi în întâmpinarea sufletului fericitului Pimen.
Când se lumină de ziuă, cuviosul îşi dădu seama că se
făcuse bine. Într-adevăr, orice semn al bolii sale dispăruse
de pe trupul său, în timp ce el însuşi, simţindu-se în putere
şi întreg la trup, se ridică în picioare. Înţelese atunci că
sosise ora ieşirii sale din lume.
Bucuros trecu pe la toţi fraţii din obşte, făcu în faţa lor
adâncă metanie şi-şi ceru de la toţi iertare cu smerenie.
- Eu voi părăsi această lume şi de aceea am venit
să-mi iau rămas bun de la toţi, le spuse monahilor, care nuşi
puteau crede ochilor, când îl văzură sănătos.
Apoi se întoarse din nou la spital şi le spuse celor
bolnavi:
- Fraţii mei, ridicaţi-vă şi urmaţi-mi, în numele
Domnului!
La acest cuvânt al cuviosului toţi bolnavii s-au
vindecat îndată! S-au ridicat din paturile suferinţelor lor şi
i-au urmat binefăcătorului lor, slăvind pe Dumnezeu!
282
Minunatul Pimen trecu pe la biserică, unde ceru să
primească pentru ultima dată Sfânta Împărtăşanie. Apoi
ridică pe umerii săi catafalcul şi se îndreptă direct spre
peştera unde urma să fie înmormântat, cu toate că
niciodată în viaţa sa nu fusese acolo şi nimeni nu-i arătase
vreodată drumul spre ea!
Îndată ce intră în peşteră făcu o metanie mare în
faţa mormântului cuviosului Antonie şi le arătă fraţilor,
care-l urmaseră, locul în care urma să fie îngropat.
La sfârşit cuviosul tăcu pentru o vreme şi aşteptă.
Era o tăcere sugestivă, o tăcere de moarte, ce a fost în cele
din urmă întreruptă de strigătul său de bucurie:
- Au venit, fraţilor! Au venit aceia care m-au tuns
în monahism şi mă vor lua cu dânşii!
După aceste cuvinte pline de bucurie sfântă, se
întinse pe catafalc, închise liniştit ochii şi-şi predă sufletul
în mâinile Domnului.
Cu cinste şi cu evlavie, părinţii i-au îngropat
sfinţitul trup în locul pe care-l arătase, ridicând imnuri
către Dumnezeu.
(Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev)
.......................
Filmul / Cartea Baptist(a) cu copilul vindecat miraculos / bazat pe fapte reale ! :
https://www.osv.com/OSVNewsweekly/Article/TabId/535/ArtMID/13567/ArticleID/14411/%E2%80%98Heaven-is-for-Real%E2%80%99-dad-discusses-story-film.aspx
‘Heaven is for Real’, Todd Burpo
“Raiul e aievea = Heaven is for Real”
Regia Randall Wallace
http://www.cinemagia.ro/filme/heaven-is-for-real-579225/
http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/spiritualitate/ra...
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real_%28film%29
https://en.wikipedia.org/wiki/Heaven_Is_for_Real
D-zeu face minuni (si e normal sa faca asa) si pt baptisti (neo-protestanti) spre surpriza (si nemultumirea) multora…
https://nathandickey.wordpress.com/2014/04/16/heaven-is-for-suckers-a-review-of-todd-burpos-heaven-is-for-real/
http://ndestories.org/colton-burpo/
V. si:
“Intoarcere din Lumea de Dincolo” cartea de dr. George G. Ritchie
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=3944
................
Viaţa lui Philippus Theophrastus Bombast de Hohenheim, cunoscut sub numele de Paracelsus şi esenţa învăţăturilor sale despre Cosmologie, Antropologie, Pneumatologie, Magie şi Vrăjitorie, Medicină, Alchimie şi Astrologie, Filozofie şi Teozofie / Franz Hartmann ; traducere din limba engleză Ilie Iliescu
Bucureşti : Herald, 2004. - 240 p. ; 20 cm. - (Logos)
Titlul original în lb. engleză: "The life of Philippus Theophrastus, Bombast of Hohenheim, known by the name of Paracelsus and the substance of his teachings concerning cosmology, anthropology, pneumatology, magic and sorcery, medicine, alchemy and astrology, philosophy and theosophy". - Titlul pe copertă "Paracelsus : viaţa şi învăţătura"
https://www.uploady.com/#!/download/mNy1EyaYjxB/MsEd6Pd6pbUGyhM5
........................
http://www.drrenfro.com/healing-testimony
Dr Renfro's segment - din "Povestea lui Dzeu" (documentar)
filmele dupa fapte reale: "Miracole din Paradis" + "Raiul e aievea"
https://www.cocoon.ro/marturisirile-unui-copil-de-4-ani-colton-burpo-care-a-fost-in-moarte-clinica-nu-poate-merge-nimeni-in-rai-daca-nu-il-are-pe-iisus-christos-in-inima/
https://listverse.com/2014/02/20/10-amazing-stories-of-supernatural-healing-at-lourdes/
..................................
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.